Milcovul, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 530-607)

1971-06-10 / nr. 590

Pag. 2 |||OCH?UlH Sf|MAGIcJ| „Dialogul a luat sfîrșit In numărul 493, din 17 fe­bruarie, consemnam un instan­taneu dintr-un dialog ce a­­vea loc între Gheorghe Spul­ber și Spirache Cojocaru din Adjudu Vechi. Primul oferea lemne de foc din pădurea sta­tului, cerînd 5 000 lei, iar al doilea l-a crezut și i-a dat. Gh. S. a cheltuit banii iar nea Spi­rache a avut parte doar de promisiuni. Recent, „dialogul“ a continuat în fața unei instan­țe de judecată care a apreci­at „puterea de convingere" pentru obținerea unor cîștiguri necinstite de care dispunea Spulber, și, în consecință, l-a „premiat“ cu... doi ani închi­soare. Va fi... notat La cei 17 ani ai săi, Pîrvu Panaite din comuna Garoafa a ținut cu tot dinadinsul să fie... profesor. Pînă aici nimic condamnabil. Neajunsul i se trage însă de pe urma meto­dei întrebuințate. Intr-o noap­te a pătruns, intrînd pe o fe­reastră, în clădirea școlii gene­rale din satul Răchitoasa. în cancelarie, a găsit ce-i trebuia: cataloagele și un creion, cu care a început să „aprecieze" și să dea note. La plecare n-a uitat să i-a și cîteva obiecte din școala. Descoperit după cîteva zile, a recunoscut că a vrut să fie ceea ce, deocam­dată, nu mai este posibil, de­oarece urmează să fie... notat de instanță. Verniliu se odihnește Deși în vîrstă și cu numeroa­se condamnări penale la acti­­vul său, lui Verniliu Posma­­giu, (fără domiciliu stabil) îi plăcea nespus să voiajeze prin țară. Cu cîteva luni în urmă a poposit la hotelul din Odobești unde profitînd de absența recepționerului, i-a sustras banii rezultați din încasări. Fiind surprins, a fost nevoit să-i­­ restituie. De la O­­dobești a pornit către Focșani unde a cerut găzduire la hote­lul nr. 1. De aici n-a reușit să sustragă nimic; în schimb, a plecat „uitînd" să achite costul cazării. In prezent, peregrină­rile i-au fost întrerupte de o „cazare“ la penitenciar. Avea, se vede, nevoie de odihnă ! Rubrică realizată de Mircea LAZAR „FATA CARE A FĂCUT O MINUNE“ pseudocronică teatrală ...Să nu vezi, să nu auzi, să nu poți vorbi. Să nu înțelegi nimic, să nu gîn­­dești nimic, să nu exiști­ Să ai în tine forță, putere, inteli­gență, imaginație, pasiune și să te împiedici de neputința de a te folosi de toate acestea, de neputința de a te exterioriza, de a te face înțe­leasă, și mai ales de neputința de a te înțelege pe tine însuți. A fost drama este drama acelor Hellenei Keller și mulți — puțini, asemeni ei. Hellen Keller, copilul care ani de zile a trăit — dacă se poate numi aumai— un mod de viață animalic, care nu are ca scop decît satisfa­cerea necesităților strict biologice ale trupului omenesc — intr-o bez­nă totală care învăluia nu numai lumea exterioară ci și propriul său eu, absolvă Colegiul Radch­ile „cum laudae“, la o vîrstă destul de tină­­ră, și, 27 ani mai tirziu, își susține cu succes doctoratul la Universita­tea Temple. în tot acest timp lu­mea citește, zguduită de lacrimi și emoție, cărțile in care, fostul copil surd, mut și orb, dezvăluie, cu o pu­tere rar întîlnită, o lume interioară de o bogăție copleșitoare. Și toată această „minune” este da­torată unei alte fost infirme, Annie Sullivan, care și-a consacrat viața și puterea de muncă elevei și prie­tenei sale de mai tîrziu, Hellen. William Gibson a făcut cunoscut cititorilor săi, iar artiștii Teatrului Mic spectatorilor focșăneni a in­­finit de mică parte din munca uria­șă, titanică, aproape imposibilă de redat în cuvinte, pe care a dus-o Annie pentru instruirea Hellenei. Personajele piesei lui Gibson poartă numele femeilor a căror dramă l-a inspirat pe autor. Annie și Hellen, cele adevărate și cele create de Gibson, au compărut marți seara în fața iubitorilor de teatru din municipiu, în Interpretarea ma­gistrală a Leopoldinei Bălănuță și fetiței Dalila Gali. Spectatorul anonim, sau cronica­rul, care este obligat să fie cît mai riguros exact, oscilează, neputîn­­du-se hotărî căreia, din cele două actrițe, să-i ofere toată admirația sa. Pe de o parte, actrița talentată, sensibilă, puternic interiorizată, con­­sumîndu-se la fiecare cuvînt rostit, la fiecare mișcare făcută, dăruind spectatorului tot ceea ce este mai bun și mai frumos în ea, și învățînd spectatorul să iubească și să prețu­­iască tot ceea ce este bun și fru­mos în omul din el și în ormlb'irii din jur, pe de altă parte copilul­­actor, încercînd să spună tot ceea ce este candoare și firesc, în lumea copilăriei sale, și încercînd să cre­eze un alt univers, întunecat, ri­gid, lipsit de înțeles și de armonie. Pe de o parte, marea putere de evocare, de exprimare, de comuni­care a ochilor și glasului vibrant al artistei, pe de altă parte, lipsa a­­cestor mijloace la mica Dalila, ca­re este nevoită să-și limiteze posibi­litățile de exprimare la gesturi și atitudini. Dar, — la ambele interprete — o forță nevăzută, puternică, intransi­gentă, de a vrea, de a face, de a ob­ține. O forță ce trăiește în degetele micuței infirme, ce nu poate cunoaște lumea și oamenii, și gîndurile lor și sentimentele lor și lucrurilor care o înconjoară, decit prin intermediul a­­c­estor degete. Și efortul uriaș de vo­ință al educatoarei care trebuie să-și învețe eleva „un milion și unu de cuvinte“, care de abia a reușit să o facă, în două săptămîni, să deose­bească 18 substantive și 3 verbe, care știe că s-a angajat la o muncă titanică. O muncă care cere TIMP, un timp care nu se măsoară în ani sau luni, ci în zile și în ore și înt mi­nute și fiecare minut înseamnă con­centrare maximă și pasiune și dărui­re și efort și dragoste. O dragoste „rea", severă, care nu poate abdica de la nici una din regulile stabilite, o dragoste care nu are voie să se înduioșeze, să amine, să cedeze. Și peste toate acestea, durerea, imposibila de suportat durere în fața neputinței: „­„cum să le fac eu să înțelegi că sufletul nu e trup și că e acea parte din noi care gîndește și iubește și speră..." Și totuși... Și totuși, în spectacolul de marți seara, Leopoldina Bălănuță a dovedit oamenilor, (căci la sală nu mai erau spectatori, ci oameni care plîngeau alături de actrița de pe scenă,) că atunci cînd există pasiune, dar mai ales atunci cînd în sufiet există în­țelegere, sînt posibile chiar și mi­nunile. Anca DONCILA In Crîngul Petrești După un raid de trei zile în piața cu legume a Focșaniului constatăm: S-A SCHIMBAT CEVA, DAR.­ Am vizitat duminică, luni și marți piața Focșaniului, unitățile C.h.F., Gos­tat și cele intercooperatiste. Am ur­mărit cu alte cuvinte, ritmicitatea și exactitatea fluxului comercial de le­­gume și fructe. Am sondat părerile cîtorva cumpărători: — Ceva, ceva s-a schimbat — măr­turisea o gospodină; faptul că chioș­curile sunt mai bine aprovizionate de­notă mai multă preocupare din partea salariaților comerțului. Adică, vrei ma­zăre ? O găsești și în comerțul neor­ganizat, dar și la unități. Cu varza la fel. Nu mai vorbim de celelalte le­gume și fructe cum ar fi ceapa, sala­­ta verde, ridichile, morcovul, pătrun­jelul, mărarul, cireșele, fragii. Ba, de foarte multe ori, găsești la chioșc marfă mai bună și mai ieftină ca la vânzătorul particular... E un adevăr incontestabil. De cît­­va timp, drumul legumelor și fruc­telor de la sursă la cumpărător s-a scurtat considerabil. Marfa nu mai suferă încărcări și descărcări repe­tate, recepții și pararecepții, sistemul de circulație fiind acum mai simplu, mai direct. Sursele de aprovizionare sunt aceleași : C.A.P. Mircești, Mil­­covul, Unirea, Bălești și Focșani. A­­cestea pentru I.P.I.L.F. și unitățile in­tercooperatiste, în schimb Gostatul își caută partenerii de aproviziona­re printre unitățile surori din Ploiești, Roșiorii de Vede și Alexandria. Pia­ța deci, nu duce lipsa legumelor și fructelor. Cu toate astea, insă... Ne aflam alaltăieri în spațiosul magazin intercooperatist. Vine o cumpărătoare . —­ Niște salată aș dori. — Avem, dar... Și vînzătorul Ion Gurău arată spre un morman de salată complet depre­ciată. ■ — De cînd o aveți ? întrebăm. — De o săptămînă. Dar C.A.P. Foc­șani ne-a trimis-o gata veștejită. Mai avea magazinul în raft și var­­ză. Dar cam tot la fel de neaspectul­oasă. — Problema e că nu știu cum o să mă descotorosesc de ea pînă la urmă, se tînguia vînzătorul. Cînd am primit-o costa 4,25 lei, acum 1,50. Cu o zi înainte, la depozitul de tranzit al Gostatului o surpriză plă­cută. Tocmai sosise de la Ploiești camioanele cu marfă proaspătă. — Dac-ati ști c-am stat 12 ore în picioare pentru 1­200 kg roșii și pen­tru 280 kg castraveți, ne declara Du­­mitrache Giurcă,, merceologul. Și-am înțeles că față de strădaniile pe care le depun cei de la Gostat, Ploieștiul nu se prea tine de cuvînt în respectarea contractului încheiat. C-a trimis Gostatul o mașină de 5 tone la 150 km depărtare și s-a-ntors de-acolo, doar cu o treime din can­titatea de marfă solicitată. In legătură cu transporturile de legume și fructe mai sunt de semna­lat și alte aspecte. De la I.P.I.L.F. de exemplu, a plecat tot în țară, de vreo trei zile, niște camioane să aducă marfă. La ora cînd ni se difuza amă­nuntul nimeni nu mai știa de soar­ta autovehiculelor și a mărfii mult așteptate. Dar asupra acestui capitol ne propunem să revenim cît de cu­­rînd. Am vizitat și depozitul I.P.I.S.F. de pe str. Brăilei. Marfă în stoc cu top­tanul : varză, ceapă, cartofi, pătrun­jel, mărar, mazăre. Să fie, să se gă­sească, ar spune Cineva. Dar de ce în stoc și nu în unități ? Și de ce în unități apar uneori mărfuri oste­nite, îmbătrînite, fără fată comerci­ală? Am întîlnit asemenea aspect — după cum s-a văzut — în magazinul intercooperatist. Dar și altele similare în unitățile I.P.I.S.F. nr. 14 și nr. 8 gestionate de Ion Stănută și Tasica Ionescu, însuși vînzătorii recunoș­teau că li s-a adus difi depozit mar­fă depreciată, bună de... dat la gu­noi. Cît privește unitatea de pe str. Brăilei, se pare că e, oarecum per­secutată , nu primește aceeași marfă pe care o primesc celelalte unități. In concluzie se poate afirma că, față de perioada precedentă, s-au în­registrat în ultima vreme schimbări — în bine, firește — dar, în siste­mul de aprovizionare tot mai apar cînd stocuri, cînd goluri de marfă. E nevoie deci de o simplificare mai ac­centuată a drumului legumelor fructelor către consumator, de ritmi­și citate în aprovizionare, de mai mul­tă gospodărire a fondului de marfă. Și acest lucru nu se poate obține decit prin conjugarea eforturilor ce­lor însărcinați să facă comerț cu le­gume și fructe. Emil STANCIU A trăi pentru a trăi... precis nu mai știu unde, dar ea m-a obsedat o groază de timp, zile în care puteam să fac altce­va, ori cum să gîndesc ori să creez, și totuși reve­­neam l­a o idee pe care viața o subliniază și impune, ceva de unde se o pleacă neapărat, ori mo­mentul nostru de adevăr, lucid și sub sinceritate. Sau poate nici nu se poa­te spune o scenă, dar pre­­cis este acel moment cînd te întrebi dacă a trăi pen­tru a trăi nu este numai o expresie acoperită de ușoara emoție a cuvinte­lor, o expresie din care ieșim fără să ne inte­reseze de multe ori și cum. Dar posibilitatea de caracter, dar posibilitatea de împlinire, personalita­tea, îndrăzneala de a su­pune diferența lucrurilor de a veni într-o clipă cu imediat clipa următoare, sensibilizînd șî impunînd o astfel de lumină, fru­moasă ? Pentru că de aici, mi se pare, începe sensul adevărat al expresiei re­petate deasupra... Dar, din păcate, întîl­­nim uneori tinerețea sub îndoială, tinerețea în ne­gru cum ar trebui să spu­nem, nu pentru a eticheta, dar pentru a delimita pe acei puțini care trăiesc chiar și dincolo de iluzie. Și ce departe sunt ei de fiecare mișcare cu care te crezi om adevărat, cu care simți că trăiești de­venind cinstit și drept... Undeva, într-o carte a unui mare scriitor ameri­can, o carte care vorbeș­te despre războiul civil din Spania, care spune mai ales despre oameni, există următoarea scenă : eroul, care nu este nici măcar spaniol, este rănit de fasciști, nu mai poate pleca cu partizanii. Ar fi însemnat în primul rînd să le încurce mersul, le-ar fi îngreuiat mișcările! in acest fel ar fi putut prinși cu toții. $1 el ac­­­­ceptă să rămînă findu-le retragerea, acope­ cu prețul vieții lui, fiindcă știa că o să moară. Dar acceptă posibilitatea a­­ceasta ca fiind una din mișcările tactice ale lup­tei pe care o duceau cu toții. Ba, mai mult, că pierde și femeia știe iu­bită, care trebuie să ple­ce cu partizanii. Și ea tre­buie să plece, pentru că el, omul care înțelege lupta îi spune că a trăi înseamnă a lupta, a cre­de mai departe în tine și în ideea de viață pe care ți-ai făurit-o, pe care tre­buie să o ai, altfel nu merită să te numești om. Sentimentele nu vin ni­ciodată dincolo de viață. Și viață, în cazul acela, însemna să lupți. Ce vreau să spun, este păcat să ai 20 de ani și să plutești numai, să-ți închipui că totul vine de-a gata, fără să încerci să înțelegi că ești dator cu viața ta nu numai ție. Asta am vrut să i-o spun și lui I. D., fata acea de 21 de ani din Panciu, cea care a terminat un liceu și așteapt­ă cam de prea mult timp posibilitatea de a intra la o facultate. In fiecare an se „pregătește“ pentru un examen, nicio­dată nu știe precis dacă o să fie studentă sau nu, pentru că acest joc încă i se pare „frumos“. Și, în restul timpului ? Nimic, sau o „ajută“ pe mama la gospodărie. Ce înseamnă în acest caz, a trăi ? — Mai mă duc și pe la filme, cîteodată plec la București, văd cîteva spectacole, nu stau departe de lume, de eve­nimente adică... Și apoi, sunt destul de tînără ca să nu-mi fac griji, să nu intru încă în panică. —­ Și mai departe? — Mai departe văd eu, mă descurc... Oh, acest „mă descurc“, lunecat ca printre degete, pe care l-am mai auzit deseori, inclus parcă în­­tr-un fel de repertoriu al fetelor și băieților care frecventează cu prea multă asiduitate cafe­ ba­­rul, al altora care re­cunoșteau abia în fața organelor de miliție că „au greșit­“, dar că totuși „se descurcă" ei pînă la urmă, în cazul nostru însă fata se va mărita. Așa crede acum. Dar da­că...? în acest caz se poa­te spune că a trăi pentru a­ trăi este o formalitate, o iscălitură în alb, totul oricum, fără să ne inte­reseze adevărata noastră identitate, așteptînd zile­le, totdeauna pe mai de­parte, amînîndu-se. Aș mai putea continua cu exemple. Dar aceștia sunt cu adevărat dezră­dăcinații. Ceea ce doare mai mult, ceea te poți crede abia în ultimă in­stanță este un fel de ac­ceptare a rezervei lucr­u­­rilor, capacitatea minimei lor rezistențe. Sunt oa­meni angajați într-un fel de cursă a evitării conflic­telor de orice fel, cei care după orele de birou ră­­mîn cu liniștea camerei unde nu­-i interesează dacă se recunosc într-un fel sau altul. Și, culmea, ei, tocmai ei se cred ne­­înțeleșii, surghiuniții. De cele mai multe ori ți se spune, uite, eu aș fi putut face mai multe nuî-aș fi dat viața pentru această idee, pentru această pro­blemă, dar colectivul, știi, cel lîngă care muncesc nu mă pot înțelege, n-au înțeles asta, sunt niște inși cu alte idei, altfel de preocupări și din această cauză ne deosebim fun­damental... Și „explicații­le” ar mai putea continua pe același ton. Dar, de ce nu vrem să știm că per­sonalitatea noastră se în­­timplă neapărat în func­ție de ceea ce suntem­ în stare să facem, de ceea ce creăm și nu în funcție de starea colectivului? Și asta se întîmplă de cele mai multe ori în a­­fara perimetrului de viață amintit. Și atunci, a trăi pentru a trăi sună mai jos cu un ton, cu două, ori poate nu mai sună de loc... Ion PANAIT Am văzut o scenă în­­tr-un film, ori am citit a­­ceastă scenă într-o cart­e, MEMENTO MEMENTO to JOI 10 IUNIE 17.30 Deschiderea emisiunii. 18.30 Ea volan. Emisiune pentru con­ducătorii auto. 18.50 Timp și anotimp în agricultură. 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. Sport. 20.10 15 minute despre sănătate. 20.25 Aveți cuvîntul I 21.10 Antologia umorului. 21.40 Cadran international. 22.25 Interpretul săptămînii i­lică Pe­tr­escu. 22.45—23.00 Telejurnalul de noapte, închiderea emisiunii: VINERI 11 IUNIE 14.00 Deschiderea emisiunii. Tenis de cîmp . România (Ion piriac, Ilie Năstase)Iugoslavia. 18.50 Lumea copiilor. 19.10 Tragerea Loto. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. Sport. 20.10 Reflector. 20.25 Panoramic științific. 21.10 Film artistic: Oglinda cu două fețe. 22.45—23.00 Telejurnalul de noapte, închiderea emisiunii. radio JOI 10 IUNIE PROGRAMUL 1 6.00 Muzică și actualități. MEMENTO MEMENTO MEMENTO 9.30 Odă limbii române. 10.30 Clubul Călătorilor. 11.05 Pe strune de chitară. 12.00 Cîntă Iva Zanicchi. 12.10 Arii celebre din operele „Pa­iațe" de Leoncavallo, „Lakiste“ de Delibes, „Nunta lui Figaro“ de Mozart. 13.00 Radiojurnal. 13.27 Cîntecul e pretutindeni. 14.00 Compozitorul săptămînii, Ro­bert Schumann. 15.00 Buletin de știri. 15.05 Tribuna radio. 15.25 Pagini vocale și orchestrale din muzica de estradă. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-ru­­tier. 17.00 Antena tineretului. 17.30 Cavalcada ritmurilor — ediție specială. 18.00 Orele serii. 20.00 Tabletă de seară. 20.05 Zece melodii preferate. 20.55 Știința la zi. 21.30 Revista șlagărelor. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteo­rologic. Sport. 22.30 Pentru magnetofonul dumnea­voastră ; melodii interpretate de Wess. 22.55 Moment poetic. 23.00 Concert de seară. 0.03—6.00 Estrada nocturnă. Redacția și administrația: Focșani str. M. Kogălniceanu nr. 7. telefont "5 79j 30 35­, 21 74, 20 98. cinema JOI 10 IUNIE Cinema „UNIREA" Focșani — „Cei trei care au speriat restul" (orele 14.45— 16.45— 18.45—20.45). Tel. 1204 Cinema „FLACĂRA" Focșani — „Moara cu noroc", (orele 15.15— 17.15-19.15-21.15). Tel. 1161. Cinema „POPULAR" Adjud — „Pomul de Crăciun“. Cinema „POPULAR" Panciu — „Eli­berarea“­ (I—II). Cinema „VICTORIA" Odobești — „Mihai Viteazul“ (I­—II). Cinema „LUMINA" Mărășești — „Clanul sicilienilor", N. R. Ziarul nu-și asumă răspunde­rea față de eventualele schimbări în program .Toi 10 iunie 1971 Ministerul Construcțiilor Industriale Grupul școlar de construcții BUCUREȘTI 4 ORGANIZEAZĂ CONCURS DE ADMITERE PENTRU ANUL ȘCOLAR 1971—1972, în localul Liceului nr. 2, Str. Mihai Vitea­­zu —1­ Vaslui, telefon 1686, pentru : ȘCOALA PROFESIONALA- curs de zi pentru meseriile : — strungar — instalator tehnico - sanitar și gaze — instalator de încălziri centrale — zugrav - vopsitor UCENICIE LA LOCUL DE MUNCA pentru meseriile: — instalator tehnico - sanitar și gaze — Montator de elemente prefa­bricate din beton armat Se primesc candidați din municipiul Gheorghe Gheorghiu- Dej și județele Bacău, Galați, Vaslui și Vrancea. Examenele se dau între 6—14 iulie 1971 După examenul medical care este eliminatoriu, candidații vor susține concursul de admitere sub forma unui test pentru verificarea cunoștințelor și aptitudinilor necesare meseriei respective, astfel : Pentru meseriile de strungar, instalator tehnico-sanitar și gaze, instalator încălzire centrală, montator de elemente pre­fabricate din beton armat se dă examen la: a) Matematică — scris și oral bj Fizică (partea I mecanică și căldură) scris și oral Pentru meseria de zugrav-vopsitor se dă examen la : a) Matematică — scris și oral b) Chimie — scris și oral Testele pentru meseriile zugrav-vopsitor și montator de elemente prefabricate din beton armat, vor fi mai ușoare decît la celelalte meserii; înscrierile se fac de către părinții sau susținătorii legali, între 1—5 iulie 1971, pe baza următoarelor acte: — certificat de naștere (copie simplă) — adeverință de promovare a clasei a VIII-a sau certifi­catul de absolvire a Școlii generale de 10 ani (original) — fișa copilului sau certificatul medical și buletinul de analiză Wasserman și Rx­ pulmonar efectuate în ultimele 90 zile Pe timpul școlarizării elevii vor primi drepturile conform legilor în vigoare. Informații suplimentare la sediul Liceului nr. 2 Vaslui, Str. Mihai Viteazu, tele­fon 1686. TOHLÖIgOÍATr­ COMBINATUL PENTRU FIBRE ARTIFICIALE BRĂILA Recrutează absolvenți a 8 și 10 clase în vîrstă de 15—18 ani împliniți pînă la 31 decembrie 197] pentru școlarizare prin Școala profesională și ucenicie la lo­cul de muncă, pentru următoarele meserii: ȘCOALA PROFESIONALA: operator chimist, lăcătuș mecanic, electrician întreținețe, sudor și electromecanic ama UCENICIE LA LOCUL DE MUNCĂ: operator chimist, lăcătuș meca­nic, sudor și frezor înscrierile la concurs se fac la Centrul școlar chimic Bră­ila, șoseaua Buzăului km. 1, între 15 iunie — 2 iulie 1971, zilnic între orele 7—15, pe baza unei cereri a candidatului însoțită de următoarele acte : — certificat de naștere în original și copie — certificat de absolvire a școlii generale — certificat medical cu rezultatul analizei sîngelui și ra­­dioscopia pulmonară, efectuată cu cel mult trei luni înainte de concurs. Concursul de admitere se va desfășura între 3—14 iulie 1971 și va consta din următoarele probe : 1. Pentru meseria de lăcătuș mecanic, sudor, frezor — matematică, scris și oral — fizică, scris și oral (partea I-a mecanică și căldură) 2. Pentru meseria electrician întreținere, electromecanic AMA — matematică scris și oral — fizică, scris și oral (partea II-a electricitate) 3. Operator chimist­ — matematică scris și oral — chimie scris și oral Pentru concurs se primesc numai băieți. Relații suplimentare se dau la C.F.R. Brăila, telefon 16100, interior 753. MICA PUBUCITE Vînd casă, patru camere, baie, bucătărie, Strada Al. Golescu nr. 52 Focșani, dependințe livadă și Vie, TIPARUK t întreprinderea Poligrafică Bacău

Next