Mişcarea, octombrie 1909 (Anul 1, nr. 25-49)

1909-10-01 / nr. 25

ANUL I.—No 25. 5 BA­NI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. ABONA­TESTE: In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi invăţătorii 50%MIŞCAREA SEXAR NAŢIONL - LIBERAL JOI 1 OCTOMBRIE (14 OCT.) 1909 DIRECTOR POLITIC G. G. MAIRZESCU APARE ZILNIC Anunciuri Comerciale Linia în pagina 11­ a . 1 leu Linia In pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani — TELEFON 121 — rin chestia m Politicianismul.­­ Electori. Am arătat în numerile precedente ca regimul electoral al colegiilor restrinse a produs „tachismul," a cărei existenta se razima numai si numai pe umerii electorilor, a fău­ritorilor de majoritate în colegiile celui mai limitat număr de alega­tori, cum sunt, în special, colegiile I de Camera şi de Senat. S’ar parea la prima vedere ca existenţa unor profesionişti politici, cum sunt electorii, i-ar avea nimic de primejdios interesului obştesc. Pentru ce n’ar exista în politica specialişti după cum exista speci­alişti lu toate celelalte ramuri ale activitâţei omeneşti ? Sa ne Înţelegem, însă, asupra profesioniştilor politici, cari formea­ză stratul conducător al gruparei conservator democrate. Cine ar pu­tea susţine, de pilda, ca d. Nestor Cincu de la Tecuci, sau d. Iancu Brătescu de la Bucureşti, sau d. E­­conom­u de la Craiova, sau d. Pa­vel Brataşaniu de la Caracal, sunt profesionişti politici ca barbaţi de stat sau ca barbari politici, pregă­tiţi pentru viaţa publica cu o edu­­caţiune guvernamentala, cu o cul­tura juridica, sau o cultura finan­ciara, economica şi sociala, indis­pensabila In conducerea trebilor publice ? Cine ar putea risca părerea—fara sa i se opue un formidabil risum teneatis amici­ ca domnii mai sus numiţi sunt chemaţi la viaţa publi­ca pentru ca au trait toata viaţa lor Intr’un raport constant, într'o viaţa comuna cu cugetătorii şi des­­legatorii marilor interese sociale? Evident ca nimene­a afara doar de acei prea sensibil impresionaţi, care au putut găsi In strălucirea ochilor d-lui Cincu puterea radiaţi­­unei solare şi în trasaturile feţei d-lui Pavel Brâtoşanu ceva din tra­saturile feţei lui Voltaire. Nu trebue sa confundam omul politic cu politicianul, după cum nu trebue sa confundam partidul poli­­litic cu gruparea, sau cu facţiunea politica. Politicianul —rog a se ve­dea aci în tot pe d. N. Cincu şi pe ceilalţi —Îşi face cariera c’un bagaj foarte puţin bogat In cunoştinţi, n’are trebuinţa de studii, pentru ca principala lui preocupare este se­ducerea majoritaţei— pentru care is­prava nu e nevoe de mari însuşiri intelectuale. Ceva „bagout“, cum zice francezul, şi ceva parale e prea de ajuns pentru a triumfa într’un regim electoral ca al nostru. Principii ? Dar la ce folosesc prin­cipiile ? Politicianul n’are decit un singur principiu pointajul, jumă­tatea plus unul de care vorbeam în articolele de ieri şi alaltaeri. Arta de a conduce mulţimea nu e necesară politicianului, pentru ca numai arta de a placea mulţimii este singura raţiune a existenţei lui. Acţiunea lui nu e determinata de interesele mulţimei, ci de interesele tovarăşilor de lupta ; acţiunea lui nu conzista în a convinge, ci în a seduce şi chiar în a viola în caz de rezistenţa. Toate partidele politice au nu­mărat pe o scara mai mult sau mai putin întinsa asemenea politiciani, dar pana la gruparea conservator­­democrata n’am avut o bandă ex­clusiv de politiciani organizata sub titulatura de partid politic. Se înțelege acum de ce erarhia, disciplina, cadrele, comitetele elec­torale, registrele, paltoanele... au cartelului atit de mare importanță în grupa­rea conservator-democrata. A ! Co­mitetele electorale au importanţa lor deosebita în organizarea politi­­cianilor. Cu drept cuvînt Paul Laffite într’o interesanta lucrare asupra votului universal și a regimului par­lamentar, observa­­ ca miracolele timpurilor moderne cu telefoanele şi lămpile lui Edison, nu valorează nimic faţă de miracolele comitete­lor electorale. Dintr’un necunoscut faci un barbat de stat, după cum d. Bâdârâu cu comitetele sale elec­torale a putut sa faca din d. Cri­­stea T. Cristea sau d. 5000 T. 5000 - cum scria „Democraţia“ d-lui C. Stere ,reprezentantul ţârănimei obijduite din judeţul Iaşi. Dar ce importa aceasta pentru un politi­cian ? Un necunoscut patronat de un elector şi recomandat de 70 clu­­bişti, nu poate sa fie un necunoscut. Şi varietatea politicianilor este infinita In lumea politicianilor : il y a le politicen homme d'affaires, observa Laffite—îl citam pe el pen­tru ca sâ nu fim acuzați câ sun­tem pătimaşi si facem aluziuni per­sonale—le politicien orateur, le po­litician silencieux, le solennel, le familier; il y a morne le politi­cien platonique. Acesta din urma este obicinuit prezidentul comitetu­lui electoral,­­de altminteri nici nu nazueste sa fie altceva. In general politicianii rezerva acest loc de o­­noare pensionarilor. Electorul tronează, însă, deasu­pra tuturora ; el este un om cu o situaţiune politică cîştigata ; el este „indispensabilul“ care se face de­zinteresat pentru el şi care cere numai pentru ceilalţi, dar care se supără la cea întâi nesocotire a lui; el este marele distribuitor de sluj­be, marele indicator de afaceri, ma­rele făcător de deputaţi, după cum Warwick era marele făcător de Regi. E afabil şi fioros tot­odata ma­rele elector , se prezintă sub apa­renţele onestitaţei fiind în fond cel mai vinovat conrupator. Cine nu cunoaşte aci în Iaşi pe d. Badarou pentru ca sa-şi dee seama de acest adevăr. Exista vreun om în Iaşi faţa de care d. Badărduşa nu se fi lin­guşit? De viaţa căruia sa nu se fi interesat oferindu-i, în „mărinimia“ inimei sale, sprijinul în deosebitele împrejurări grele ale vieţei sale ? Fost-a în Iaşi vre-un interes, vre o nevoe, vre-o bucurie sau vre-o ne­norocire, nespeculata de d. Badarau In interes electoral? Cu toata lumea marele elector este intim : trimite felicitări la toate zilele onomastice ale membrilor u­­nei familii —de la soacra până la copilul din fasa ; se oferă sa bo­teze, să cunune, să inmormînteze, sa inmormînteze gratuit - mai cu seama cînd numără in rindurile gru­­parei sale un partizan nepreţuit ca d. C. Chirila, de pilda. Se îmbol­năveşte vre­un cetăţean şi da D-zeu sa scape, marele elector—daca se intîmpla sa aiba si vie­­ nu lasă sa treaca convalescenţa fara sa nu-i trimeatâ doua sau trei sticle de vin vechiu. Dar sâ ferească D-zeu pe cetă­țean sa reziste marelui elector. Ras­­bunarea marelui elector merge din­colo de mormînt ; se rasfringe până la a patra sau a douăsprezecea spi­ţa a unui neam - după cum şi ce­tăţeanul e mai credincios legilor ci­vile sau legilor canonice. Dar n’am terminat Încă cu marii electori. G. G. M. Multa paucis Motto: Au venit la noi nu din pricina intereselor poli­tice, ci sprijiniţi de principii şi deci în concluzie propun sâ fie aleşi membri... în co­mitetul executiv. A. A. Bădărău (despre dezidenţă) Iar când vor Împărţi bucate Cu braţe neinteresate Principiul vor satisface: Cine moarte, parte-şi face. Motto: In ce ţară s'a prac­ticat poporanismul, sau în ce carte este descris, ca să ştim şi noi ce cuprinde. C. Naiman-Paraschivescu: A învăţa, lesne se poate, Ceea ce-a dorit a şti.— Insă mai Întâi de toate Cere-se... să ştii ceti. Motto: Am părăsit parti­dul liberal, fiind­ca am văzut că în acest partid continuă sistemul eliminărei tuturor oamenilor de valoare. C. Naiman- Paraschivescu Evident și-adevărat, Naiman când văzu sistemul, A și rezolvit problemul: Singur s’a eliminat Căci e valoros... De gros. Motto: Singurul capital ce vă aduc, este constanța, de care 61­ de ani am dat do­vadă în partidul liberal. Modestie foarte mare. Dar nu dau pe ea ban chior. Capitaluri multe are, Căci e mare... vinător. Cric-Crac Principiile neo­tachiştilor S’a făcut mult cap cină cu retrage­rea celor cinci neo­tachişti de la libe­rali, de faptul câ ceea ce i-ar fi silit să se retragă, ar fi fost jignirea adinea a principiilor liberale de care erau însu­fleţiţi, principii cari se găseau zguduite, prin încredinţarea directivei partidului, d-lui Stere. Nici vrbă că numai principiile L-au afectat pe d. Naiman Paraschiveanu sa se retragă, dar principiile erau puţin­tel cam personale şi tata de ce natură. Lustrul cetăţean a cerut, nici mai friul ci şi­ai puţin partidului—indi­ferent de direcţiunea lui—, funcţiunea de perceptor cotuuual, pentru care Le­gea in neomenia ei, cerea d lui taras­­chivescu sd justifice absolvirea a Setase liceale. Domnul Naiman taraschivescu s’a grăbit să justifice şi împlinirea a­­cestei condiţiuni legale, pe lingă altele, pr­in prezentarea unui certificat cu data am 1953, eliberat de un pensionat pri­vat grecesc din Galaţi,—daca nu ne în­şelam pensionat de am­ite sexe. Din ne­norocire, ministerul de finanţe—evident ministerul de finanţe liberal—n’a prea fost de acord cu d. Nat­man taraschi­­vescu in ceea ce priveşte valoarea do­cumentului in chestiune, căci intru cit priveşte valoarea personală a d-lui ta­­raschivescu in afară de documente, ni­meni n’ar fi avut nimic de obiectat. De aci, prima nemulţumire a d-lui Nai­­man taraschivescu inpotriva... princi­piilor şi a directivei politice a d-lui C. Stere. De altminteri, se pare, ca d. Ba­dar­au, şeful de astazi al d-lui Nai­man Paraschivescu, era de acord pe a­­tunci cu ministerul de finanţe liberat de astăzi, cînd pentru a face loc unchiu­lui sau, actualul perceptor comunal la circumscripţia sa, a dat afara pur şi simplu pentru motive de­­­umplistment acut, pe valorosul perceptor comunal Nuiman taraschivescu, oferindu-i in schimb—asa spune cronica d-lui Chi­ba­nescu—, subsidiile necesare pentru a putea conferi la Berlin cu cancelarul Buelow a­supra chestiunilor internatio­nale europene. Atunci, nemulţumit, de oferta d­lui Badarau, d. Nuiman Paraschivescu, care se întitulează membrul fondator al partidului naţional-liber­al din Iaşi, a prezentat o cerere de înscriere în clubul liberal, cerere cu energie combătută de câtră mult regretatul doctor Botez şi ad­misă cu un singur vot de majoritate. De aci se înţelege temeinicia motivului de retragere al d-lui Naiman taraschi­­vescu din clubul liberal şi de inscriere în clubul d-lui Bădărău. Această înscriere e datorită, fără în­doială, unei vechi legături de credinţe şi de moravuri politice dintre d. Nai­­man taraschivescu şi d. Bădărău‘ in­tru cit istoria administrativă şi jude­cătorească a Iaşului îşi reaminteşte de fostul ajutor de primar Naiman taras­­chivescu aparat de avocatul Bădărău specialist în corecţional. Această înscriere se mai justifică as­tăzi şi mai eloguent prin actul autentic de la tribunalul de laşi, secţia 3-a, prin care in schimbul sumei de 35.000 lei, d. Bădărău cumpără nu numai via, dar şi credinţele şi principiile politice ale valorosului neo-tachist de astăzi Naiman Paraschivescu. Al doilea aclamat cu frenezie de ta­­chişti, este veteranul liberal d. Gh. M. Şi­drea, care iarăşi pentru motive de respect a credinţelor şi tradiţiunelor li­berale, a întins mina d-lui Bădărău. _­lata cum sta şi cazul cu principiile d-lui Iorgu Şiendrea. D. Gh. M. Şendrea este supurat în potriva direcţianei d-lui C. Stere, pen­tru că n’a dobândit funcţiunea de pre­fect de poliţie şi a considerat ca o ne­­demnitate funcţiunea de­­com­isar regal pe lângă creditul ■urban din Iaşi. Şi su­părarea d-lui Gh. M. Şendrea este ve­che încă de pe timpul ministerului ră­posatului Vasile Lascar, care cer­ând a­­vizul prefectului de poliţie de pe atunci Gh. M. Şiendre asupra organizarei po­liţieneşti din ţară, in urma răspunsu­rilor primite, a încunoştiiţat pe amicii lui din localitate, ca nu mai este cu pu­inţa menţinerea d-lui Gh. M. Şiendre în capul poliţiei din a doua capitală a ţarei. Motivele de incapacitate par a fi fost generate in ciedinţa răposatului Vusue Buscur, intru­cât a ref­uzat şi propune­rea răposatului Gr. N. Maori de a face din nou pe d. Gh. M. Şiendre epitrop­ul Casei Sf. Spiridon, fiind dat cunos­cuta sa competinţa in materie silvică. »tăceţi-1 inspector surte, iar nu epi­trop­ul casei Sf. Spiidon“, a fost ras­punsul lui Vasile Lascar la propunerea lui Gr. Ma­cri. Nu mai rămânea de­cât o singură nădejde : prefectura de judeţ, pe care d­­iţiendrea la Iaşi nu putut-o obţine. Epi­­uent, toate acestea sunt motive de sdrun­cinare adânca a principiilor d-Lui Gh. M. şiendre şi a direcţiunei partidului liberal nnd­eamţata in măriile a-lui etere care trebue făcut răspunzător de nea­junsurile suferite de d. şiendre chiar sub uită direcţiune politica. Şi ce su mut zicem de principiile politice ale celorlalţi ? De d. Hundoca care s a supărat contra par­idului şi nu c­o­ntra aisecţiunei d-lui o tere, pentru că ministrul de Jus­tiţie a crezut că nu poate numi procuror de secţie la Curte pe unul care nu întruneşte alte cortdi­­ţiuni de stagiu, de cât un an de ajutor de grefa şi o activi­tate juridică prea bine cunoscută în profesarea avocaturei mai cu seama a avocaturei statului, pe care numai d. Efrem Maz­am ştie cât de mult s’a resimţit­­i De d. maior lonescu care şi-a balan­sat principiile între directoratul of. tipi­­ndon şi ofiţeri a stări civile, ocupate de liberaţi aşa cum vroesc d-lor şi nu de amici personali ai d-lui Obtre. De a. căpitan Botez, caruta genera­lul Aver­escu i-a ref­uzat înaintarea la gradul de maior in rezerva­! Evident, asemenea nemulţumiri sunt nemulţumiri de principii, partidul li­beral sub direcţiunea d-lui Olere, de astă dată unit şi fura nici o deosebire de nu­anţe, n’are nici un regret de exprimat de pierderea unor asemenea partizani politici. Locul, le-a fost de la început in rândurile badar artiştilor şi de­sigur daca partidul liberal a suferit vre-o atingere vre­odata nu este acum când aceşti domni au eşit din partid, ci atunci când au fost nu raidurile lui. Toţi liberalii. Ce naivi sunt şi cit de puţin îşi dau samă de sentimentul lor, sinucişii din iubire. S’ar părea ca la ei disperarea supremă, rezultă din convingerea profundă, că odată cu pierduta lor iubire, jmei o rază de lu­mină nu le-ar mai fi îngăduită pe pamlnt. Dar, de şi-ar cerceta mai bine pasiunea, şi-ar da seamă ca nici o iubire nu este, nu poate fi eternă şi ca eternă in om nu este de cit capacitatea de-a iubi care ne m­înă pe toţi Într’o goană nebună înainte, tot inainte... Alergăm mereu cautînd par’ că ceva, şi ne ’ntrupăm mereu amăgirea eternă, în tre­cătoare forme. Formele se schimba, dar cer­cetarea continuă şi gonim înainte, căutln­­du-ne veşnic idealul pe care nu’l găsim nici odată. Iu ori şi ce iubire în taină se discernă Eterna rătăcire spre Venera eternă... De-aceia, poeţii din toate timpurile, n’au evitat atit „iubirea,” pe cit „avlntul de-a iubi“,—şi aproape toţi, afară de rare excep­ţii, cum au fost părăsiţi de iubire, nu s’au sinucis, ci s’au mărginit numai sâ’şi evite durerea. Eminescu a suspinuat : Dar nu mai cade ca ’n trecut iu mări din tot înaltul, ce-ţi pasă ţie chip de lui Dac ’oi fi eu sau altul. Lui Goethe, cînd, bolnav în pat, i se a­­duse ştirea ca iubita lui îl părăsise, s’a În­tors cu faţa la părete şi zimbind a zis! »L est chose commune­­pie certaine Jeunette laisse sou Jet­ not”. Musset, Byron, chiar Petrarca, nu muriră, cînd îşi pierdură iubitele. Heine, liricul Heine, care se zbuciumă pana şi-acum, după moarte, în biata lui sta­tuie mutata am loc in loc, sfătuieşte pe a­­manţii părăsiţi sa’şi la gemandanul şi să pornească in munţii înalţi. Lui Leopardi, parasirea iubitei, i-a inspi­rat cea mai apriga şi mai orgolioasa elegie ce s’a sens vre-odata: Asgazia, pe care o termină chitind ca de pe urm­a durerei sale nu l-a mai ram­as de cit sa pnveasca Gerul, Pamintul si Marea,—si sa vu rula „11 mar, la terra e il d­el m­iro, e sorrido“. Dar daca toti au suspinat cînd i-a lasat iubita, nici unul nu s’a ostenit de iubire, şi au urm­ant-o mereu, urmărindu’şi astfel l­­ucaiul pană la batilneţe şi moarte. Maurice Dummy, poetul academician, că­ruia iama vieţii i-a nins mult argint In par, Scrie, in ultima sa poezie Bagesse: Du soleil. Ohé! les puétes 1 Amours, beaux jours, thausons, piusons, Aveux, du voeux, lrissons, buissous... Juh uiois de mai, tu ui’embéles! iar după ce continuă in cite­ va strofe ci viaţa zgomotoasa şi de iubire, ce­­ trece pe sub ferestre la prinavara caldă, nu i’ar mai putea face să’şi i-a paltim s’o urmeze, a­­langa reluindu-și avintul de-odinioară, că e gata să alerge după idealul sau: Je la dédaiguerais aussi. Non, je ne crois plus que l’ou in'aime. Done â quoi bon suuffnr ? Ft mérne La blonde au corsage aminei, Qui vit, saus que je la comiaisse, Uclie dönt j’ai léve lungteuips La venue, uu sun- de pnuleuips Peut vemr, ciaire eu sa jeuuesse! Pour muntrer quel homme je suis (Juel homme je veux toujours étre (Ju’eile passe sous ma ieuétrg.^ Je preuds inon chapeau, je la suis. Şi când te glndeşti că sunt oameni care se lasă sfâşiaţi de lei pentru atit de puţin lucru. Harold DIN ZBORUL VREMII IDEALUL Ziarele franceze ne-au relatat dăunăzi un Îngrozitor caz de sinucidere, provocat de cea mai măreaţă, dar şi cea mai teribila pa­tima omeneasca,—iubirea. Amanta unui îmbilnzitor de lei, părăsita de acesta, s’a aruncat intre gratine custei ce lipsea de libertate pe regii animalelor şi s’a lăsat sfâşiată de ei. Altă-dată, tot intr’un circ mi amintesc să se fi petrecut, tot datorită iubirei,­ o dramă tot aşa de teribilă . Un clovn acrobat, părăsit de amanta sa, o călăreaţă, s’a aruncat într’o seară de spec­tacol de sus, de pe înălţimea ameţitoare a trapezului sburător, ca să’şi zdrobească cm­­erii la picioarele calului negru, de pe care, călăreața grotescă saluta cu zîmbete roze publicul ce’i aplauda voltijele. Din declaraţiunele d-lui G­. M. Şiendre V. „Buletinul electoral“ No. 9 de la 8 Mai 1898 cu discursul d-lui G. M. Şiendre, pronunţat în sala „Pastia“ in ziua de 7 Mai 1898. «Comitetul diriginte al partidului naţ­­ţional-liberal, din care fac parte de mai «bine de 20 ani, mi-a pus candidatura «la colegiul al 11 tea de senat. Am pri­­«mit să candidez numai după ce m’am «convins că nu este vre-o altă persoană *,cu drepturi mai mari și mai capabilă tde cît mine, care să fi revendicat o­­eceastă onoare. De aceea mă prezint a* «legaturilor, căci in caz contrar aș fi «cedat, după cum am mai cedat In alte «trei rluduri, vu Hind omul care pun «mai presus Interesele ţârei ţi «ale partidului liberal de cit in­­«tereseie mele personale.» Farâ comentariu. ,0 desidenţâ are de scop o Îndru­mare a ţării pe o cale mai bună — ap

Next