Mişcarea, noiembrie 1909 (Anul 1, nr. 50-73)

1909-11-25 / nr. 69

ANUL I.­No. 69. 5 Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. AB«XA»!ESTir. In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50% BANI sai ZlâE NAŢIONAL-XaXBSHAXa Marele orator... Se pare ca Iaşul uitase, ca în sinul lui vieţueşte un mare bar­bat de stat şi un mare orator care nu ţine de­cît discursuri mari... întru­nirea de Duminică de la clubul con­servator-democrat din localitate ne-a făcut să ne reculegem şi să ne re­amintim din nou de acest profund barbat de stat şi mare orator... Ziarele ne spun că marele barbat de stat, a rostit cu prilejul acelei întruniri, un mare discurs politic. Am avut, şi temeritatea şi talia de suflet, să parcurgem şi noi cu o­­chiul cele patru coloane de ziar, care aveau mândria să găzduiască con­cepţiile şi nestimatele oratorice ale nestimatului barbat barbat politic­al laşului. Şi mărturisim faptul, cu jena omului care se simte copleşit de măreţia operei In făţa căreia se găseşte, că „marele discurs“ ne-a pus intr’o stare sufletească extrem de dificilă , ni se părea ca nu gă­sim în noi destulă forța de a ad­mira sublimul, că nu avem destula pregătire, pentru a putea savura cu toată pasiunea, profunditatea acelei magistrale critici politice, în care gravitatea cugetărilor de filosofie , politica se îmbină atît de armonios cu technica unei savante bucătarii electorale... Pentru că nu este problema grea pe care marele orator sa nu o se­sizeze, nu este dificultate politică pe care el sa nu o rezolve, nu este drum politic pe care el să nu-1 cu­noască. Marele discurs de Duminica seara este un nou monument de oratorie și de înaltă cugetare politică ce s’a ridicat în... glorioasa Piaţa a Uni­­rei, care a ajuns un fel de martiră rezignată pentru toate categoriile de exhibiţii: oratorice, politice, na­ţionale, conjugale, etc. etc. Pentru marele orator din casele pitarului Papana, politica externa a României este un moft, care se tra­tează în cinci­spre­zece cuvinte ; a­­ceastă politică, după autorul discur­surilor mari, este o acţiune an­ti­­romîneascâ, pentru că marele ora­tor este şi un excelent amator de acţiuni romîneşti... Şi politica externă a statului ro­mân e aranjata în mod foarte ex­peditiv, pentru ca marele orator să se ocupe mai minuţios de politica noastră internă. Şi în aceasta direcţie critica ma­relui orator e de o cruzime barbară. De astă dată autorul de discursuri mari nu vede de­cît falimente : fa­limentul politicei agrare, falimentul votului universal, falimentul biseri­­cei, falimentul şcoalei, falimentul armatei­, un imens faliment naţi­onal. Am­ găsit prin urmare două particularităţi distincte ale acestui mare orator: politica externa nu o vede de­cît prin prizma... acţiuni­lor româneşti, iar politica internă nu o vede de­cît prin prizma... fa­limentelor. Două pasiuni ca ori­care altele... Dar concluzia e zguduitoare: gu­vernul trebue să plece“, strigă marele orator. Şi nu ştim, zău, ce mai poate face bietul guvern, în faţa acestei grave somaţiuni pe care i-o trimete marele orator din casele pitarului*­­apana. De altfel marele orator îşi con­cretizează în şase cuvinte concluzia la care crede că a ajuns : guvern fară autoritate şi fără popularitate. Acesta este marele adevăr la care ajunge marele, orator în analiza lui şi în numele căruia cere ca guver­nul să plece. Şi nu mai înţelegem ce aşteaptă guvernul de nu pleacă ? Căci cine poate fi mai îndrept să-i spue că e lipsit de autoritate, de­cât marele orator de la Iaşi, care este cea mai feciorelnică şi mai senină a personi­­ficare a autorităţii morale şi politice. Cine să-i vorbească de autoritate, dacă nu i-o vorbi cel mai cu auto­ritate dintre bărbaţii de stat ai Romîniei de astăzi ? Şi cînd oratorul de la Iaşi spune acestui guvern nefast, că nu are popularitate­­ , ce mai aşteaptă gu­vernul ? Căci cine are mai mult dreptul să vorbească in numele a­­celei popularităţi cinstite şi curate, de­cît acela în jurul căruia mişună ca un viespar chinlezenţa m­orali­­taţei civice şi pilda corec­titudinei în viaţa publică ? Da, guvernul trebue să plece, pentru că aşa cere marele oră­tai­de discursuri mari ; aşa cere auto­ritatea politică, aşa voeşte popula­ritatea politică. Unde eşti Geblescule din capitala Banilor, să-ţi rîzi de concurentul ce îndoieşte în capitala Moldovei ? Multa paucis Motto. Versificaţia corectă a cupletelor şi mai cu samă umorul lor impecabil, au stîrnit o adevărată furtună de ilaritate. „Mişcarea“. Despre „ Iaşii in revistă“. Ce-o fi vrut oare si­ spună Reporterul nostru frate ? Fu revista foarte bună.— Dar stîrni... ilaritate. Motto. Ce mai însamnă a­­tunci seriozitatea opiniei publice, dacă ori şi cine poa­te guverna ? A. A. Bădăran. Discurs rostit Duminică la clubul tac,hist. Ce tot vrea să ne vorbească. Uită, „Vulturul sinistru“ Că in ţara romîneasca Pan’ şi el a fost... ministru ? Motto. Toate se scumpesc in ţara aceasta. Idem. A. A. Bădărău. Da. Vin lipsuri şi nevoi. Toate se scumpesc la noi. Păn’ şi Bădărău A. A. Totuşi noi ca el am da­t duzină la pară. Cric-Crac Prelegerile de sociologie In viaţa culturală de astăzi a Iaşu­lui, prelegerile de sociologie pe care d. Virgil Arion le ţine la Universitatea noastră, au o însemnătate care merită a fi relevată. Privind lucrurile numai din punctul vedere al utilităţei intelectuale ce pot prezenta aceste prelegeri şi apreciind e­­ffectele faptului numai sub raportul si­tiaţiunii culturale excepţionale In care el găseşte o anumită pătură a intelec­­­tualităţei ieşene, prelegerile d-lui Virgil Arion pot însemna un ci­ştig efectiv pen­tru o educaţie sănătoasă şi pentru o o­­rientare solidă. D. Virgil Arion nu este un orator în înţelesul larg al cuvîntului; este însă unt vorbitor de o simpatie captivantă, d­e o expunere limpede şi sistematică, posedînd o bogată cultură generală, ceea ce dă un colorit cu totul atractiv pre­legerilor sale de sociologie. Par deasupra acestor însuşiri, d. Vir­gil Árion are meritul că din haosul teo­riilor abstracte etern contrazicătoare, ştie să diferenţieze şi să aleagă acea medie de judecată şi de apreciare, care dă în­totdeauna nota exactă a lucrurilor şi a oamenilor. D. Virgil Árion ştie să se men­ţie departe de exageraţiile extreme­lor, pentru a sesiza întotdeauna adevă­rul etern şi curat. In analiza generică ce a făcut-o asu­pra teoriilor politice-sociale curente şi a problemei religioase, luată în esenţa ei superioară, d. Virgil Arion a deschis un drum de gîndire serioasă şi de sim­ţire sănătoasă pentru tineretul care îl ascultă. Şi tocmai din acest punct de vedere ziceam noi, că aceste prelegeri, aşa cum le face d. Virgil Arion, ca analiză ab­stractă şi pur ştiinţifică desbrăcată de ori­ce sentimentalitate şi de ori­ce ten­dinţă, pot însemna un cîştig efectiv pentru acei cari­e audiasă. Aici la Iaşi tineretul e frămîntat şi sbuciumat de multe mir­a­juri, de multe ispite sentimentale, de multe tendinţi confuze. Tineretul nostru a ajuns un fel de armă de luptă pentru anumite am­biţiuni, mai mult personale de­cît ştiin­ţifice. De aici atitea tabere, atitea con­flicte, atîta lipsă de comunitate cultu­rală şi atîta belşug de entuziasmări deplasate; de aici această dezorientare care se simte la fie­ce pas. Iată pentru ce cuvintul d-lui Virgil Arion, rostit cu rezerva omului care nu face de­cît ştiinţă, capătă o semnificare deosebită ; căci numai un aseminea cu­­vînt poate da măsura judecă­ţei adevă­rate şi poate indica limita sigură la care trebue să se oprească pasiunea e­­xagerată, pentru a face loc aprecierei conştiente. Fără a ne preocupa un singu­r mo­ment de sentimentele şi vederile pe care le poate avea d. Virgil Arion ca om po­litic, am crezut că e just şi util să re­levăm efectele bune pe­ care le vor putea avea prelegerile conferenţiarului de so­ciologie. Am făcut să facă politica, pentru a da un prinos cuvenit ştiinţei. POLITICE D. Bădărău a ţinut un mare discurs e­­lectoral, politic şi lterar—un d­scurs care a avut un n­ai mare succes chiar de­cit revista d-lui Mărăcină, jucată pe scena teatrului naţional. Discursul a fost îm­părţit in mai multe tablouri cu poze plastice. In primul tablou, d. Bădărâu s’a ara­­tat nici aşa cum este —un vulgar agent electoral, care ştie cite colegii sunt va­cante, citi alegători sunt in fie­care co­legiu, care este profesiunea, ocupaţiunea sau legătura de rudenie a fiecărui ale­gător. Aceasta a epatat pe d. Anibal Ciure. Analfabeţii grupărei conservator­­democrate, cari socotesc genial pe d. Bădărău pentru ta ştie tabela alegători­lor iar pe d. G. Lascar pentru că știe ta­bela lui Pitagora, au aplaudat cu frene­zie această parte a „marelui“ discurs a „marii“ păsări răpitoare a Moldovei. In tadlourile al doilea și al treilea, d. Bădărău s’a aratat aşa cum ar vrea să fie, încopoţonat cu toga albă a inocen­ţei, cu hermina autorităţii şi a a­tot-pu­­terniciei. Aşa d. Bădărău s’a încumetat să critice actele guvernului liberal, ca­pacitatea şi moravurile partidului con­servator de sub şefia d­lui Carp, cerind pentru d. Tache Ionescu­, adică pentru d-sa, cârmuirea acestei nenorocite ţări. Noi zicem împreună cu d-sa—pentru o­­dată suntem de acord —„ce mai însam­­­nă seriozitatea opiniunei publice? CV .mai înseamnă ea, dacă ori şi cine „poate guverna ?“, dacă şi d-sa, A. Bă­­dârău, n­ai năzueşte la guvernul ţărei ? Aceasta e singura frază ce se poate reține din discursul d-lui Bădărău și care după cum se vede, se întoarce inpotriva d-sale. D-l Bădărău a început o s’o sclintească. ■ MINISTRUL JUSTIREI Ziarele conservatoare, în special acele tachiste, au reluat în potriva d-lui Tom­a Stelian,mini­trul justiţiei, campaniiHutcr roabă ce au dus-o incă de la începutul anului acesta, cu ocaziunea însemnatu­lui proect de reorganizare judecătoreas­că care a răpit pentru totdeauna magis­tratura ţărei din miinele politicienilor Se ştie in adevăr că economia legei de reorganizare judecătorească alcătuită de d. Stelian se reazămă pe aceste pa­tru mari inovaţiuni cari sunt o garan­ţie puternică şi pentru magistraţi şi pen­tru justiţiabili: examenul de capacitate, consiliul superior al m­agistraturei. ru­ MERCURI 25 NOEMVRIE (8 DEC.)*1009 s B­ANI [director politic G. G. M­ARZ­ES­CU .1 PARK­­.ILAH Anunciu­ri Comerciale Linia in pagina tl-a . Meu Linia In pagina 111-a 50 hani Linia in pagina TV*a 40 bani — TELEFOty 121 iţSZi.' tinderea inamovibilităţei, şi inspectorii judecătoreşti. Astăzi, in sesiunea actuală a parla­mentului, d. Stelian propune corpurilor legiuitoare un alt însemnat proect de lege cu privire la reorganizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regularea competenţei in materie de conflicte ad­ministrative. Acest proiect de lege are darul de a supăra pe fachişti, pentru că se atinge de aşa numita activitate a ministrului de tristă memorie Alexandru Bădărău care a creat împotriva constituţiei, in­stituţia „Contenciosului administrativ“ sustrăgînd acele administrative de sub răspunderea autorilor lor, pentru a le pune—împotriva altui principiu constitu­ţional separaţi­unea puterilor în stat — sub controlul şi autoritatea puterei decatoreşti, fără nici o răspundere în a­­ceastă materie. C­ice ar spune tarhiştii­­şi în pofida lor—trecerea d-lui Stelian pe la ministerul justiţiei, va însemna o epocă de pro­gres, de ridicare a prestigiului moral al m­agistraturei in istoria noastră judecă­torească,— ceiace nu va putea niciodată spune d. Bădărău, chiar cînd i-a­r veni in ajutor celebrul d. Lascar Antoniu. Proectul d-lui Toma Stelian pentru reorganizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va fi depus pe biroul Camerei în cursul lunei viitoare. DIN ZBORUL VREMI! Clipa Amintirei lui V. Conta. — Te’nşel pe tine, naivule visător, după cum am­ Înşelat, înşel... şi voi înşela pe toată lumea. Sunt bătrln, aşa de băttin, Incit nu există unitate, care să poată fi luată drept punct de comparaţie pentru măsura­rea vîrstei mele.—Infinitul'­ Dar El sunt Eu... şi numai Eu sunt singura putere care trăeşte în ea însăşi şi prin ea. Datorită adîmimei propriei Mele firi, nu poţi pă­trunde cu gindul in faptul existenţei Mele... şi datorită aceleiaşi adincim­i care Mă'n­­cape, cugetarea ta­iea faptele drept păreri şi părerile drept fapte. In sinul meu totul se confundă, se amestecă, apare... disp­are şi reapare iar, transform­ndu-se in Spaţiu, care n­u-i de­cît materializarea existenţei Mele, de cit concretizar­ea abstracţiunei eu­­lui Meu. ...Şi-mi bal ,joc de Îndărătnicia cu tare cugetarea ta lini scurtează adincimea : Ab­­stractizindu-Mă, Mă strecor uşor prin încor­darea spiritului Tău şi Mă materializez în... tictacul ceasornicului care’ţi bate ’n perete. Am trăit, trăesc... şi voi trăi mereu,—şi m­or cu fie­care clipă.—Sunt Timpul, vrăjitor fără de odihnă, nepriceput de nimeni, «­upă cum Eu însumi nu Mă pot pricepe. In afară da Mine, tu, nu eşti, nu poţi fi, sau, nmi bine zis, eşti Nimic. Eu trăesc în tine, corpul viu de azi, după cum voi trăi In tine, mortul de miine şi după cum am trăit ieri în formele din care ai apărut. Ştiinţă, Litere, Arte, Filosofie,­ In toate sunt numai Eu, Eu numai... şi In afură de Mine, nu este, nu poate, fi nimic. Am răs­turnat lumea, am risipit, munţi şi-am secat ape, am zidit lumi noi, surpind temelii lui­­pâtrtnite. Am trăit şi a­u trecut prin toţi oamenii,—cind lor li se părea că trăesc şi trec prin Mine.. Iar In liniştea compactă din odaie, care te’ncinge acum e’o greutate de plumb, ţlriesc încet în urechile tale, de ţi se pare că e un ţîrîit de grier, vara. — Vei face cind­va din piatră, aur?... Ai încercat... şi ai murit, ai murit magale Timp în alchimie după cum vei muri în toate ştiinţele, in toate geniile... şi’n toţi mărgi­­niţii din Univers. Te recunosc şi’ţi dau drep­tate în tot ce’mi-ai şoptit tu ureche:—Dar, ce’mi pasă mie de toată Înţelepciunea ta, de toată puterea firei tale! Cine eşti, de unde vii, unde mergi şi, mai cu seamă pentru ce eşti ? Ce’mi pasă mie... Aşa i-am răspuns bătrinului ce’mi ştie cura litre tim­ple gînduri tulburătoare de odihnă. Iar halucinaţia, tre­murindu mi o clipă incă-n­ och­i, îmi muri’n auz, lutr’o ul­timă şi stinsă vibrare, ta să retrtiu in pa­cea tulburată pentr­u clipă de neaşteptata şi ciudata apariţie. lar în singurătatea odăiei mele, relun­­d în minte cele spuse de strauiul Timp, simţit in urmă că v­riimea fu şi va rătulue ade­­­vă irată . Totul se topeşte în timp; el e u­­nica iradiate reală, e faptul, „numepml", în sinul căruia părerea, ,fenomenul“, se naşte, trăeşte şi moare. In afariă de el,e nimic :­­„Haide moş Timp aă te trec; nu te teme, nu te’n­ec““. Aşa d­upă poporul şi înţelepciunea lui e sinteza inţelepciunei generale. * Cu gîndurile aceste intrăi la noapte. Din penumbra zilei mohorlte de toamnă tirzie, luă naştere un întuneric rar la inceput, c­e din puncte de umbră par’că se îndesi din ce in ce mai mult Intr’o ceaţă neagră. Ceasornicul din părete bătu, rar şi mă­surat, nouă bătăi uşoare. Era clipa aştep­tată şi obicinuita a unei vechi intituritoare, de ani de zile, ca o matematică regularitate. Îmi însenina reaua dispoziţie cu­ care ner­vii mei mă fac să intru totdeauna in noapte. De astă dată însă, nimeni nu veni ? âŞi clipele, deslipindu-se una de alta, se des­prindeau din scurgerea curentă a strecu­rării lor, apărîndu-mi fie­care, în neliniştea aşteptării, cu durată de veacuri. — De ani de zile, la aceiaşi oră, odaia şi gîndurile mele se înseninau la ivirea ginga­şei apariţii şi pentru întâia dată, după ani de zile, eram singur la acea oră. Am înţeles atunci că Timpul ce’şi dă mai înainte aere de „tot fără de care nimic“, nu era de­cit o simplă modalitate, in care mintea noastră clipeşte din nevoluice clipe un „tot“ a căruia unitate e zdrenţuită la fie-care moment, după natura şi apucatu­rile fie-căruia. El trece şi repede şi încet, se perde şi se ciştigă şi, pururea hrănit din clipe, răsare din tot neantul prezentului, trecutului şi vii­torului său, ca o singură clipă. Căci numai clipa e reală, ea nu mai e e­­ternă, pentru că ea singură naşte şi moare dintr’o dată şi trăeşte din nimic. Peste o clipă adormit ca Întrebarea: „De care somn ar trebui să doarmă cine­va, ca mecanismul Timpului să nu-l readucă la cli­pele din trecut, de vreme ce, în definitiv, fie­ care clipă fiind o veşnicie şi viaţa find un lanţ de clipe, cugetarea omenească nu-i poate găsi nici trecut, n­ici prezent’/ nici vi­itor. Iată pentru ce, dacă Tțți­ amin­tesc bine, Conta spune unde­va despre Clipă, ,E tot și nimic", complectăndu-și la altă parte gândul cu­­exclamarea: „O nimic, ctr­efti de mare /“ Harald. Răspunsul la Mesagiu! Regelui Proectul Camerei-Raportul d-lui Em.Culeglu. Sire, Adunarea deputaţilor, intrînd in a treia sesiune şi urmărind întărirea şi aşeza­rea economeâ a Statului român prin conlucrarea tuturor păturilor sociale, vede cu fericire, cu străduinţele ei de până acum pentru atingerea acestui ţel au a­dus o vie mulţumire Majestăţei Voastre. Sire, Rehiţiunile noastre cu Statele streine fiind în aceste din urma trei decenii din cele mai bune şi Ţara noastră ciştigind prin acţiunea ei statornică şi cumpănită, o situaţiune care ii dă dreptul a fi pri­vită ca un factor important in politica generală. Adunarea deputaţilor constat şi că pacea ce ne-a fost şi ne este asigu­rată a făcut şi va face propăşirea forţe­lor noastre naţionale. Adunarea deputaţilor vede cu o deo­sebită satisfacţiune câ guvernul Majestă­­ţei Voastre veghează cu m­are grijă la desvoltarea relaţiunilor noastre interna­ţionale, asigurind astfel interesele noas­tre. Ţara a primit cu mindrie vizitele Prin­cipilor Moştenitori ai împărăţiilor Ger­maniei şi Austro-Ungariei pe cari le-a primit Majestatea Voastră.

Next