Milcovul, aprilie-iunie 1970 (Anul 3, nr. 222-297)

1970-06-11 / nr. 281

> Fertilizează vitens Numai zilele pline“ de acum vor umple hambarele la toamnă IN LUPTA La C.A.P. Bălești cul­turile sunt foarte inimoa­se. Dar pentru a se rea­liza producții cit mai mari, superioare celor planificate, tractoriștii Toader Dumitru și Petre Nica execută de citeva zile îngrășarea razială a culturilor cu 150-200 ki­lograme îngrășăminte a­­z­otate la hectar. Până acum, au fertili­zat, astfel, 180 hectare floarea-soarelui, 100 hec­tare sfeclă­­ de zahăr și peste 200 hectare de po­rumb. Unde-i ziua lumină ? Cooperatorii din Su­­raia nu folosesc așa cum trebuie aceste zile deo­sebit de favorabile cutării lucrărilor de exe­în­treținere. In adunarea lor generală s-a stabilit ca in campaniile agrico­le ziua de muncă să fie „ziua lumină". Pe 9 iu­nie, insă, cooperatorii din brigada a cincea, condu­să de Neculai Paraschiv, au întrerupt prășitul ma­nual la cultura porumbu­lui înainte de ora 16,30, cind soarele încă mai ar­dea cu putere. Brigăzilor de agitație ! In aceste clipe, cind toate torțele sunt canali­zate in agricultură pentru întreținerea culturilor, e­­xecutarea urgentă și de bună calitate a lucrărilor, o sarcină importantă revine și așezămintelor culturale care trebuie să sprijine, prin formele lor de muncă, campania de­clanșată. Brigăzile de agitație pot și trebuie să-și adu­că o contribuție însem­nată prin texte inspirate din munca de fiecare zi, dezbătînd concret pro­bleme stringente ale coo­perativei agricole și co­munei, acționind astfel asemeni unei pîrghii mo­bilizatoare, extrem de e­­ficiente. E de datoria co­lectivelor artistice să-și propună în aceste deplasări la locurile zile de muncă, la­ mijlocul coo­peratorilor, să facă din lanuri veritabile scene pe care să-și prezinte programele asupra căro­ra s-au aplecat cu ponsabilitate­­ și gust rel­ar­tistic. Scrisoare deschisă tova­rășului ZAMFIR NEAGU, secretarul organizației de partid a C.A.P. Gologanii Morți a fost o zi ini­moasă, tovarășe secretar, una din acele z­ile cînd strălucirea aceea specta­culoasă a soarelui deve­nea o chemare și un în­demn printre lanuri. Se executa prașila­­ manu­ală la porumb și floarea­­soarelui. Oamenii, știți, cred mai­ cu seamă în puterea exemplului personal pe care, în ziua aceea de marți, dumneavoastră nu l-ați dat. V-am „descope­rit“ supraveghind lucrul celor șase muncitori de la construcția viitorului „lăcaș" al cazanului de țuică. E bună și țuica, to­varășe secretar, avem nevoie și de cazane de țuică, dar acum, dină fi­ecare oră a agriculturii Înseamnă participare di­rectă și răspundere mo­rală, locul dumneavoas­tră nu era acolo. Vă a­­mintiți că, în preajma acelei construcții fiind, și în timp ce discutam, o femeie ce venise direct de pe tarlaua cu po­­rumburi, de la prășit a­­dică, vă interpelase. .,N-ai venit, tovarășe se­cretar, pe teren...“ Mi s-a părut că ați roști, sau tă­cerea ce a urmat a fost numai o­­ părere? Ar tre­bui să nu uitați glasul acela pentru că vor mai fi și alte campanii cînd urgența lucrărilor vă vor solicita nu numai prezența. Cu salutări tovărășești, I. PANAIT CU TIMPUL, TREBUIE SA ÎNVINGEM Se știe că inundațiile au creat o situație deosebită în executarea lucrărilor agrico­le. După zile și nopți de efort comun am încheiat o bătălie grea, cu apa, pentru a putea da piept cu o alta la fel de grea, cu cea de-a doua campanie agricolă, care in­cumbă lupta cu timpul. Ploile căzute în ultima vreme au întîrziat din nou zvînta­­rea terenurilor, împiedicînd în continuare desfășurarea din plin a lucrărilor. La che­marea partidului, oamenii au răspuns cu promptitudine făcînd tot ce este posibil pentru a recupera uriașele pagube provo­cate de inundații și de a realiza producții agricole bune, aproape de nivelul celor din anii normali. Dînd dovadă de o înaltă răspundere patriotică, țărănimea coope­ratistă și mecanizatorii, mobilizați de Bi­roul Comitetului județean de partid, au trecut cu toate forțele la efectuarea lucră­rilor agricole, înfruntînd în bună măsură condițiile vitrege ale acestui an. Prin mă­surile luate, județul nostru dispune în prezent de o forță mecanică și umană ca­pabilă să realizeze operativ pregătirea pa­tului germinativ și însămînțarea. Asigura­rea funcționării neîntrerupte a tractoare­lor și mașinilor, organizarea activității în două schimburi sau în schimburi prelun­gite pot asigura un ritm rapid de efectua­re a tuturor lucrărilor, în funcție de ur­gențe și de starea terenului. Specialiștii au datoria să acționeze prompt, acolo unde terenul s-a zvîntat pentru executa­rea lucrărilor ce se impun atît la reînsă­­mînțare și însămînțare cît și la întreține­rea culturilor. Efortul principal trebuia îndreptat spre întreținerea culturilor pră­șitoare. Condițiile sînt create, totul depin­­zînd acum de modul cum vom ști să le fo­losim în lupta cu timpul. Fiecare oră câști­gată acum se va transforma în tone de produse in toamnă. ȚĂRANI­ZATORI ! COOPERATORI: MECANI­Volumul de muncă este uriaș, timpul presează. De aceea, se impune ca, cu ma­­ximum de operativitate, folosind orice mijloace, să evacuăm apa care băltește, să însămînțăm și să reînsămînțăm. Ziua de muncă trebuie să fie mai mare decît ziua lumină. Mașinile și utilajele agricole tre­buie să fie folosite la întreaga capacitate. întreținerea culturilor prășitul, plivitul, combaterea dăunătorilor nu suportă amî­­nări, sunt lucrări la zi care trebuie efec­tuate cu orice preț la timp și cît mai bine. Toată suflarea satelor și comunelor jude­țului nostru trebuie să se afle acum în cîmp, participarea la muncă fiind o nece­sitate, o obligație, mai mult chiar, un act de înaltă răspundere patriotică. Angajamentele devin fapte Suplimentîndu-și angajamentele inițiale de la 2 000 000 lei la 3 000 000 lei la producția globală și marfă, colectivul de muncitori, in­gineri și tehnicieni de la Fabrica chimică Mărășești este hotărît să-l îndeplinească întocmai. Dovada cea mai concludentă o constituie reali­zările primei decade din luna iunie cind la producția globală și marfă s-au obținut sporuri care depășesc prevederile cu circa 60 000 lei. ANUL III­­ NR. 281 JOI 11 IUNIE 1970 4 pagini — 30 bani LA RIHNICENI - DA! LA NANEȘTI - BA! Cum­­­­ este­­ folosit timpul, acum, la începutul acestei veri destul de ca­pricioase , cînd, din cauza ploilor a­­bundente buruienile au întrecut în înălțime culturile? Cum se prezintă situația­ întreținerii acestor culturi­ atît de prețioase? " 11 Iată-ne poposind la sediul coopera­tivei agricole din Nănești, una din unitățile puternic afectate de stihiile dezlănțuite ale naturii. Aici, lucrurile nu sunt cum ne așteptam noi și cum era și firesc să fie. Dimpotrivă, la data menționată, din evidenta­­ parti­cipării la muncă a membrilor coope­ratori rezulta că din cele 1­000 brațe de muncă înscrise la începutul anului, în acea zi pe ogoarele unității erau doar 300. Inginerul șef al unității Măricel Țîru ne-a mărturisit cu destu­lă amărăciune că de cînd lucrează Pînă a ajunge la cooperativa­gricola din Vulturu, șoseaua șerpu­­­­iește numai printre ogoare. La mar­ginea drumului, sere întregi se văd năpădite de buruieni, fie că aparțin unităților din Focșani, Gologanu, Răstoaca. Soarele arde tot mai tare, fiecare oră, fiecare zi trebuie fruc­tificată acum cît mai bine. Marți, timpul a fost destul de bun. Acest lucru a permis cooperato­rilor din Vulturu ca după ce au ter­minat de prășit cele 260 hectare cul­tivate cu floarea-soarelui să zo­rească în continuare și la porumb unde, din cele 1319 hectare, au ră­mas în cultură datorită calamității 1059 hectare. Oamenii din­ brigada lui Dumitru Stanică au „terminat nu­mai în două­­ zile prima prașilă pe z0 în cooperativa din Nănești n-a putut nici măcar o dată să se ocupe așa cum trebuie de problemele pur tehni­ce în care s-a pregătit atîția ani de zile. își irosește cea mai mare parte din zi cu problemele de organizare, de planificare și replanificare. „Mă rog de unii oameni să vină la muncă, asta fac eu în cea mai mare parte din zi — ne spune la un moment dat in­ginerul șef. Pleacă fiecare pe unde apucă numai aici nu stă, iar la mun­că vin foarte puțini“. Dar ce fac membrii comitetului co­munal de partid și consiliul de condu­cere al cooperativei din Nănești? Cum și-au adus contribuția la redresarea situației din această comună? „Ce să facă oamenii — ne spune hectare cu porumb și 45 hectare­ cu floarea-soarelui. Pînă seara, însă, brigăzile condu­se de Alexandru Apostol, Ionel I­­chim, Alexandru Marin, Iordan Ni­­colae și Ion Sava au prășit mai bine de 70 de hectare cu porumb ajun­­gînd ca suprafața întreținută să a­­tingă 700 hectare. Dar nu-i suficient. Munca aici trebuie mai bine organizată, deoare­ce numai pentru terminarea întreți­nerii manuale a porumbului mai­ este nevoie de două zile bune de lucru. Deși soarele era sus de mult, prin sat forfota încă nu încetase, dovadă că aici activitatea la cîmp nu înce­pe o dată cu primele ore ale dimi­neții cînd, pe răcoare, lucrul ar fi mai cu spor și, implicit, cu totul al­tul rezultatul muncii, secretarul comitetului de partid, tova­rășul Dumitrache Rădulescu. Au văzut că aici nu mai au ce face și au ple­cat fiecare unde a putut să munceas­că. Cum se poate vorbi cu atîta ușurin­ță , despre soarta­­ unor oameni, și­­ mai Nicolae SOARE (Continuare în pag. a III-a) Dar, în timp ce la punctul Lalu, dincolo de puntea de peste Putna, Sandu M. Toader, cooperator și sala­riat la o altă întreprindere, Ioana Ichim de­ 72 de ani, ca și Catrina, Ioana Roșea (mama, soția și sora bri­gadierului Ionel­ Ichim) erau prezenții pe cîmp, alături de alți­ peste 250 de oameni pentru a­ salva plantele din Nicolae POPOVICI (Continuare în pag. a IlI-a) și I­N SAT... „ACTIVITĂȚI PLIMBARE ȘI-N CÎMP E BURUIANA MARE In plin asalt al ogoarelor V­om vinde statului cantități sporite d­e carne ș­i lapte (In pag.­a lil­a) Podgorenii de la Cotești, pun la temelia aromelor din toamnă prăștte bine executate Toto : N. Moldoveanu ATITUDINI • ATITUDINI • ATITUDINI * ATITUDINI • ATITUDINI Chiar în fața unei... delegații, cine nu deschide ochii, deschide punga! Răsfoind unele dosare aflate pe ro­lul instanțelor de judecată sau la mi­liție, ai prilejul să dai peste unele sesi­­zări de felul acesteia: „Prin prezenta vă rugăm a chema la interogatoriu pe nu­mitul Mircea Căldăraru fiul lui... (aici urmează cîteva date, foarte vagi, re­feritoare la identitatea celui în cauză) care a solicitat și i s-a acordat un a­­vans în sumă de 3 000 lei, plus bilete speciale de călătorie, în vederea re­crutării de muncitori după care nu s-a mai prezentat nici cu muncitorii, nici cu banii (s.n.)". Așadar, fără mun­­citori­ și fără bani ! Conducerea șantie­rului 703 Galați care construia Fabrica de P.F.L. a fost lăsată să aștepte... mult și bine. Iar în cele din urmă și-a dat seama că M. C. era ceea ce la în­ceput nu-i venea să creadă, un escroc. Dar nu unul oarecare, M.C. avea mai multe hîrtii pe care le flutura cu a­­plomb și care îi atestau calitatea (ima­ginară) de bun meseriaș. Ceea ce era însă curios, consta­ în faptul că nu le arăta chiar oricui, ci numai celor de Mircea LAZAR (Continuare, în pag. alll-a) BRIGADA NOASTRĂ DE REPORTERI TRANSMITE DE LA LOCUL BĂTĂLIEI FORESTIERILOR Parchetul trimite din nou lemn industriei Străbătînd Gura Văii în fața o­­chilor se deschide panorama pădu­rilor, bogate în specii de foioase și rășinoase prin a căror văiugi se scurg pîraie tulburi. Urmele milu­irii murdar și apele vijelioase ale acelor zile care au făcut ca oa­menii să se îngrozească, dar în a­­celași timp să devină mai dîrji, care au răscolit furios parcelele și drumurile făcindu-le impracticabi­le mai dăinuie în amintire. În liniș­tea acestor dimineți de vară în lu­­mea foșnitoare a arborilor se pare că nu se întîmplă nimic. Aici însă, în inima pădurii, s-au statornicit oa­menii, ale căror îndeletniciri sînt ușor de bănuit datorită utilajelor și instalațiilor care, ici-colo, își anunță prezența, în parchetul Ti­sa Grosu, la care s-a lucrat intens timp de mai bine de două săptă­­mîni pentru refacerea drumurilor se scot primele cantități de mate­rial lemnos. O încleștare puterni­că a omului cu furia dezlănțuită a naturii din care oamenii au ieșit victorioși. După ce torentul noro­­ios a deplasat drumul cu peste 100 m acoperindu-l în întregime, par­chetul a rămas fără cale de acces. Dar oamenii nu au stat pe gînduri, au trasat o altă cale, au consoli­dat terenul și din nou, acum, la drumul metamorfozării lemnul de mină și celuloză, lemnul pentru furnire și de foc. Zăresc cablurile groase ale funi­­cularelor pe a căror încordare co­boară la rampa bușteni de la o distanță de aproape 1 km. Acolo sus, la punctul de comandă, l-am în­tâlnit pe mecanicul Ion Tănăsoiu care, cu mișcări sigure manevrea­ză maneta instalației pînă cînd N. LADARU A. MĂRGĂRIT (Continuare în­ pag. a III-a) CĂLDURĂ MÎINILOR CUNOAȘTE RITMURI NOI Citiți în pagina a III-a — La Fabrica de confecții suportul angajamentu­­lui: ORGANIZAREA ȘTIINȚIFICA A PRODUCȚIEI ȘI A MUNCII „NE-AM FĂCUT DOAR DATORIA FAȚA DE PATRIE" Prin microscopul vieții, avem des­tule exemple de oameni mari, de eroi, de oameni care s-au dăruit cu trup și suflet unei cauze, unui țel, unui scop nobil — profund uman. Pe un asemenea plan, comunistul — o­­mul înaintat al societății noastre so­cialiste — s-a afirmat ca o prezență activă, dinamică, novatoare, în acți­unea de zăgăzuire a apelor, de dimi­nuare a pagubelor pe care acestea le-ar provoca, de reluare a activității economice și sociale cu ritmuri noi, superioare, după calamitate. S-a con­firmat, o dată mai mult — dacă mai era nevoie — că partidul nostru co­munist e trup din trupul poporului, că forța sa izvorăște din toate cele 20 de milioane de inimi. Acum, în a­­ceste momente, ca de altfel în atltea alte etape ale zbuciumatei noastre is­torii, comuniștii au dovedit o înaltă conștiință patriotică, civică, o disci­plină de fier. Avîndu-și rădăcinile a­­dinc împlintate în popor, partidul a mobilizat încă de la începutul bătă­liei cu apa mari forțe materiale și u­­mane pentru a feri localitățile, oame­nii, ogoarele pe rod, de urgia ape­lor. Fără acest zid, pagubele, distru­gerile, pierderile de vieți, ar fi fost incalculabile. Păstrez vie­o scenă, la care am fost martor ocular, la Călienii vechi, în ziua evacuării. Soldați cu șalupe umblat din casă, în casă, pentru au ca nu cumva, apa să curme vreo viață de om ce nu s-a mai putut salva. Mă­sura aceasta de­­siguranță s-a dovedit a fi excelentă. într-una din case, se afla un om trecut de optzeci de ani, lipsit de puteri... A dus la locul eva­cuării înainte de sosirea elicopteru­lui, octogenarul remarca cu blîndețe: „Nu vă îngrijiți de mine, vedeți de nepoții ăia care se zgîiesc de le ies ochii cînd aud motor de avion. Eu-s­os bătrîn! Cîți oameni în putere C. ALEXANDRU (Continuare în pag. Ill-a) Elevii poligrafi depun la contul 2000 Elevii, poligrafi de la unitatea focșă­­neană a întreprinderii poligrafice Bacău, au donat din bursa pe care o primesc diverse sume de bani ce au fost depuse în contul 2000 pentru sprijinirea sinistraților. Solidari cu întregul nostru popor, viitorii mun­citori tipografi, printre care Boris Colev, Toader Potop, Gheorghe Bari, Vasile Cheresteș Oprea Ion și alții, consideră această depunere ca pe una din îndatoririle cetățenești ce le revin. SPECTACOL ARTISTIC Dorind să-și aducă contribuția la într-ajutorarea populației sinistrate din județele calamitate ale țării, ele­vii claselor a II-a și a IV-a, de la Școala generală nr. 3 din Focșani — director Leonte Alexandrescu — au prezentat sîmbătă, 6 iunie, în sala Ateneului focșănean, spectaco­lul „Albă ca zăpada“. Spectacolul, pregătit sub îndruma­rea învățătoarei Veronica Mateescu, s-a ridicat — ținînd seama de vîrsta fragedă a „actorilor“ — la un bun nivel artistic. Cele cîteva sute de colegi, de la școlile generale și grădinițele municipiul Focșani, au aplaudat din în­delung realizarea micilor artiști ama­tori. întreaga sumă provenită din vîn­­zarea biletelor — aproximativ 1000 lei — va fi depusă în contul special 2000. DISPARIȚII! Mi-au devenit dragi oa­menii îmbrățișînd cărțile și numele lor din fișele car­­totecilor, mi-au devenit dra­gi oamenii „cititori", înregis­trați astfel în aceste fișe și spo­rind demnitatea posibilităților de cultură. Dar, cu ce tristețe în­registrăm înstrăinările, acea dis­pariție de cultură a bibliotecii, pe care, din păcate, ne e dat să o observăm... Tristul fenomen l-am înregis­trat întîi la biblioteca din co­muna Păunești, sîmbătă 6 iu­nie a.c. Un geam murdar pe dinafară, o hîrtie aproximativ caligrafică ce anunța programul acelei „biblioteci“ fără firma­și, la ora la care am fi cre­zut că se face împrumutul de carte, închisă. Tovarășa biblio­tecară lipsea, era plecată la oraș, fiind, zice-se, învoită. De altfel, nu era prima oară cînd se învoia... Cea de a doua imagine ne-o oferă biblioteca V.J.G.M. Vran­­cea, care s-a transformat PEN­TRU CÎTEVA ZILE în expoziție de marochinărie-încălțăminte Undeva, acoperite de o per­dea, au rămas cărțile. Iar tova­rășa bibliotecară îndeplinește acum rolul de prezentatoare a frumoaselor modele de... încăl­țări. I. P. 4M

Next