Magazin, ianuarie-iunie 2019 (Anul 62, nr. 1-26)
2019-01-10 / nr. 1-2
Selfie o istorie de mii de ani Termenul folosit azi pentru a defini realizarea imaginii propriei persoane de către o persoană oarecare, cu ajutorul unui aparat foto (în principiu al telefonului mobil), are ceea ce poate fi considerat un corespondent în ceva oarecum similar - „fabricarea” propriului portret, însă, desigur, cu alte tehnici. Dar amănuntul cel mai uimitor nu este neapărat modalitatea de lucru, ci vechimea procedurii, cu peste trei milenii în urmă. Astfel, cel mai vechi selfe e considerat un basorelief antic, cioplit într-o dală de piatră din anul 1365 î.Hr., chipul lui Век, sculptorul regal din timpul domniei faraonului Akhenaton, alături de cel al soției sale, Taheret. Piesa se află în Muzeul Egiptean din Berlin. Specialiștii cred că este posibil ca însuși Век să fi cioplit aceste imagini, care ar constitui primul autoportret cunoscut din istorie, în Europa, artiștii au început să picteze autoportrete în epoca medievală, ei inserându-le în picturile pe care le creau pentru alte persoane, de obicei prin reprezentarea unui chip din mulțime. Acestea erau însă considerate mai curând o semnătură a artistului decât un autoportret. Unul dintre adevăratele autoportrete ar putea fi cel al pictorului flamand Jan van Eyck. Pictura acestuia „Portretul unui om” a fost realizată în 1433. Un aspect care ar fi favorizat obținerea acestui autoportret a fost ieftinirea oglinzilor. Cel mai mare autoportretist european a fost Albrecht Dürer din Nürenberg. Portretul său, asemănător cu chipul lui Hristos, în care poartă o robă, a fost pictat în 1500, când artistul avea 28 de ani. Printre alți autoportretiști cunoscuți se numără Rembrandt, Élisabeth Vigée-Lebrun, Francisco Goya, Egon Schiele și Pablo Picasso. Motivele pentru care aceștia pictau autoportete erau variate, de la introspective la autopromovare, de la practică la economisirea unor bani. Vincent Van Gogh, care a produs peste 30 de autoportrete între anii 1886 și 1889, a afirmat că era un mod prin care picta atunci când nu avea bani să plătească un model. Apariția fotografiei le-a oferit însă tuturor oportunitatea de a-și face un autoportret. Robert Cornelius din Philadephia a realizat astfel primul selfie, în 1839, utilizând „daquerotipia’”. Totuși, spre deosebire de imaginile obținute cu aparatele de astăzi, Cornelius a trebuit să stea nemișcat timp de câteva minute. De mână de „hand-made” Ca un efect al bucuriei adusă în sufletele noastre de strălucirea sărbătorilor, mulți dintre noi nu s-au mulțumit cu podoabele oferite pe tarabe sau în magazinele de resort, ci s-au gândit să și le confecționeze ei înșiși. Unele realizări au fost cât se poate de reușite și au fost solicitați să și le prezinte pe unele posturi de televiziune. Aici însă scrisoseala „anglo-saxonă” a pătruns din nou. Cei care ne-au prezentat obiectele (și au fost destul de mulți!) ne-au asigurat că acestea sunt „făcute hand-made”. Am înțeles rapid despre ce este vorba (nici nu era greu!) dar nu am înțeles folosirea pleonasmului: „Handmade” înseamnă în limba engleză „făcut de mână” de aceea verbului românesc „a face” folosit înainte, nu avea niciun rost. Exprimarea corectă ar fi fost fie „aceste obiecte sunt (realizate) hand-made” fie, mai românește „sunt făcute de mână!” Nu e destul să ne fandosim „pe englezește” ci mai trebuie să și folosim corect chiar și limba care ni se pare „mai nobilă” decât a noastra! (7.5.) Foame, sete, sufocare Nu există în acest sens studii științifice, dar specialiștii spun că omul ar putea supraviețui circa 30 de zile fără să mănânce, 3 zile fără să bea (fără să se hidrateze) și 3 minute fără să respire. Desigur, toate acestea depind de starea de sănătate a subiectului, de istoricul medical, dar și de alte elemente de ordin individual care nu țin neapărat de sănătatea fizică. în anul 1961, un membru al Armatei Republicane Irlandeze (IRA) a murit după 66 de zile de grevă a foamei. Un organism privat de hrană se „alimentează” din rezervele sale de glucoza. Această etapă durează între una și trei zile. Intr-o a doua fază, corpul „atacă” grăsimile; într-o a treia etapă, organismul se „orienteazâ” către proviziile de proteine din mușchi. Limitele de supraviețuire sunt atinse în momentul în care 30%-50% din proteine sunt consumate, ceea ce corespunde cu jumătate din greutatea corporală inițială. (De remarcat un amănunt foarte interesant, care, probabil, nu este întâmplător: duratele sus-menționate de rezistență a organismului la privațiuni de elementele vitale - aer, apă, hrană - includ cifra 3 sau, în cazul grevistului foamei irlandez, multiplu de 3( Ceea ce lipsește din studiu este privarea de somn, care, de asemenea, poate duce la deces, după un anumit număr de zile și nopți nedormite.) „Câinele de talia unei vaci”, un monstru sud-african Locuitorii orașului Steytlerville din Africa de Sud au fost terorizați zile întregi de o creatură polimorfă cu o structură mai mult decât bizară. Potrivit declarațiilor adjutantului Zandidile Nedali, oamenii au fost îngroziți și oripilați, ori de câte ori a apărut monstrul, întrucât acesta își schimba aspectul de îndată ce îl privea cineva. Mai întâi, ar fi fost observat un bărbat îmbrăcat cu o vestă neagră, sprijinit de zidul unei taverne, însă dacă cineva încerca să se apropie de el constata că acesta nu are cap. Principalul martor adăuga și că, după ce s-a apropiat, terifianta creatură a luat înfățișarea unui câine de talia unei vaci. Un alt localnic pretindea că a văzut monstrul fugind, dar având aspectul unei maimuțe mari. Pretinșii martori au declarat că bărbatul (?) misterios a apărut numai noaptea, iar unul dintre ei susținea că bărbatul-monstru, îmbrăcat acum în costum, s-a transformat în porc, apoi în liliac. Iar creatura ar mai fi fost zărită și cățărându-se pe un perete ori privind din afară în interiorul unei biserici. Se pare că ar exista și o fotografie cu acesta, stând sub un copac și având aparența unui om, dar după developare s-a observat că era un animal necunoscut. Să mai spunem că (și) în Africa de Sud aceste tipuri de polimorfi sunt asociate cu magia neagră și cu unele ritualuri demonice. Sau cine știe? - așa ar fi legendele urbane prin Steytlerville... Francezul Alexandre Prévault Osmani și soția sa, Lamne, din Volvic (Puy-de-Dôme), s-au lansat într-o aventură la care nu prea mulți semeni s-ar încumeta. Pecare a renunțat pe timp de un an la serviciu în scopul dezvoltării „tractorului viitorului”, un utilaj electric care să fie „respectuos cu solul”. De remarcat că Alexandre este agricultor, cu pregătire de inginer mecanic, iar Laure e de formație avocată, dar și-a lepădat roba spre a se pune în slujba societății „Sabi Agii”, înființată împreună cu soțul. Amândoi speră să revoluționeze munca pământului datorită mașinăriei inventate. „Mult mai ușor decât un tractor obișnuit, al nostru nu tasează solul, ceea ce este foarte important pentru agricultură. Echipat cu baterii cu litiu, acesta are 8 ore de autonomie, la 2 ore rezervate încărcării, cumulează 25 de „cai electrici”, echivalentul a 40 de cai-putere clasici, iar cheltuielile pentru o zi de lucru ajung la numai 1 euro pe zi, de trei ori mai puțin decât în mod tradițional.” - a declarat Alexandre. Tractorul nu e conceput doar pentru anumite culturi și terenuri, fiind propus în trei variante, la același preț (30.000 de euro), cu două roți motrice, model 4x4 și model echipat pentru viticultură. Motoarele sunt fiabile, silențioase, întreg utilajul fiind ușor de manevrat și adaptabil la orice tip de cultură. Se pare că trebuie să vorbim despre un tractor al viitorului, deoarece, deși la momentul în care am redactat știrea de față acesta încă nu s-a pus în vânzare, caietul de comenzi este deja plin! Pagină realizată de ADRIAN-NICOLAE POPESCU Tractor pentru viitor 4 Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALA „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 140/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, cod. 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ЕСАТЕ [UNK]А BĂTRÂNEANUPreședinta GEORGE CUȘNARENCUAdministrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.65 Paul Ioan, Irina Stoica, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de număr: Irina Stoica Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel.: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dinca (director) 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont R074 BACX 0000 0030 0016 0000 (Ш) Unicredit Bank SA. - Sucursala Panduri Cont: R024 BNCB 0072 0496 8985 0001 BCR — Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președinta a Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia revistamagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENCU Redactor-șef ADRIAN HORJA, PAUL IOAN, MELANIA CONSTANTINIU Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editorială „Magazin" S.R.L. Piața Presei Libere nr. 1, sector 1, București, România Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia revistamagazin@yahoo.com Redactorii semnatari ai articolelor publicate in revista sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista Își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATA: Tiparul: TIPOMEDIA PROD S.R.L.J „MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu