Magazin, iulie-decembrie 2021 (Anul 64, nr. 26-52)
2021-07-22 / nr. 29
E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com WhatsApp: 0722.625.622 SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT SERIE NOUĂ - 1558 • ANUL LXIV • 22 IULIE 2021 • 16 PAGINI • 35 948427 000171 MUREȘ Æ* I [UNK]N. NUMĂRUL TRECUT TREI CE AM ÎN REVISTĂ CÂTEVA IDEI legate de domeniul Inteligenței Artificiale și pomeneam în final despre cea mai recentă carte a lui Michael Wooldridge, profesor de IA la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, intitulată The Road to Conscious Machines: the Story of AI, „Drumul spre mașinile conștiente, Povestea Inteligenței Artificiale”. Continuăm acum prezentarea observațiilor sale privind perspectivele IA într-un viitor mai îndepărtat. Pentru a înțelege posibilitățile și limitările IA, Wooldridge explorează evoluția sa de la ideile inițiale ale lui Alan Turing, părintele computerului, până în prezent, compunând un ghid informativ și interesant, care surprinde noutățile noilor descoperiri din domeniu, explicând în același timp conceptele-cheie care stau la baza cercetării moderne din domeniul AI. Dar cartea nu se referă doar la realizări. Wooldridge oferă, de asemenea, o evaluare onestă a numeroșilor pași greșiți efectuați pe parcursul acestor cercetări. Un astfel de exemplu a fost proiectul Cyc, inițiat de vizionarul AI Doug Lenat în 1984. Douglas Bruce Lenat este un proeminent cercetător în domeniul IA, în special al „învățării automate” („machine learning”) prin programele AM și Eurisko și inginerie ontologică, prin programul Cyc. Deși s-a încheiat în 1994, Cyc este un proiect de inteligență artificială pe termen lung care își propunea să constituie o ontologie cuprinzătoare și o bază de cunoștințe care acoperă conceptele și regulile principale despre modul în care funcționează lumea. Vastul sistem-expert ar fi trebuit să poată răspunde la întrebări într-un mod asemănător omului. Informațiile pe care le conținea Cyc s-au dovedit a fi totuși neuniforme, iar răspunsurile sale prea imprevizibile. Sistemul a fost considerat un eșec, devenind chiar parte a folclorului calculatoriștilor: „Unitatea științifica pentru măsurarea afirmațiilor aiurea se numește micro-Senat”, spune Wooldridge, deoarece „nimic nu ar putea fi la fel de aiurea ca un Senat întreg”. în ciuda unor eșecuri de acest gen, IA a fost transformată în ultimii ani dintr-o curiozitate pentru academicieni în unul dintre cele mai atrăgătoare domenii ale științei și tehnologiei. Această schimbare radicală a fost determinată de progresele în domeniul învățării automate, care au permis computerelor să rezolve probleme fără a fi nevoie să urmeze o listă cuprinzătoare de instrucțiuni. în plus, programele puternice bazate pe rețele neuronale pot fi instruite pentru a îndeplini sarcini specifice, cum ar fi jocuri de societate sau traducerea limbilor străine. Puterea acestor abordări a fost ilustrată în 2014, atunci când compania de IA DeepMind a demonstrat că un program de computer se poate auto-învăța să joace o serie de jocuri video la un nivel superior celui uman. în loc să se bazeze pe un set de date de intrare vast, cum sunt programele convenționale, programul a fost conceput pentru a învăța, folosind un proces de încercare și eroare. Rulând o asemenea strategie, programul a descoperit o strategie câștigătoare pe care nici proiectanții săi nu o luaseră în considerare. Dar chiar și așa, o observație rămâne în picioare: „nici cele mai avansate sisteme IA nu au o înțelegere reală a ceea ce fac”, după cum avertizează Wooldridge, fapt ce poate crea mari probleme, mai ales dacă ne bazăm strict pe sistem care pare a lua deciziile corecte de cele mai multe ori. De exemplu, primele mașini autonome, o tehnologie care are deja o vechime de câțiva ani, și care mai are multe retușuri de făcut, au provocat accidente fatale atunci când șoferii lor umani nu erau atenți. Chiar și sistemul de recunoaștere facială dezvoltat pentru identificarea potențialilor infractori a eșuat deoarece setul de date de intrare a fost distorsionat din cauză că s-a bazat pe informațiile extrase din fotografiile realizate în secțiile de poliție în care niciun infractor nu zâmbea. Wooldridge oferă o analiză echitabilă a acestor situații, dar și a altor probleme etice, pe care noile tehnologii IA le ignoră, considerând că toți cei implicați în activitatea de cercetare din acest domeniu vor trebui să le abordeze cu atenție. Sigur, recunoaște și Wooldridge, „sistemele IA au potențialul de a fi deturnate și să fie folosite în scopuri greșite, cum ar fi arme autonome mortale”, cercetătorul nu e cert convins că tentantele tehnologii de moment, propuse de oamenii de știință vor căpăta un cadru de reglementare prea curând. De asemenea, Wooldridge face și unele speculații cu privire la perspectivele unei ,„„ puternice” care înseamnă „drumul către mașini autonome conștiente, conștiente de sine”. „Inteligența Artificială puternică” sau generală, „este inteligența ipotetică a unei mașini care are capacitatea de a înțelege sau de a învăța orice sarcină cognitivă pe care o poate îndeplini o ființă umană”, capacitate valabilă și în cazul ființelor animale. Unele surse academice folosesc termenul de „Inteligență Artificială puternică” doar pentru mașinile care pot dezvolta o conștiință. Realitate sau SF, rămâne de văzut, oricum, tehnologiile de Inteligență Artificială se află la decenii depărtare, de o ipotetică IA puternică. Spre deosebire de „IA puternică”, „Inteligența Artificiala slabă” sau restrânsă, nu este destinată mașinilor cu abilități cognitive, ci se limitează practic la „utilizarea unui program (software) capabil de a studia sau îndeplini sarcini specifice de rezolvare a problemelor sau de raționament”. în cartea sa, Wooldridge face, de asemenea, și unele speculații sau previziuni legate de perspectivele unei IA puternice și dezvoltarea unor mașini autonome conștiente, conștiente de sine, spre deosebire de mașinile autonome de azi. Orice astfel de sistem ar trebui să reproducă ceea ce filosofii numesc „teoria minții”, spune Wooldridge și anume „capacitatea umană de a înțelege și de a prezice comportamentul altor oameni pe baza credințelor și dorințelor lor”. Numai acest tip de mașină, spune Wooldridge, „ar fi cu adevărat în măsură să treacă testul Turing - să acționeze într-un mod care să nu se distingă de adevăratul lucru - și acest obiectiv poate rămâne o fantezie pentru mulți ani de acum încolo. Să amintim că Testul Turing, numit inițial ,jocul imitației” de Alan Turing în 1950, este un test „al abilității unei mașini de a prezenta un comportament inteligent echivalent sau nediferit de cel uman”. Pentru acest test, Turing a propus ca un evaluator uman să judece conversațiile dintre un om și o mașină concepută pentru a genera răspunsuri asemănătoare omului. în fine, dincolo de credințele populare, de subiectele provocatoare speculate de mass-media, Inteligența Artificială este o provocare extraordinară. Ea este utilizată azi, chiar doar timid și poate doar la nivelul IA slabe, în aplicații din lumea reală, dar mașinile viitorului, bazate pe IA puternică rămân un vis îndepărtat. GEORGE CUȘNARENCU Dosarele frumuseții O piele mereu tânără , prima mașina-avion . DINCOLO DE CREDINȚELE POPULARE, ALIMENTATE DE MASS-MEDIA, CARE VĂD ÎN TEHNOLOGIA BAZATĂ PE INTELIGENȚĂ ARTIFICIALĂ (IA) UN FEL DE LUME DOMINATĂ DE ROBOȚI UCIGAȘI CARE SE RĂZBUNĂ PE OAMENII NEPUTINCIOȘI, IA ESTE UN DOMENIU FASCINANT CARE MERITĂ O ATENȚIE MAI PROFUNDĂ. Biblioteca Județeană 29 Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă Forma corpului și starea de sănătate al deșertului TÂRfu-MURFS