Magazin, ianuarie-iunie 2018 (Anul 61, nr. 1-26)

2018-01-11 / nr. 1-2

Nr. 1-2 (3132) din 11 ianuarie 2018 4 ipgazzii -Italia, de la imperiu la republică Visul italian de a forma un imperiu s-a născut după Unificarea Italiei și proclamarea Regatului Italian(în 1861), iar teritoriile cele mai accesibile și neafliate vreunei puteri coloniale se aflau în Africa. Iar în acea perioadă, alte puteri maritime europene (Marea Britanie, Franța, Spania, Portugalia și Olanda) aveau deja colonii peste mări și oceane, fapt care le avantaja sensibil economia; în consecință, Regatul Italian a participat de-a lungul deceniilor la ceea ce istoricii numesc,împărțirea Africii”, în concepția liderilor italieni, Italia, ar fi trebuit să ocupe teritoriile care au alcătuit Imperiul Roman­­ a cărui urmași se considerau a fi. Dar primele tentative din nordul Africii (Tunisia) au dat greș, mai ales că Im­periul Otoman, stăpân în acea țară a avut sprijinul Marii Britanii și Franței. In acel conflict de interese s-a născut ideea alierii Italiei cu Germania, mare putere eu­ropeană, împreună cu care spera să obțină noi teritorii. Loviturile lui Mussolini Atenția Italiei s-a în­dreptat ulterior spre Etiopia, pe care a invadat-o la ordinul prim-ministrului Agostino Depresis, împăratul Menelik al II-lea a cedat Eritrea (1889), dar în anul 1896, la Adwa, se înregistrează o victorie etiopiană contra Italiei. Acea umilință a ita­lienilor va fi răzbunată abia în 1935, când Mussolini va invada iarăși Etiopia (con­flict numit Al Doilea Răz­boi Italo-Abisinian), iar îm­păratul Haile Selassie va fugi din capitala Adis Abeba. In acel moment, Italia avea pus un mare picior în Cornul Africii, iar regele Vittorio Emanuel al III-lea a devenit și împărat al Etio­piei. Trebuie subliniat că de data aceasta, Marea Brita­nie și Franța nu s-au împo­trivit cuceririlor italiene, deoarece se temeau că un conflict cu Mussolini l-ar fi purtat pe acesta în „barca” lui Hitler. Dar socoteala lor a fost greșită, pentru că Mussolini a intrat în tabăra lui Hitler, convins că acesta îl va ajuta să dobândească noi colonii, chiar împotriva posesiunilor aliaților. După victoria asupra Etiopiei, prim-ministrul Mus­solini s-a grăbit să anunțe formarea Imperiului Italian. Forțele naționaliste (sub de­viza romană ,Mare Nostrum”, cu sensul „Mediterana este a Noastră”) l-au a­­clamat pe „II Du­ce” și sub influența lor italienii inva­dează Albania (fost teritoriu al Impe­riului Roman), iar Hitler acceptă și alte pretenții teri­toriale ale lui Mus­solini. Numai că invadarea Greciei a fost un eșec (1940), iar la 10 iunie 1940 Italia declară război Ma­rii Britanii și Fran­ței. Acesta a fost începutul sfârșitu­lui Impe­riului Ita­ _____ Iran, în pofida victoriei rapide a lui Hitler împotriva Franței (1940) și a intrării italienilor în sudul Hexagonului, alia­ții vor da lovitura de grație proaspă­tului imperiu. Din nou republică Invazia victorioasă a aliaților în Sicilia și marșul lor spre Roma a determinat Marele Consiliu al Fascis­mului să-l demită și să-l aresteze pe Mussolini. Noul guvern avea tratative secre­te cu aliații, deși mai făcea parte din Axă. Pierderea războiului de către Germania și Japonia a condus la schimbări majore și în Italia. Din 1943, „Im­periul” devenise în realitate „Regat”, iar la 2 iunie 1946 Italia devine republică. Atunci se pierde și ultimul teritoriu concesionat în China, Tientsin, în cursul anului 1943, la Secția Forțelor Aeropurtate Experimentale Britanice a fost construit hibridul mașină-zmeu cu elice (traducere liberă), denumit ,Jtaf­er Rotabuggy” (după numele inginerului Raoul Hafner). Hibridul, depus la sol de un avion, putea zbura și cu 100 km/oră, la 120 de m înălțime. Ultimul su­veran roman care a domnit peste ambele „jumătăți” ale Imperiului Roman (de­­apus și de răsărit) a fost Flavius Theodo­sius Augustus, care s-a născut la 11 ianuarie anul 347, la Cauca, Galicia, Spania. Era fiul ofițerului veteran Theodosius cel Bătrân. Mama sa s-a numit Thermantia. Educația militară și-a desăvârșit-o înso­­țindu-și tatăl în luptele contra rebelilor din varii provincii romane, și mai ales în Britan­ia. In anul 373 devine gu­vernator al provinciei Moesia Superioară re­­marcându-se prin stin­gerea ostilităților din­tre triburile sarmaților 11 ianuarie 347 S-a născut împăratul Theodosius și alemanilor. A fost numit și comandant militar („dux”) în re­giunea „Dunării de jos„. Aflând despre că­derea în dizgrație și executarea tatălui său, Theodosius se retrage în Spania, între 364 și 375. Impe­riul Roman a fost condus de doi co-împărați Valentinian I și Va­lens. După mai multe tulburări politice și după dezastruoasa Bă­tălie de la Adrianopole (victoria goților asupra romanilor), Theo­dosius este chemat de împăratul Gracian să preia comanda armatei Iliriei. Atunci a devenit, de facto „co-Augus­­tus” al Imperiului Ro­man de Răsărit. Era anul 379. Au urmat numeroase lupte inter­ne pentru putere, iar Theodosius a fost ne­voit să lupte împotriva uzurpatorilor fo­­losindu-și cei doi fii, Arca­­dius și Ho­­norius. Du­pă uciderea ultimului u­­zurpator, Eu­­genius, Theo­dosius a devenit de jure și de facto îm­părat al celor două im­perii romane. Era anul 392. O contribuție im­portantă a avut Theo­dosius I, numit și „cel mare”, la stabilizarea creștinismului în Im­periul Roman. Decre­tele sale religioase sta­tuau că religia creștină este religie de stat, în ultimii ani ai vieții el a autorizat distrugerea templelor păgâne și toate altarele zeilor ro­mani. El a ordonat și încetarea jocurilor o­­limpice antice, tocmai din cauza venerării unor zei de către atleți. Theodosius a mu­rit în anul 395 și a fost înmormântat la Con­­stantinopole (Imperiul de Răsărit). Succesorii săi au fost Arcadius (Est) și Honorius (Vest). Cele două ramuri ale imperiului nu s-au mai reunit niciodată, în po­fida tentativei împăra­tului Zeno („Henoti­­con”, adică „actul uni­rii”), din anul 482. Persecuțiile contra e­­reticilor au continuat cu violență. Istorii ui­cenie Scurte povestiri cu memorie lunga Cum a murit Emiliano Zapata Lider important al Revoluției Me­xicane (care a debutat în 1910) și fi­gură de legendă a mexicanilor. Emi­liano Zapata Salazar (1879-1919) s-a născut într-o familie săracă de țărani din statul Morelos. A avut o educație limitată, căci a trebuit să se ocupe de gospodărie, în absența tatălui. In acele vremuri, președinte al Me­xicului era Porfirio Diaz (din 1876), care îi proteja pe marii proprietari ai fermelor uriașe („hacieandas”), con­form unui sistem feudal neschimbat de secole. Foarte mulți muncitori a­­gricoli depindeau de acești latifun­diari, care limitau după bunul plac veniturile și drepturile țăranilor. în aceste circumstanțe, Sfatul bătrânilor din comuna natală îl alege pe Zapata șef, deși avea pe atunci doar 30 de ani. Dar au avut încredere în ambiția și energia lui de a face reforme în legătură cu pământurile. Zapada și-a condus oamenii spre o înțelegere cu Francisco Madero, contracandidat al lui Porfirio Diaz. Astfel, cu ajutorul armatei conduse de Zapada („Armata Sudului”), Ma­dero devine președinte (după lupte grele contra susținătorilor lui Diaz). Era anul 1911 și liderul revoluționa­rilor din sudul Mexicului credea că se vor înfăptui reformele agrare cerute lui Madero, nou președinte, însă Zapata a fost deziluzionat de atitudinea lui Madero. în noile con­diții, Zapata se retrage în munți, unde elaborează celebrul „Plan Ayala”. Acesta cerea cedarea de pământuri săracilor, legi mai bune pentru nevo­iași și-l declara trădător pe Madero. Sloganul de luptă al rebelilor lui Zapata era „Pământ și Libertate”. Dar noua conducere a Mexicului organi­zează o poteră specială pentru a-l prinde. Zapata scapă de mai multe ori, dar este atras într-o cursă de un colonel trădător și este ucis la 10 aprilie 1919. Rege sârb născut la Mărășești Milan I a fost rege al Serbiei din 1882 până în 1889. El a abdicat fără explicații lăsându-și fiul cel mare, Alexandr, la tron. Milan s-a născut la Mărășești­(1854) unde tatăl său Mi­los Obrenovic era în exil. Mama lui Milan I a fost Elena Maria Catargiu, fiică de boier din Moldova. In 1882 este proclamat rege al Serbiei. In 1875 el se căsătorise cu Natalia Keșco, fiică de boier moldovean și colonel în armata rusă. Urmașul său Alexandr s-a născut în 1876. La 6 martie 1889 Milan I abdică în favoarea fiului său Alexandr, fără să existe un motiv satisfăcător. El s-a stabilit la Paris, însă în 1894 se în­toarce la Belgrad și este numit co­mandant șef al armatei Serbiei. Dar relațiile cu fiul său s-au deteriorat când regele Alexandr­u s-a căsătorit cu Draga Masin (1900). Milan a demisionat din fruntea armatei și s-a retras la Viena. în 1901 a murit la doar 46 de ani, fiind înmormântat la mănăstirea Krusedol din Serbia. Pagină realizată de PAUL IOAN

Next