Mişcarea, octombrie 1909 (Anul 1, nr. 25-49)
1909-10-24 / nr. 44
asa cilul tific, prin mijloacele bacteriologice de care dispunem, a fost găsit în mod excepţional în apa Iaşilor, dar totuşi a fost găsit în mod cert. Rămine dlar demonstrat că contaminarea apei a constituit primul act al epidemiei actuale. Asupra apei din Iaşi, aşteptând cu nerăbdare apa Timişeştilor, nu avem decit mijloace de profilaxie mărginite , ebuliţiunea. Profesorul Maniealide propune azonarea apei din rezervorul sau conducta principală. Aceasta chiar dacă s’ar realiza, nu ar constitui decit o purificare parţială a apei din Iaşi, rămînind sutele de puţuri infecte pe lingă celelalte surse de contagiune atît de numeroase, astăzi cind se înregistrează un mare număr de tiflei in fiecare lună. Dar pe lingă contaminaţiunea prin apă—fie din conducta principală, fie din puţuri—urmează contaminaţiunea prin bolnavii care suferă, sau au suferit de febră tifoidă. Şi dacă actualmente numărul liricilor din Iaşi este aşa de mare, aceasta decurge din faptul că la numărul celor bolnavi pe cale hidrică, se adaugă acela al bolnavilor prin contagiune. Ne rămâne să indicăm a doua fază a epidemiei : contagiunea de la bolnav la omul sănătos. Trebue ştiut că fiecare bolnav devine un focar de infecţiune laică ; prin defecţiuni (urină, materii fecale, mucosităţi faringo-laringee, punci, etc.), el elimină zilnic un număr incalculabil de bacili. Şi nu numai atit, ca şi în cholera s’a dovedit că mulţi bolnavi in aparenţa vindecaţi sunt luni întregi purtători de bacili, diseminatori permanenţi ai febrei tifoide. Profesorul Maniealide citează la articolul seu din «Viaţa Românească» contaminări succesive prin bolnavi care concediaţi din spital au dus in sinul familiei lor fifosul. Am văzut eu însumi cazuri in care s’au bolnăvit rind pe rind mai mulţi membri din aceiaşi familie. Nu era vorba de vr’o infecţiune în bloc, căci atunci se inbolnâveau în acelaş timp un număr mai mare din membrii familiei , ci un singur caz a adus după suie alte cazuri familiare, uneori chiar în timpul convalescenţei. Aceste noţiuni adevărate atit pentru choleră cit şi pentru febră tifoidă sunt absolut admise in ştiinţă, demonstrate în urma cercetărilor, bacteriologice şi sunt foarte importante, deoarece eu o sancţiune practică. Astăzi tificii din Iaşi sunt lăsaţi pot zice în voia Domnului. Spitalul Sf. Spiridon, spitalele de copii, spitalul israelit nu mai pot cuprinde numărul din ce în ce crescind al acestor bolnavi şi mai nicăeri nu s’a realizat o izolare a lor de ceilalţi bolnavi, care sufereau de alte afecţiuni şi sunt expuşi a fi contaminaţi. Dar ceea ce e grav şi explicabil din cauza numărului covîrşitor de mare de abea un tific şi-a făcut defenescenţi, în pragul convalescenţei şi pentru ca să lase locul altora în plină evoluţiurie febrilă sunt trimişi la familiile lor. Şi voiţi ca astfel, epidemia să descrească ? Febra tifoidă constitue una din afecţiunile cele mai bogate în complicaţiuni. Unele in cursul ei, alte mai tardive şi trebue să se ştie că odată cu scăderea febrei totul nu s'a sfirşit; cite complicaţiuni cardiace, renale, etc. nu se ivesc în plină convalescenţă ! Cel ce a fost infectat cu bacilul lui Ebestu rămîne debil vreme îndelungată şi expus la afecţiuni secundare de multe ori organice. Trebue dar atit în interesul său, cât şi în interesul comunităţei, unde pot contagiona pe cei din apropiere, ca tificii să fie păstraţi şi îngrijiţi mai multă vreme, cel puţin 3—4 săptămâni după ce nu mai au febră. In străinătate, mai ales în Germania, se face controlul bacteriologic al defecţiunilor bolnavului, înainte de a fi pus in circulaţiune. E greu a cere aceasta în Iaşi. Dar ceea ce trebueşte făcut în interesul comun, ceea ce e absolut necesar este izolarea bolnavilor în număr cit mai mare şi un timp îndelungat în spitale. Cum cele actuale nu ajung, e nevoe ca Primăria să creieze servicii spitalicești temporare, votînd un credit suplimentar, cum a făcut Primăria Bucureştilor cu ocaziunea epidemiei de scarlatină din 1905—1906. Şi trebuesc create, cu oarecare sacrificii băneşti, spitale de izolare, închiriind clteva case şi organizind asemenea servicii in mai multe dispărţiri ale Iaşului, nu numai pentru bolnavii în evoluţiune, dar şi pentru convalescenţii de febră tifoidă cari au nevoie de o îngrijire mai îndelungată şi cari izolaţi nu vor mai servi ca focare de contagiune în mijlocul familiilor lor. Aceste măsuri se impun şi nu cred ca Onor. Primărie să nu-şi dea seamă de grava situaţiune în care se află oraşul Iaşi în care bîntite cu toate mijloacele deja luate, una din cele mai severe epidemii de febră tifoidă. Se pare chiar că virulenţa barilului lui Eberth merge crescind, deoarece numărul cazurilor mortale e foarte însemnat şi complicaţiunile (hemoragii, miocardite, perforaţii intestinale) din ce în ce mai frequente. Repet că ceia ce s’a făcut cu scarlatina la Bucureşti, trebue să se facă astăzi in Iaşi cu febra tifoidă, celelalte măsuri, ca desinfectarea locuinţei ele, sunt mult mai puţin importante ca izolarea bolnavului, izolare care să-i procure sănătatea deplină şi să-l trapedie de a contamina pe cei din jurul său. Infecţiunea tifică ca şi acea cu bacilul virgulă (holera), ca şi pojarul şi scarlatina se transmit in marea majoritate a cazurilor prin însuşi bolnavul, iar în mod excepţional prin locuinţă. De aceia, faţă cu neputinţa de a avea o apă mai bună in Iaşi, administraţiunea comunală trebueie datoare cel puţin să asigure izolarea bolnavilor atit în cursul boalei cit şi în timpul convalescenţei. Altfel epidemia va continua şi se va perpetua vreme îndelungată, cauzînd nenumărate victime. Se impatie dar cu un moment mai înainte izolarea în servicii temporare a celor mai mulţi bolnavi de febră tifoidă pănă la deplina lor vindecare, şi faţă cu insuficienţa serviciilor spitaliceşti de astăzi Onor. Primărie, trebue să le creieze. E o datorie primordială, pe deplin justificată de noţiunile ştiinţifice cele mai recente în materie de epidemiologie. Dr. Bacaloglu Profesor agregat de Patologie Interna. NOTE ZILNICE O IDILĂ... ŞCOLARĂ — Pagini de morală pe tema lui „daea" — Eri, în ora când toată lumea şcolară se îndrepta spre „clas“ pentru cursurile de după amează, am zărit în jurul templului Melpomenei, o idilă fericită, o idilă şcolară. Deşi ploaia cădea măruntă şi plicticoasă, doi tineri,—să nu fi avut nici uinul dintre ei optsprezece primăveri— stăteau de vorbă, în partea laterală a teatrului naţional, adăpostindu-se sub acoperişul clădirei, de ploae... Era un licean şi o elevă din externat, cari probabil aveau să-şi spue multe... Ora de clasă trecuse,—erau aproape trei după amează,—şi la întoarcerea mea tinerii încă stăteau, îneeîndu-şi privirile şi simţirile în vorbe pasionate—cu siguranţă. In clipa ceia nici unuia nu-i păsa de ploaia, care cu tot adăpostul ce’l aveau îi uda, —de ora întârziată la clasă şi de absenţa cu totul „nemotivată, şi mai cu seamă de trecătorii, cari de şi grăbiţi şi aferaţi—cum era şi subsemnatul—nu puteau să nu-şi arunce privirea in spre această pereche amoroasă şi să facă fel de fel de reflecţii. Tinerii aveau un „rendez vous"—şi aşa, stante-pede, îşi spuneau păsurile de dragoste, cu siguranţă... Nu ştiu de ce, dar la timpul acesta ploios, şi în situaţia aceasta in care se aflau, aşi fi vrut să le ţin următoarele lecţii de morală: — Dacă aşi fi fost părintele tinerei şi frumoasei eleve, pe care geanta încărcată de cărţi o cam necâjia, i-aşi fi spus că nu e „frumos“ pentru o fată de „bună conduită“ să şi dea întâlniri... pe stradă, să se expue privirilor străine şi să obţie o notă reala conduită. . — Dac’ aşi fost părintele elevului, m’aşi răsti la dânsul să-i dovedesc că nu trebue să-şi bată joc de banul meu, să lese cartea şi să absenteze de la clas, căci băelii— in curând barbeţi — trebuie să înveţe serios şi să-şi croiască o carieră sigură, nu ca fetele, care în majoritatea cursurilor învaţă cel mult pentru propriea lor cultură.... — Dac’aşi fiprofesorul tînărului sau profesoara elevei, le-aşi ţine o interesantă piedică asupra absentărei de la şcoală, cu care ocazie mi aşi putea exprima părerile asupra educaţiei tinerei noastre generaţiuni, şi asupra amorului modern... — Dac’aşi fi vre-un moralist sau decadent de profesie, aşi vorbi pentru sau contra amorului şi natural aşi avea prilejul să-i mustru sau să-i încurajez; dac’ aşi fi vre-un pictor iscusit aşi zugrăvi scena aşa cum am observat’o ieri pe timp de ploaie, —când îndrăgostiţii nu păreau de loc... plouaţi. In această calitate condiţională —«dacă“—aşi putea găsi o serie numeroasă de teme morale pe care le-aşi rezolva, în orice caz, pe seama acestei «întâlniri". Dar calitatea mea adevarată nu’mi permite decât sâ relev această idilă școlară şi trebue să mărturisesc că am regretat clipa în care, din curiozitate am fixat pe ambii şcolari, pe cari desigur că i am jenat... Armand = --------------------- işcarea literară, şi artistică ....—ii ““ Concordia, societatea scriitorilor austrieci, îşi serbează Duminică, jubileul de 100 de ani de existenţă. Cu această ocaziune membrii societăţei au scris numeroase articole ocasionale. Dramaturgii H. Bahr face in numărul de astăzi al ziarului «N. Fr. Presse» un rezumat al acestor articole, precum şi un mic istoric al societăţei „Concordia“. Societatea scriitorilor de curînd înfiinţată şi prezidată de d. M. Sadoveanu, fi decis să deie o serie de „so MIŞCAREA Dispariţia podgoriilor. — Adversarii apei.—Ui» d«sideral impoidanft. Berăriile oraşului.—Cocoanele şti aperitivele.—latre Bicinoi şi titanilirmus.—Un uioninent eomemitradv. MOTO: Nu-i vorba de febră’tifoidă.. Autorul ţeni avînd in vedere că alimentarea oraşului cu apă de isvor necesitează enorme cheltueli şi considerînd că înverşunata filoxeră a distrus viţa nectarului care odinioară ne gidirea... gîtlejul, au luat iniţiativa alimentarei oraşului cu bere. După multe şi aprinse discuţiuni prealabile1,cetăţeni au hotărît următoarele: 1. Iaşul va fi alimentat cu bere de Luther, Bragadiru şi Azuga. 2. Piaţa Unirea ca punctul cel mai important şi mai populat, va fi plantată cu... mese pe sub care va curge bere de Zimbru şi Azuga, iar de jur împrejurul trotuarului ca chestiune de estetică se vor şamana fistici şi alune americane. 3. In localul Ligei Antialcolice se va înfiinţa un mare depozit de brînză, „QuarqueP^şi 4. Desfiinţarea bacşişului şi chetei pentru persoanele ce^nu vor consuma mai puţin de 4 ţapi. In fine pentru a se satisface toate necesităţile, berea va fi clasificată în : „bere de băut şi bere de stricat". Dar asupra acestui din urmă punct părerile mai sunt încă împărţite şi d-nii antreprenori să ia aminte... Fără îndoială că acest desiderat nu e lipsit de importanţă şi el după ce va fi desbătut în „comitetul pensionarilor“ de la Canocur, va fi adus la cunoştinţa publică Odată cu dispariţia marilor şi frumoaselor podgorii cari împrejmuiau odinioară Iaşul şi care nu numai că erau un îmbelşugat isvor de bogăţie, dar erau şi un isvor de veselie, oraşul acesta a fost înveşmintat parcă în haina unei apărătoare melancolii. Şi la această pierdere „ireparabilă“ providenţa a trimis ieşenilor o uşoară consolare : apa de la Timişeşti !... Da, vom avea apă în abondenţă, vom avea apă de băut şi chiar de chefuit, apă dă stricat şi apă de spalat, iar la aceasta abondenţă de apă mai adăugindu-se şi apa minerală a unei noui şi excelente fabrici, vom trăi mai bine decit chiar pe vremea potopului lui „Tata Noe“„ Un „adversar“ al apei şi mai cu samă al apei de la Timişeşti, ne ţinea mai deunăzi un curs «liber» de gospodărie comunală, în care a emis o ideie cu totul nouă şi originală relativ la această mult discutată şi desfundată chestiune a apei . Adică de ce ar fi cheltuit comuna 13 milioane cu aducerea apei de la Timişeşti şi nu ar fi adus apa numai cu citeva mii de lei, caci o avea numai la ciţiva kilometri de Iaşi ? — De unde ? întreabă „autorul“ cu o vădită curiositate. — De la Breazu domnilor! Te pomeneşti că asta o fi cauza supârărei lui c.e. Naiman şi nimeni n’a priceput. Şi ar fi avut dreptate. S’au dat milioanele Ntsumanilor de la Berlin şi nu s’au dat unui Naiman indigen !... Cei de la Primărie însă şi au zis: N’ai apă n’ai parte. Berăriile laşul a fost odată oraşul in care se consuma cel mai mult vin. Bolta rece şi chiar Cu strîmb depiing şi astăzi cu amar acele vremuri cind două berării nu puteau exista şi cînd doar cei puşi „la regim“ de mai intrau în ele pentru a... asculta orchestra. Faimoasa „Hală de bere“ şi berăria „Unirea“ şi-au închis porţile sub presiunea concurenţei nimicibile a cîrciumarilor. m. Dar pe măsură ce cîrciumarii au început a fi „fifoxeraţi“ micile butoiaşe de bere au început a desfide imensele poloboace de vin cari astăzi găzduesc în ele apă de ploaie şi murături. Berăria Azuga a devenit cea mai excelentă întreprindere a Iaşului, iar Bragadirul pare a nu se lasa mai prejos. Până şi babi i s’a făcut cinstea unei berării... Dar să nu uităm berăria Rainike din Piaţa Unirea care în urma unei grele şi îndelungate lupte a reuşit să mai cucerească o odaie: actualul debit de tutun. Zidul despărţitor în potriva căruia s’a dat un atit de crîncen asalt va fi dârîmat formîndu-se o sală spaţioasă. Azuga la rindul ei vînează „Clubul conservator-democrat"—adecă localul — iar depozitul de ziare Brumer a primit o ofertă pentru a ceda casa sa fraţilor Czel din Bucureşti care voesc sâ o transforme într’un local de berărie. Um flesilerit Aşa fiind lucrurile, un grup de celă moeoanele şi Aperitivele Un coleg de redacţie, cu competinţa-i cunoscută s’a ocupat mai zilele trecute în coloanele ziarului de acest nou mijloc de a-şi strica cineva stomacul, aşa încit nu voi insista decit în treacăt. Un neîmpăcat adversar al „îmbătărei de-au picioarele“ sunt cucoanele. Intr’adevăr dacă pînă acum cucoanele — sau mai bin zis nevestele — numărau cu nerăbdare minutele ciasornicului pentru a le eşi bărbaţii de la slujbă şi a veni la masă sau la dejun astăzi numără orele pînă aceştia să scape de la aperitive. Şi doamne cile petrecanii se mai fac sub scuza aceasta inocentă a unui aperitiv ! De cite ori se uită dejunul şi chiar să renunţă la el din causa unei încurcături de ţuici ! Adică cine n’a avut ocaziunea să vadă cetăţeni care intră la 12 într’un local de aperitive şi e să „ciupiţi“ la 4 sau „lulea“ la stinsul luminărilor ? O, desigur, pînă ce sistemul aperitivelor va fi decretat de „moda pariziană“ şi pentru cucoane, pînă atunci ele au tot dreptul să protesteze... Bicinis şî fitambrinus Şi cum din lupta aceasta de exterminare între reprezentanţii celor două lichide, Gambrinus a eşit învingător, nu este exclusă posibilitatea eternizărei acestui memorabil eveniment printr’un măreţ monument conceput cam în chipul următor : Pe soclu Gambrinus maestos cu halba lui spumoasă într’o mână având la picioare pe sărmanul Bachus ţinînd în mină o viţă de vie filocsefalâ. De ce nu i-ar fi dat laşului sâ poseadă şi o apoleozare a veseliei ? Sin. zători literare“. Prima şezătoare are loc mîine seară la Galaţi, care se va deschide cu o cuvîntare inaugurală a preşedintelui societăţei, după care vor ceti d-nii Anghel şi Iosif, Cincinat Panelescu, E. Gîrleanu şi I. Minulescu. Artiştii Bîrsan şi pianista Cocorăscu, contribue cu partea artistică. „Societatea scriitorilor“ a primit zilele acestea ca membri activi de d-nii N. Gabie şi Brătescu Voineşti. La Gioconde, celebrul capo d’operă a lui da Vinci este actualmente obiectul unei polemici interesante în presa engleză, care discută titlul : „La Gioconde" sau „Madame Gioconde“. Teatrul „Comedia“ din Budapesta repurtează un mare succes cu piesa poetului ungur Melchior Lengyel întitulată „Taifun“. Acţiunea se învîrteşte în jurul japonezilor din Berlin, a căror minciuni sunt descrise cu multă fineţă. Tyegele German piesă nostimă a dratmaturgului Wildenbrach s-a jucat aseară la Berlin. Acţiunea se petrece în epoca regelui Konrad îşi are caracterul specific în dramele lui Wildenbrach. Publicul a privit piesa cu multă simpatie. Madeleine Dolley care va dona două reprezentaţii în localitate la începutul lunei Decembrie,—prin intermediul agenţiei «Thalia»—obţine mari succese la „Hebbel-Theater“ din Berlin. Artista parisiană, în afară de talentu-i dermarcabil, a frapat pe berlineji prin jocu-i de scenă şi prin costumele ei splendide. Un roman şi douăsprezece autori, despre care am vorbit zilele trecute a apărut de curînd. Eroul cunvîntură lume, modern : d-rul Gaston von Dulfert. Bâtrînul Dulfert, tatăl lui Gaston, lasă un testament plin de duşmănie în potriva femeilor. Desfăşurarea acţiunei e reducerea la absurd a filosofiei răposatului. Ea urmă femeea ese biruitoare. Unul din autori a scris capitolul I-iu şi l’a trimis la al doilea,acesta l’a cetit şi a scris cap. Il-lea, apoi l’a trimis la al treilea, care a cetit cap. I şi II, a scris al Ill-lea, etc., tot aşa pănă la al doisprezecelea. Noua Revistă Romînă ce apare mîine, cuprinde următorul sumar : Noutăţi: Al doilea doctorat în litere de la Universitatea din Iaşi. Demisiunea d-lui Titu Maiorescu din învăţămîntul superior.—Concertul baritonului Costescu. —Teatru.—Revista Revistelor. Chestiuni actuale: Dr. N. Leon. Ştiinţa oficială şi libera gîndire. — C. Rădulescu-Motru/ Naţionalismul cum se înţelege. Ştiinţe sociale. A. Ştefănescu-Galaţi. Criminalitatea în Rominia. Pedagogia: Z. Bădeanu. Ideile pedagogice ale d-lui I. Slavici. Literatura : N. Pora. Din viaţa de redacţie. Note şi discuțiuni: E. Lovinescu. In chestia piesei d-lui A. Herz. în formaţiuni «. Lipsa de prevedere a d-nului Tancred Constaintinescu, inginerulconducător al lucrărilor de aducţiune a apei, se învederează astăzi in mod luminos. Timpul frumos a trecut; suntem în plină toamnă, ploile din zile întregi şi străzile sunt încă deschise şi aşteaptă mereu aşezarea conductelor pentru apă. Centrul oraşului str Golia, cu începere de la str. Alexandri pînă dincolo de Institutul Grigorian, fac dovada, tristă a acestei neprevederi. Nu putem fi acuzaţi de intoleranţi. Direcţiunea lucrărilor de aducţiune a apei n’a avut de suferit nici un neajuns din parte-ne; am suferit cu o validare de benedictini toate năzdrăvăniile acestei direcţiuni. Am tăcut pentru că ne dădeam samă că nu se poate ca o lucrare de canalizare să nu pricinuească oarecare neplăceri populaţiunei. Dar totul are o limită. Astăzi direcţiunea apelor se găseşte pusă în această grea încurcătură , din cauza timpului nici nu poate înainta cu lucrările, nici nu le poate suspenda. Nu credem ca ceea ce s'a intimplat la Iaşi cu canalizarea să se va fi mai întîmplat într un alt oraş. Atîta pentru astăzi. „ Azi dimineaţă a fost găsit spânzurat la locuinţa sa din str. Petri-Rareş No. 2 aparut Gh. Vasiliu. Cauza acestei sinucideri se crede a fi mizeria. Revista populară «Săptămâna agricolă» în numărul de 18 octombrie a. c. reproduce în toată întregimea articolul nostru «Capitalul ţărănesc în producţiea agricolă» uitând însă a ne cita. H Excedentul budgetar ,ordinar ,-,I Comunei Iaşi pe exerciţiul anului 1908— 1909 este de lei 144,911 şi 79 bani, iar h bugetul extraordinar este 9835 Iei. ® Consiliul comunal al oraşului este convocat în şedinţă ordinară avînd a rezolva mai multe chestiuni administrative. * Aflăm că d. Dobreanu, simpaticul deputat liberal din Huşi a consimţit să libereze de acuma locuitorilor ţărani 50 fălci din moşia Baiţiţi, judeţul Vaslui pe care aceşti locuitori i-am cumpărat de la proprietara doamna El. Pustia, cu toate că d. Dobreanu mai avea contract de arendare pe 2 ani pentru acest teren. Fapta mărinimoasă a d-lui Dobreanu merită toate laudele. Un ziar cunoscut prin sforţările sale desperate şi ridicole pentru agitarea spiritelor în jurul incidentului cu episcopul de Roman, pretinde a fi informat cum că d. Haret într’una din şedinţele Sf. Sinod ar fi declarat că este gata să schimbe dispoziţiuni anti-canonice ale nouei legi a clerului. Suntem autorizaţi a da cea mai formală dezminţire acestei înformaţiuni. D. Haret n’a declarat niciodată aşa ceva. ♦ „Conservatorul» "de astăzi relatând cele petrecute la ultima şedinţă a comitetului de redaţie de la ,,Ordinea", afirmă că d. A. A. Bădărau ar fi observat buna îndrumare a ziarului lachist cu cuvintele următoare: „Nu vedeţi ce bine „e «Ordinea» de cind am adus în redacţie pe d. Blumenfeld şi pe d. Sleuberian, graţie talentatului şi hărniciei „acestor dour noui colaboratori avem „astăzi în gazetă fapte pe care nu Ie au „alte ziare, pe lingă că „Ordinea" e mai „vie şi mai bine redactată“. „Cu această ocazie—continuă «Conservatorul»—s’a făcut constatarea preţioasă : că toate articolele privitoare la „conflictul religios, publicate de organul oficios tachist sunt scrise de un „redactor evreu». Dl. M. Marian absolvent al Conservatorului de muzică din Iaşi, a fost numit maestru de contrabas la Liceul Internat. ♦ La 30 octombrie se va ţine licitaţie la ministerul lucrărilor publice pentru darea în întreprindere a construirei fundaţiilor şi zidăriilor a două poduri peste Siret, unul la Uţani (Dorohoi) şi altul la Lespezi (Suceava). Valoarea totală a lucrărilor, după deviz, este de 320 mii lei. ♦ Cu începerea anului viitor şcolar se va înfiinţa şi clasa IV la şcoala normală de învăţătoare „Mihail Sturza“ din Iaşi. ♦ S’a acordat un concediu de 2 luni , d-rei Paraschiva Theodorescu învăţătoare la şcoala din Potîngeni com. Movileni, în care luni va fi suplinită de d-na lenesem