Mişcarea, ianuarie 1910 (Anul 2, nr. 1-23)
1910-01-14 / nr. 9
V ANUL II.No. 9. PredcîCîia şi Administratii laşi, Strada Săuiescu ?. ABSO.VA «KII*.. In ţară pe un an . . 21 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 3 ., in străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50%MIŞCAREA BIAS NAŢIONAL - MEEEAL JOI 14 IANUARIE 1910 SUB DlkfvCT UN HA Uut C OM ITET i«' Ul SO Xiji.N'fil" / *v ’ ,-/■"■ rtnunciuri Comerciale Linia în pagina H-a . 1 leu Linia in pagina 111-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 ===== Viaţa electorala îşi are si ea psihologia ei specifica şi destul de interesanta. Păna la legea lui Gh. Lascar am avut o viaţa electorala, iar de la acea lege încoace trăim o altă viaţa. Garantarea secretului de vot, a putut sa însemne de sigur, un progres în viaţa publica a unei ţari; la noi însă aceasta măsură de îngrădire a conştiinţei omului, a avut efect că a desfiinţat un arsenal electoral brutal, pentru a-l înlocui cu un altul mai rafinat şi mai ingenios. Chestie de procedee —fondul a rămas nealterat. Adecă întru cît se găseşte mai stînjenit astăzi dl. Radarau, celebrul elector, în acțiunea sa nefasta, de cum se găsea sub vechiul regim electoral, cînd urgia, teroarea și buzunăreala erau arme tot aşa de plăcute în mina unui om lipsit de scrupule, după cum sunt şi banii de astazi, care s’au ridicat la rangul de impecabil mijloc de convingere, sub regimul nou care garantează secretul votului, dar nu poate garanta corectitudinea oamenilor ? Oamenii sunt slabi şi acela care cunoaşte cutele intime ale acestei slăbiciuni şi are lipsa de scrupul de a o exploata, cu siguranţa ca poate face treaba bună. Căci ce poate fi mai uşor decît să te duci în casa unui biet cetăţean, căruia nu-i arde nici de politica, nici de alegeri, şi sa-l tiranizezi cu gravitatea ta de „fost ministru“, să-l ameninţi ca mîne vii la putere, să-i tagadueşti ceea ce niciodata nu-i vei putea da, pentru ca la sfîrşit o aseminea, conştiinţa, căreia îi răpeşti putinţa de a mai aprecia oamenii şi situaţiile prin prizma propriei lui judecaţi, sa cadă, pentru a-ţi da ţie un vot ? Şi doară aici este terenul cel mai fertil pentru a exploata slăbiciunea, timiditatea, conrupţiunea omenească şi lipsa de educaţie cetăţeneasca. Cine nu are ruşine, cine urmăreşte scopuri ilicite în politica şi cine îşi reduce tot rostul existenţei lui politice la situaţiile şi drepturile pe care i le pot procura combinaţiile, mai mult sau mai puţin necinstite, ale unei murdare bucătării electorale, pentru acela nu exista lege care sa nu se poata viola — exista conştiinti însă pe care nu le poate acapara. Şi aceste conştiinţi, multe puţine cîte pot fi, ele alcătuesc fondul politic moral al unei ţari, totalitatea lor formează curentul acela sănătos şi cinstit care conduce destinele unui neam. Un vot . Poate însemna mult, poate însemna puţin şi poate sa nu însemne nimic. Totul este, din ce sentiment porneşte el şi ce conştiinţa materializează el ? Votul unei convingeri cinstite e o valoare morala, votul unei convingeri conrupte este o primejdie morala. Un elector vulgar şi josnic poate obţine voturi „multe“ pentru ca neruşinarea lui e mare şi mijloacele de conrupţie sunt multe; un luptător cinstit şi mîndru poate obţine voturi „puţine“, dar un singur vot din cele puţine, valorează mai mult decît toate cele multe la un loc. Cînd privim lucrurile în adincul lor real şi intim şi cînd nu satisficăm noţiunile, aşa se judeca situaţiile şi aşa se apreciază oamenii. Şi cînd acesta este adevărul şi acesta este criteriul după care trebue sa se calculeze valoarea morala a unei lupte electorale, oricine îşi poate da socoteala, ce înseamnă cele 155 de sufragii pe care le-a întrunit d. dr. Manicalide, candidatul partidului naţional-liberal, ce înseamnă cele 216 voturi întrunite de d. Gh. Lascar şi ce înseamnă cele 138 voturi întrunite de d. C. Meissner. Şi mai bine decît oricine, ştiu însuşi alegătorii cari au simţit şi superioritatea morală a mijloacelor noastre de lupta şi cari au suportat si brutalitatea imorala a mijloacelor de care au abuzat adversarii noştri. 155 voturi înseamnă 155 conştiinţi convinse de superioritatea morala a candidatului nostru şi de superioritatea morala a partidului liberal. Si aceste 155 conştiinţi, cinstite în cuvîntul lor, înţelepte în credinţa lor, demne în manifestarea lor, nu se poate sa nu determine revirimentul acela fericit care sa rupă masca ipocrită a corupţiunei, care să trezească simţul de demnitate cetăţeneasca adormit în mulţi şi care să readucă pe toţi fii acestei ţări la datoria pe care o au faţa de viitorul şi de propăşirea acestui neam. 155 conştiinti înseamnă o forţa morala şi orice forţa morală treime sa triumfe. POLITICE ♦ Din cauza injuriilor aduse de „Opinia“ d-lui Ibrăileanu, „Viitorul“ se întreabă cu drept cuvint : «D. Gherea este deja membru in partidul conservatordemocrat ?» Nu. Partidul conservator-democrat e deja membru in partidul sindicalist. ♦ D. N. D. Cocea, singurul intelectual dintre conducătorii noului partid socialist, a declarat muncitorilor de pe tribuna de la Dacia că d. Tache Ionescu e singurul om politic din ţara Romineasca, care iubeşte pe muncitori—aceasta înainte de alegerea de deputat a prinţului Moruzzi. Acelaşi d. Cocea a declarat pe pe aceeaşi tribună in faţa aceloraşi muncitori că nu are încredere in partidul d-lui Tache lonescu — aceasta după alegerea de deputat a prinţului Moruzzi. Parcă d. Tache lonescu însuşi ar fi vorbit altfel ? Se pare că „Ordinea“ e mai... curajoasă decît „Opinia“, căci numai ea a anunţat ieri, cu litere foarte negre — ca sufletul şi cugetul d-lui Bădărau—că la întrunirea de Tineri, va lua cuvintul şi d. Gheorghe Lascar, candidatul plin de „succes, bucurie şi speranţă“. „Opinia“ a destrinit cu vehemenţă şi urgenţă această ştire, scoţînd numele d lui Lascar din informaţia ,,Ordinei“ pe care a reprodus’o aseară.. ♦ Ni se comunică din sursă autorizată, că d. I. C. Brătianu, şeful partidului liberal, a fost primit "alaltăeri in audienţă de către M. N. Regele Emanoil, al Italiei. D. Brătianu se va reîntoarce în Bucureşti in ziua de 22 a lunei curente. ffi Redactorii de la „Opinia“ se pllng că n'au putut ceti a treia scrisoare a domnului Ibrăileanu cătră domnul Gherea, neavind cine să le-o tălmăcească in jargon. Ori ce comentarii le credem de prisos. ♦ Suntem informaţi că tachiştii au ■mare necaz pe sirguinţa prea mare a poliţiei noastre, prinzîndu-se cei 7 evadaţi din penitenciarul local, deoarece fatal vor avea şi ei 7 voturi mai puţin, la balotajul de Duminică. Fatalitatea a început să-i persecute. Conştiinţa ei e mai tare decît conştiinţa alegătorilor. „’Recrutul“ „Opinia“ publică în numărul de aseară textul complect al certificatului dat d-lui Lascar de către d. general Manu, sau mai bine zis „ordinul de zi“ al generalului către trupele plegiului 2 de Senat din Iași. D. general Manu a voit să ne facă dovada doquentă că pe ziua de 10 Ianuarie s’a pus în soba d-lui Tache Ionescu. E bine să se ştie însă că solda cu care e plătit d. general e de caporal nu de general, căci cu acest rang a crezut şeful democraţilor să recheme în cadrele de activitate pe eroul care a fost cel întâi care... a refuzat să treacă Dunărea la 77 şi cel din urmă dintre băştinaşii tradiţiei conservatoare care s’a aruncat în braţele d-lui Tache Ionescu. E cel mai însemnat act de eroism din activitatea politică a d-lui Manu, dar şi cel mai urât gest al unui barbat care a jucat un rol in istoria politică a acestei ţări. Dl. Manu se plictisise de atâta „expectativă“ iar mica insulă pe care se refugiase pentru a-şi petrece liniştit restul zilelor, a fost copleşită de valurile furioase ale tachismului. Batrânul general a fost făcut prizonier şi cu acest rang a fost matriculat în armata mercenarilor d-lui Take Ionescu, unde i s’a dat comanda plutonului „afară de rânduri“. Jurământul de credinţă şi supunere a fost prestat în faţa unui redactor al „Adevărului“ şi probabil că in momentul când scrim aceste rânduri noul recrut a şi fost tuns... Sărmanul general!... Multa aiecis Candidatului Gh. Lascar, care și-a ales ca semn în alegeri, o cruce. Crucea-i semn hotărîtor Pentru „case de vînzare“, Dar la dinsul, mi se pare, Crucea-i semn de... vinzător. Aceluiași Ca pe-un momînt și-a pus o cruce Pentr’un hotărâtor cuvint: Dacă ’n Senat cumva s’ar duce, £1 ar tăcea ca un... mormînt. Cric-Crac. Crezul tachist Comitetul executiv al partidului conservator-democrat, după indicaţiunile d-lui Jaques Livi, a trimes fiecărui membru al clubului din piaţa Unirii următoarea „rugăciune“, cu umila dorinţă de a fi rostită dimineaţa, înainte de masă, şi seara, înainte de culcare, pentru ca reuşita d-lui Ghiţă Lascar să fie mai sigură, lată acea rugăciune: „Cred într’unul Tache Ionescu, tatăl tachismului, făcătorul de promisiuni şi de conversiuni, al loteriei şi cu celor patrusprezeci impozite. Şi într’unul Conu Alecu sin Bădărâu, fiul lui Tache, unul Bădărâu, carele din Tache s’a născut, mai înainte de toţi tachiştii, Bădărâu adevărul din Mochi Fischer adevărat. Carele pentru noi tachiştii, şi pentru înjghebarea pungilor noastre, a fost dat afară de la ministerul de justiţie, şi s’a întrupat de la Neculai Fleva, şi cu concursul lui Caiman şi Froim s’a făcut mori. Şi a fost batjocurit pentru noi în zilele lui Nicu Filipescu din Faurei şi a suferit şi n’a murmurat. Şi se duce de multe ori la Bucureşti, unde şade de-a dreapta lui Tache. Şi iarăşi va să vie cu cumpăna nedreptăţii să judece pe tachişti, ale căror procese nu mai au sfîrşit. Şi întru Neculai Fleva, domnul de fân mîncător, carele tot din Tache purcede, cela ce împreună cu Tache şi cu Alecu este închinat şi slăvit de Evrei. Carele a grăit la Dacia şi la clubul din Piaţa Unirii. Şi întru una cuşeră şi habotnică sinagogă, mărturisesc întâerea împrejur, întru primirea în club. Aştept venirea la putere şi o slujbă care va să vie. Umeri !...“ Dacă nici după această rugăciune nu va reuşi candidatul tachiştilor, apoi, hotărât, d. Lascar are ghinion. „Evenimentul“ înjură „Evenimentul“, organul vizitiilor d-lui Greceanu şi, în special, organul d-lui A. L. Holban, se năpusteşte asupra d-lui Gh. Sândulescu, prefectul poliţiei, cu o sumă de calificative furate din noul dicţionar al „Opiniei“, dicţionar despre care am vorbit tot in aceste coloane. „Evenimentul“ e „recidivist“, înţeleg să fure, prin efracţie, scrisori, documente, testamente, etc., dar nu înţeleg să fure şi dicţionarul de cuvinte triviale al „Opiniei“. Nu de altceva, dar pe urma nu-şi mai poate scrie d. Ghiţă Ghibânescu articolele sale, care sînt un deliciu pentru cititorii „Opiniei“ şi pentru redactorii noştri. Şi apoi... noblesse oblige „Evenimentul“ este organul junimiştilor, al „cremei (nu cavalier)intelectuale“, dacă voiţi, este organul „fruntaşilor“ ţării romîneşti, în sfîrşit, este organul partidului din care fac parte d-nii Carp, Maiorescu, Marghiloman, Arion, etc. Totuşi „Evenimentul“ are o scuza, cac din acelaş partid face parte şi d. Nicu Filipescu-Delafăurei. Cu aceasta scuză însă, „Evenimentul“ este şi mai vinovat, caci d. Filipescu este recunoscut ca insultător public , iar model de stil nu poate lua nimeni de la dînsul, precum, bineînţeles, nimeni nu se poate inspira de la inculpatul Ghiţa Ghibanescu. Nici n’am fi relevat această lipsa de politeţa a „Evenimentului“, daca n’am fi ştiut ca patronii acestui ziar au pretenţiuni de nobleţă. In orice caz, atragem atenţiunea d-lui Greceanu ca stallmeister-ul d-sale a luat condeiul în mînâ şi scrie articole pentru partidul junimist. DIN ZBORUL VREMII Un portret Cu prilejul alegerilor de Duminică, văzui in treacăt un vechiu coleg de şcoală pe care nu-l văzusem de mult, aproape din copilărie. Trecea pe-atunci printre noi drept foarte mărginit, avînd doar ca singură calitate, un soi de simt, aşi putea spune instinct practic, foarte bine desvoltat. L’am întrebat cum îi merge şi mi-a răspuns cu tonul jovial al omului satisfăcut de sine şi de ’mprejurări, că „merge de minune“Pe drum către primărie mi-a făcut în scurt istoricul vieţii sale,istoric lipsit de interes şi sec, dar caracteristic multor vieţi din generaţia noastră . Licenţă ’n drept. Doi ani de avocatură ’n provincie, însurătoare cu zestre. Un petec de moşie. Politică tachistă,—iar ca apanaj al tuturor acestor merite, visuri de viitoare deputăţie şi alte distincţii şi politice. Copii, trei,—pe care i-a făcut şi-i creşte după chipul şi asamanarea sa. Cît sunt de puţin pretenţioşi unii şi cit de puţin cer dinşii acestei vieţi. Ei nu pot de cit să fie mulţumiţi şi am putea spune că fericirea chiar,—nu e de loc pentru dinşii o vorbă goală. Ei trec aproape peatinşi prin năprasnica luptă cu ei înşişi şi cu ceilalţi ; iar pe buzele lor înroşite de exuberanţa sănătăţii se ’ncmistează un zimbet învingător, care desfide şi dispreţuieşte adevaratele merite. E poate întreaga morală a fericirii omeneşti, care ’şi întrupează rezultatele ei practice in asemenea tipuri. Căci mai la urim urmei de ce am cere vieţii mai mult de cît poate să ne dea? Şi ce poate da oare vieaţa mai mult căruiva, de cit ceia ce dăduse vechiului meu coleg, pe care l’am întilnit în treacăt, în ziua de alegeri? Ciţi sunt oare părinţii din vremea noastră, care să viseze pentru odraslele lor scumpe o altă soartă şi alte chemări? Din parte-ne, privind, aceste vremuri şi ceia ce pot ele să producă, ne mulţumim a ne şopti versurile marelui Eatinescu: „Multe trec pe dinainte, în auz ne sună multe, Cine ţine toate minte Şi ar sta să te asculte ? Tu aşază-le de-oparte, Regăsindu-te pe tine, Cind cu sgomobe deșarte. Vremea trece, vremea venea‘ Harold Gh. Lascar şi Shakespeare D P. Locusteanu, unic din tinerii ziarişti de talent din Capitală, foarte apreciat în cercurile gazetăreşti, publică în numărul de astăzi al ziarului „Seara“ următoarele interesante amintiri , despre d. Gh. Lascar pe care la avut ca profesor pe vremuri, la liceul internat din localitate. Aprecierile d-lui Locusteanu, care nu face politică militantă—, ziarul „Seara“ este o gazetă independentă—și forma impresionistă cu care sunt scrise rindurile ce le reproducem în întregime, pun în adevarata lumină cultura d-lui Lascar și valoarea sa pedagogică . La alegerea din Iaşi,—care s’a terminat printr’un balotaj,—cele mai multe voturi ie-a obţinut d-l Gh. Lascar. împrejurarea aceasta a făcut să-mi răsară in minte figura d-lui Gh. Lascar de pe vremea cînd d-sa era directorul Liceului Internat din Iaşi, iar eu eram bursier, „ciorbar"“— cum ne gratificau internii de plată, adică „solvenţii“,—în acel liceu. Era pe vremea aceia un om foarte sever, d-1 Gh. Lascar. Parcă-l văd şi-acum ,. inait, cu mustaţa îngrijit răsucită, cu părul dat pe spate şi despărţit în două la mijlocul capului printr’o cărare regulat de corectă, cu fruntea încruntată chiar in clipele de bună dispoziţie, cu ochii vioi, scrutători, de o asprime ce dezarma chiar şi pe cele mai indrăsneţe şi repăsătoare temperamente. Calea uşor, cu pasul larg, străbatea sălile internatului cu inimile la spate, supraveghind totul, văzind totul, cercetând totul, pedepsind totul. Era un director model. Nici un firicel de praf nu scăpa pedagogicei sale atenţiuni. Niciodata podelele şi asfalturile Liceului Internat din Iaşi nu au fost aici de părinteşte îngrijite, ca în timpul directoratului d-nului Gh. Lascar. Era un profesor excelent. Niciodată papagalii din lumea întreagă nu au avut concurenţi mai de temut ca pe vremea cînd elevii Liceului Internat învăţau pe din afară lapidarele şi eternele formule ale algebrei şi trigonometriei. Aii, ce vremuri fericite ! N’am să le uit niciodată. Amintirea lor scumpă e săpată, nu in inimă, ce e drept; amintirea lor o păstrează însă neştearsă urechile mele şi şuviţele de păr de lingă urechi cu cari d. Gh. Lascar a venit adesea în pedagogică atingere. Era sever, dar drept d. Gh. Lascar. Şi avea o deosebită competinţă şi-ult gust ales cind era vorba de cultura generală a elevilor. Mi-aduc aminte cum odată, surprinzînd pe un coleg al meu, care azi e ofiţer, în flagrant delict cu tragediile lui Shakespeare, d. Gh. Lascar s’a supărat cumplit,ă stilul a enervat cartea blestemată din miinele colegului meu şi l’a întrebat furios: — Ge citeşti, hăeţaş ? — piesele lui Shakespeare, d-le director,—a răspuns bietul băiat îngheţat de spaimă. — Cum? Citeşti pe Shakespeare? Vrei să devii anarhist ?—s’a răstit la el candidatul de azi de la Iaşi, cu ochii măriţi de surprindere şi de îngrijire,—grijă părintească pentru întreaga pace socială din univers. Şi d. Gh. Lascar, cu un gest care ar fi confundat desigur pe însuşi Shakespeare dacă ar fi fost de faţă, a confiscat operiie marelui dramaturg englez şi a bagat la carceră pe imprudentul lor cititor. „Am crezut că e interesant să relevez această nobilă trăsătură a intelectualităţei d-lui Gh. Lascar, azi cînd Iaşii, oraşul culturei, desemnează pe adversarul de odinioară al lui Shakespeare să reprezinte în parlamentul ţarei. --------------------..«aj a „Adevărul“ şi Gogu Manu “ D. General Manu, dacă nu onorează, viaţa politică cu participarea sa efectivă, onorează însă „Adevărul“ cu criticile sale asupra vieţii politice, citici cari nu totdeauna sunt fundate şi mai ales atut,ci cînd d. general Manu anticipează asupra unor lucruri înainte de a se informa. Aşa, în interviewul pe care l-a asurdat alaltăeri ziarului tachist, fostul ministru de râzboiu se alarmează de vizita d-lui Ion I. C. Brătianu la Papi şi a iubite primului ministru o greşală, anume aceea de a fi cerut audienţă Papei înainte de a fi fost primit de regele Italiei. Adevărul adevărat este că d. Ion I. C. Brătianu a fost primit de M. S. Regele Italiei cu o zi înainte de vizita pe care d-sa a făcut-o Papei. Atragem în mod special atenţiunea cititorilor noştri, asupra „scrisorii a 111% pe care d. G. Ibrăileanu, o adresează d-lui Gherea.