Petrol şi Gaze 1954 (Anul 5, nr. 1-8)
1954-01-01 / nr. 1
Metode sovietice de foraj rapid aplicate într'un şantier de petrol Ing. A. Pescaru Desvoltarea uriaşă a puterii economice a Uniunii Sovietice, în decursul celor 36 ani de existenţă a Statului Sovietic, se datoreşte progresului continuu a tehnicei şi a ştiinţei sovietice. Partidul Comunist al U.S. a cretat posibilităţi vaste şi condiţiile cele mai favorabile, pentru avântul creator al oamenilor sovietici, în toate ramurile de activitate umană. Realizările epocale ale ştiinţei şi tehnicei sovietice, care au adus un aport nemăsurat în mersul înainte al civilizaţiei şi culturii, stârnesc admiraţia oamenilor muncii din întreaga lume. Uniunea Sovietică ocupă primul loc în tehnica exploatării petrolului. Savanţii sovietici Leibenson, Scehaciov, Lapuk, Milionsciov, Polubarinova, au creiat disciplina hidraulică subterană, care a rezolvat numeroase probleme în legătură cu fizica zăcământului. Krâlov a stabilit legi de curgere a amestecurilor de gaze şi lichide, pentru ţevi verticale, transpunând astfel pe cale ştiinţifică problema dimensionării ţevilor de extracţie. Forajul cu turbina care datează încă din anul 1923, a devenit acum o metodă uzuală de foraj. Ştiinţa şi tehnica sovietică ne-a fost de un imens ajutor în desvoltarea întregei economii a ţării noastre şi mai cu seamă în desvoltarea industriei noastre de petrol. Una dintre minunatele metode în tehnica forajului, care constitue subiectul acestui articol, este metoda forajului rapid. Pentru a putea înțelege mai bine în ce constă metoda forajului rapid, este necesar de a trata mai întâiu de toate despre regimul de foraj, care constitue cel mai important capitol din forajul rapid. , I. Regimul de foraj Sub noţiunea de regim de foraj, se înţelege o anumită corelaţie ce trebue să existe între factori care determină randamentul sapei în timpul forajului propriu zis. Dintre factorii care condiţionează eficacitatea forajului, cei mai determinaţi sunt: 1. Tipul de sapă ales. 2. Greutatea aplicată pe sapă (apăsarea axială) P în kg. 3. Turaţia sapei sau a mesei rotative în rot/min. 4. Cantitatea — Q 1/s debitul noroiului pompat prin prăjinile de foraj, precum şi calitatea acestuia ca : greutatea specifică, vâscozitatea, filtraţiia, etc. Realizarea vitezelor optime de avansare poate fi asigurată numai prin respectarea şi coordonarea ştiinţifică a factorilor mai sus menţionaţi şi prin verificarea lor suplimentară zilnică în practică. Definiţia dată mai sus regimului de foraj, nu se poate limita numai la aceşti factori. Calitatea şi starea utilajului, a sculelor de foraj, factorul om, toate împreună intervin cu ponderea respectivă în obţinerea rezultatelor urmărite la un regim de foraj ales. Suma factorilor, care condiţionează regimul de foraj, se poate împărţi în două grupe: 1. Factori variabili, adică aceia care se schimbă în timpul forajului, cum sunt : a) Greutatea aplicată pe sapă — P. b) Turaţia mesei rotative — n. c) Debitul şi calitatea noroiului — Q. 2. Factori constanţi, adică aceia care nu se schimbă în timpul forajului : a) Tipul sapei , b) Profilul lamei sau al dinţilor. c) Calitatea garniturii de foraj, ette. Deoarece viteza de avansare depinde în primul rând de coordonarea cât mai raţională a factorilor variabili, aceştia sunt consideraţi ca factori de bază. Eficacitatea unui regim de foraj stabilit se măsoară cu ajutorul următoarelor elemente : a) Metrajul total efectuat pe sapă într’un marş — h în m. b) Viteza mecanică de avansare medie — Vm în m/h. c) Timpul de lucru al sapei pe talpă — t în h. Aceste trei elemente ne dau relaţia : h • — Vm • t Cu aceste noţiuni introductive, fixate asupra regimului de foraj, trecem la analiza celor patru factori ce determină regimul de foraj. . 1. Tipul sapei (acţiunea mecanică a sapei). 1