Mişcarea, iunie 1910 (Anul 2, nr. 117-139)
1910-06-10 / nr. 124
ANUL II.—No. 124. Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. abokasîkîîtî, in ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50% ZI A» NAŢIONA,XILIBERAL SUI! DIRECŢIUNEA UNUI COMITET APARE îilIAIC finanduri Comerciale Linia în pagina H-a . 1 leu Linia în pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani = TELEFON 121 ===== Partidele şi Reforma electorala In ultimul timp, o ideie noua, deşi pururi veche, a venit sa si faca drum larg în sinul discuţiunilor publice şi al preocupărilor generale. Este vorba de necesitatea imperioasa a aduce, schimbări adinei in mecanismul vieţei noastre electorale. Partidul liberal a abordat problema şi a oferit soluţia. Introducerea colegiului unic la judeţ va însemna primul şi singurul pas sănătos ce se poate face, în actualele împrejurări, pe ţărimul reformei electorale. Partidul conservator democrat în ultima Întrunire publică pe care a ţinut-o, a vorbit prin glasul şefului despre aceasta chestiune, dar a vorbit în chip evasiv şi nelămurit, tară a avea curajul de a precisa o soluţie întreaga şi fara a putea afirma o atitudine care sa-1 poată angaja pentru viitor. In principiu însă şi printre rînduri, s’a putut vedea ca partidul conservator-democrat ar fi favorabil unei eventuale reforme electorale. Ramîne totuși o întrebare : ce face partidul d-lui Carp faţa de aceasta ideie care a pătruns şi s’a afirmat atît de mult ca o necesitate a vremilor spre care păşim ? Ramine-va acest partid sub robia de fer a concepțiilor vechi, care vad un adevărat monstru în eventualitatea unei reforme electorale, sau se va emancipa de sub aceasta robie, pentru a se face vrednic de situația noua In care se găsește astăzi statul român? Este o chestie pe care viitorul o va lamuri. Pana ce problema va capata dezlegarea definitiva, trebue sa apreciem lucrurile după cele ce putem vedea. Relativ la reforma electorala, organul oficios al junimiştilor scrie următoarele: „Şi fiindcă în multe ţari se agita reforma electorala, liberalii se agita şi ei de aceasta chestiune la moda care nu reclama nici multa pricepere, nici multe cunoştinţe“. Nota aceasta inspira confratelui „Viitorul“ următoarele juste aprecieri : „După ce timp de trei ani de zile, spirite de elită şi inimi româneşti mai presus de toate, s’au frământat ca să redea ţarei siguranţa unei desvoltari normale , după ce timp de trei ani de zile, partidul liberal inspiraindu-se din adevăratele nevoi ale ţarei aşternea temeliile unei Românii moderne, pentru ca mai târziu sa le poată sanctifica prin înlesnirea unui trai mai bun ţăranimei, printr’o repartiţie mai echitabila a solului şi în fine printr’o mai larga chemare la viaţa politica,junimiştii se deşteaptă ca dintr’un somn de veacuri şi, nedumeriţi de cele ce vad şi nu pot pricepe, exclama freeîndu-se la ochi : La ce bun toate acestea ? O, nu. Ar fi sa ne dedam la jocuri absolut copilăreşti, dacâ ne-am perde vremea sâ discutăm cu adversarii noştri chestii cari reclama tocmai şi pricepere multa şi cunoştinţe întinse“. Iar ca încheiere a acelor aprecieri ziarul bucureştean scrie : „Ii lâsâm sâ se mîngîe deci cu speranţa viitoare a celor ce s’au obişnuit sa spere şi sâ aştepte. Şi fiindcă n’au aşteptat îndeajuns, mai au timpul să înveţe şi ei să se pătrundă de radicalele schimbări pe cari înlănţuirea fireasca a vremurilor le operează neîncetat în organismul social al popoarelor ce-şi reclamă dreptul la viaţa în numele aceluiaşi principiu al armoniei sociale". Acestea sunt până acum atitudinele manifestate de cele trei partide politice fața cu problema reformei electorale. Programe- slujbe In congresul partidului conservator-democrat ţinut Duminică In capitală s’a enunţat programul de guvernămînt al acestui partid. Mai bine zis s’a pus încă odată în evidenţă puţina seriositate a acestei înjghebări politice bazată pe satisfacerea intereselor şi a poftelor de tot soiul. Şi intr adevăr, poate cineva să spună că un singur om din partidul conservator-democrat s’a Înscris in acest partid însufleţit de vre-o ideie însuşită de el ? Fără Îndoială că nu. Conglomeratul adunat sub steagul d-lui Tache Ionescu are un singur ideal: căpătuiala şi de aceia programul nu poate fi altceva decit icoana vie a aspiraţiunilor acestui partid. Şi că lucrul este aşa ne-o spune Însăşi programul, care intre altele prevede: înfiinţarea a Încă opt episcopate!?), un minister al sănătăţii publice care insamnă Încă citeva sute de slujbe; se va Înfiinţa învăţământul primar superior (?) cu alte citeva sute de posturi etc. etc. Nu ne va surprinde dar dacă-1 vom vedea pe d. Gribonescu episcop, căci doar nu degeaba l’a numit d. Tache Ionescu in comisia sinodală. Deci d-sa cu un picior e In sinod. De asemeni nu ne va surprinde dacă-l vom vedea pe sergentul Calmuschi din poarta generalului Hacovitz, rechemat in activitate cu gradul de maior sau de colonel şi detaşat cu serviciul la căpitanul Paladi,vechiul conservator democrat, indicat a lua comanda vreunui nou regiment înfiinţat de d. Tache Ionescu. D’apoi d-lui Gh. Şerban i-ar sta parcă rău ministru al Comerţului, sau d-lui Lascar Antoniu vre-un ministru de justiţie Acestea sunt personagiile cărora d. Tache Ionescu le-a Încredinţat sarcina de a alcătui reformele cu caracter social, cari vor forma viitoarea legiferare a partidului conservator-democrat. Ori cit am fi de indulgenţi Insă nu putem să nu relevăm puţina lipsă de seriozitate a chestiunilor desbâtute în marele areopag taehist şi mai ales sâ nu ne permitem a suspecta* instituţiunile fruntaşilor taehişti. S’a mai enunţat apoi revizuirea constituţiei. Acesta e punctul cel mai important al programului. Aceasta este bagheta magică care apropie de partidul conservator-democrat o anumită finanţa şi care întreţine „moralul“ partidului în lupta grea a opoziţiei. Sărmană Constituţie! Tu ai ajuns de batjocură cînd cetăţeanul Caiman Blumenfeld promite „revizuirea“ ta !... -------------------------------------------- Streinii şi banditismele greceşti. Toată presa streină a dezaprobat cu indignare actul de piraterie de la Pireu. Iată o telegramă trimisă de un corespondent al ziarului «Berliner Tageblatt» cu data de 14 iunie st. n., în această privinţă : „Din toate rugăminţile agentului serviciului maritim român, poliţia grecească nu a intervenit. Abia după patru ore sosi un funcţionar poliţienesc, la cuvintul căruia , „ajunge“, vaporul a fost evacuat. Trebue relevat că acest atac, care sfidează dreptul ginţilor, s-a dat cu toleranţa, de nu chiar cu sprijinul poliţiei greceşti. O mare pagubă materială a fost evitată numai mulţumită prezenţei de spirit a casierului vaporului, care întrebat de piraţi ce conţin două lăşi de lemn, a spus că conţin cute, pe cînd în realitate conţineau 2 milioane în aur destinate „Băncei Otomane“. PUNCTEjlGOIISÍI -Apropos de programul tachist Cunoaştem astăzi şi după relatările oficioaselor tachiste discuţiile şi desbabaterile ce s’au urmat in cele două zile cit a ţinui faimosul congres conservatordemocrat. „Opinia“ de aseară leşină de fericire, —atît de glorios îi s’au părut întrunirile de alaltăieri şi aţii de măreţi~a fost congresul. Nu avem intenţiunea să trezim „Opinia“ din acest leşing, dar vom arunca şi noi o privire senină asupra celor ce s’au petrecut la Bucureşti, ca să observăm mai de aproape acest mare eveniment politic. De la înjghebarea grupârei conservatordemocrate, d. Tache Ionescu a fost pus într’o grea dilemă. Rîvnind în primul loc frînele guvernului, şeful grupărei adunate alaltăieri în congres nu s’a putut debarasa o clipă de vechea tradiţie conservatoare, şi în toate întrunirile publice, nu mai amintim de ziare—d-sa se presintă ca un adevărat, ba chiar ca singurul descendent al lui Lascar Catargiu. Aceasta întru menţinerea emblemei conservatoare. Pe de altă parte, pentru a face o notă distinctivă faţă de purii conservatori de care s’a despărţit, d-sa şi-a însuşit un epitet de care e cu totul strein, şi altfel gruparea d-sale s’a mai întitulat şi democrată. In ce constă această democraţie a partidului d-sale —nu se poate preciza. Pus astfel între Scylla şi Churybda, d. Tache Ionescu a simţit nevoia să se explice în faţa opiniei publice conştiente —şi de aicea acea neîncetată frămîntare de a’şi reforma programul. Şi astfel am avut iarăşi un congres tachist—fără ca însuşi tachifiii conducători să poată afirma că au îmbrățoşat într’adevăr vre-o reformă în concepţiunele lor politice. In locul programului avem deci „punctele“ d-lui Tache Ionescu, pe urma cărora s’au născut o sumedenii de comisii care vor pune la cale toate nevoile tarei... Dl. Cantacuzin- Paşcanu de pildă a fost ales în fruntea comisiunei... reformei electorale și a celei... agrarei Dl. Ghibănescu a fost ales în comisiunea... sinodală ! Dl. Bădărău a fost ales bunăoară în comisiunea... electorală ! Cetitorul care va ceti lista acestor comisiuni—va înţelege uşor cit de negre sunt „punctele“ d lui Tache Ionescu. Faust POLITICS — D-l Nanu, ministrul Romniei, a conferit azi cu marchizul San Giunano, ministrul de externe al Italiei, in chestia vandalismului grecesc de la Pyreu In această convorbire, marchizul San Giunano a comunicat ministrului român că a telegrafiat lui Carlotti, ministrul Italiei la Atena, instrucţii categorice, ca să apere energic interesele române şi să inziste ca guvernul grecesc să acorde Rominiei o complectă satisfacţie. — Consiliul de miniştriieste convocat pe astăzi spre a lua cunoştinţă de demersurile diplomatice ce s’au făcut pentru obţinerea unei satisfacţii depline din partea Greciei. D-l. I. C. Brâtianu preşedintele consiliului, care se află in Dobrogea, unde a vizitat taberele de concentraţi, s’a înapoiat ieri în Capitală. Deşi cu câteva zile înainte lakiştii au răspândit pretutindeni că la congresul lor se vor produce mari surprize, totuși nu numai că nu s’a înregistrat absolut nici o surpriză, dar nici măcar laimoasa modificare a programului, despre care se vorbește de astă iarnă nu s’a făcut. S’au vorbit multe de toate la congres, despre o reformă electorală, despre monopolul asigurărilor (vezi programul liberal din 1892), despre ieftinirea traiului, etc., dar fără nici un rezultat, căci au fost numai desiderate individuale scoase din programul de la 1892 al partidului liberal. Astfel, rezultatul congresului takist a fost absolut negativ. ------------— .-Mpaaggaagwurw-'" ■---------- Garnisi despre iacișîi Presa pur conservatoare comentează și ea desbaterile ce au urmat timp de două zile la congresul partidului d-lui Tache Ionescu. In timp ce „Epoca“ înregistrează ca simplu reportaj acest congres, „Conservatorul“ oficiosul partidului conservator comentează într’un articol de revistă congresul tachist despre care scrie astfel: Toate discursurile oratorilor au fost nule, banale şi foarte monotone. Oratorii au fost siliţi să repete aceleaşi locuri comune, spuse şi răspuse In timp de trei ani ; n’a fost în gura nici unui orator, nu o idee nouă, dar nici măcar o formă nouă de a se exprima. Atît de searbădă şi fără de motiv a fost întrunirea în cit’d. Dissescu, care e renumit pentru uşurinţa cu care găseşte in totdeauna un discurs de plasat, de această dată s’a văzut nevoit ca să-şi repete cuvintarea rostită la meelingul ţinut înainte de ameaza, pentru protestarea împotriva banditismului de la Pireu. Ceilalţi oratori au repetat vechile articole din „Ordinea“, iar către sfirşit, fiindcă publicul dedea semne de nerabdare şi desinteresare, un număr de oratori înscrişi a fost suprimat, după cum pasagiile prea lungi şi obositoare sunt tăiate în piesele teatrale. Aşa era situaţia în cit un singur orator era de ajuns ca să vorbească pentru o sută, după cum dispariţia a doi, a trei, a zece oratori de pe listă, nu putea fi de nici o pagubă. In asemenea condiţii işi poate oricine închipui care a fost succesul intrunirei. După ce face d-lui Bădărău o lecţiune de „autoritate morală.“—«Conservatorul» relevă discursul d-lui Tache Ionescu, arătînd că dna pe cînd aparţinea partidului conservator, a combătut existenţa a trei partide politice, declarind că regimul nostru constituțional nu poate funcționa normal decit cu două partide. Așa fiind, partidul d-lui Tache Ionescu nu are rațiunea de a fi. Blly-Blaur. DIN SBORUL VREMII )asupra simbolistiţului Deşi acest gen literar n’a isbutit încă să clştige la noi pe deplin aprobarea criticei, se pare că, datorită faptului că e reprezentat prin unii scriitori de foarte mare talent, a găsit mijlocul sa se impună direct publicului cititor, fără de bine-voitorul sprijin al criticei, care se îndărătniceşte să-l treacă sub tăcere. De altfel faptul nici nu trebue să fie surprinzător, dat fiind că simbolismul prinde din ce In ce rădăcini mai adinei in toată civilizaţia apusană, unde critica a sfirşit prin a-i întinde împăciuitoare mină şi a-l conduce la focul ce i se cuvine, fie în literatură, fie în pictura, fie în muzică. Explicarea pare asta în faptul că „imaginea“ şi „simbolul“, satisfac mai mult astăzi trebuinţele artistice ale civilizaţiei moderne, de cum isbuteau s’o facă altă dată. Adăugaţi la aceste şi puternica notă de originalitate şi noutate pe care acest gen îşi da osteneala să-l aducă în literatură ca şi în celelalte arte, şi veţi găsi pe deplin explicaţia faptului că pe zi ce trece cîştigă mai multe simpatii. Dovadă că publicul nostru înfruntă tăcerea criticei asupra manifestărei acestui gen la noi, e că Intr’o şezătoare literară din capitală, poetul Ion Minulescu, cel mai serios şi mai viguros representant al simbolismului român, a fost salutat cu repeţite aplauze şi rechemat de mai multe ori la rampă, ca să-şi citească din producţiile sale. Simpatia aceasta a publicului pe care poetul Minulescu a isbutit s-o cucerească numai prin trude şi excepţionala calitate a talentului său, nu-i decît o dreaptă şi cuvenită răsplată, care desigur îi va da îndemn să-şi continue înainte frumoasa şi distinsa operă literară. Dar cel mai frumos elogiu pe care i-l putem aduce este reproducerea poeziei sale Romanţa soarelui dedicată d-lui Mihail Sadoveanu şi publicată în numărul de Mai, al revistei „Viaţa romîneascâ“. E în această poezie un amestec de tonuri şi de culori atit de bogate, incit cîştigă numai decit pe cititor, atit prin muzicalitatea, cit şi prin perspectivele picturale pe care isbuteşte să le evoce imaginaţia sa poetică. Dar, să dăm cuvint, armoniosului său vers: Răsar, Mă ’nalţ, Cobor Şi-apoi dispar. Şi-apusul meu, e totuşi răsărit! Sînt vagabondul zilei, de apururi solitar—, Portret unic şi veşnic, expus în Infinit! | JOI 10 IUNIE 1910 Cu magica-mi bagheta uriaşe . , Stăpîna hotăririlor eterne,V"- ţ Deştept măturătorii albelor oraşe Şi-adorm intimaţii negrelor tavefoeţe„ Dau fluviilor graţii de reptile Şi mărilor priviri fosforescente, Iar munţilor din zare, aspecte de gloriie, Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente. Dau fructe noi smochinilor uscaţi, Dau bronzului figura omenească, Şi Regilor— Pe socluri de marmură ’nşiraţi— Poruncitoare gesturi, ca’n veci să poruncească Iar cînd cobor Cînd alba ’nfiorare Se sbate ’n cupa negrului repaos: Asvîrl sămînţa nouă în vechile tipare şiascu!t Perpetuarea, cum fredonează’)) haos!.. Rătăcind prin Basaraba (urmare) Suntem cam străini de ce să petrece la d-stră în România liberă, căci “cărţi n’avem, nici jurnale, şi nici că ni le dau dacă vin. Doară ce putem aduce pe tufiş, când ne ducem înRomânia. Ştim atâta că suntem trup din trupul pământului românesc, că rusul ne-a luat cu vicleşug, şi cân’o să aibă parte de noi, «că de ce au luat pe nedrept nu ai parte. — Dar flăcăi Dv. cum o duc în oaste ? întreb eu ? — Vai de dînşii !.. Toţi îi batjocuresc care încotro. Ii duc tocmai prin fundul Rusiei, unde nu mai e vară niciodată, şi ştie Domnul Sfânt câţi rei reîntorc napoi ! Ii prohodim ca pe morţi ,când pleacă în miliţie, căci slim bine că nu se vor mai întoarce. Ş’apoi chiar de se întorc, nici nu-i mai cunoşti. Ţi-i mai mare mila să vezi cum încearcă a-şi reaminti limba lui, pe care a uitat-o in cei cinci ani cit a stat între muscali. — Rău de noi. Poate va fi mila Domnului să scăpăm odată; măcar copii copiilor noştri să fie liberi şi să ne îngrijască mormintele şi vetrele. De ar fi şi boerii cu noi am duce-o mai bine. Măcar şcoli şi biserici să avem am fi mai fericiţi. Dar cine sâ îngrijascâ de noi!..» Cu mina strînsă de durere ne-am despărţit, eu trebuind sâ iau trenul pentru Kişinău. Am cugetat mult asupra celor ce mi-a spus tovarăşul meu de drum, şi ocazia de a mă încrede veni curând. In acelaş compartiment cu mine era o damă şi un domn. Doamna văzîndumă citind un ziar romînesc, mă întrebă cu oarecare curiozitate dacă sunt român şi ce mă aduce pe aici ? I-am spus scopul călătoriei mele şi am fost bucuros că am dat peste un suflet de român. M’am adresat domnului, care era bărbatul ei, vâzind că-i tot romin şi drept răspuns îmi trînteşte un «Nazat» şi-mi îintoarce spatele. Mi-ai spus atunci Doamnă că e rus, (am aflat mai tîrziu că e jidan rus, dar secta aceasta își reneagă ginta) câ e măritată de un an cu dînsul. Am rămas foarte mirat. Am căutat să mă încred de ce mi-a spus țăranul și spre nenorocire mea bietul om îmi mărturisise purul adevăr. Cu oarecare îngîmfare doamna îmi spuse că nu am nevoe de Romîni că trâesc destul de bine cu Ruşii şi că doresc să rărrtîn mereu cu dînşii. In Tuşinău am avut şi mai multe ocaziu şi sâ mă încred despre sentimentele rusofile ale nenorociţilor noştri de boeri basarabeni. Unii te primesc cu oarecare răceală, cînd le dai «bunaziua», parcă ar dori sâ se scape cât mai curind de tine. Copii lor nu ştiu un cuvîrd romînesc, ţi se strânge inima auzindu-i mereu „drasli gaspadin“, „stupai" «tamojneai» etc. Cultura romîneascâ e nulă aici ca şi în toate oraşele din Basarabia. Foarte rar vei afla vre-o carte romînească. In schimb bibliotecile boerilor sunt pline de cărţi ruseşti, şi dînşii simţesc mai multă plăcere să citească pe Dostoevschi sau pe Turghenief decât pe Alexandri sau pe Eminescu. Parcă ar fi în curata Rusie. Nici urmă de romînism. Să nu credeţi că Ruşii sunt cauza, ci acei nimernici care spun că nu au nevoe de Romînia. Acum mi explic eu de ce marele filantrop Stroescu nu face şcoli şi biserici în Basarabia, unde ar fi nevoe, ci trimite fondurile în România, Transilvania, sau Bucovina, pentru că boerii ar fi aceia care l’ar părî ca instigator şi