Mişcarea, octombrie 1909 (Anul 1, nr. 25-49)

1909-10-24 / nr. 44

asa cilul tific, prin mijloacele bacteriologice de care dispunem, a fost găsit în mod excepţional în apa Iaşilor, dar totuşi a fost găsit în mod cert. Rămine dlar de­monstrat că contaminarea apei a con­stituit primul act al epidemiei actuale. Asupra apei din Iaşi, aşteptând cu ne­răbdare apa Timişeştilor, nu avem de­cit mijloace de profilaxie mărginite , e­­buliţiunea. Profesorul Maniealide pro­pune azonarea apei din rezervorul sau conducta principală. Aceasta chiar dacă s’ar realiza, nu ar constitui de­cit o pu­rificare parţială a apei din Iaşi, rămî­nind sutele de puţuri infecte pe lingă celelalte surse de contagiune atît de nu­meroase, astăzi cind se înregistrează un mare număr de tiflei in fie­care lună. Dar pe lingă contaminaţiunea prin apă­­—fie din conducta principală, fie din pu­ţuri—urmează contaminaţiunea prin bol­navii care suferă, sau au suferit de febră tifoidă. Şi dacă actualmente numărul liricilor din Iaşi este aşa de mare, aceasta de­curge din faptul că la numărul celor bolnavi pe cale hidrică, se adaugă acela al bolnavilor prin contagiune. Ne rămâne să indicăm a doua fază a epidemiei : contagiunea de la bolnav la omul sănătos. Trebue ştiut că fiecare boln­av devine un focar de infecţiune laică ; prin de­­fecţiuni (urină, materii fecale, mucosi­­tăţi faringo-laringee, punci, etc.), el eli­mină zilnic un număr incalculabil de bacili. Şi nu numai atit, ca şi în cho­lera s’a dovedit că mulţi bolnavi in a­­parenţa vindecaţi sunt luni întregi pur­tători de bacili, diseminatori permanenţi ai febrei tifoide. Profesorul Maniealide citează la articolul seu din «Viaţa Ro­mânească» contaminări succesive prin bolnavi car­e concediaţi din spital au dus in sinul familiei lor fifosul. Am văzut eu însumi cazuri in care s’au bolnăvit rind pe rind mai mulţi membri din ace­iaşi familie. Nu era vorba de vr’o infec­­ţiune în bloc, căci atunci se inbolnâ­veau în acelaş timp un număr mai mare din membrii familiei , ci un singur caz a adus după suie alte cazuri familiare, uneori chiar în timpul convalescenţei. Aceste noţiuni adevărate atit pentru choleră cit şi pentru febră tifoidă sunt absolut admise in ştiinţă, demonstrate în urma cercetărilor, bacteriologice şi sunt foarte importante, de­oare­ce eu o sancţiune practică. Astăzi tificii din Iaşi sunt lăsaţi pot zice în voia Domnului. Spitalul Sf. Spi­ridon, spitalele de copii, spitalul israelit nu mai pot cuprinde numărul din ce în ce crescind al acestor bolnavi şi mai ni­­căeri nu s’a realizat o izolare a lor de cei­lalţi bolnavi, care sufereau de alte afecţiuni şi sunt expuşi a fi contami­naţi. Dar ceea ce e grav şi explicabil din cauza numărului covîrşitor de mare de abea un tific şi-a făcut defe­nescenţ­i, în pragul convalescenţei şi pentru ca să lase locul altora în plină evoluţiurie fe­brilă sunt trimişi la familiile lor. Şi voiţi ca astfel, epidemia să descrească ? Febra tifoidă constitue una din afec­ţiunile cele mai bogate în complicaţi­­uni. Unele in cursul ei, alte mai tardive şi trebue să se ştie că odată cu scăde­rea febrei totul nu s'a sfir­şit; cite com­­plicaţiuni cardiace, renale, etc. nu se i­­vesc în plină convalescenţă ! Cel ce a fost infectat cu bacilul lui Ebestu­ rămî­­ne debil vreme îndelungată şi expus la afecţiuni secundare de multe ori orga­nice. Trebue dar atit în interesul său, cât şi în interesul comunităţei, unde pot contagiona pe cei din apropiere, ca tifi­cii să fie păstraţi şi îngrijiţi mai multă vreme, cel puţin 3—4 săptămâni după ce nu mai au febră. In străinătate, mai ales în Germania, se face controlul bac­teriologic al defecţiunilor bolnavului, î­­nainte de a fi pus in circulaţiune. E greu a cere aceasta în Iaşi. Dar ceea ce trebueşte făcut în intere­sul comun, ceea ce e absolut necesar este izolarea bolnavilor în număr cit mai mare şi un timp îndelungat în spitale. Cum cele actuale nu ajung, e nevoe ca Primăria să creieze servicii spitalicești temporare, votînd un credit suplimentar, cum a făcut Primăria Bucureştilor cu o­­caziunea epidemiei de scarlatină din 1905—1906. Şi trebuesc create,­ cu oare­care sacrificii băneşti, spitale de izolare, închiriind clteva case şi organizind a­­semenea servicii in mai multe dispăr­­ţiri ale Iaşului, nu numai pentru bolna­vii în evoluţiune, dar şi pentru conva­lescenţii de febră tifoidă cari au nevoie de o îngrijire mai îndelungată şi cari izolaţi nu vor mai servi ca focare de contagiune în mijlocul familiilor lor. A­­ceste măsuri se impun şi nu cred ca Onor. Primărie să nu-şi dea seamă de grava situaţiune în care se află oraşul Iaşi în care bîntite cu toate mijloacele deja luate, una din cele mai severe­ epi­demii de febră tifoidă. Se pare chiar că virulenţa barilului lui Eberth merge crescind, de­oarece numărul cazurilor mortale e foarte în­semnat şi complicaţiunile (hemoragii, miocardite, perforaţii intestinale) din ce în ce mai frequente. Repet că ceia ce s’a făcut cu scarla­tina la Bucureşti, trebue să se facă as­tăzi in Iaşi cu febra tifoidă, celelalte măsuri, ca desinfectarea locuinţei­ ele, sunt mult mai puţin importante ca izo­larea bolnavului, izolare care să-i pro­­cure sănătatea deplină şi să-l trapedie­­ de a contamina pe cei din jurul său. In­­fecţiunea tifică ca şi acea cu bacilul virgulă (holera), ca şi pojarul şi scarla­tina se transmit in marea majoritate a cazurilor prin însuşi bolnavul, iar în mod excepţional prin locuinţă. De aceia, faţă cu neputinţa de a avea o apă mai bună in Iaşi, administraţiunea comunală trebuei­e datoare cel puţin să asigure izolarea bolnavilor atit în cur­sul boalei cit şi în timpul convalescen­ţei. Altfel epidemia va continua şi se va perpetua vreme îndelungată, cauzînd ne­numărate victime. Se impatie dar cu un moment mai înainte izolarea în servicii temporare a celor mai mulţi bolnavi de febră tifoidă pănă la deplina lor vindecare, şi faţă cu insuficienţa serviciilor spitaliceşti de as­tăzi Onor. Primărie, trebue să le cre­­ieze. E o datorie primordială, pe deplin jus­tificată de noţiunile ştiinţifice cele mai recente în materie de epidemiologie. Dr. Bacaloglu Profesor agregat de Patologie Interna. NOTE ZILNICE O IDILĂ... ŞCOLARĂ — Pagini de morală pe tema lui „daea" — Eri, în ora când toată lumea şcolară se îndrepta spre „clas“ pentru cursurile de după amează, am zărit în jurul tem­plului Melpomenei, o idilă fericită, o i­­dilă şcolară. De­şi ploaia cădea măruntă şi plicti­coasă, doi tineri,—să nu fi avut nici ui­nul dintre ei opt­spre­zece primăveri— stăteau de vorbă, în partea laterală a teatrului naţional, adăpostindu-se sub a­­coperişul clădirei, de ploae... Era un li­cean şi o elevă din externat, cari pro­babil aveau să-şi spue multe... Ora de clasă trecuse,—erau aproape trei după amează,—şi la întoarcerea mea tinerii încă stăteau, îneeîndu-şi privirile şi simţirile în vorbe pasionate—cu si­guranţă. In clipa ceia nici unuia nu-i păsa de ploaia, care cu tot adăpostul ce’l aveau îi uda, —de ora întârziată la clasă şi de absenţa cu totul „nemotivată, şi mai cu seamă de trecătorii, cari de şi grăbiţi şi aferaţi—cum era şi subsemnatul—nu pu­teau să nu-şi arunce privirea in spre a­­ceastă pereche amoroasă şi să facă fel de fel de reflecţii. Tinerii aveau un „rendez vous"—şi aşa, stante-pede, îşi spuneau păsurile de dragoste, cu siguranţă... Nu ştiu de ce, dar la timpul acesta ploios, şi în situaţia aceasta in care se aflau, aşi fi vrut să le ţin următoarele lec­ţii de morală: — Dacă aşi fi fost părintele tinerei şi frumoasei eleve, pe care geanta încăr­cată de cărţi o cam necâjia, i-aşi fi spus că nu e „frumos“ pentru o fată de „bu­nă conduită“ să şi dea întâlniri... pe stradă, să se expue privirilor străine şi să obţie o notă rea­la conduită. . — Dac’ aşi fost părintele elevului, m’aşi răsti la dânsul să-i dovedesc că nu trebue să-şi bată joc de banul meu, să lese cartea şi să absenteze de la clas, căci băelii— in curând barbeţi — trebuie să înveţe serios şi să-şi croiască o carieră sigură, nu ca fetele, care în majoritatea cursurilor învaţă cel mult pentru propriea lor cultură.... — Dac’aşi fi­­profesorul tînărului sau profesoara elevei, le-aşi ţine o intere­santă piedică asupra absentărei de la şcoală, cu care ocazie mi aşi putea ex­prima părerile asupra educaţiei tinerei noastre generaţiuni, şi asupra amorului modern... — Dac’aşi fi vre-un moralist sau de­cadent de profesie, aşi vorbi pentru sau contra amorului şi natural aşi avea pri­lejul să-i mustru sau să-i încurajez; dac’ aşi fi vre-un pictor iscusit aşi zugrăvi scena aşa cum am observat’o ieri pe timp de ploaie, —când îndrăgostiţii nu păreau de loc... plouaţi. In această calitate condiţională —«da­că“—aşi putea găsi o serie numeroasă de teme morale pe care le-aşi rezolva, în ori­ce caz, pe seama acestei «întâl­niri". Dar calitatea mea adevarată nu’mi permite de­cât sâ relev această idilă școlară şi trebue să mărturisesc că am regretat clipa în care, din curiozitate am fixat pe ambii şcolari, pe cari de­sigur că i am jenat... Armand = -----­----------------­ işcarea literară, şi artistică ....—­ii ““ Concordia, societatea scriitorilor aus­trieci, îşi serbează Duminică, ju­bileul de 1­00 de ani de existenţă. Cu această ocaziune membrii societăţei au scris numeroase articole ocasionale. Dra­maturgii H. Bahr face in numărul de astă­zi al ziarului «N. Fr. Presse» un rezumat al acestor articole, precum şi un mic istoric al societăţei „Concordia“. Societatea scriitorilor de curînd în­fiinţată şi prezidată de d. M. Sado­­veanu, fi decis să deie o serie de „so­ MIŞCAREA Dispariţia podgoriilor. — Adversarii apei.—Ui» d«sideral impoidan­ft. Berăriile o­raşului.—Cocoanele şti aperitivele.—latre Bi­cinoi şi titanilirm­us.—Un uion­inent eomemitradv. MOTO: Nu-i vorba de febră’tifoidă.. Autorul ţeni avînd in vedere că alimentarea o­­raşului cu apă de isvor necesitează e­­norme cheltueli şi considerînd că înver­şunata filoxeră a distrus viţa nectarului care odinioară ne gidirea... gîtlejul, au luat iniţiativa alimentarei oraşului cu bere. După multe şi aprinse discuţiuni prea­­labile1,cetăţeni au hotărît următoarele: 1. Iaşul va fi alimentat cu bere de Luther, Bragadiru şi Azuga. 2. Piaţa U­­nirea ca punctul cel mai important şi mai populat, va fi plantată cu... mese pe sub care va curge bere de Zimbru şi Azuga, iar de jur împrejurul trotuarului ca chestiune de estetică se vor şaman­a fistici şi alune americane. 3. In localul Ligei Antialcolice se va înfiinţa un mare depozit de brînză, „QuarqueP^şi 4. Des­fiinţarea bacşişului şi chetei pentru per­soanele ce^nu vor consuma mai puţin de 4 ţapi. In fine pentru a se satisface toate ne­cesităţile, berea va fi clasificată în : „bere de băut şi bere de stricat". Dar asupra acestui din urmă punct părerile mai sunt încă împărţite şi d-nii antreprenori să ia aminte... Fără îndoială că acest desiderat nu e lipsit de importanţă şi el după ce va fi desbătut în „comitetul pensionarilor“ de la Canocur, va fi adus la cunoştinţa pu­blică Odată cu dispariţia marilor şi frumoa­selor podgorii cari împrejmuiau odini­oară Iaşul şi care nu numai că erau un îmbelşugat isvor de bogăţie, dar erau şi un isvor de veselie, oraşul acesta a fost înveşmintat parcă în haina unei apără­toare melancolii. Şi la această pierdere „ireparabilă“ providenţa a trimis ieşenilor o uşoară consolare : apa de la Timişeşti !... Da, vom avea apă în abondenţă, vom avea apă de băut şi chiar de chefuit, apă dă stricat şi apă de spalat, iar la aceasta abondenţă de apă mai adăugin­­du-se şi apa minerală a unei noui şi ex­celente fabrici, vom trăi mai bine de­cit chiar pe vremea potopului lui „Tata Noe“„ Un „adversar“ al apei şi mai cu sa­mă al apei de la Timişeşti, ne ţinea mai deunăzi un curs «liber» de gospodărie comunală, în care a emis o ideie cu to­tul nouă şi originală relativ la această mult discutată şi desfundată chestiune a apei . Adică de ce ar fi cheltuit comuna 13 milioane cu aducerea apei de la Timi­şeşti şi nu ar fi adus apa numai cu ci­­teva mii de lei, c­aci o avea numai la ciţiva kilometri de Iaşi ? — De unde ? întreabă „autorul“ cu o vădită curiositate. — De la Breazu domnilor! Te pomeneşti că asta o fi cauza su­­pârărei lui c.e. Naiman şi nimeni n’a priceput. Şi ar fi avut dreptate. S’au dat mili­oanele Ntsumanilor de la Berlin şi nu s’au dat unui Naiman indigen !... Cei de la Primărie însă şi au zis: N’ai apă n’ai parte. Berăriile laşul a fost odată oraşul in care se consuma cel mai mult vin. Bolta rece şi chiar Cu­ strîmb depiing şi astăzi cu amar acele vremuri cind două berării nu puteau exista şi cînd doar cei puşi „la regim“ de mai intrau în ele pentru a... asculta orchestra. Faimoasa „Hală de bere“ şi berăria „Unirea“ şi-au închis porţile sub presi­unea concurenţei nimicibile a cîrciuma­­rilor. m. Dar pe măsură ce cîrciumar­ii au în­ceput a fi „fifoxeraţi“ micile butoiaşe de bere au început a desfide imensele po­loboace de vin cari astăzi găzduesc în ele apă de ploaie şi murături. Berăria Azuga a devenit cea mai ex­celentă întreprindere a Iaşului, iar Bra­­gadirul pare a nu se lasa mai pre­jos. Până şi bab­i i s’a făcut cinstea unei berării... Dar să nu uităm berăria Rai­­nike din Piaţa Unirea care în urma u­­nei grele şi îndelungate lupte a reuşit să mai cucerească o odaie: actualul de­bit de tutun. Zidul despărţitor în potriva căruia s’a dat un atit de crîncen asalt va fi dârîmat formîndu-se o sală spa­ţioasă. Azuga la rindul ei vînează „Clubul conservator-democrat"—adecă localul — iar depozitul de ziare Brumer a primit o ofertă pentru a ceda casa sa fraţilor Czel din Bucureşti care voesc sâ o trans­forme într’un local de berărie. Um flesi­­lerit Aşa fiind lucrurile, un grup de celă­­ moeoanele şi Aperitivele Un coleg de redacţie, cu competinţa-i cunoscută s’a ocupat mai zilele trecute în coloanele ziarului de acest nou mij­loc de a-şi strica cine­va stomac­ul, aşa în­cit nu voi insista de­cit în treacăt. Un neîmpăcat adversar al „îmbătărei de-au picioarele“ sunt cucoanele. Intr’adevăr dacă pînă acum cucoanele — sau mai bin zis nevestele — numărau cu nerăbdare minutele ciasornicului pen­tru a le eşi bărbaţii de la slujbă şi a veni la masă sau la dejun astăzi numără orele pînă aceştia să scape de la ape­ritive. Şi doamne cile petrecanii se mai fac sub scuza aceasta inocentă a unui ape­ritiv ! De cite ori se uită dejunul şi chiar să renunţă la el din causa unei încurcături de ţuici ! Adică cine n’a avut ocaziunea să vadă cetăţeni care intră la 12 într’un local de aperitive şi e să „ciupiţi“ la 4 sau „lulea“ la stinsul luminărilor ? O, desigur, pînă ce sistemul aperiti­velor va fi decretat de „moda pariziană“ şi pentru cucoane, pînă atunci ele au tot dreptul să protesteze... Bi­cinis şî fitambrinu­s Şi cum din lupta aceasta de extermi­nare între reprezentanţii celor două li­chide, Gambrinus a eşit învingător, nu este exclusă posibilitatea eternizărei a­­cestui memorabil eveniment printr’un măreţ monument conceput cam în chi­pul următor : Pe soclu Gambrinus maes­­tos cu halba lui spumoasă într’o mână având la picioare pe sărmanul Bachus ţinînd în mină o viţă de vie filocsefalâ. De ce nu i-ar fi dat laşului sâ poseadă şi o apoleozare a veseliei ? Sin. zători literare“. Prima şezătoare are loc mîine seară la Galaţi, care se va des­chide cu o cuvîntare inaugurală a pre­şedintelui societăţei, după care vor ceti d-nii Anghel şi Iosif, Cincinat Panelescu, E. Gîrleanu şi I. Minulescu. Artiştii Bîrsan şi pianista Cocorăscu, contribue cu partea artistică. „Societatea scriitorilor“ a primit zilele acestea ca membri activi de d-nii N. Gabie şi Brătescu Voineşti. La Gioconde, celebrul capo d’operă a lui da Vinci este actualmente obiectul unei polemici interesante în presa engleză, care discută titlul : „La Gioconde" sau „Madame Gioconde“. Teatrul „Comedia“ din Buda­pesta repurtează un mare succes cu pie­sa poetului ungur Melchior Lengyel în­titulată „Taifun“. Acţiunea se învîrteşte în jurul japonezilor din Berlin, a căror minciuni sunt descrise cu multă fineţă. Tyegele German piesă nostimă a dra­­­t­maturgului Wildenbrach s-a jucat aseară la Berlin. Acţiunea se petrece în epoca regelui Konrad îşi are caracterul specific în dramele lui Wildenbrach. Pu­blicul a privit piesa cu multă simpatie. Madeleine Dolley care va dona două reprezentaţii în localitate la înce­putul lunei Decembrie,—prin intermediul agenţiei «Thalia»—obţine mari succese la „Hebbel-Theater“ din Berlin. Artista parisiană, în afară de talentu-i dermarca­bil, a frapat pe berlineji prin jocu-i de scenă şi prin costumele ei splendide. Un roman şi două­spre­zece autori, despre care am vorbit zilele tre­cute a apărut de curînd. Eroul cunvîn­­tură lume, modern : d-rul Gaston von Dulfert. Bâtrînul Dulfert, tatăl lui Gaston, lasă un testament plin de duşmănie în potriva femeilor. Desfăşurarea acţiunei e reducerea la absurd a filosofiei răpo­satului. Ea urmă femeea ese biruitoare. Unul din autori a scris capitolul I-iu şi l’a trimis la al doilea,­acesta l’a cetit şi a scris cap. Il-lea, apoi l’a trimis la al treilea, care a cetit cap. I şi II, a scris al Ill-lea, etc., tot aşa pănă la al doisprezecelea. Noua Revistă Romînă ce apare mîine, cuprinde următorul sumar : Noutăţi: Al doilea doctorat în litere de la Universitatea din Iaşi.­ Demisiunea d-lui Titu Maiorescu din învăţămîntul su­perior.—Concertul baritonului Costescu. —Teatru.—Revista Revistelor. Chestiuni actuale: Dr. N. Leon. Ştiin­ţa oficială şi libera gîndire. — C. Rădu­­lescu-Motru/ Naţionalismul cum se în­ţelege. Ştiinţe sociale. A. Ştefănescu­-Galaţi. Criminalitatea în Rominia. Pedagogia: Z. Bădeanu­. Ideile peda­gogice ale d-lui I. Slavici. Literatura : N. Pora. Din viaţa de re­dacţie. Note şi discuțiuni: E. Lovinescu. In chestia piesei d-lui A. Herz. în formaţiuni «. Lipsa de prevedere a d-nului Tancred Constaintinescu, inginer­ul­­conducător al lucrărilor de aduc­­ţiune a apei, se învederează as­tăzi in mod luminos. Timpul fru­mos a trecut; suntem în plină toamnă, ploile din zile întregi şi străzile sunt încă deschise şi aş­teaptă mereu aşezarea conducte­lor pentru apă. Centrul oraşului­­ str Golia, cu începere de la str. Alexandri pînă dincolo de Insti­tutul Grigorian, fac dovada, tristă a acestei neprevederi. Nu putem fi acuzaţi de intole­ranţi. Direcţiunea lucrărilor de aducţiune a apei n’a avut de su­ferit nici un neajuns din parte-ne; am­ suferit cu o validare de bene­­d­ictini toate năzdrăvăniile aces­tei direcţiuni. Am tăcut pentru că ne dădeam samă că nu se poate ca o lucrare de canalizare să nu pricinuească oare­care neplăceri populaţiunei. Dar totul are o li­mită. Astăzi direcţiunea apelor se găseşte pusă în această grea încurcătură , din cauza timpului nici nu poate înainta cu lucră­rile, nici nu le poate suspenda. Nu credem ca ceea ce s'a intim­­plat la Iaşi cu canalizarea să se va fi mai întîmplat într un alt oraş. Atîta pentru astăzi. „ Azi dimineaţă a fost găsit spânzu­rat la locuinţa sa din str. Petri-Rareş No. 2 aparut Gh. Vasiliu. Cauza acestei sinucideri se crede a fi mizeria.­­ Revista populară «Săptămâna a­­gricolă» în numărul de 18 octombrie a. c. reproduce în toată întregimea ar­ticolul nostru «Capitalul ţărănesc în pro­­ducţiea agricolă» uitând însă a ne cita. H Excedentul budgetar ,ordinar ,-,I Co­­munei­ Iaşi pe exerciţiul anului 1908— 1909 este de lei 144,911 şi 79 bani, iar h bugetul extra­ordinar este 9835 Iei. ® Consiliul comunal al oraşului este convocat în şedinţă ordinară avînd a re­zolva mai multe chestiuni administra­tive. * Aflăm că d. Dobreanu, simpaticul deputat liberal din Huşi a consimţit­ să libereze de acuma locui­torilor ţărani 50 fălci din moşia Baiţiţi, judeţul Vas­lui pe care aceşti locuitori i-am cum­părat de la proprietara doamna El. Pus­tia, cu toate că d. Dobreanu mai avea contract de arendare pe 2 ani pentru a­­cest teren. Fapta mărinimoasă a d-lui Dobreanu merită toate laudele.­­ Un ziar cunoscut prin sforţările sale desperate şi ridicole pentru agitarea spi­ritelor în jurul incidentului cu episcopul de Roman, pretinde a fi informat cum că d. Haret într’una din şedinţele Sf. Sinod ar fi declarat că este gata să schimbe dispoziţiuni anti-canonice ale nouei legi a clerului. Suntem autorizaţi a da cea mai for­mală dezminţire acestei înformaţiuni. D. Haret n’a declarat nici­odată aşa ceva. ♦ „Conservatorul» "de astăzi relatând cele petrecute la ultima şedinţă a comi­tetului de redaţie de la ,,Ordinea", afirmă că d. A. A. Bădărau ar fi observat bu­na îndrumare a ziarului lachist cu cu­vintele următoare: „Nu vedeţi ce bine „e «Ordinea» de cind am adus în re­dacţie pe d. Blumenfeld şi pe d. Sleu­­berian, graţie talentatului şi hărniciei „acestor dour noui colaboratori avem „astăzi în gazetă fapte pe care nu Ie au „alte ziare, pe lingă că „Ordinea" e mai „vie şi mai bine redactată“. „Cu această ocazie—continuă «Conser­vatorul»—s’a făcut constatarea preţi­oasă : că toate articolele privitoare la „conflictul religios, publicate de orga­nul oficios tachist sunt scrise de un „redactor evreu».­­ Dl. M. Marian absolvent al Conser­vatorului de muzică din Iaşi, a fost nu­mit maestru de contrabas la Liceul In­ternat. ♦ La 30 octombrie se va ţine licita­ţie la ministerul lucrărilor publice pen­tru darea în întreprindere a construirei fundaţiilor şi zidăriilor a două poduri peste Siret, unul la Uţani (Doroh­oi) şi altul la Lespezi (Suceava). Valoarea totală a lucrărilor, după de­viz, este de 320 mii lei. ♦ Cu începerea anului viitor şcolar se va înfiinţa şi clasa IV la şcoala nor­mală de învăţătoare „Mihail Sturza“ din Iaşi. ♦ S’a acordat un concediu de 2 luni , d-rei Paraschiva Theodorescu învăţătoare la şcoala din Potîngeni com­. Movileni, în care luni va fi suplinită de d-na le­nesem

Next