Magazin, iulie-decembrie 2022 (Anul 65, nr. 27-52)

2022-07-07 / nr. 27

SERIE NOUĂ - 1607 • ANUL LXV • 7 IULIE 2022 • 16 PAGINI • 3,5 LEI Nr. 27 (3357) E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com • redactia.revistamagazin@gmail.com WhatsApp: 0722.625.622 SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT * * NUMĂRUL ANTERIOR, R­­PUNEAM ÎNTREBAREA ELI ESENȚIALĂ: de ce nu BmB este posibila donarea I ^unei ființe umane? Continuăm acum șirul expli­cațiilor lui Hank Greely, profe­sor de drept și genetică la Uni­versitatea Stanford, specializat în probleme etice, juridice și so­ciale care decurg din progresul bio­științelor. O problemă centrală a clonă­rii umane este că, în loc să cre­eze o copie identică a persoanei originale, ar produce un individ cu propriile lui gânduri și opinii. „Am studiat clonele, geme­nii identici sunt clone unul ale celuilalt, și știm cu toții că clo­nele nu sunt aceeași persoană”, a explicat Greely. O clonă umană, a continuat Greely, ar avea doar aceeași struc­tură genetică ca a originalului, dar nu și aceeași personalitate, morală sau simț al umorului, de pildă. Acestea și alte caracteris­tici sunt unice, nu pot fi repli­cate prin donare. Intr-adevăr, oamenii sunt, după cum bine știm de acum, mult mai mult decât un simplu produs al ADN-ului lor. Deși este posibil să se reproducă ma­terialul genetic, nu este posibil să se reproducă exact mediul de viață, să se creeze o evoluție iden­tică și nu poți face prin donare ca doi oameni să trăiască ace­leași experiențe de viață. Dosarele frumuseții Atenție la soare „GÂNDACUL” VOCHOLI Femina club Lecții de nutriție 5 obiceiuri care vă ajută să vă păstrați silueta 5­948427 000188 Există vreun benefciu? Deci, dacă oamenii de știință ar dona un om, ar exista bene­ficii, științifice sau de altă natu­ră? „Nu există niciunul pe care să fim dispuși să le luăm în con­siderare”, a spus Greely, subli­niind că preocupările etice ar fi imposibil de trecut cu vederea. Dar dacă, totuși, lăsăm deo­parte implicațiile etice, lucru pe care cercetătorii de azi l-ar face cu destulă ușurință de dragul în­tâietății și al câștigurilor mate­riale? 27 Dacă aceste considerații mo­rale ar fi eliminate din ecuație, „atunci un beneficiu teoretic ar fi crearea de oameni identici ge­netic în scopuri de cercetare”, este de părere Greely, deși con­sideră că, chiar și așa, acesta ar trebui să fie un obiectiv de „frâ­nă etică”. Greely a mai afirmat că, in­diferent de opinia sa personală, unele dintre beneficiile poten­țiale asociate cu donarea umană au fost realizate de alte cercetări științifice. „Ideea de a folosi embrioni donați în alte scopuri decât a face copii, de exemplu producerea de celule stem­ em­brionare umane identice cu ce­lulele unui donator, a fost discu­tată pe larg la începutul anilor 2000”, spune el, dar această di­recție de cercetare a intrat în pe­numbră și nu s-a mai extins, mai ales după 2006, anul în care au fost descoperite așa-numitele celule stem­ pluripotente induse (IPSC). „Acestea sunt celule „a­­dulte” care au fost reprogramate să semene cu celulele aflate la începutul stadiului de dezvol­tare”. Shinya Yamanaka, un cerce­tător japonez de celule stem­ și laureat al Premiului Nobel pen­tru Medicina în 2012, a dat lovi­tura atunci când „a descoperit cum să readucă celulele de șoa­rece adult într-o stare asemănă­toare embrionului folosind doar patru factori genetici”, potrivit unui articol publicat în revista Nature. In anul următor, Yamanaka, alături de renumitul biolog ame­rican James Thompson, a reușit să facă același lucru cu celulele umane. Când celulele iPS sunt „reprogramate într-o stare pluri­­potentă asemănătoare embrio­nului”, ele permit „dezvoltarea unei surse nelimitate pentru orice tip de celulă umană necesară în Etică și utilitate Greely a mai sugerat că clo­narea ființei umane poate pur și simplu să nu mai fie o zonă „atră­gătoare” de studiu științific, ceea ce ar putea explica, de asemenea, de ce a cunoscut o dezvoltare re­dusă în ultimii ani. Cercetătorul a 99 CERCETĂRILE PENTRU MODIFICAREA SECVENȚELOR TERMINALE ALE GENOMULUI UMAN SUNT CONTROVERSATE, DAR SE BATE MONEDĂ PE „BENEFICIILE" ADUSE DE ACESTE TEHNOLOGII DE CLONARE UMANĂ. scopuri terapeutice”, conform explicațiilor Centrului de Medi­cina Regenerativ­a și Cercetare a Celulelor Stenn de la Universita­tea din California, Los Angeles. Prin urmare, „în loc să folo­sim embrioni, putem face în mod eficient același lucru cu celulele pielii”, a spus Greely. Din un­ghiul de vedere științific, dezvol­tarea tehnologiei iPSC a făcut inutil și inferior, în esență, con­ceptul de utilizare a embrionilor donați. In zilele noastre, IPSC-u­­rile sunt folosite în mo­dificarea maladiilor, pentru descoperirea noilor medicamente și în medicina regenera­­tivă, conform unei lu­crări din 2015 publi­cată în revista Fronti­ers in Cell and Deve­lopmental Biology a subliniat că „editarea secvenței germinale a genomului uman este acum un subiect mai intere­sant în mintea publicului, cum ar fi conceptul creării de „super-be­­beluși”, de exemplu”. Editarea (modificarea) secven­ței germinale sau ingineria liniei germinale este un proces sau o serie de procese care creează modificări permanente ale ge­nomului unui individ. „Aceste modificări, atunci când sunt in­troduse efectiv, devin moștenite, ceea ce înseamnă că vor fi trans­mise de la părinte la copil”, scrie LiveScience. O astfel de tehno­logie genetica rămâne contro­versată (dar cercetătorii nu par să ia asta în seamă). în 2018, Consiliul Comitetului Europei pentru Bioetică, care reprezintă 47 de state europene, a publicat o declarație în care spune că „etica și drepturile omului trebuie să ghideze orice utilizare a tehnologiilor de edi­tare a genomului la ființe uma­ne”, adăugând că „aplicarea teh­nologiilor de editare a genomu­lui la embrioni umani ridică multe aspecte etice, probleme sociale și de siguranță, în speci­al prin orice modificare a geno­mului uman, care ar putea fi transmisă generațiilor viitoare”. Și totuși, sesizând aceste riscuri, Consiliul constată că există „sprijin puternic” pentru utilizarea unor astfel de tehno­logii de inginerie și editare cu scopul de a înțelege mai bine „cauzele bolilor și tratamentul viitor al acestora”, menționând că aceste tehnologii oferă „un po­tențial considerabil pentru cerce­tare în acest domeniu și pentru a îmbunătăți sănătatea umană”. Un fel de binecuvântare a unui joc periculos, dar cerut de public. George Church, genetician la Universitatea Harvard, susți­ne afirmația lui Greely conform căreia editarea secvenței germi­nale este probabil să atragă mai mult interes științific în viitor, mai ales în comparație cu dlona­rea „convențională”. „Editarea liniei germinale bazată pe do­nări este de obicei mai precisă, poate implica mai multe gene și se transmite mai eficient la toate celulele în comparație cu edita­rea genomului somatic”, declara geneticianul pentru Live Science. Cu toate acestea, Church a dorit să îndemne la prudența și a recunoscut că „o astfel de editare nu este încă stăpânită. Dezavan­tajele potențiale includ siguran­ța, eficacitatea și accesul echitabil pentru toți”, a concluzionat el. Să nu ne ascundem după cu­vinte, toate aceste idei, pe cât de îndrăznețe și „benefice”, ascund, în esență, dorința de nereprimat a cercetătorilor de „a se juca de-a Dumnezeu”, care încearcă să al­tereze cărămizile fundamentale ale ființei umane, cu consecințe pe care nimeni nu vrea să și le imagineze. GEORGE CUȘNARENCU

Next