Magazin, ianuarie-iunie 2019 (Anul 62, nr. 1-26)

2019-01-10 / nr. 1-2

Selfie­­ o istorie de mii de ani T­ermenul folosit azi pentru a defini realiza­rea imaginii propriei persoane de către o persoană oarecare, cu ajutorul unui aparat foto (în principiu al telefonului mobil), are ceea ce poate fi considerat un cores­pondent în ceva oarecum simi­lar - „fabricarea” propriului portret, însă, desigur, cu alte tehnici. Dar amănuntul cel mai uimitor nu este neapărat moda­litatea de lucru, ci vechimea procedurii, cu peste trei milenii în urmă. Astfel, cel mai vechi self­e e considerat un basore­lief antic, cioplit într-o dală de piatră din anul 1­365 î.Hr., chipul lui Век, sculptorul regal din timpul domniei faraonului Akhenaton, alături de cel al so­ției sale, Taheret. Piesa se află în Muzeul Egiptean din Berlin. Specialiștii cred că este posibil ca însuși Век să fi cioplit a­­ceste imagini, care ar constitui primul autoportret cunoscut din istorie, în Europa, artiștii au început să picteze autoportrete în epoca medievală, ei inserându-le în picturile pe care le creau pentru alte persoane, de obicei prin re­prezentarea unui chip din mul­țime. Acestea erau însă consi­derate mai curând o semnătură a artistului decât un auto­portret. Unul dintre adevăratele autoportrete ar putea fi cel al pictorului flamand Jan van Eyck. Pictura acestuia „Portre­tul unui om” a fost realizată în 1433. Un aspect care ar fi favo­rizat obținerea acestui autopor­tret a fost ieftinirea oglinzilor. Cel mai mare autoportretist european a fost Albrecht Dürer din Nü­renberg. Portretul său, asemănător cu chipul lui Hris­­tos, în care poartă o robă, a fost pictat în 1500, când artistul avea 28 de ani. Printre alți autopor­tretiști cunoscuți se nu­mără Rembrandt, Éli­sabeth Vigée-Lebrun, Francisco Goya, Egon Schiele și Pablo Picasso. Motivele pentru care a­­ceștia pictau autoporte­­te erau variate, de la in­trospective la autopro­­movare, de la practică la economisirea unor bani. Vincent Van Gogh, care a produs peste 30 de autoportrete între anii 1886 și 1889, a afirmat că era un mod prin care picta atunci când nu avea bani să plătească un model. Apariția fo­tografiei le-a oferit însă tuturor oportunitatea de a-și face un autoportret. Robert Cornelius din Philadephia a realizat astfel primul selfie, în 1839, utilizând „daqueroti­­pia’”. Totuși, spre deosebire de imaginile obținute cu aparatele de astăzi, Cornelius a trebuit să stea nemișcat timp de câteva minute. ­De mână d­e „hand-made” Ca un efect al bucuriei adusă în sufletele noastre de strălucirea sărbătorilor, mulți dintre noi nu s-au mulțumit cu podoabele oferite pe tara­be sau în magazinele de re­sort, ci s-au gândit să și le confecționeze ei înșiși. Unele realizări au fost cât se poate de reușite și au fost solicitați să și le prezinte pe unele pos­turi de televiziune. Aici însă scrisoseala „anglo-saxonă” a pă­truns din nou. Cei care ne-au prezentat obiec­tele (și au fost destul de mulți!) ne-au asigu­rat că acestea sunt „făcute hand-made”. Am înțeles rapid despre ce este vorba (nici nu era greu!) dar nu am înțeles fo­losirea pleonasmului: „Hand­made” înseamnă în limba engleză „făcut de mână” de aceea verbului românesc „a face” folosit înainte, nu avea niciun rost. Exprimarea corectă ar fi fost fie „aceste obiecte sunt (realizate) hand-made” fie, mai românește „sunt făcute de mână!” Nu e destul să ne fando­sim „pe englezește” ci mai trebuie să și folosim corect chiar și limba care ni se pare „mai nobilă” decât a noas­­­­tra! (7.5.) Foame, sete, sufocare Nu există în acest sens studii științifice, dar specialiștii spun că omul ar putea su­praviețui circa 30 de zile fără să mănânce, 3 zile fără să bea (fără să se hidrateze) și 3 minute fără să respire. Desigur, toate acestea depind de starea de sănătate a subiectului, de istoricul medical, dar și de alte elemente de ordin individual care nu țin neapărat de sănătatea fizică. în anul 1961, un membru­ al Armatei Republicane Irlande­ze (IRA) a murit după 66 de zile de grevă a foamei. Un organism privat de hrană se „alimentează” din re­zervele sale de glucoza. Această etapă durează între una și trei zile. Intr-o a doua fază, corpul „atacă” grăsi­mile; într-o a treia eta­pă, organismul se „o­rienteazâ” către pro­viziile de proteine din mușchi. Limitele de supraviețuire sunt a­­tinse în momentul în care 30%-50% din pro­teine sunt consumate, ceea ce corespunde cu jumătate din greutatea corporală inițială. (De remarcat un amănunt foarte intere­sant, care, probabil, nu este întâmplător: duratele sus-mențio­­nate de rezistență a organismului la priva­țiuni de elementele vitale - aer, apă, hrană - includ cifra 3 sau, în cazul grevistului foa­mei irlandez, multiplu de 3( Ceea ce lipsește din studiu este priva­rea de somn, care, de asemenea, poate duce la deces, după un anu­mit număr de zile și nopți nedormite.) „Câinele de talia unei vaci”, un monstru sud-african Locuitorii orașului Steytler­­ville din Africa de Sud au fost te­rorizați zile întregi de o creatură polimorfă cu o structură mai mult decât bizară. Potrivit declarațiilor adjutantului Zandidile Nedali, oa­menii au fost îngroziți și oripilați, ori de câte ori a apărut monstrul, întrucât acesta își schimba aspec­tul de îndată ce îl privea cineva. Mai întâi, ar fi fost observat un bărbat îmbrăcat cu o vestă neagră, sprijinit de zidul unei taverne, însă dacă cineva încerca să se apropie de el constata că acesta nu are cap. Principalul martor a­­dăuga și că, după ce s-a apropiat, terifianta creatură a luat înfățișa­rea unui câine de talia unei vaci. Un alt localnic pretindea că a văzut monstrul fugind, dar având aspectul unei maimuțe mari. Pretinșii martori au declarat că bărbatul (?) misterios a apărut numai noaptea, iar unul dintre ei susținea că bărbatul-monstru, îm­brăcat acum în costum, s-a trans­format în porc, apoi în liliac. Iar creatura ar mai fi fost zărită și că­­țărându-se pe un perete ori pri­vind din afară în interiorul unei biserici. Se pare că ar exista și o fotografie cu acesta, stând sub un copac și având aparența unui om, dar după developare s-a observat că era un animal necunoscut. Să mai spunem că (și) în Africa de Sud aceste tipuri de polimorfi sunt asociate cu magia neagră și cu unele ritualuri demonice. Sau­­ cine știe? - așa ar fi legendele urbane prin Steytlerville... Francezul Alexandre Prévault Osmani și soția sa, Lamne, din Volvic (Puy-de-Dôme), s-au lansat într-o aventură la care nu prea mulți semeni s-ar încumeta. Pecare a renunțat pe timp de un an la serviciu în scopul dezvoltării „trac­torului viitorului”, un utilaj electric care să fie „respectuos cu solul”. De re­marcat că Alexandre este agri­cultor, cu pregătire de inginer mecanic, iar Laure e de forma­ție avocată, dar și-a lepădat roba spre a se pune în slujba socie­tății „Sabi Agii”, înființată îm­preună cu soțul. Amândoi speră să revoluționeze munca pămân­tului datorită mașinăriei inven­tate. „Mult mai ușor decât un tractor obișnuit, al nostru nu ta­­sează solul, ceea ce este foarte important pentru agricultură. Echipat cu baterii cu litiu, acesta are 8 ore de autono­mie, la 2 ore rezervate încărcării, cumulează 25 de „cai electrici”, echivalentul a 40 de cai-putere clasici, iar cheltuielile pentru o zi de lucru ajung la numai 1 euro pe zi, de trei ori mai puțin decât în mod tradițional.” - a declarat Alexandre. Tractorul nu e conceput doar pentru anumite culturi și terenuri, fiind propus în trei variante, la același preț (30.000 de euro), cu două roți motrice, model 4x4 și model echipat pentru viticultură. Motoarele sunt fiabile, silențioase, întreg utilajul­ fiind ușor de manevrat și adaptabil la orice tip de cultură. Se pare că trebuie să vorbim despre un tractor al viitorului, deoarece, deși la momentul în care am redactat știrea de față acesta încă nu s-a pus în vânzare, caietul de comenzi este deja plin! Pagină realizată de ADRIAN-NICOLAE POPESCU Tractor pentru viitor 4 Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALA „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1­40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, cod. 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ЕСАТЕ [UNK]А BĂTRÂNEANU­­Președinta GEORGE CUȘNARENCU­­Administrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.65 Paul Ioan, Irina Stoica, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de număr: Irina Stoica Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel.: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dinca (director)­­ 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont R074 BACX 0000 0030 0016 0000 (Ш) Unicredit Bank SA. - Sucursala Panduri Cont: R024 BNCB 0072 0496 8985 0001 BCR — Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președinta a Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia revistamagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENCU Redactor-șef ADRIAN HORJA, PAUL IOAN, MELANIA CONSTANTINIU Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editorială „Magazin" S.R.L. Piața Presei Libere nr. 1, sector 1, București, România Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia revistamagazin@yahoo.com Redactorii semnatari ai articolelor publicate in revista sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista Își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATA: Tiparul: TIPOMEDIA PROD S.R.L.J „MAGAZIN” Gabriela Nițu, Rodica Nițu

Next