Magazin, ianuarie-iunie 2020 (Anul 63, nr. 1-21)
2020-06-11 / nr. 19
Tumnul din Pisa se înzdrăvenește Faimoasa construcție ce pare a sfida legile fizicii și în primul rând efectul forței gravitaționale terestre - Turnul din Pisa a făcut mereu obiectul unor studii, cercetări, dar și încercări de redresare prin mijloace tehnice dintre cele mai avansate. HE 1 merit însă nu s-a ■ к gândit serios că a Â.aceasta veritabilă Sike emblemă a iscusin»iței minții umane și nu în ultimul rând a turismului mondial de top s-ar putea redresa aproape de la sine. La prima vedere, Turnul nu s-a schimbat și continuă să scruteze Toscana natală - aplecat cu un curios respect către pământ. Totuși, experții au constatat că de câțiva ani el este mai puțin înclinat și chiar că are tendința de a se redresa. După închiderea sa în 1990, lucrările complexe de consolidare realizate asupra monumentului de marmură au dus la recuperarea a peste 40 de centimetri din deviația pe verticală, care atinsese un maximum de 4,5 metri. Istoricul Turnului din Pisa egalează notorietatea imaginii sale. Construcția sa a început în 1173, dorindu-se a fi un simbol al puterii republicii maritime medievale Pisa: înălțimea sa este de 55,86 m (latura sud) și 56,71 m (latura nord). Din cauza structurii solului, nu tocmai favorabilă susținerii unei asemenea construcții de peste 14.500 tone, tendința de a se înclina a apărut rapid, după începerea înălțării. De aceea, unii arhitecți au încercat încă din epoca respectivă să găsească soluții de redresare, adăugându-i piatră pe o parte, ceea ce a determinat actuala formă aproximativă de banană. Măsurătorile actuale, care se fac în fiecare oră și cu folosirea celor mai avansate tehnologii, arată că Turnul are tendința de deformare și de reducere a pantei în timpul sezonului cald, dar niciodată nu va reveni la verticală. Deși nu este vizitabil în interior, turiștii nu lipsesc niciodată din imediata sa vecinătate, numărul anual de vizitatori ridicându-se în medie la 3-4 milioane. ^Din nou despre..."* „care mai de care” Am scris de câteva ori de necesitatea folosirii unei prepoziții în situația în care pronumele relativ „care” stă în cazul acuzativ. Am amintit exprimări de tipul „prietenul pe care l-am întâlnit” sau „prietenul despre care ți-am vorbit”. Nu am insistat însă aproape deloc de expresii în care acest pronume stă în cazurile dativ sau genitiv. Aici se înregistrează exprimări de-a dreptul supărătoare. Zilele trecute, la o emisiune televizată, o „diva”exclama plină de mândrie: „Sunt o femeie la care nu-i poate reproșa cineva...”. Evident, realizatorii nu au corectat-o din politețe, chiar dacă știau (?!?) că exprimarea nu e tocmai în ordine. Formularea corectă ar fi fost „Sunt o femeie căreia nu-i poate reproșa cineva...”. în acest caz, formele corecte ale pronumelui „care” sunt: căruia (mase, sg.), căreia (fem. sg.) și cărora (mase. și femn. pl.). Se învață încă din școala elementară , sau primii ani de gimnaziu. (I.S.) . Nr. 19 (3251) din 11 iunie 2020 Semnalul de alarmă, tras de câteva decenii de cercetători și apicultori, în legătură cu uciderea în masă a populațiilor de albine de către substanțele chimice folosite în agricultură, a rămas un strigăt în deșert, în prezent conturându-se tot mai clar cel mai sinistru scenariu posibil: extincția acestei admirabile specii, considerată cea mai veche de pe planeta noastră comună, dar și una dintre cele mai inteligente din lumea vietăților. Fenomenul este mult mai dramatic decât pare. Cele mai noi cercetări - realizate și publicate în Marea Britanie - au scos la iveală o amenințare extrem de perfidă, ce are drept rezultat distrugerea ireversibilă a „bebelușilor” de albine, respectiv a larvelor acestora. Produsele fitosanitare la care sunt expuse pretutindeni albinele adulte generează un retard de dezvoltare la „puii” lor, care nu vor mai putea efectua activitățile în stup binecunoscute. Explicația nu lasă loc vreunor interpretări echivoce. Cercetările concrete au arătat că, atunci când nectarul extras de lucrătoarele stupului a conținut neonicotiroidă (substanță prezentă în numeroase pesticide), odată larvele eclozate, structura creierului lor a relevat transformări nefaste, în sensul retardului în dezvoltarea anumitor părți, comparativ cu datele provenite de la o colonie neexpusă la această substanță chimică, viitorul adult nemaifiind capabil să îndeplinească sarcinile dobândite natural în sânul comunității. Urmărind traseul respectivelor otrăvuri, s-a constatat că aducerea lor în stup de către albinele adulte este fatală pentru puii lor. „Jocul celor 58 de găuri” Stră-strămoșii noștri nu stăteau 24 de ore pe zi încrâncenați, muncind din greu pământul, războindu-se cu dușmanii oii vânând sălbăticiuni și culegând fructe. otrivit arheologilor, uneori ei manifestau chiar înclinații ludice, iar drept argument specialiștii au prezentat versiunea unui așa-zis joc de societate, vechi de circa 4.000 de ani, prețioasă mărturie materială despre interacțiunile multiculturale ancestrale. Descoperirea s-a făcut într-un sit arheologic din Gobustan — regiune din sud-vestul Azerbaidjanului. Cunoscut sub denumirea de , Jocul de-a câinele și șacalul”, acest mod inteligent de destindere a apărut mai târziu și pe teritoriul Egiptului antic, un exemplar fiind găsit în mormântul faraonului Amenemhat IV și datat la nivelul secolului al XVIII-lea î.Hr. Arheologul Walter Crist a prezentat ,Jocul celor 58 de găuri” (cum mai este numit) ca fiind practicat în urmă cu milenii de păstorii nomazi, regulile lui fiind foarte puțin schimbate de-a lungul istoriei. Ceva mai concret, este vorba despre două rânduri de linii incizate în sol sau într-o tabletă de piatră, în jurul cărora apar șiruri de mici găuri, în traiectorie curbată spre exterior și al căror număr este întotdeauna multiplu de 5 (10, 15, 20 de orificii). La un capăt apare o gaură mai mare, considerată a marca fie începutul, fie finalul jocului. Foarte interesantă este opinia specialiștilor, că ,Jocul celor 58 de găuri” ar fi apărut în același timp în teritorii diferite, foarte probabil ca un echivalent al limbajului utilizat din nevoia naturală a oamenilor de a interacționa cu semeni ai lor. Mai în glumă, mai în serios, acest joc „universal” a fost chiar comparat cu străvechiul joc de „table”. Pagină realizată de ADRIAN-NICOLAE POPESCU Săptămânalul ,Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. ritriapaziti ______ înmatriculata la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 140/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, cod. 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BATRÂNEANUPreședintă GEORGE CUȘNARENCU - Administrator NICUȘOR DINCA - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.6S Irina Stoica, Gabriel Tudor, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de număr: Ionel Cojocaru Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel:: 021.317.89.65 E-mail: redactia:revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dinca (director) - 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont R074 BACX 0000 0030 0016 0000 (Ш) Unicredit Bank SA - Sucursala Panduri Cont R024 BNCB 0072 0496 8985 0001 B.C.R. - Sector 1, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENCU Redactor-șef ADRIAN HORJA, PAUL IOAN, MELANIA CONSTANTINIU Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editorială „Magazin” S.R.L. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, sector 1, București, România Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com ч v ^ 4**c&*' Redactorii semnatari ai articolelor publicate in revistă sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATA:" 4 .MAGAZIN” GaBRIeLa Nițu, Rodica Nițu TiPaRul: TIPOART IDEA STUDIO S.R.L. JJ