Magazin, iulie-decembrie 2019 (Anul 62, nr. 27-52)

2019-07-04 / nr. 27

A clanșează dezbaterea asupra noilor mostre de rocă lunară, care ar pu­tea revizui vechimea satelitului nostru natural. Aselenizarea în premieră a unui robot pe fața nevăzută a Lu­nii, dar mai ales anunțata misiu­ne automata a navei spațiale Chang ’e-5 care va aduce pe Pă­mânt mostre de sol selenar, transformă Administrația Națio­nală Spațială Chineză (ANSC) într-un puternic partener în cer­cetarea științifică în domeniul cosmic, iar China, într-una din marile superputeri ale explorării spațiului. Dezbaterea pe care o pome­nește un articol publicat în Sci­entific American se referă la ci­ne va avea acces la studierea acestor mostre după ce vor ajunge pe Terra? Asta pentru că și alte națiuni, inclusiv, proba­bil, SUA, se pregătesc pentru propriile lor vizite pe Lună în următorii ani, oferind Chinei potențiali parteneri în domeniul explorării lunare. Dar ce s-a întâmplat cu ve­chile mostre de sol lunar aduse pe Pământ până acum? Un scurt remember, au trecut mai mult de 40 de ani de când astronauții NASA ai misiunilor Apollo (dacă respingem teoriile care se îndoiesc că ei ar fi ajuns pe Lună!) au preluat sute de ki­lograme de roci cu ocazia ieșiri­lor lor pe solul selenar. Iar ultima dată când mostre de rocă selenară au ajuns pe Pă­mânt a fost în 1976, când 170 de grame au fost aduse de misiunea lunară sovietică Luna 24. Așa încât, noile eșantioane care ar urma să fie aduse de pe Lună de misiunea selenară chineză ar fi o adevărată mină de aur pentru num­ata misiune se­lenară CHINEZĂ de SERIE NOUĂ - 1458 • ANUL LXII • 4 IULIE 2019 • 16 PAGINI • 2,5 LEI Biblioteca Județeană ____MUREȘ Nr. 27 (3208) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Femina club Lecții de nutriție Cea mai sigură sursă de B12 ь [UNK] Dosarele frumuseții Tenul și temperaturile„ ridicate comun”, în folosul științei, a probelor care urmează să ajungă pe Pământ după îndeplinirea misiunii spațiale a sondei auto­mate Chang’e-5. Discuțiile pri­vind potențialele colaborări și împărțirea probelor lunare sunt deja în curs de desfășurare între Europa și China, precum și discuțiile mai vechi dintre Chi­na și Rusia. James Carpenter, un om de știință la Direcția de explorare umană și robotică a Agenției Spațiale Europene (ESA) decla­ra deja că „noi în ESA avem dis­cuții cu China despre viitoarea cooperare în ex­plorarea lunară, și știința anali­zei probelor ca parte a acesteia”. In mod si­milar, China și Rusia au în vedere un acord bi­lateral privind explorarea spația­lă comună între 2018 și 2022, cu accent pe viitoarele misiuni pe Lună și alte destinații spațiale. „Chinezii au în mod clar un program foarte ambițios de ex­plorare”, sugerează Ian Wright, profesor de științe planetare la Open University din Marea Bri­­tanie. Nevoia de roci selenare Probabil că noi mostre de roci lunare vor fi aduse de mi­siunea chineză Chang’e-5, nu­mai că deocamdată nu se între­vede o dată cât de cât exactă a lansării acestei misiuni. Potrivit unui cercetător din cadrul Academiei Chineze de Științe, misiunea Chang ’e-5 era anunțată pentru 2017, dar ea n-a fost lansată nici în 2018. Dacă nu survin alte amânări misiunea ar putea ajunge pe Lună până la sfârșitul acestui an, dar nu există și o dată exactă: în momentul în care ar ajun­ge cu bine pe Pământ, râvnitele mostre selenare ar urma să fie transportate la Beijing pentru prelucrare, depozitare și studiu, într-un depozit special din ca­drul Observatoarelor Naționale Astronomice. „China ar «împăr­tăși», desigur, probele lunare și cu alte națiuni”, spun oficialii chinezi, „dar momentul în care probele vor fi expuse și altor cercetători este hotărât de comi­tetul de Administrare al Progra­mului Lunar de Explorare din China”. NASA ar vrea și ea să se așe­ze la masa bene­ficiarilor de roci selenare aduse de ANSC, dar există niște obs­tacole. Și unul dintre acestea este de natură politică. Practic, accesul direct al NASA la mos­trele care ar fi a­­duse de China de pe Lună, este restricționat de politica ameri­cană. Agenției Spațiale și Ofi­ciului pentru Politică Științifică și Tehnologică de la Casa Albă (OSTP) li se interzice să lucreze în mod direct cu China din cau­za unei clauze introduse pentru prima dată în legislația federală privind bugetul pe 2011 de către republicanul Frank Wolf. Deși Wolf a părăsit Congresul în 2015, o versiune a „Amenda­mentului Wolf” rămâne în vi­goare până în ziua de azi și le in­terzice NASA și OSTP orice fel de „colaborări bilaterale cu Chi­na, fără autorizație explicită din Ш [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] partea Congresu­lui”. Există câteva „portițe de scăpa­re”, cum le nu­mesc unii experți, pentru a eluda restricțiile Wolf:­­ colaborările bila­terale dintre Statele Unite și China sunt interzise în mod ex­plicit, însă proiectele „multila­terale”, nu. Asta ar permite cer­cetătorilor americani să lucreze, prin finanțare NASA, cu oame­nii de știință din China. Mai mult, nici Fundația Națională „De multe ori tici fiindcă ești convins de prostia adversarului. ” pentru Știință, nici Institutele Naționale de Sănătate nu se află sub restricții similare asupra cercetării comune S.U.A.-Chi­­na. Așa că, într-un fel sau altul, comunitatea științifică din S.U.A. ar găsi probabil o moda­litate de a avea acces la orice mostre lunare aduse de China. Chiar și așa, potrivit lui Jim Green, șef la Divizia de Științe Planetare a agenției, „NASA nu știe când plănuiește China să pună la dispoziția comunității științifice internaționale eșan­­tioanele aduse pe Terra”. Adevărul este că există o foa­me mare de noi mostre lunare. De ce? Pentru că vechile eșantioane lunare au oferit doar o imagine incompletă a istoriei profunde a Lunii. Oamenii de știință încă nu au o înțelegere exactă a modului în care satelitul nostru natural s-a format în urmă cu câteva mi­liarde de ani. în această situație, misiunea reușită a Chang’e-5, ar putea însemna o schimbare radi­cală în acest sens. Pentru că eșantioanele care urmează să fie culese din Mons Ru­mker, o regiune selenară din craterul Oceanus Procellarum, sunt considerate mult mai „tine­re” decât mostrele culese de as­tronauții Apollo. Oceanus Procellarum este un prim exemplu de mare luna­ră, o vastă întindere de bazalt ne­gru, pe care astronomii din se­colul 17 au considerat-o, în mod eronat, o zonă plină de apă. „Mons Ru­mker este o țintă excelentă pentru o misiune de recuperare a mostrelor, deoare­ce de la Apollo nu avem eșanti­oane de la o mare cu o vechime mai mică de trei miliarde de ani”, recunoștea și Mark Ro­binson, expert principal la Uni­versitatea Arizona de Stat. Un lucru extrem de impor­tant „nu numai pentru înțele­gerea evoluției vulcanismului lunar în timp, dar și pentru ca­­librarea exactă a vârstei Lunii, care la rândul său ar ajuta și la re­evaluarea vârstelor lui Mercur, Marte, Venus precum și a altor corpuri cosmice din Sistemul nostru solar”. GEORGE CUȘNARENCU NOILE EȘANTIOANE CARE AR URMA SĂ FIE ADUSE DE PE LUNĂ DE MISIUNEA SELENARA CHINEZĂ AR FI O ADEVĂRATĂ MINĂ DE AUR PENTRU COMUNITATEA GLOBALĂ DE CERCETARE LUNARĂ. comunitatea globală de cerce­tare lunară. Un program ambițios Vorbim, așadar, despre cola­borări științifice și punerea „la 5 948427 000157 27

Next