Magazin, iulie-decembrie 2019 (Anul 62, nr. 27-52)
2019-07-04 / nr. 27
A clanșează dezbaterea asupra noilor mostre de rocă lunară, care ar putea revizui vechimea satelitului nostru natural. Aselenizarea în premieră a unui robot pe fața nevăzută a Lunii, dar mai ales anunțata misiune automata a navei spațiale Chang ’e-5 care va aduce pe Pământ mostre de sol selenar, transformă Administrația Națională Spațială Chineză (ANSC) într-un puternic partener în cercetarea științifică în domeniul cosmic, iar China, într-una din marile superputeri ale explorării spațiului. Dezbaterea pe care o pomenește un articol publicat în Scientific American se referă la cine va avea acces la studierea acestor mostre după ce vor ajunge pe Terra? Asta pentru că și alte națiuni, inclusiv, probabil, SUA, se pregătesc pentru propriile lor vizite pe Lună în următorii ani, oferind Chinei potențiali parteneri în domeniul explorării lunare. Dar ce s-a întâmplat cu vechile mostre de sol lunar aduse pe Pământ până acum? Un scurt remember, au trecut mai mult de 40 de ani de când astronauții NASA ai misiunilor Apollo (dacă respingem teoriile care se îndoiesc că ei ar fi ajuns pe Lună!) au preluat sute de kilograme de roci cu ocazia ieșirilor lor pe solul selenar. Iar ultima dată când mostre de rocă selenară au ajuns pe Pământ a fost în 1976, când 170 de grame au fost aduse de misiunea lunară sovietică Luna 24. Așa încât, noile eșantioane care ar urma să fie aduse de pe Lună de misiunea selenară chineză ar fi o adevărată mină de aur pentru numata misiune selenară CHINEZĂ de SERIE NOUĂ - 1458 • ANUL LXII • 4 IULIE 2019 • 16 PAGINI • 2,5 LEI Biblioteca Județeană ____MUREȘ Nr. 27 (3208) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Femina club Lecții de nutriție Cea mai sigură sursă de B12 ь [UNK] Dosarele frumuseții Tenul și temperaturile„ ridicate comun”, în folosul științei, a probelor care urmează să ajungă pe Pământ după îndeplinirea misiunii spațiale a sondei automate Chang’e-5. Discuțiile privind potențialele colaborări și împărțirea probelor lunare sunt deja în curs de desfășurare între Europa și China, precum și discuțiile mai vechi dintre China și Rusia. James Carpenter, un om de știință la Direcția de explorare umană și robotică a Agenției Spațiale Europene (ESA) declara deja că „noi în ESA avem discuții cu China despre viitoarea cooperare în explorarea lunară, și știința analizei probelor ca parte a acesteia”. In mod similar, China și Rusia au în vedere un acord bilateral privind explorarea spațială comună între 2018 și 2022, cu accent pe viitoarele misiuni pe Lună și alte destinații spațiale. „Chinezii au în mod clar un program foarte ambițios de explorare”, sugerează Ian Wright, profesor de științe planetare la Open University din Marea Britanie. Nevoia de roci selenare Probabil că noi mostre de roci lunare vor fi aduse de misiunea chineză Chang’e-5, numai că deocamdată nu se întrevede o dată cât de cât exactă a lansării acestei misiuni. Potrivit unui cercetător din cadrul Academiei Chineze de Științe, misiunea Chang ’e-5 era anunțată pentru 2017, dar ea n-a fost lansată nici în 2018. Dacă nu survin alte amânări misiunea ar putea ajunge pe Lună până la sfârșitul acestui an, dar nu există și o dată exactă: în momentul în care ar ajunge cu bine pe Pământ, râvnitele mostre selenare ar urma să fie transportate la Beijing pentru prelucrare, depozitare și studiu, într-un depozit special din cadrul Observatoarelor Naționale Astronomice. „China ar «împărtăși», desigur, probele lunare și cu alte națiuni”, spun oficialii chinezi, „dar momentul în care probele vor fi expuse și altor cercetători este hotărât de comitetul de Administrare al Programului Lunar de Explorare din China”. NASA ar vrea și ea să se așeze la masa beneficiarilor de roci selenare aduse de ANSC, dar există niște obstacole. Și unul dintre acestea este de natură politică. Practic, accesul direct al NASA la mostrele care ar fi aduse de China de pe Lună, este restricționat de politica americană. Agenției Spațiale și Oficiului pentru Politică Științifică și Tehnologică de la Casa Albă (OSTP) li se interzice să lucreze în mod direct cu China din cauza unei clauze introduse pentru prima dată în legislația federală privind bugetul pe 2011 de către republicanul Frank Wolf. Deși Wolf a părăsit Congresul în 2015, o versiune a „Amendamentului Wolf” rămâne în vigoare până în ziua de azi și le interzice NASA și OSTP orice fel de „colaborări bilaterale cu China, fără autorizație explicită din Ш [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] partea Congresului”. Există câteva „portițe de scăpare”, cum le numesc unii experți, pentru a eluda restricțiile Wolf: colaborările bilaterale dintre Statele Unite și China sunt interzise în mod explicit, însă proiectele „multilaterale”, nu. Asta ar permite cercetătorilor americani să lucreze, prin finanțare NASA, cu oamenii de știință din China. Mai mult, nici Fundația Națională „De multe ori tici fiindcă ești convins de prostia adversarului. ” pentru Știință, nici Institutele Naționale de Sănătate nu se află sub restricții similare asupra cercetării comune S.U.A.-China. Așa că, într-un fel sau altul, comunitatea științifică din S.U.A. ar găsi probabil o modalitate de a avea acces la orice mostre lunare aduse de China. Chiar și așa, potrivit lui Jim Green, șef la Divizia de Științe Planetare a agenției, „NASA nu știe când plănuiește China să pună la dispoziția comunității științifice internaționale eșantioanele aduse pe Terra”. Adevărul este că există o foame mare de noi mostre lunare. De ce? Pentru că vechile eșantioane lunare au oferit doar o imagine incompletă a istoriei profunde a Lunii. Oamenii de știință încă nu au o înțelegere exactă a modului în care satelitul nostru natural s-a format în urmă cu câteva miliarde de ani. în această situație, misiunea reușită a Chang’e-5, ar putea însemna o schimbare radicală în acest sens. Pentru că eșantioanele care urmează să fie culese din Mons Rumker, o regiune selenară din craterul Oceanus Procellarum, sunt considerate mult mai „tinere” decât mostrele culese de astronauții Apollo. Oceanus Procellarum este un prim exemplu de mare lunară, o vastă întindere de bazalt negru, pe care astronomii din secolul 17 au considerat-o, în mod eronat, o zonă plină de apă. „Mons Rumker este o țintă excelentă pentru o misiune de recuperare a mostrelor, deoarece de la Apollo nu avem eșantioane de la o mare cu o vechime mai mică de trei miliarde de ani”, recunoștea și Mark Robinson, expert principal la Universitatea Arizona de Stat. Un lucru extrem de important „nu numai pentru înțelegerea evoluției vulcanismului lunar în timp, dar și pentru calibrarea exactă a vârstei Lunii, care la rândul său ar ajuta și la reevaluarea vârstelor lui Mercur, Marte, Venus precum și a altor corpuri cosmice din Sistemul nostru solar”. GEORGE CUȘNARENCU NOILE EȘANTIOANE CARE AR URMA SĂ FIE ADUSE DE PE LUNĂ DE MISIUNEA SELENARA CHINEZĂ AR FI O ADEVĂRATĂ MINĂ DE AUR PENTRU COMUNITATEA GLOBALĂ DE CERCETARE LUNARĂ. comunitatea globală de cercetare lunară. Un program ambițios Vorbim, așadar, despre colaborări științifice și punerea „la 5 948427 000157 27