Magazin, ianuarie-iunie 2022 (Anul 65, nr. 1-26)
2022-01-06 / nr. 1
Nr. 1 (3331) din 6 ianuarie 2022 Destrăbălatele capete regale ale Angliei Deși regii sunt considerați, în basme, exemple de virtute și înțelepciune, de modestie și cumpătare, în realitate lucrurile nu au stat întotdeauna așa. Dimpotrivă, mai ales în tinerețile lor, mulți monarhi s-au dovedit mai curând exemple negative pentru supușii lor, în materie de excese și destrăbălare. Iar suveranii Angliei nu au făcut excepție... „Fervent soldat al lui Venus, nu doar al lui Marte”, cum îl caracteriza un cronicar contemporan, viitorul rege Henric al V-lea a fost, ca prinț moștenitor, un depravat fără pereche, căruia îi plăcea să bea și să petreacă în compania prietenilor, dar și a femeilor frumoase. Cea mai mare parte a tinereții și-a petrecut-o beat, mahmur sau bând pentru a stopa efectele mahmurelii. Pare deci de necrezut că, odată urcat pe tron, el a devenit poate cel mai capabil rege englez - un strălucit comandant militar, soț devotat și politician remarcabil. Carol al II-lea Tată iubitor a cel puțin doisprezece bastarzi recunoscuți, dar al niciunui urmaș legitim. Carol al II-lea a fost renumit pentru frumoasele sale amante - între ele și lady Barbara Villiers, strâmoașa „prințesei inimilor, Diana de Walles”. Evident, haremul pe care regele și-l crease nu era și pe placul supușilor săi, nemulțumiți că taxele erau cheltuite pe toaletele de lux ale ibovnicelor regale. Cu toate astea, ,.monarhul vesel”, cum a fost numit, s-a făcut îndrăgit de popor prin firea lui deschisă și jovială și prin atitudinea înțelegătoare față de plebe - dar și poate pentru că englezii se saturaseră de excesele puritane ale epocii lui Oliver Cromwell. George al IV-lea Descris ca „fiu rău, soț rău, tată rău, supus rău, rege rău și prieten rău”, fiul cel mai mare al longevivului George al III-lea a fost un bețivan și un mâncău notoriu, dar și un afemeiat incurabil. Orgolios și ignorant, prințul a cheltuit sume imense pe mâncare, băutură și pe proiecte extravagante, dar inutile, precum Pavilionul Brighton. Excesul de mâncare îl va îmbolnăvi de gută, iar pentru a-și vindeca boala a început să înghită cantități uriașe de laudanum. Cu sănătatea mintală grav zdruncinată, aproape orb din pricina cataractei, George al IV-lea a murit în 1830, la 68 de ani. Cea mai mare parte a vieții, Eduard și-a petrecut-o în umbra mamei sale, regina Victoria, așa încât, privat de aceasta de participarea la viața politică, prințul moștenitor s-a dedicat altor activități, mai plăcute: călătoriile, jocurile de noroc, gastronomia fină și, evident, femeile frumoase. Printre sutele de amante care i s-au perindat prin dormitor s-a numărat inclusiv Alice Keppel, străbunica actualei soții a prințului Charles, Camilla Parker Bowles. Când în sfârșit a urcat pe tron, la vârsta de aproape 60 de ani, Eduard era un om epuizat. Obez și fumător înrăit, avea să mai trăiască doar nouă ani, fiind răpus de un atac de cord. Eduard al Vlll-lea Antiteză perfecta a tatălui său, George al V-lea, prințul Eduard era petrecăreț, amuzant și iubitor de lux și petreceri. Tatăl lui colecționa timbre, Eduard colecționa femei. Nu fără temei, regele se plângea premierului Stanley Baldwin: „După ce mereu, băiatul ăsta se va ruina într-un an”. Profeția regelui s-a adeverit: în 1930, Eduard s-a îndrăgostit nebunește de o tânără americancă divorțată, Wallace Simpson. Devenit rege șase ani mai târziu, el a pus condiția că va domni doar dacă i se permite să se însoare cu Wallace, întregul sistem politic britanic a fost oripilat și nici n-a vrut să audă o asemenea propunere, așa că Eduard a abdicat, fără niciun regret, în favoarea taciturnului său frate, Albert, care a devenit rege ca George al VI-lea. Eduard al Vll-lea . Un băiat timid ■Н [UNK]НЯЯ ИНИМВН1 [UNK]ВВП1 Ascuns sub cozorocul șepcii negre, privind timid spre obiectivul aparatului des fotografiat se află nimeni altul decât unul dintre cei mai puternici oameni ai planetei (daca nu chiar cel mai puternic): Vladimir Putin. Fotografia a fost făcută într-o excursie cu clasa, pe când adolescentul Putin era elev al Liceului 281 din Leningrad (astăzi Sankt-Petersburg), un liceu industrial cu profil chimic; în ciuda acestei pregătiri, Putin va refuza să urmeze facultatea de chimie și va da în schimb examen la Drept, după ce a aflat că astfel va avea mai multe șanse să fie recrutat de KGB ceea ce până la urmă s-a întâmplat. Henric al V-lea Viitoarea regină a Iugoslaviei, Maria (sau Marioara, cum i s-a spus în familie) a văzut pentru prima oară lumina zilei la castelul Friedenstein din Gotha și și-a petrecut copilăria alături de ceilalți copii din familia regală a României la palatul Cotroceni din București sau la Pelișor, în Sinaia. Educația primită de Marioara, aidoma cu cea a celorlalți copii ai familiei regale, a fost asigurată , la cel mai înalt nivel: pârintele Mazarie la religie, Vasile Păun la limba română, domnișoara Păun la limba franceză și Nicolae Iorga la istorie. De educația ei muzicală s-a ocupat marele George Enescu. Alintată de mama ei „Mignon”, prințesa a fost crescută, din dorința acesteia, după moda engleză, având bonă și guvernante din Marea Britanie. După război, în 1919 a studiat pentru un an la școala de fete Heathfield din Ascot, acolo unde mai târziu avea să învețe și sora ei, principesa Ileana, în Marea Britanie a resimțit efectele educației neglijate în perioada războiului, când țara era aproape în totalitate ocupată de inamic, iar familia și guvernul plecaseră în partea de nord-est a țării, rămasă neocupată. Tânăra s-a căsătorit cu regele Alexandru I al Iugoslaviei pe 8 iunie 1922 prilej cu care la Belgrad a avut loc și primul meci din istoria echipei naționale de fotbal a României, cu țara gazdă. Maria a devenit regina mamă a Iugoslaviei, după asasinarea regelui Alexandru la Marsilia în 1934. Cel mai mare fiu al ei a devenit apoi rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, el fiind și ultimul suveran iugoslav. Regina Maria a Iugoslaviei a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1961 și a fost înmormântată tot în capitala britanica. în 2013 ea va fi reînhumată la Mausoleul Regal Oplenac de lângă Belgrad. 6 ianuarie 1900 S-a născut regina Maria a Iugoslaviei Rebusurile Zilei Z: coincidență, conspirație sau farsă? Spionajul a jucat un rol crucial în Al Doilea Război Mondial, atât Aliații, cât și forțele Axei bazându-se pe o întreagă panoplie de agenți secreți remarcabili. Tocmai de aceea întreaga atmosferă de secretomanie specifică operațiunilor ambelor tabere, operațiuni care, dacă erau date în vileag înaintea producerii elementului-surpriza, duceau la rezultate dezastruoase - ca de pildă raidul eșuat al Aliaților de la Dieppe, în 1942. Pentru a nu repeta eșecul, Aliații au pregătit debarcarea din Normandia cu multă atenție, având grijă ca nicio informație să nu se scurgă către inamic. Prin urmare, ne putem imagina șocul produs în sânul spionajului britanic când, cu mai bine de o lună înainte de invazia din iunie 1944, nume de cod strict secrete, asociate cu „Ziua Z”, au început să apară în rebusurile publicate de îndrăgitul ziar „Daily Telegraph”. De pildă, într-un singur careu apăreau trei nume de cod - ,Juno”, „Gold” și „Sword” - atribuite deja plajelor de debarcare. Dar, cum era vorba despre niște cuvinte uzuale, șefii serviciilor secrete au considerat toată povestea o simplă coincidență. Abia când pe 2 mai 1944 într-un careu a apărut și cuvântul „Utah”, având ca definiție „Unul dintre Statele Unite” - dar și numele codificat al unei alte plaje - șefii au devenit circumspecți. Iar când trei săptămâni mai târziu și cuvântul „Omaha” (a cincea plajă!) a apărut într-un rebus, nimeni din MI5 nu a mai avut îndoieli că cineva se juca cu ei. Ipoteza a prins contur pe 27 mai, când la definiția „Tip grozav” se dădea soluția „Overlord” - denumirea întregii operațiuni de debarcare în sine, pe 1 iunie a apărut ca dezlegare și cuvântul ,Neptun” - acesta fiind denumirea dată fazei amfibii a Operațiunii Overlord. Spionii MI5 au intrat în alertă și au dat curând de urma creatorului tuturor acelor rebusuri - un director de școală rurală, în vârstă de 54 de ani, Leonard Dawe, pasionat de enigmistică. Anchetat, s-a dovedit că omul era absolut inocent. Și totuși, se pare că nu a fost vorba de o pură coincidență, pentru că abia în 1984 Ronald French, un înstărit proprietar din Wolverhampton, a dezvăluit adevărul în această privință. Cadet în armata britanică, el își completa studiile la școala unde director era Dawe și împărtășea cu directorul pasiunea pentru rebusuri. Trăgând cu urechea la discuțiile dintre militarii care pregăteau debarcarea - și care cunoșteau numele de cod folosite - tânărul s-a gândit să facă o farsă, propunându-i cu totul întâmplător acestuia definiții cu trimitere la Operațiunea Overlord. Abia mult mai târziu el i-a mărturisit directorului farsa, iar acesta i-a cerut să jure că nu va spune nimănui secretul, cât va trăi el. Abia după moartea lui Dave, French a făcut dezvăluirea în public în paginile aceluiași „Daily Telegraph”. Pagină realizată de GABRIEL TUDOR