Mişcarea, noiembrie 1909 (Anul 1, nr. 50-73)
1909-11-25 / nr. 69
ANUL I.No. 69. 5 Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. AB«XA»!ESTir. In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50% BANI sai ZlâE NAŢIONAL-XaXBSHAXa Marele orator... Se pare ca Iaşul uitase, ca în sinul lui vieţueşte un mare barbat de stat şi un mare orator care nu ţine decît discursuri mari... întrunirea de Duminică de la clubul conservator-democrat din localitate ne-a făcut să ne reculegem şi să ne reamintim din nou de acest profund barbat de stat şi mare orator... Ziarele ne spun că marele barbat de stat, a rostit cu prilejul acelei întruniri, un mare discurs politic. Am avut, şi temeritatea şi talia de suflet, să parcurgem şi noi cu ochiul cele patru coloane de ziar, care aveau mândria să găzduiască concepţiile şi nestimatele oratorice ale nestimatului barbat barbat political laşului. Şi mărturisim faptul, cu jena omului care se simte copleşit de măreţia operei In făţa căreia se găseşte, că „marele discurs“ ne-a pus intr’o stare sufletească extrem de dificilă , ni se părea ca nu găsim în noi destulă forța de a admira sublimul, că nu avem destula pregătire, pentru a putea savura cu toată pasiunea, profunditatea acelei magistrale critici politice, în care gravitatea cugetărilor de filosofie , politica se îmbină atît de armonios cu technica unei savante bucătarii electorale... Pentru că nu este problema grea pe care marele orator sa nu o sesizeze, nu este dificultate politică pe care el sa nu o rezolve, nu este drum politic pe care el să nu-1 cunoască. Marele discurs de Duminica seara este un nou monument de oratorie și de înaltă cugetare politică ce s’a ridicat în... glorioasa Piaţa a Unirei, care a ajuns un fel de martiră rezignată pentru toate categoriile de exhibiţii: oratorice, politice, naţionale, conjugale, etc. etc. Pentru marele orator din casele pitarului Papana, politica externa a României este un moft, care se tratează în cincisprezece cuvinte ; această politică, după autorul discursurilor mari, este o acţiune antiromîneascâ, pentru că marele orator este şi un excelent amator de acţiuni romîneşti... Şi politica externă a statului român e aranjata în mod foarte expeditiv, pentru ca marele orator să se ocupe mai minuţios de politica noastră internă. Şi în aceasta direcţie critica marelui orator e de o cruzime barbară. De astă dată autorul de discursuri mari nu vede decît falimente : falimentul politicei agrare, falimentul votului universal, falimentul bisericei, falimentul şcoalei, falimentul armatei, un imens faliment naţional. Am găsit prin urmare două particularităţi distincte ale acestui mare orator: politica externa nu o vede decît prin prizma... acţiunilor româneşti, iar politica internă nu o vede decît prin prizma... falimentelor. Două pasiuni ca oricare altele... Dar concluzia e zguduitoare: guvernul trebue să plece“, strigă marele orator. Şi nu ştim, zău, ce mai poate face bietul guvern, în faţa acestei grave somaţiuni pe care i-o trimete marele orator din casele pitarului*apana. De altfel marele orator îşi concretizează în şase cuvinte concluzia la care crede că a ajuns : guvern fară autoritate şi fără popularitate. Acesta este marele adevăr la care ajunge marele, orator în analiza lui şi în numele căruia cere ca guvernul să plece. Şi nu mai înţelegem ce aşteaptă guvernul de nu pleacă ? Căci cine poate fi mai îndrept să-i spue că e lipsit de autoritate, decât marele orator de la Iaşi, care este cea mai feciorelnică şi mai senină a personificare a autorităţii morale şi politice. Cine să-i vorbească de autoritate, dacă nu i-o vorbi cel mai cu autoritate dintre bărbaţii de stat ai Romîniei de astăzi ? Şi cînd oratorul de la Iaşi spune acestui guvern nefast, că nu are popularitate , ce mai aşteaptă guvernul ? Căci cine are mai mult dreptul să vorbească in numele acelei popularităţi cinstite şi curate, decît acela în jurul căruia mişună ca un viespar chinlezenţa moralitaţei civice şi pilda corectitudinei în viaţa publică ? Da, guvernul trebue să plece, pentru că aşa cere marele orătaide discursuri mari ; aşa cere autoritatea politică, aşa voeşte popularitatea politică. Unde eşti Geblescule din capitala Banilor, să-ţi rîzi de concurentul ce îndoieşte în capitala Moldovei ? Multa paucis Motto. Versificaţia corectă a cupletelor şi mai cu samă umorul lor impecabil, au stîrnit o adevărată furtună de ilaritate. „Mişcarea“. Despre „ Iaşii in revistă“. Ce-o fi vrut oare si spună Reporterul nostru frate ? Fu revista foarte bună.— Dar stîrni... ilaritate. Motto. Ce mai însamnă atunci seriozitatea opiniei publice, dacă ori şi cine poate guverna ? A. A. Bădăran. Discurs rostit Duminică la clubul tac,hist. Ce tot vrea să ne vorbească. Uită, „Vulturul sinistru“ Că in ţara romîneasca Pan’ şi el a fost... ministru ? Motto. Toate se scumpesc in ţara aceasta. Idem. A. A. Bădărău. Da. Vin lipsuri şi nevoi. Toate se scumpesc la noi. Păn’ şi Bădărău A. A. Totuşi noi ca el am dat duzină la pară. Cric-Crac Prelegerile de sociologie In viaţa culturală de astăzi a Iaşului, prelegerile de sociologie pe care d. Virgil Arion le ţine la Universitatea noastră, au o însemnătate care merită a fi relevată. Privind lucrurile numai din punctul vedere al utilităţei intelectuale ce pot prezenta aceste prelegeri şi apreciind effectele faptului numai sub raportul sitiaţiunii culturale excepţionale In care el găseşte o anumită pătură a intelectualităţei ieşene, prelegerile d-lui Virgil Arion pot însemna un ciştig efectiv pentru o educaţie sănătoasă şi pentru o orientare solidă. D. Virgil Arion nu este un orator în înţelesul larg al cuvîntului; este însă unt vorbitor de o simpatie captivantă, de o expunere limpede şi sistematică, posedînd o bogată cultură generală, ceea ce dă un colorit cu totul atractiv prelegerilor sale de sociologie. Par deasupra acestor însuşiri, d. Virgil Árion are meritul că din haosul teoriilor abstracte etern contrazicătoare, ştie să diferenţieze şi să aleagă acea medie de judecată şi de apreciare, care dă întotdeauna nota exactă a lucrurilor şi a oamenilor. D. Virgil Árion ştie să se menţie departe de exageraţiile extremelor, pentru a sesiza întotdeauna adevărul etern şi curat. In analiza generică ce a făcut-o asupra teoriilor politice-sociale curente şi a problemei religioase, luată în esenţa ei superioară, d. Virgil Arion a deschis un drum de gîndire serioasă şi de simţire sănătoasă pentru tineretul care îl ascultă. Şi tocmai din acest punct de vedere ziceam noi, că aceste prelegeri, aşa cum le face d. Virgil Arion, ca analiză abstractă şi pur ştiinţifică desbrăcată de orice sentimentalitate şi de orice tendinţă, pot însemna un cîştig efectiv pentru acei carie audiasă. Aici la Iaşi tineretul e frămîntat şi sbuciumat de multe mirajuri, de multe ispite sentimentale, de multe tendinţi confuze. Tineretul nostru a ajuns un fel de armă de luptă pentru anumite ambiţiuni, mai mult personale decît ştiinţifice. De aici atitea tabere, atitea conflicte, atîta lipsă de comunitate culturală şi atîta belşug de entuziasmări deplasate; de aici această dezorientare care se simte la fiece pas. Iată pentru ce cuvintul d-lui Virgil Arion, rostit cu rezerva omului care nu face decît ştiinţă, capătă o semnificare deosebită ; căci numai un aseminea cuvînt poate da măsura judecăţei adevărate şi poate indica limita sigură la care trebue să se oprească pasiunea exagerată, pentru a face loc aprecierei conştiente. Fără a ne preocupa un singur moment de sentimentele şi vederile pe care le poate avea d. Virgil Arion ca om politic, am crezut că e just şi util să relevăm efectele bune pe care le vor putea avea prelegerile conferenţiarului de sociologie. Am făcut să facă politica, pentru a da un prinos cuvenit ştiinţei. POLITICE D. Bădărău a ţinut un mare discurs electoral, politic şi lterar—un dscurs care a avut un nai mare succes chiar decit revista d-lui Mărăcină, jucată pe scena teatrului naţional. Discursul a fost împărţit in mai multe tablouri cu poze plastice. In primul tablou, d. Bădărâu s’a aratat nici aşa cum este —un vulgar agent electoral, care ştie cite colegii sunt vacante, citi alegători sunt in fiecare colegiu, care este profesiunea, ocupaţiunea sau legătura de rudenie a fiecărui alegător. Aceasta a epatat pe d. Anibal Ciure. Analfabeţii grupărei conservatordemocrate, cari socotesc genial pe d. Bădărău pentru ta ştie tabela alegătorilor iar pe d. G. Lascar pentru că știe tabela lui Pitagora, au aplaudat cu frenezie această parte a „marelui“ discurs a „marii“ păsări răpitoare a Moldovei. In tadlourile al doilea și al treilea, d. Bădărău s’a aratat aşa cum ar vrea să fie, încopoţonat cu toga albă a inocenţei, cu hermina autorităţii şi a atot-puterniciei. Aşa d. Bădărău s’a încumetat să critice actele guvernului liberal, capacitatea şi moravurile partidului conservator de sub şefia dlui Carp, cerind pentru d. Tache Ionescu, adică pentru d-sa, cârmuirea acestei nenorocite ţări. Noi zicem împreună cu d-sa—pentru odată suntem de acord —„ce mai însamnă seriozitatea opiniunei publice? CV .mai înseamnă ea, dacă ori şi cine „poate guverna ?“, dacă şi d-sa, A. Bădârău, nai năzueşte la guvernul ţărei ? Aceasta e singura frază ce se poate reține din discursul d-lui Bădărău și care după cum se vede, se întoarce inpotriva d-sale. D-l Bădărău a început o s’o sclintească. ■ MINISTRUL JUSTIREI Ziarele conservatoare, în special acele tachiste, au reluat în potriva d-lui Toma Stelian,minitrul justiţiei, campaniiHutcr roabă ce au dus-o incă de la începutul anului acesta, cu ocaziunea însemnatului proect de reorganizare judecătorească care a răpit pentru totdeauna magistratura ţărei din miinele politicienilor Se ştie in adevăr că economia legei de reorganizare judecătorească alcătuită de d. Stelian se reazămă pe aceste patru mari inovaţiuni cari sunt o garanţie puternică şi pentru magistraţi şi pentru justiţiabili: examenul de capacitate, consiliul superior al magistraturei. ru MERCURI 25 NOEMVRIE (8 DEC.)*1009 s BANI [director politic G. G. MARZESCU .1 PARK.ILAH Anunciuri Comerciale Linia in pagina tl-a . Meu Linia In pagina 111-a 50 hani Linia in pagina TV*a 40 bani — TELEFOty 121 iţSZi.' tinderea inamovibilităţei, şi inspectorii judecătoreşti. Astăzi, in sesiunea actuală a parlamentului, d. Stelian propune corpurilor legiuitoare un alt însemnat proect de lege cu privire la reorganizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regularea competenţei in materie de conflicte administrative. Acest proiect de lege are darul de a supăra pe fachişti, pentru că se atinge de aşa numita activitate a ministrului de tristă memorie Alexandru Bădărău care a creat împotriva constituţiei, instituţia „Contenciosului administrativ“ sustrăgînd acele administrative de sub răspunderea autorilor lor, pentru a le pune—împotriva altui principiu constituţional separaţiunea puterilor în stat — sub controlul şi autoritatea puterei decatoreşti, fără nici o răspundere în această materie. Cice ar spune tarhiştiişi în pofida lor—trecerea d-lui Stelian pe la ministerul justiţiei, va însemna o epocă de progres, de ridicare a prestigiului moral al magistraturei in istoria noastră judecătorească,— ceiace nu va putea niciodată spune d. Bădărău, chiar cînd i-ar veni in ajutor celebrul d. Lascar Antoniu. Proectul d-lui Toma Stelian pentru reorganizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va fi depus pe biroul Camerei în cursul lunei viitoare. DIN ZBORUL VREMI! Clipa Amintirei lui V. Conta. — Te’nşel pe tine, naivule visător, după cum am Înşelat, înşel... şi voi înşela pe toată lumea. Sunt bătrln, aşa de băttin, Incit nu există unitate, care să poată fi luată drept punct de comparaţie pentru măsurarea vîrstei mele.—Infinitul' Dar El sunt Eu... şi numai Eu sunt singura putere care trăeşte în ea însăşi şi prin ea. Datorită adîmimei propriei Mele firi, nu poţi pătrunde cu gindul in faptul existenţei Mele... şi datorită aceleiaşi adincimi care Mă'ncape, cugetarea taiea faptele drept păreri şi părerile drept fapte. In sinul meu totul se confundă, se amestecă, apare... dispare şi reapare iar, transformndu-se in Spaţiu, care nu-i decît materializarea existenţei Mele, de cit concretizarea abstracţiunei eului Meu. ...Şi-mi bal ,joc de Îndărătnicia cu tare cugetarea ta lini scurtează adincimea : Abstractizindu-Mă, Mă strecor uşor prin încordarea spiritului Tău şi Mă materializez în... tictacul ceasornicului care’ţi bate ’n perete. Am trăit, trăesc... şi voi trăi mereu,—şi mor cu fiecare clipă.—Sunt Timpul, vrăjitor fără de odihnă, nepriceput de nimeni, «upă cum Eu însumi nu Mă pot pricepe. In afară da Mine, tu, nu eşti, nu poţi fi, sau, nmi bine zis, eşti Nimic. Eu trăesc în tine, corpul viu de azi, după cum voi trăi In tine, mortul de miine şi după cum am trăit ieri în formele din care ai apărut. Ştiinţă, Litere, Arte, Filosofie, In toate sunt numai Eu, Eu numai... şi In afură de Mine, nu este, nu poate, fi nimic. Am răsturnat lumea, am risipit, munţi şi-am secat ape, am zidit lumi noi, surpind temelii luipâtrtnite. Am trăit şi au trecut prin toţi oamenii,—cind lor li se părea că trăesc şi trec prin Mine.. Iar In liniştea compactă din odaie, care te’ncinge acum e’o greutate de plumb, ţlriesc încet în urechile tale, de ţi se pare că e un ţîrîit de grier, vara. — Vei face cindva din piatră, aur?... Ai încercat... şi ai murit, ai murit magale Timp în alchimie după cum vei muri în toate ştiinţele, in toate geniile... şi’n toţi mărginiţii din Univers. Te recunosc şi’ţi dau dreptate în tot ce’mi-ai şoptit tu ureche:—Dar, ce’mi pasă mie de toată Înţelepciunea ta, de toată puterea firei tale! Cine eşti, de unde vii, unde mergi şi, mai cu seamă pentru ce eşti ? Ce’mi pasă mie... Aşa i-am răspuns bătrinului ce’mi ştie cura litre timple gînduri tulburătoare de odihnă. Iar halucinaţia, tremurindu mi o clipă incă-n ochi, îmi muri’n auz, lutr’o ultimă şi stinsă vibrare, ta să retrtiu in pacea tulburată pentru clipă de neaşteptata şi ciudata apariţie. lar în singurătatea odăiei mele, relund în minte cele spuse de strauiul Timp, simţit in urmă că vriimea fu şi va rătulue adevă irată . Totul se topeşte în timp; el e unica iradiate reală, e faptul, „numepml", în sinul căruia părerea, ,fenomenul“, se naşte, trăeşte şi moare. In afariă de el,e nimic :„Haide moş Timp aă te trec; nu te teme, nu te’nec““. Aşa după poporul şi înţelepciunea lui e sinteza inţelepciunei generale. * Cu gîndurile aceste intrăi la noapte. Din penumbra zilei mohorlte de toamnă tirzie, luă naştere un întuneric rar la inceput, ce din puncte de umbră par’că se îndesi din ce in ce mai mult Intr’o ceaţă neagră. Ceasornicul din părete bătu, rar şi măsurat, nouă bătăi uşoare. Era clipa aşteptată şi obicinuita a unei vechi intituritoare, de ani de zile, ca o matematică regularitate. Îmi însenina reaua dispoziţie cu care nervii mei mă fac să intru totdeauna in noapte. De astă dată însă, nimeni nu veni ? âŞi clipele, deslipindu-se una de alta, se desprindeau din scurgerea curentă a strecurării lor, apărîndu-mi fiecare, în neliniştea aşteptării, cu durată de veacuri. — De ani de zile, la aceiaşi oră, odaia şi gîndurile mele se înseninau la ivirea gingaşei apariţii şi pentru întâia dată, după ani de zile, eram singur la acea oră. Am înţeles atunci că Timpul ce’şi dă mai înainte aere de „tot fără de care nimic“, nu era decit o simplă modalitate, in care mintea noastră clipeşte din nevoluice clipe un „tot“ a căruia unitate e zdrenţuită la fie-care moment, după natura şi apucaturile fie-căruia. El trece şi repede şi încet, se perde şi se ciştigă şi, pururea hrănit din clipe, răsare din tot neantul prezentului, trecutului şi viitorului său, ca o singură clipă. Căci numai clipa e reală, ea nu mai e eternă, pentru că ea singură naşte şi moare dintr’o dată şi trăeşte din nimic. Peste o clipă adormit ca Întrebarea: „De care somn ar trebui să doarmă cineva, ca mecanismul Timpului să nu-l readucă la clipele din trecut, de vreme ce, în definitiv, fie care clipă fiind o veşnicie şi viaţa find un lanţ de clipe, cugetarea omenească nu-i poate găsi nici trecut, nici prezent’/ nici viitor. Iată pentru ce, dacă Tțți amintesc bine, Conta spune undeva despre Clipă, ,E tot și nimic", complectăndu-și la altă parte gândul cuexclamarea: „O nimic, ctrefti de mare /“ Harald. Răspunsul la Mesagiu! Regelui Proectul Camerei-Raportul d-lui Em.Culeglu. Sire, Adunarea deputaţilor, intrînd in a treia sesiune şi urmărind întărirea şi aşezarea economeâ a Statului român prin conlucrarea tuturor păturilor sociale, vede cu fericire, cu străduinţele ei de până acum pentru atingerea acestui ţel au adus o vie mulţumire Majestăţei Voastre. Sire, Rehiţiunile noastre cu Statele streine fiind în aceste din urma trei decenii din cele mai bune şi Ţara noastră ciştigind prin acţiunea ei statornică şi cumpănită, o situaţiune care ii dă dreptul a fi privită ca un factor important in politica generală. Adunarea deputaţilor constat şi că pacea ce ne-a fost şi ne este asigurată a făcut şi va face propăşirea forţelor noastre naţionale. Adunarea deputaţilor vede cu o deosebită satisfacţiune câ guvernul Majestăţei Voastre veghează cu mare grijă la desvoltarea relaţiunilor noastre internaţionale, asigurind astfel interesele noastre. Ţara a primit cu mindrie vizitele Principilor Moştenitori ai împărăţiilor Germaniei şi Austro-Ungariei pe cari le-a primit Majestatea Voastră.