Milcovul, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 530-607)
1971-05-04 / nr. 558
Marțî # mai 19711 „Zămislit intr-o perioadă de avânt revoluționar, Partidul Comunist Româncreat prin hotărirea congresului de la B mai 1921 de transformare a partidului socialist în partid comunist - a ridicat pe o treaptă superioara lupta proletariatului și a celorlalte mase muncitoare, a dat un puternic impuls dezvoltării conștiinței lor de clasă, exercitînd o puternică influență asupra evoluției ulterioare a României contemporane ’’ NICOLAE CEAUȘESCU încă de la apariția sa în viața politică a țării, cu peste un secol în urmă, clasa muncitoare din România s-a afirmat ca forța cea mai înaintată a societății noastre, ca exponent de nădejde al aspirațiilor spre progres, spre eliberare socială și națională a poporului, influențînd cursul dezvoltării vieții sociale, polarizînd în jurul său masele muncitorești neproletare, interesate deopotrivă in desființarea rînduielilor bazate pe exploatare și cucerirea unei vieți mai bune, legăturile românilor cu Internaționala I, care a avut secții și pe teritoriul României, participarea unor români la Comuna din Paris, sunt mărturii ce ilustrează că, încă de la afirmarea sa pe arena istoriei, mișcarea muncitorească din România, animată de spiritul internaționalist, s-a manifestat ca un detașament activ al proletariatului mondial, parte integrantă a mișcării muncitorești internaționale. Ideile socialismului științific, ideile marxiste încep, in a doua parte a secolului trecut, să pătrundă tot mai mult în România. Pe teritoriul țării iau ființă gazete și reviste socialiste, la care colaborau teoreticieni și gînditori ca C. Dobrogeanu-Gherea, Ion Nădejde și mulți alții. Scrisoarea trimisă de către Fr. Engels socialiștilor români, in care este apreciată activitatea mișcării muncitorești din România. Coperta „Manifestului Comunist", tradus pentru prima dată in limba română in 1892. Programul cercurilor socialiste din România, redactat de G. Dobrogeanu-Gherea (1886) ^ * ■! .. ."■: ' • •. . . mnm MAStu Pritivit * #*«! ti [»««iii* M»«*, * «««lipiter mixvlt JiwlaW ți * „ »uasiloti»!* *« văpăi«! tiWS» «I partok âia !»»»* ji«S(|â>â»> sitta» siv«3 ti llti ț'istrifk Hitl'l*. Pauls« « afara iofslsp»«« wf« twin î» râs** v«<at timac ti fist|»itatta* sr ft at-ținot iatr« cid «4 »«tițiifSÎ rfift * ■ < . .1. fi*.'.!. i !«. r«i dial P»<w a Tas«»#» P*rtd* țari,at îșjți»» ll>ei*l***i«i»« (•* «•)< a se «Sâiasi (w llat» st! <M» „tapte* te riat tri*«*«*e a tsnaaosai la „?,» *«ci«Ss»i»’> t> l’a>i<. Sa! «ta»! maiarl vi prtțtt* ««I« !w»«ițl «ti »as Ș uevMottt, ji attrinoä »4 ♦» («4 liajmittls Btai M» tiitdmi Sa W>««3 aartiâtl «atltlM* Âw Kamp* ți Kmttu» wit|tlir£«>!> »tastet, *a> ««it a sin-a i*s* ț» aru iwia» ta twadasiaa'»! (if teftiar știa tații«* *1 fr«*}««*, I« «re» a» i tiplit«* paSiita ttMtaist, ttwi ta nwt* ttgthi !» fați tWáSt afátta ti»»»a » a,«a» la tata* tal *> Uaeth, tut at>t 'IM ■ «asM (natuiate o» atfinatwa ca partăd «*1 It «alt, Suni rî ■ tt«a*S atașat !» fmțM cd nat twt ns *t. I« Sagsat r«* stand, t» V. !tt«*a bst« i*A* Stamp« Mujsit*, Pststtast tatal K. Kuistsky, neadmvtt #t«» St»« ** 41* **fc*i> || || v |! f!! I IU |i||| lipit t ! WmsSmsk ' '' v % i s ;is 's5! Pag. 3 FIU DIN ISTORIA SEMICENTENARA A GLORIOSULUI NOSTRU PARTID Crearea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România a constituit un moment de însemnătate istorică in dezvoltarea luptelor sociale din țara noastră, în organizarea clasei muncitoare pe plan național. Congresul de constituire a avut loc la 31 martie 1893, în București, la care au participat 54 de delegați, reprezentînd cluburile și asociațiile profesionale muncitorești. Organizații socialiste și revoluționare din diferite țări (Rusia, Franța, Germania, Bulgaria, Austria, Italia, Spania) au salutat Congresul. Obiectivul principal al lucrărilor Congresului a fost dezbaterea și aprobarea programului partidului. Programul sublinia rolul istoric al clasei muncitoare și sarcina social-democrației „de a organiza proletariatul, de a organiza poporul muncitor“ și de a-i mobiliza la lupta în vederea îndeplinirii misiunii care-i revenea. Pentru prima dată în istoria României, se afirma ca principiu programatic al unui partid politic „întemeierea societății socialiste“. In foto I Participanți la cel de al II-lea Congres al P.S.D.M.R. (1894) Spre afârșitul secolului al XIX-lea s-a intensificat procesul de radicalizare a clasei muncitoare, a maselor de la orașe și sate. In conducerea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România s-au accentuat tendințele divergente. Fruntașii oportuniști dețineau preponderenta. Depășiți de nivelul dezvoltării mișcării muncitorești, ei au părăsit partidul vitrina la liberali. Deși a reprezentat o lovitură serioasă dată mișcării muncitorești organizate, actul „grupului generoșilor“ nu a putut împiedica continuarea și afirmarea mișcării muncitorești din România. Avântul luptelor greviste, numeroasele acțiuni inițiate de muncitorii organizați pentru apărarea drepturilor și libertăților lor, au creat o garanție trainică pentru activitatea socialistă din România. Intre 31 ianuarie—2 februarie 1910 a avut loc Congresul de reconstituire a Partidului Social-Democrat. In programul votat la Congresul din 1910 se arăta că scopul final al Partidului Social-Democrat din România ca „partid revoluționar” era „prefacerea completă a societății”. Adimsirea contradicțiilor social-economice ale regi re s-a ridicat pe o treaptă superioară, nemaicinosmului burghezo-moșieresc, cauzate de distrugerile văzcută pină atunci in țara noastră. Ea și-a găsit expresia boiului, de dezorganizarea activității economice și in rău în trecerea mișcării muncitorești de la acțiuni și cervntățirea situației materiale a maselor largi populare, de țe mai mult sau mai puțin limitate și parțiale, la reventermină în anii 1918—1920 o creștere impetuoasă a avînd scări și lupte de anvergură, la greve generale pe ramuri tului și combativității revoluționare a maselor munci de producție, pe orașe, pe regiuni, pină la greva generoare. In anii avîntului revoluționar lupta clasei muncitoarală pe scară națională din octombrie 1920. In foto ! Participanți la greva generală din octombrie 1920. în anii primului război mondial, cuprinse in avîntul revoluționar generat de ascuțirea fără precedent a contradicțiilor sociale, economice și de clasă, masele muncitorești, pături largi populare din țara noastră, ca și din celelalte țări ale lumii au fost Însuflețite în lupta lor de istorica victorie a Revoluției Socialiste din Octombrie și de succesele mișcării muncitorești internaționale. Muncitorimea română, credincioasă spiritului internaționalist, s-a solidarizat cu lupta proletariatului aducîndu-și internațional contribuția la lupta pentru apărarea primului stat socialist Mii și mii de români, crescuți și căliți la școala mișcării socialiste din România s-au constituit, pe teritoriul Rusiei, în batalioane, regimente și detașamente revoluționare sau au intrat în rîndurile gărzilor roșii, luptînd cu abnegație pentru sprijinirea tinerei puteri sovietice pe fronturile războiului civil. De asemenea, muncitorimea română a participat activ la apărarea revoluției proletare maghiare. In foto: Români participanți la revoluția proletară maghiară (1919) Creșterea avîntului mișcării muncitorești s-a reflectat pe plan organizatoric in maturizarea treptată a partidului socialist, în întărirea forțelor de stângă majoritare din partid, în hotărîrea lor de a rupe definitiv cu concepțiile și practicile Internaționalei a II- a, falimentară, și a așeza întregul partid pe baze consecvent revoluționare, adaptate noilor condiții de după război. Lupta pentru crearea partidului comunist a căpătat un curs decisiv și s-a caracterizat prin trecerea efectivă la pregătirea ideologică, organizatorică a Congresului de constituire. Transformarea partidului socialist în partid comunist nu se reducea la simpla declarație de afiliere la Internaționala a III- a, ci ea impunea profunde transformări în viața internă a partidului. Congresul s-a întrunit la București în dimineața zilei de 8 mai 1921. La Congres au participat reprezentanți ai 29 secțiuni ale partidului socialist din țară, care aveau 540 de mandate, dintre care marea majoritate erau mandate imperative pentru afilierea necondiționată la Internaționala a III-a comunistă. Congresului i-a revenit sarcina istorică de mare răspundere de a consfinți prin lucrările sale și hotărîrile adoptate, transformarea partidului socialist în partid comunist. Dezbaterile au atins punctul culminant în după amiaza zilei de 1I mai, cînd majoritatea covîrșitoare a delegaților a votat pentru crearea Partidului Comunist și afilierea lui la Internaționala comunistă, înființarea Partidului Comunist Român era expresia fidelă a cotiturii istorice pe care a făcut-o clasa muncitoare din țara noastră. Crearea Partidului Comunist — detașament de avangardă al clasei muncitoare — pe baza ideologiei marxist-leniniste, a constituit un moment de cea mai mare importanță în istoria proletariatului din România. In foto I Procesul verbal al ședinței secțiunii din București pentru alegerea de delegați la Congresul din mai 1921.