Magazin, ianuarie-iunie 2018 (Anul 61, nr. 1-26)

2018-01-11 / nr. 1-2

SERIE NOUĂ - 1382 • ANUL LXI • 11 IANUARIE 2018 • 16 PAGINI • 2 Nr. 1-2 (3132) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă N­outăti pe raftul cu promisiuni de slăbit rapid Dosarele frumuseții De sezon Consultații fără plată „Caracterul fără inteligență face mult. Inteligența fără caracter nu face nimic.” Un clasament al celor mai interesante știri științifice ale anului care a trecut e greu de făcut și cu atât mai greu este să prezici ce evenimente științifice vor domina anul pe care o începem. Și totuși... ute de informații științi­fice lansate de agențiile globale de știri ne bom­bardează zilnic, ca să nu mai vorbim de studiile realizate pe orice domeniu, de la astrono­mie, la arheologie, Pământ, Univers, legume și clipitul din ochi. Dar, dacă ar trebui să ne oprim la o descoperire a anului care a trecut, putem să alegem una cu adevărat importantă: un­dele gravitaționale. După cum aflam din sursă Agerpres, anul trecut Premiul Nobel pentru Fi­zică a fost atribuit pentru detec­tarea undelor gravitaționale, precum și pentru conceperea și perfecționarea detectoarelor de unde gravitaționale LIGO (SUA) și VIRGO (Italia). Distincția a fost atribuită fi­zicianului german Rainer Weiss și cercetătorilor americani Barry C. Barish și Kip S. Thome. Ast­fel, se poate spune că a început o nouă eră în astronomie, odată cu detectarea în premieră a un­delor gravitaționale și a luminii provenite din ciocnirea și fuziu­nea cataclismică a două „cadavre stelare” su­perdense, cunos­cute drept stele neutronice, după cum transmite NASA. .A­­ceastă des­coperire o­­feră, printre altele, și do­vada că cioc­nirile dintre ste­le neutronice repre­zintă principala sursă de aur, platina și alte O altă știre pentru cei care sunt fascinați de Univers mai mult decât de organismul uman, a fost cea referitoare la ipotetica Pla­netă X, denu­mită de unii planeta Nibiru sau Planeta 9, care ar exista undeva pe la li­mitele Sistemu­lui nostru solar, compus din (doar) opt pla­nete vizibile. Astrono­mii au primit un impuls tocmai din partea NA­SA care crede că Nibiru e­­xistă, având chiar și dovezi, tocmai ând alți cerce­tători susțin că totul este o aiureală. A­­flam anul trecut, din­­tr-un comu­nicat al A­­genției spa­țiale america­ne că dovezile existenței lui Ni­biru, numeroase, sunt de fapt „dovezi indirecte”, dar, cu toate acestea, că ar fi greu să ne imaginăm Sistemul nostru solar fără această planetă nevă­zută. O logică oarecum contor­sionată logic, de genul „ceva nu există, dar e greu să trăim fără a­­cel ceva”. Pentru a-i ajuta pe cercetători în demersurile lor viitoare, NASA a realizat și un portret al planetei nevăzute: ea este de aproximativ 10 ori mai masivă decât Terra și se află la mare distanță, la marginea Sis­temului Solar, de aproximativ 20 de ori mai departe de Soare decât planeta Neptun (care se află la o distanță medie față de Soare de 4,5 miliarde de kilo­metri). In plus, deși nu există, Planeta 9 ar realiza o rotație completă în jurul Soarelui într­­un interval de timp de până la 20.000 de ani, semnată în istorie, mai e­­xact în paginile Vechiului Testament. De ce este im­portantă această descope­rire, dacă data este exac­tă? Specialiștii de la Uni­versitatea Cambridge sus­țin că descoperirea i-a ajutat la explicarea unui text din Cartea lui Iosua din Vechiul Testament. în textul biblic se mențio­nează că după ce Iosua i-a condus pe israeliți în Ca­naan - o regiune din Ori­entul Apropiat care cu­prindea zona pe care se află astăzi Israel și Pales­tina- el a zis: „Oprește-te, soare, asupra Gabaonu­­lui, și tu, lună, asupra văii Aialonului. Și soarele s-a oprit, și luna și-a întrerupt mersul, până ce poporul s-a răzbunat pe vrăjmașii lui”. Și cum e greu de presupus că Soarele și Luna s-au oprit pe cer, profesorul Colin Humph­reys de la Universitatea Cambridge e convins că „dacă aceste cuvinte des­criu o observație reală, ele reflectă un eveniment astronomic important” și anume că „soarele și luna nu au mai făcut ce făceau în mod normal, ele au încetat să strălucească”. Humphreys și coautorul stu­diului Graeme Waddington nu sunt primii care sugerează că acest text din Biblie ar putea face referire la o eclipsă, însă până acum istoricii au susținut că este imposibil să stabilească cu exactitate această posibilita­te. In plus, anterior s-a avut în vedere doar varianta unei eclip­se totale de soare, nu și pe cea a unei eclipse inelare, când luna trece prin dreptul soarelui însă este prea departe de acesta pentru a acoperi în totalitate discul său, susțin oamenii de știință brita­nici de la Cambridge. Și atunci cum s-a produs datarea acestui eveniment cosmic în istorie? Cer­cetătorii au dezvoltat ceea ce se numește un nou „cod de eclipsă” care ia în calcul variațiile în miș­carea de rotație a Pământului de-a lungul timpului. Astfel s-a ajuns la rezultatul scontat: singura eclip­să inelară de soare vizibilă din Canaan între anii 1.500 și 1.050 î.Hr. a avut loc la 30 octombrie 1207 î.Hr. dupa-amiaza­ în cazul în care estimările sunt corecte, descoperirea nu numai că stabilește momentul la care a avut loc cea mai veche eclipsă de soare înregistrată, însă le permite oamenilor de știință să dateze cu mai multă exactitate domniile lui Ramses cel Mare și a fiului său Mer­­neptah. Cum? „Conform acestor noi calcule, domnia lui Mernep­­tah a început în 1210 sau 1209 î.Hr. Pe baza a ceea ce se cu­noaște din textele egiptene cu privire la durata domniilor lui și a tatălui său, înseamnă că Ram­ses cel Mare a domnit între 1276 și 1210 î.Hr., cu o precizie de plus sau minus un an, cele mai precise date disponibile”, a explicat profesorul Humphreys. Printre dovezile anterioare cu privire la cea mai veche eclip­să de soare înregistrată în istorie se numără cea prezentată de as­tronomul grec Ptolemeu care a pretins că un astfel de eveniment a fost observat pentru prima oară de babilonieni în luna martie 721 î.Hr. „ elemente mai grele decât fie­rul din Uni­vers”. De a­­cum poate să înceapă o fe­bră a aurului în Univers, si­milară cu cea din Kondike, între 1896 și 1899. Nibiru e lângă noi? 5 948427 000140 Cu ochii pe Soare Istoria se împletește cu ști­ința, atunci când am aflat că „prima eclipsă solară înregis­trată în istorie ar fi avut loc la 30 octombrie 1207 î.Hr. dupa-amia­­za”, conform unui studiu preluat de Agerpres. A­r 67 astfel, cea mai veche eclipsă solară con­

Next