Magazin, ianuarie-iunie 2019 (Anul 62, nr. 1-26)
2019-05-16 / nr. 20
SERIE NOUĂ - 1451 • ANUL LXII • 16 MAI 2019 • 16 PAGINI • 2,5 LEI Nr. 20 (3201) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SĂPTĂMÂNAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT TEORIILE CARE PUN DISPARIȚIA UNOR FORME DE VIAȚĂ de pe Planeta noastră (dinozaurii, de pildă, dar nu numai) pe seama impactului teribil cu un asteroid uriaș nu sunt puține. Deși e vorba despre presupuneri, cercetătorii încearcă să găsească dovezi care să confere greutate științifică propriilor teorii. Paleontologii sunt cei care își sprijină teoriile speculative pe descoperirea de fosile. Fără ele, totul rămâne doar la nivelul supozițiilor. Ca și în cazul anchetelor criminalistice, adevărul este acela care rezultă în urma obținerii dovezilor indiscutabile, și în cazul studiilor științifice, teoriile se bazează pe dovezi indiscutabile. Problema este că întotdeauna aceste dovezi sunt indiscutabile, de unde posibilitatea unor concluzii eronate și a unor teorii șchioape. Lucru dovedit ulterior, o dată cu apariția altor studii care le infirmă pe cele precedente doar pentru că se bazează pe noi dovezi descoperite între timp. Paleontologia este și ea un domeniu de cercetare fascinant, o arheologie care nu se află pe urmele unor locuri istorice, ci pe urmele cele mai vechi ale vieții pe Pământ. Când estimează existența unor ființe sau întâmplări străvechi, paleontologii lucrează cu unități de măsură la scară mare, sute de mii, milioane, zeci și sute de milioane, uneori chiar miliarde de ani. De obicei fosilele descoperite de paleontologi par a avea o vechime de ordinul zecilor sau sutelor de milioane de ani. Cum estimează paleontologii această vechime a fosilelor? Cel mai frecvent în urma analizelor cu ajutorul unei substanțe radioactive, carbonul 14. Ele nu pot fi de fiecare dată perfecte, așa cum imperfecte sunt și concluziile paleontologilor legate de evenimentele petrecute cu atâta amar devreme în urmă. De aici existența unor studii imperfecte, deseori simple supoziții. Impact apocaliptic Cea mai cunoscută și mediatizată teorie despre dispariția dinozaurilor este că aceștia ar fi dispărut de pe Pământ în urma impactului catastrofal al planetei noastre cu un asteroid uriaș, în urmă cu 66 milioane de ani. Câtă fantezie și cât adevăr există în această teorie? A existat un impact devastator cu un asteroid gigantic în urmă cu 66 de milioane de ani? Paleontologul american Robert DePalma crede că da, mai mult chiar, el este convins că este în stare să descrie nu milioanele de ani, ci chiar primele minute care au urmat după unul dintre cele mai importante evenimente din istoria Pământului: impactul devastator al unui asteroid acum 66 de milioane de ani! „Nu am avut aproape niciodată ocazia să detaliem momentul unui eveniment din istoria geologică, este foarte, foarte rar”, declara presei Robert DePalma, în vârstă de 37 de ani. După cum transmite situl belgian Zsur7. Cercetătorul, împreună cu alți unsprezece co-autori, a publicat un studiu, în contul Academiei Americane de Științe (PNAS), despre care lumea paleontologiei luase cunoștință cu ocazia unor conferințe din ultimii ani, și pe care experții îl așteptau cu nerăbdare pentru a verifica rigurozitatea științifică a acestor descoperiri și concluzii. In 2012, paleontologul american a început să cerceteze un loc uitat, botezat de specialiști DOAR LA NIVELUL SUPOZIȚIILOR. Tanis, aflat într-o zonă cunoscută de vânătorii de dinozauri, Hell Creek (Pârâul Iadului) din statul Dakota de Nord. De-a lungul anilor, într-un strat de pământ gros de 1,30 m, Robert De Palma a descoperit, ajutat de asistenții săi și de un grup de zece studenți, un rezervor de fosile de pești întregi, plante, copaci și moluște, toate înghețate în sedimente și încastrate unele cu altele într-o densitate fără precedent. „Am scos destul de repede depozitul noroios”, spune paleontologul, „extrăgând toate aceste plante și toate aceste animale în câteva momente”. Acestea sunt faptele. Cât despre asteroid, cred cercetătorii, el ar fi lovit Pământul undeva la 3105Q km de situl cu pricina, într-o zonă care astăzi este Peninsula mexicană Yucatan, în Chicxulub. Acest impact devastator este cel care a dus la dispariția dinozaurilor, sunt de părere toți paleontologii. Conform ideii de acum însușite, impactul apocaliptic ar fi condus la răcirea planetei și la cufundarea ei în întuneric din pricina miliardelor și miliardelor de tone de particule ridicate în atmosfera Pământului. Consecința? A fost întrerupt procesul fotosintezei, moment care a dus la dispariția a 75 la sută din speciile terestre, omorând dinozaurii și lăsând cale liberă mamiferelor. La acel moment, o mare cale maritimă interioară tăia America de Nord în două. Cercetătorii cred că impactul din zona Chicxulub a declanșat un cutremur de o magnitudine extraordinară. Undele seismice ar fi ajuns la Tanis în treisprezece minute, având în vedere distanța. Vibrațiile pământului, ca într-o baie plină cu apă, au făcut ca apa să intre în oscilație (fenomenul de „sepie”) provocând un val imens de zece metri în râu la Tanis, înghițind toată viața sub un mormânt de sedimente. Se estimează, de asemenea, că, după nici cincisprezece minute de la impact, o cantitate consistentă de sferule - bilele de sticlă incandescentă proiectate în aer de impact — a început să cadă asupra locului. Oamenii de știință le-au găsit în branhiile de pește și în chihlimbarul copacilor, iar datarea lor a confirmat că ele corespund cu vechimea impactului. Pentru dumneavoastră, doamnă 5 boli pe care le puteți trata cu apă Dosarele frumuseții Efecte rapide PALEONTOLOGII SUNT CEI CARE ÎȘI SPRIJINĂ TEORIILE SPECULATIVE PE DESCOPERIREA DE FOSILE. FARÄ ELE, TOTUL RĂMÂNE 5948427 000157 20 Totul se află chiar sub stratul geologic care separă Cretacicul de Paleogen. Fosile bine conservate Ce este fabulos, este faptul că toate fosilele de la Tanis sunt extraordinar de bine conservate, în trei dimensiuni, în loc să fie aplatizate, mai spune Robert DePalma, care predă, de asemenea, și la Universitatea Florida Atlantic. ..Până acum, doar trei sau patru pești articulari au fost găsiți la Hell Creek”, declara Robert DePalma, care a descoperit mai mult decât dublu, împreună cu alte câteva specii noi. „Pot să confirm că avem resturi parțiale ale unui ceratopsian”, declara paleontologul, promițând cel puțin o duzină de articole științifice despre triceratopși și alte descoperiri specifice. Chiar și cu aceste explicații și declarații entuziaste, specialiștii au motive să fie sceptici. Faptul că primul articol publicat nu era dedicat dinozaurilor descoperiți și nici altor fosile scoase la iveală și menționate în prezentările din ultimii doi ani și în comunicate de presă, ridică unele semne de întrebare în rândul unor specialiști. „Toată lumea este nedumerită de numărul mare de lucruri neobișnuite anunțate ... în timp ce cele mai multe nu apar în articol”, amintea pentru AFP Kirk Johnson, director al Muzeului de Istorie Naturală Smithsonian din Washington. Este totuși un studiu „interesant”, adaugă el, subliniind faptul că asocierea unor cercetători renumiți, printre care și Walter Alvarez, părintele, din 1980, al ideii că un asteroid a provocat dispariția în masă a dinozaurilor, conferă studiului credibilitate. La rândul lui, Robert DePalma explică faptul că secvența evenimentelor descrise este ipoteza cea mai probabilă în această etapă a descoperirilor, iar situl nu este epuizat, fiind necesari decenii de cercetare. „Este natura muncii științifice, ne adaptăm în mod constant interpretările pe baza datelor”, conchide Robert DePalma. GEORGE CUȘNARENCU