Magazin, ianuarie-iunie 2019 (Anul 62, nr. 1-26)
2019-05-23 / nr. 21
SERIE NOUĂ - 1452 • ANUL LXII • 23 MAI 2019 • 16 PAGINI • 2,5 LEI Nr. 21 (3202) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com • redactia@revistamagazin.ro SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Femina club Lecții de nutriție Buxorul tinereții din Insula Paștelui Dosarele frumuseții Mâncăm (mult și) bine, dar DUPA MODELUL ÎMPRUMUTAT DIN PIEȚE, unde produsele sunt cântărite mai mult sau mai puțin exact, tot așa și oamenii de știință încearcă să cântărească galaxiile. Dar cât de precisă este aceasta operație? De secole, omul folosește cântarul. Dar doar de curând, unii cercetători țintesc mai sus, mai exact, spre abis, și mai exact, spre Univers. Nu doar să-l contemple, ci ca niște adevărați semizei, chiar să-l... măsoare, să-l... cântărească, să-i... dea de cap! E vorba de o categorie mică de cercetători care se autointitulează fizicieni teoreticieni, pentru care nu realitatea observabilă contează, așa cum conta pentru Galilei, ci calculele matematice, transformate în modele matematice, prelucrate apoi pe computer. Nu știm dacă rezultatele comunicate de aceștia sunt reale, se invocă doar interminabile și incomprehensibile formule, dar ele sunt anunțate de media globală, însă, cu o frenezie demnă de cauze mai bune. Astfel aflăm, de pildă, că „o rețea internațională de radiotelescoape a obținut prima imagine a orizontului evenimentului unei găuri negre”, după cum transmite Agerpres. Imaginea a fost prezentată pe 10 aprilie, „în cadrul mai multor conferințe de presă desfășurate simultan în diverse părți ale lumii”. Motivul pentru care a produs asemenea frisoane imaginea cu pricina, este acela că proiectul internațional, denumit Event Horizon Telescope (ЕНТ), „a reușit să confirme predicțiile formulate de Einstein cu privire la modul în care lumina se comportă în apropierea acestor obiecte supermasive și superdense”! Suntem, așadar, în faza confirmării (!?!) unor teorii matematice prin calcule matematice! In premieră a fost prezentată, cu această ocazie, și o imagine a „unei găuri negre”! Lăsând la o parte faptul că nu toți astrofizicienii sunt convinși că există „găuri negre”, cum chiar și „părintele” lor spiritual, Stephen Hawking, a fost nevoit să recunoască întrebări fundamentale din fizică cu privire la găurile negre așteaptă încă răspunsuri, se afirmă pe situl LiveScience. Adepții lui Hawking, căci ca și în politică, și în știință există tabere și tabere (!), se arată însă încântați la maximum. „Pe o scară de la zero la uluitor, a fost uluitor”, comenta Erin Benning, astrofizician și specialist în găuri negre de la Universitatea Emory, din Atlanta, statul Georgia, SUA, pentru LiveScience. Va fi rescrisă fizica, în urma acestei „descoperiri”? Nicidecum și nici măcar fizica teoretică nu va suferi modificări, spun , specialiștii. De ce? Pentru că în ciuda tam-tamului mediatic ușor exagerat, anunțul „s-a dovedit a fi aproape complet lipsit de informații științifice noi și relevante despre găurile negre. Fizica nu trebuie rescrisă în virtutea descoperirilor realizate de EHT. Nu a fost identificată nici măcar vreo caracteristică exotica a găurilor negre. Până și imaginea obținută nu este în sine diferită față de numeroasele ilustrații cu găuri negre din literatura de specialitate și din cea populară. Poate singura diferență cu adevărat importantă este că această imagine este cu mult mai neclară”. Voila! Se aștepta, după atât de multă vâlvă, ca „echipa EHT să poată oferi indicii noi sau chiar răspunsuri la trei întrebări fundamentale despre găurile negre. Deocamdată aceste întrebări rămân fără răspuns”, subliniază dezamăgită cealaltă tabără. Și care ar fi întrebările, în continuare, fără răspuns? Una ar fi despre modul în care „sunt produse jeturile imense de materie fierbinte și radiații”. Teoria spune că „toate găurile negre supermasive atrag materia din apropiere și înghit cea mai mare parte a ei (care ajunge dincolo de orizontul evenimentului, într-un spațiu în care toate legile fizicii și matematicii încetează să existe), iar o mică parte este expulzată în spațiu cu viteze apropiate de cea a luminii, rezultând ceea ce astrofizicienii denumesc jeturi relativiste”. Asta se întâmplă cu „gaura neagră din centrul galaxiei Virgo A (denumită și Messier 87), celebră printre astrofiziciFizicienii cunosc în mare acest fenomen, dar „nu știu cu precizie detaliile acestuia, iar imaginea realizată în cadrul proiectului EHT și studiul ce o însoțește nu oferă nimic nou despre aceste detalii”. Și atunci, „cum se împacă relativitatea generală cu mecanica cuantică”? Lumea științifică se aștepta ca „descoperirea” anunțată de EHT să facă lumină în problema „unificării celor două mari teorii din fizică, deocamdată disonante - fizica macro, a gravitației și fizica micro, a bizarei lumi cuantice”. De mai bine de un secol fizicienii lucrează folosind două seturi de reguli diferite: relativitatea generală și mecanica cuantică. Toate bune și frumoase, problema este că „relativitatea nu poate explica comportamentul cuantic al particulelor, iar mecanica cuantică nu poate explica gravitația. O teorie care să unească tărâmul scindat al fizicii ar presupune explicarea conceptului de gravitație cuantică”. Deocamdată și autorii studiului sunt sceptici că acest lucru se va întâmpla în viitor, chiar și atunci când telescoApele EHT se vor moderniza. turi pe cât atât de m părăsesc spațiul ini DE SECOLE, OMUL FOLOSEȘTE CÂNTARUL. DAR DOAR DE CURÂND, UNII CERCETĂTORI ȚINTESC MAI SUS, MAI EXACT, SPRE ABIS, ȘI MAI EXACT SPRE UNIVERS. NU DOAR SĂ-L CONTEMPLE,CI CA NIȘTE ADEVĂRAȚI SEMIZEI, CHIAR SĂ-L... MĂSOARE, SĂ-L... CÂNTĂREASCĂ, SĂ-I... DEA DE CAP! e se degajă și care sunt azi și puternice încât galaxia, ajungând în er galactic”. ______ siUR £ S TÂEGU'RĂUtîcS O teorie confirmată? Celebrul fizician teoretician Stephen Hawking a lansat așa numita teorie a „radiației Hawking- Conform acesteia „gău- 1 rile negre nu sunt complet negre, ci emit cantități mici de radiații de-a lungul timpului. Astfel, în cazul în care o gaură neagră supermasivă nu se hrănește, pierde constant energie ajungând să se evapore”. Interesant că nici măcar rezultatul proiectului EHT „nu confirmă, dar nici nu infirmă teoria lui Hawking”, necum să vorbească de vreo „gaură neagră” evaporată! Câte cuvinte valorează o imagine Practic, găurile negre supermasive, așa cum este cea din galaxia Virgo A, „emit doar cantități infime de radiație Hawking relativ la dimensiunea lor... și există șanse foarte mici să putem detecta vreodată strălucirea slabă a radiației Hawking pe suprafața aparentă a orizontului evenimentului”. Până la urmă, se întreabă cercetătorii, „ce am aflat din această imagine?” în primul rând, ar fi fost reconfirmată teoria Relativității Generale a lui Einstein. Forma umbrei sau siluetei găurii negre este un cerc perfect, exact așa cum Einstein și mai mulți fizicieni care au lucrat cu ecuațiile relativității generale au prezis. Dar există și o implicație practică a aceastei imagini. Ea, citim, „le-a permis fizicienilor să calculeze cu precizie masa găinii negre supermasive care se află la o distanță de peste 54 de milioane de ani-luminâ, în inima galaxiei Virgo A. Această gaură neagră este de 6,5 miliarde de ori mai grea decât Soarele. Faptul că s-a reușit calcularea masei sale este un lucru extrem de important pentru că ar putea schimba modalitatea în care sunt „cântărite” și alte găuri negre supermasive. Ce să zicem? Ne ia durerea de cap când trebuie să calculăm distanța reprezentată „de peste 54 milioane de ani-lumina” și cu atât mai mult „greutatea” unei găuri negre, „pe care o vedem, și nu e”, cum zicea poetul nostru național. GEORGE CUȘNARENCU