Milcovul, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 530-607)

1971-05-04 / nr. 558

Marțî # mai 19711 „Zămislit intr-o perioadă de avânt revoluționar, Partidul Comunist Român­­creat prin hotărirea congresului de la B mai 1921 de transformare a partidului socialist în partid comunist - a ridicat pe o treaptă superioara lupta proletariatului și a celorlalte mase muncitoare, a dat un puternic impuls dezvoltării conștiinței lor de clasă, exercitînd o puternică influență asupra evoluției ulterioare a României contemporane ’’ NICOLAE CEAUȘESCU încă de la apariția sa în viața po­litică a țării, cu peste un secol în urmă, clasa muncitoare din Româ­nia s-a afirmat ca forța cea mai înaintată a societății noastre, ca ex­ponent de nădejde al aspirațiilor spre progres, spre eliberare socială și națională a poporului, influen­­țînd cursul dezvoltării vieții socia­le, polarizînd în jurul său masele muncitorești neproletare, interesate deopotrivă in desființarea rînduieli­­lor bazate pe exploatare și cuceri­rea unei vieți mai bune, legăturile românilor cu Interna­ționala I, care a avut secții și pe teritoriul României, participarea u­nor români la Comuna din Paris, sunt mărturii ce ilustrează că, încă de la afirmarea sa pe arena istoriei, miș­carea muncitorească din România, a­­nimată de spiritul internaționalist, s-a manifestat ca un detașament ac­tiv al proletariatului mondial, parte integrantă a mișcării muncitorești internaționale. Ideile socialismului științific, ide­ile marxiste încep, in a doua par­te a secolului trecut, să pătrundă tot mai mult în România. Pe teritoriul țării iau ființă gazete și reviste socia­liste, la care colaborau teoreticieni și gînditori ca C. Dobrogeanu-Ghe­­rea, Ion Nădejde și mulți alții. Scrisoarea trimisă de către Fr. Engels socialiștilor români,­ in care este apreci­ată activitatea miș­cării muncitorești din România. Coperta „Manifestului Comu­nist", tradus pentru prima dată in limba română in 1892. Programul cercurilor socialiste din România, redactat de G. Do­­brogeanu-Gherea (1886) ^ * ■! .. .­­"■: ' • •. . . mnm MAStu Pritivit * #*«!­ ti [»««iii* M»«*, * «««lipiter mixvlt JiwlaW ți * „ »uasiloti»!* *« văpăi«! tiWS» «I partok­ âia !»»»* ji«S(|â>â»> sitt­a» siv«3 ti llti ț'i­strifk Hitl'l*. Pauls« « afara iofslsp»«« wf« twin î» râs** v«<at timac ti fist|»­­itatta* sr­ ft a­­t-ținot iatr« cid­ «4 »«tițiifSÎ rfift * ■ < . .1. fi*.­'.­!. i­ !«. r«i dial P»<w­ a Tas«»#» P*rtd* țari,at îșjți»» l­l>ei*l***i«i»« (•* «•)< a se «Sâiasi (w llat» st! <M» „tapte* te r­iat tri*­«*«*e a tsnaaosai la „?,» *«ci«Ss»i»­’> t>­ ­ l’a>i<. Sa! «ta»! maiarl vi prtțtt* ««I« !w»«ițl «ti »as Ș uevMottt, ji attrinoä »4 ♦» («4 liajmittls Btai M» tiitdmi Sa W>««3 aartiâtl «atltlM* Âw Kamp* ți Kmttu» wit|tlir£«>!> »tastet, *a> ««it a sin-a i*s* ț» aru iwia» ta twadasiaa'»! (if teftiar știa tații«* *1 fr«*}««*, I« «re» a» i tiplit«* paSiita ttMtaist, ttwi ta nwt* ttgthi !» fați tWáSt afátta ti»»»a » a,«a» la tata* tal *> Uaeth, tut at>t 'IM ■ «asM (natu­iate o» atfinatwa ca partăd­ «*1 It «alt, Suni rî ■ tt«a*S atașat !» fmțM cd nat twt ns *t. I« Sagsat r«* stand, t» V. !tt«*a bst« i*A* Stamp« Mu­jsit*, Pststtast tatal K. Kuistsky, nead­mvtt #t«» St»« ** 41* **fc*i­>­­ || || v |! f!! I IU |i||| lipit t ! WmsSmsk ' '' v % i s ;is 's5! Pag. 3 FIU DIN ISTORIA SEMICENTENARA A GLORIOSULUI NOSTRU PARTID Crearea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România a consti­tuit un moment de însemnătate isto­rică in dezvoltarea luptelor sociale din țara noastră, în organizarea clasei muncitoare pe plan național. Congre­sul de constituire a avut loc la 31 mar­tie 1893, în București, la care au par­ticipat 54 de delegați, reprezentînd cluburile și asociațiile profesionale muncitorești. Organizații socialiste și revoluționare din diferite țări (Rusia, Franța, Germania, Bulgaria, Austria, Italia, Spania) au salutat Congresul. Obiectivul principal al lucrărilor Con­gresului a fost dezbaterea și aproba­rea programului partidului. Programul sublinia rolul istoric al clasei munci­toare și sarcina social-democrației „de a organiza proletariatul, de a or­ganiza poporul muncitor“ și de a-i mobiliza la lupta în vederea îndepli­nirii misiunii care-i revenea. Pentru prima dată în istoria României, se a­­firma ca principiu programatic al unui partid politic „întemeierea societății socialiste“. In foto I Participanți la cel de­ al II-lea Congres al P.S.D.M.R. (1894) Spre afârșitul secolului al XIX-lea s-a intensificat procesul de radica­lizare a clasei muncitoare, a ma­selor de la orașe și sate. In condu­cerea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România s-au accentuat tendințele divergente. Fruntașii oportuniști dețineau pre­ponderenta. Depășiți de nivelul dezvoltării mișcării muncitorești, ei au părăsit partidul vitrina la libe­rali. Deși a reprezentat o lovitură serioasă dată mișcării muncitorești organizate, actul „grupului genero­șilor“ nu a putut împiedica conti­nuarea și afirmarea mișcării mun­citorești din România. Avântul luptelor greviste, nume­roasele acțiuni inițiate de muncito­rii organizați pentru apărarea drep­turilor și libertăților lor, au creat o garanție trainică pentru­ activita­tea socialistă din România. Intre 31 ianuarie—2 februarie 1910 a avut loc Congresul de reconstituire a Partidului Social-Democrat. In programul votat la Congresul din 1910 se arăta că scopul final al Partidului Social-Democrat din Ro­mânia ca „partid revoluționar” era „prefacerea completă a societății”. Adimsirea contradicțiilor social-economice ale regi­ re s-a ridicat pe o treaptă superioară, nemaicinos­­mului burghezo-moșieresc, cauzate de distrugerile văz­­cută pină atunci in țara noastră. Ea și-a găsit expresia boiului, de dezorganizarea activității economice și in rău­ în trecerea mișcării muncitorești de la acțiuni și cervn­­tățirea situației materiale a maselor largi populare, de­ țe mai mult sau mai puțin limitate și parțiale, la reven­­termină în anii 1918—1920 o creștere impetuoasă a avîn­­d scări și lupte de anvergură, la greve generale pe ramuri tului și combativității revoluționare a maselor munci­ de producție, pe orașe, pe regiuni, pină la greva gene­­roare. In anii avîntului revoluționar lupta clasei muncitoa­­rală pe scară națională din octombrie 1920. In foto ! Participanți la greva generală din octombrie 1920. în anii primului răz­boi mondial, cuprinse in avîntul revoluționar ge­nerat de ascuțirea fără precedent a contradicții­lor sociale, economice și de clasă, masele munci­torești, pături largi popu­lare din țara noastră, ca și din celelalte țări ale lumii au fost Însuflețite în lupta lor de istorica victorie a Revoluției So­cialiste din Octombrie și de succesele mișcării muncitorești internațio­nale. Muncitorimea ro­mână, credincioasă spiri­tului internaționalist, s-a solidarizat cu lupta pro­letariatului aducîndu-și internațional contribuția la lupta pentru apă­rarea primului stat so­cialist Mii și mii de români, crescuți și că­liți la școala mișcării so­cialiste din România s-au constituit, pe teritoriul Rusiei, în batalioane, re­gimente și detașamente revoluționare sau au in­trat în rîndurile gărzilor roșii, luptînd cu abnegație pentru sprijinirea tinerei puteri sovietice pe fron­turile războiului civil. De asemenea, muncito­rimea română a partici­pat­ activ la apărarea re­voluției proletare ma­ghiare. In foto: Români participanți la revoluția proletară maghiară (1919) Creșterea avîntului mișcării muncitorești s-a re­flectat pe plan organizatoric in maturizarea treptată a partidului socialist, în întărirea forțelor de stângă majoritare din partid, în hotărîrea lor de a rupe de­finitiv cu concepțiile și practicile Internaționalei a II- a, falimentară, și a așeza întregul partid pe baze consecvent revoluționare, adaptate noilor condiții de după război. Lupta pentru crearea partidului comu­nist a căpătat un curs decisiv și s-a caracterizat prin trecerea efectivă la pregătirea ideologică, organiza­torică a Congresului de constituire. Transformarea partidului socialist în partid comunist nu se reducea la simpla declarație de afiliere la Internaționala a III- a, ci ea impunea profunde transformări în viața internă a partidului. Congresul s-a întrunit la București în dimineața zilei de 8 mai 1921. La Congres au participat repre­zentanți ai 29 secțiuni ale partidului socialist din țară, care aveau 540 de mandate, dintre care marea majoritate erau mandate imperative pentru afilierea necondiționată la Internaționala a III-a comunistă. Congresului i-a revenit sarcina istorică de mare răs­pundere de a consfinți prin lucrările sale și hotărî­­rile adoptate, transformarea partidului socialist în partid comunist. Dezbaterile au atins punctul culminant în după amiaza zilei de 1I mai, cînd majoritatea covîrșitoare a delegaților a votat pentru crearea Partidului Co­munist și afilierea lui la Internaționala comunistă, înființarea Partidului Comunist Român era expre­sia fidelă a cotiturii istorice pe care a făcut-o cla­sa muncitoare din țara noastră. Crearea Partidului Comunist — detașament de avangardă al clasei muncitoare — pe baza ideologiei marxist-leniniste, a constituit un moment de cea mai mare importan­ță în istoria proletariatului din România. In foto I Procesul verbal al ședinței secțiunii din București pentru alege­rea de delegați la Congresul din mai 1921.

Next