Mişcarea, iunie 1910 (Anul 2, nr. 117-139)

1910-06-10 / nr. 124

ANUL II.—No. 124. Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Săulescu 5. abokasîkîîtî, in ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi învăţătorii 50% ZI A» NAŢION­A,XILIBERAL SUI! DIRECŢIUNEA UNUI COMITET A­PARE îilIAIC finand­uri Comerciale Linia în pagina H-a . 1 leu Linia în pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani = TELEFON 121 ===== Partidele şi Refor­ma electorala In ultimul timp, o ideie noua, de­şi pururi veche, a venit sa si faca drum larg în sinul discuţiunilor pu­blice şi al preocupărilor generale. Este vorba de necesitatea imperi­oasa a aduce, schimbări adinei in mecanismul vieţei noastre electo­rale. Partidul liberal a abordat prob­lema şi a oferit soluţia. Introduce­rea colegiului unic la judeţ va în­semna primul şi singurul pas sănă­tos ce se poate face, în actualele împrejurări, pe ţărimul reformei e­­lectorale. Partidul conservator democrat în ultima Întrunire publică pe care a ţinut-o, a vorbit prin glasul şefului despre aceasta chestiune, dar a vor­bit în chip evasiv şi nelămurit, tară a avea curajul de a precisa o so­luţie întreaga şi fara a putea afir­ma o atitudine care sa-1 poată an­gaja pentru viitor. In principiu însă şi printre rîn­­duri, s’a putut vedea ca partidul conservator-democrat ar fi favora­bil unei eventuale reforme electo­rale. Ramîne totuși o întrebare : ce face partidul d-lui Carp faţa de a­­ceasta ideie care a pătruns şi s’a afirmat atît de mult ca o necesitate a vremilor spre care păşim ? Ra­­mine-va acest partid sub robia de fer a concepțiilor vechi, care vad un adevărat monstru în eventuali­tatea unei reforme electorale, sau se va emancipa de sub aceasta ro­bie, pentru a se face vrednic de situația noua In care se găsește as­tăzi statul român? Este o chestie pe care viitorul o va lamuri. Pana ce problema va capata dezlegarea definitiva, trebue sa apreciem lucrurile după cele ce putem vedea. Relativ la reforma electorala, or­ganul oficios al junimiştilor scrie următoarele: „Şi fiindcă în multe ţari se agi­ta reforma electorala, liberalii se a­­gita şi ei de aceasta chestiune la moda care nu reclama nici multa pricepere, nici multe cunoştinţe“. Nota aceasta inspira confratelui „Viitorul“ următoarele juste apre­cieri : „După ce timp de trei ani de zi­le, spirite de elită şi inimi româ­neşti mai presus de toate, s’au fră­mântat ca să redea ţarei siguranţa unei desvoltari normale , după ce timp de trei ani de zile, partidul liberal inspiraindu-se din adevărate­le nevoi ale ţarei aşternea temeli­ile unei Românii moderne, pentru ca mai târziu sa le poată sanctifica prin înlesnirea unui trai mai bun ţăranimei, printr’o repartiţie mai e­­chitabila a solului şi în fine prin­tr’o mai larga chemare la viaţa po­litica,­junimiştii se deşteaptă ca dintr’un somn de veacuri şi, nedu­meriţi de cele ce vad şi nu pot pri­cepe, exclama freeîndu-se la ochi : La ce bun toate acestea ? O, nu. Ar fi sa ne dedam la jo­curi absolut copilăreşti, dacâ ne-am perde vremea sâ discutăm cu ad­versarii noştri chestii cari reclama tocmai şi pricepere multa şi cunoş­tinţe întinse“. Iar ca încheiere a acelor apreci­eri ziarul bucureştean scrie : „Ii lâsâm­ sâ se mîngîe deci cu speranţa viitoare a celor ce s’au o­­bişnuit sa spere şi sâ aştepte. Şi fiindcă n’au aşteptat îndeajuns, mai au timpul să înveţe şi ei să se pă­trundă de radicalele schimbări pe cari înlănţuirea fireasca a vremuri­lor le operează neîncetat în organi­smul social al popoarelor ce-şi re­clamă dreptul la viaţa în numele aceluiaşi principiu al armoniei so­ciale". Acestea sunt până acum atitudi­­nele manifestate de cele trei par­tide politice fața cu problema re­formei electorale. Program­­e- slujbe In congresul partidului conservator-demo­crat ţinut Duminică In capitală s’a enunţat programul de guvernămînt al acestui par­tid. Mai bine zis s’a pus încă odată în eviden­ţă puţina seriositate a acestei înjghebări politice bazată pe satisfacerea intereselor şi a poftelor de tot soiul. Şi intr adevăr, poate cine­va să spună că un singur om din partidul conservator-democrat s’a În­scris in acest partid însufleţit de vre-o i­­deie însuşită de el ? Fără Îndoială că nu. Conglomeratul adu­nat sub steagul d-lui Tache Ionescu are un singur ideal: căpătuiala şi de aceia pro­gramul nu poate fi altceva de­cit icoana vie a aspiraţiunilor acestui partid. Şi că lucrul este aşa ne-o spune Însăşi programul, care intre altele prevede: înfi­inţarea a Încă opt episcopate!?), un minis­ter al sănătăţii publice care insamnă Încă cite­va sute de slujbe; se va Înfiinţa învă­ţământul primar superior (?) cu alte cite­va sute de posturi etc. etc. Nu ne va surprinde dar dacă-1 vom ve­dea pe d. Gribonescu episcop, căci doar nu degeaba l’a numit d. Tache Ionescu in co­misia sinodală. Deci d-sa cu un picior e In sinod. De asemeni nu ne va surprinde da­­că-l vom vedea pe sergentul Calmuschi din poarta generalului Hacovitz, rechemat in activitate cu gradul de maior sau de colo­nel şi detaşat cu serviciul la căpitanul Pa­­ladi,vechiul conservator democrat, indicat a lua comanda vre­unui nou regiment înfi­inţat de d. Tache Ionescu. D’apoi d-lui Gh. Şerban i-ar sta parcă rău ministru al Comerţului, sau d-lui Las­car Antoniu vre-un ministru de justiţie Acestea sunt personagiile cărora d. Tache Ionescu le-a Încredinţat sarcina de a alcă­tui reformele cu caracter social, cari vor forma viitoarea legiferare a partidului con­­servator-democrat. Ori cit am fi de indulgenţi Insă nu putem să nu relevăm puţina lipsă de seriozitate a chestiunilor desbâtute în marele areopag taehist şi mai ales sâ nu ne permitem a suspecta* instituţiunile fruntaşilor taehişti. S’a mai enunţat apoi revizuirea constitu­ţiei. Acesta e punctul cel mai important al programului. Aceasta este bagheta magică care apro­pie de partidul conservator-democrat o a­­numită finanţa şi care întreţine „moralul“ partidului în lupta grea a opoziţiei. Sărmană Constituţie! Tu ai ajuns de bat­jocură cînd cetăţeanul Caiman Blumenfeld promite „revizuirea“ ta !... --------------------------------------------­ Streinii şi banditis­mele greceşti. Toată presa streină a dezaprobat cu indignare actul de piraterie de la Pireu. Iată o telegramă trimisă de un cores­pondent al ziarului «Berliner Tageblatt» cu data de 14 iunie st. n., în această privinţă : „Din toate rugăminţile agentului serviciului maritim român, poli­ţia grecească nu a intervenit. A­­bia după patru ore sosi un func­ţionar poliţienesc, la cuvintul că­ruia , „ajunge“, vaporul a fost e­­vacuat. Trebue relevat că acest a­­tac, care sfidează dreptul ginţilor, s-a dat cu toleranţa, de nu chiar cu sprijinul poliţiei greceşti. O mare pagubă materială a fost e­­vitată numai mulţumită prezenţei de spirit a casierului vaporului, care întrebat de piraţi ce conţin două lăşi de lemn, a spus că con­ţin cute, pe cînd în realitate con­ţineau 2 milioane în aur desti­nate „Băncei Otomane“. PUNCTEjlGOIISÍI -Apropos de programul tachist­­ Cunoaştem astăzi şi după relatările oficioaselor tachiste discuţiile şi desba­­baterile ce s’au urmat in cele două zile cit a ţinui faimosul congres conservator­­democrat. „Opinia“ de aseară leşină de fericire, —atît de glorios îi s’au părut întruni­rile de alaltăieri şi aţii de măreţ­i~a fost congresul. Nu avem intenţiunea să trezim „O­­pinia“ din acest leşing, dar vom arun­ca şi noi o privire senină asupra ce­lor ce s’au petrecut la Bucureşti, ca să observăm mai de aproape acest mare eveniment politic. De la înjghebarea grupârei conserva­­tordemocrate, d. Tache Ionescu a fost pus într’o grea dilemă. Rîvnind în primul loc frînele gu­vernului, şeful grupărei adunate alaltă­ieri în congres nu s’a putut debarasa o clipă de vechea tradiţie conservatoare, şi în toate întrunirile publice­, nu mai amintim de ziare—d-sa se presintă ca un adevărat, ba chiar ca singurul des­cendent al lui Lascar Catargiu. Aceasta întru menţinerea emblemei conservatoare. Pe de altă parte, pentru a face o notă distinctivă faţă de purii conser­vatori de care s’a despărţit, d-sa şi-a însuşit un epitet de care e cu totul stre­in, şi altfel gruparea d-sa­le s’a mai întitulat şi democrată. In ce constă această democraţie a partidului d-sale —nu se poate­ preciza. Pus astfel între Scylla şi Churybda, d. Tache Ionescu a simţit nevoia să se explice în faţa opiniei publice conştiente —şi de aicea acea neîncetată frămîn­­tare de a’şi reforma programul. Şi astfel am avut iarăşi un congres tachist—fără ca însuşi tachifiii con­ducători să poată afirma că au îmbră­­țoşat într’adevăr vre-o reformă în con­­cepţiunele lor politice. In locul programului avem deci „punc­tele“ d-lui Tache Ionescu, pe urma că­rora s’au născut o sumedenii de comisii care vor pune la cale toate nevoile tarei... Dl. Cantacuzin- Paşcanu de pildă a fost ales în fruntea comisiunei... refor­mei electorale și a celei... agrarei Dl. Ghibănescu a fost ales în comisiunea... sinodală ! Dl. Bădărău a fost ales bună­oară în comisiunea... electorală ! Cetitorul care va ceti lista acestor co­­misiuni—va înţelege uşor cit de negre sunt „punctele“ d lui Tache Ionescu. Faust POLITICS — D-l Nanu, ministrul Rom­niei, a conferit azi cu marchizul San Giun­ano, ministrul de externe al Italiei, in ches­­tia vandalismului grecesc de la Pyreu­ In această convorbire, marchizul San Giun­ano a comunicat ministrului român că a telegrafiat lui Carlotti, ministrul I­­taliei la Atena, instrucţii categorice, ca să apere energic interesele române şi să inziste ca guvernul grecesc să acorde Rominiei o complectă satisfacţie. — Consiliul de miniştrii­­este convo­cat pe astăzi spre a lua cunoştinţă de demersurile diplomatice ce s’au făcut pentru obţinerea unei satisfacţii depline din partea Greciei. D-l­­. I. C. Brâtianu preşedintele con­siliului, care se află in Dobrogea, unde a vizitat taberele de concentraţi, s’a îna­poiat ieri în Capitală.­­ Deşi cu câte­va zile înainte lakiş­­tii au răspândit pretutindeni că la con­gresul lor se vor produce mari surprize, totuși nu numai că nu s’a înregistrat absolut nici o surpriză, dar nici măcar laim­oasa modificare a programului, des­pre care se vorbește de astă iarnă nu s’a făcut. S’au vorbit multe de toate la congres, despre o reformă electorală, despre mo­nopolul asigurărilor (vezi programul li­beral din 1892), despre ieftinirea traiu­lui, etc., dar fără nici un rezultat, căci au fost numai desiderate individuale scoa­se din programul de la 1892 al partidu­lui liberal. Astfel, rezultatul congresului takist a fost absolut negativ. ------------— .-Mpaaggaagwurw-'" ■----------­ Garnisi despre iac­ișîi Presa pur conservatoare comentează și ea desbaterile ce au urmat timp de două zile la congresul partidului d-lui Tache Ionescu. In timp ce „Epoca“ înregistrează ca simplu reportaj acest congres, „Conser­vatorul“ oficiosul partidului conservator comentează într’un articol de revistă con­gresul tachist despre care scrie astfel: Toate discursurile oratorilor au fost nule, banale şi foarte monotone. Ora­torii au fost siliţi să repete aceleaşi lo­curi comune, spuse şi răspuse In timp de trei ani ; n’a fost în gura nici unui orator, nu o idee nouă, dar nici măcar o formă nouă de a se exprima. Atît de searbădă şi fără de motiv a fost întrunirea în cit’d. Dissescu, care e renumit pentru uşurinţa cu care gă­seşte in totdeauna un discurs de plasat, de această dată s’a văzut nevoit ca să-şi repete cuvintarea rostită la m­eelingul ţinut înainte de ameaza, pentru protes­tarea împotriva banditismului de la Pireu. Ceilalţi oratori au repetat vechile arti­cole din „Ordinea“, iar către sfirşit, fiindcă publicul dedea semne de nerab­dare şi desinteresare, un număr de ora­tori înscrişi a fost suprimat, după cum pasagiile prea lungi şi obositoare sunt tăiate în piesele teatrale. Aşa era situaţia în cit un singur o­­rator era de ajuns ca să vorbească pen­tru o sută, după cum dispariţia a doi, a trei, a zece oratori de pe listă, nu putea fi de nici o pagubă. In asemenea condiţii işi poate ori­cine închipui care a fost succesul intrunirei. După­ ce face d-lui Bădărău o lec­­ţiune de „autoritate morală.“—«Conser­vatorul» relevă discursul d-lui Tache Ionescu, arătînd că d­na pe cînd apar­ţinea partidului conservator, a combă­tut existenţa a trei partide politice, dec­lar­ind că regimul nostru constituțional nu poate funcționa normal de­cit cu două partide. Așa fiind, partidul d-lui Tache Io­­nescu nu are rațiunea de a fi. Blly-Blaur. DIN SBORUL VREM­II )asupra simbolistiţului Deşi acest gen literar n’a isbutit încă să clştige la noi pe deplin aprobarea criticei, se pare că, datorită faptului că e reprezen­tat prin unii scriitori de foarte mare talent, a găsit mijlocul sa se impună direct publi­cului cititor, fără de bine-voitorul sprijin al criticei, care se îndărătniceşte să-l treacă sub tăcere. De altfel faptul nici nu trebue să fie sur­prinzător, dat fiind că simbolismul prinde din ce In ce rădăcini mai adinei in toată civilizaţia apusană, unde critica a sfirşit prin a-i întinde împăciuitoare mină şi a-l condu­ce la focul ce i se cuvine, fie în literatură, fie în pictura, fie în muzică. Explicarea pare a­sta în faptul că „ima­ginea“ şi „simbolul“, satisfac mai mult as­tăzi trebuinţele artistice ale civilizaţiei mo­derne, de cum isbuteau s’o facă altă dată. Adăugaţi la aceste şi puternica notă de o­­riginalitate şi noutate pe care acest gen îşi da osteneala să-l aducă în literatură ca şi în celelalte arte, şi veţi găsi pe deplin ex­plicaţia faptului că pe zi ce trece cîştigă mai multe simpatii. Dovadă că publicul nostru înfruntă tăce­rea criticei asupra manifestărei acestui gen la noi, e că Intr’o şezătoare literară din ca­pitală, poetul Ion Minulescu, cel mai serios şi mai viguros representant al simbolismu­lui român, a fost salutat cu repeţite aplauze şi rechemat de mai multe ori la rampă, ca să-şi citească din producţiile sale. Simpatia aceasta a publicului pe care po­etul Minulescu a isbutit s-o cucerească nu­mai prin trude şi excepţionala calitate a talentului său, nu-i decît o dreaptă şi cuve­nită răsplată, care de­sigur îi va da îndemn să-şi continue înainte frumoasa şi distinsa operă literară. Dar cel mai frumos elogiu pe care i-l pu­tem aduce este reproducerea poeziei sale Romanţa soarelui dedicată d-lui Mihail Sa­­doveanu şi publicată în numărul de Mai, al revistei „Viaţa romîneascâ“. E în această poezie un amestec de tonuri şi de culori atit de bogate, incit cîştigă nu­mai decit pe cititor, atit prin muzicalitatea, cit şi prin perspectivele picturale pe care isbuteşte să le evoce imaginaţia sa poetică. Dar, să dăm cuvint, armoniosului său vers: Răsar, Mă ’nalţ, Cobor Şi-apoi dispar­. Şi-apusul meu, e totuşi răsărit! Sînt vagabondul zilei, de­ apururi solitar­—, Portret unic şi veşnic, expus în Infinit! | JOI 10 IUNIE 1910 Cu magica-mi bagheta uriaşe­ . , Stăpîna hotăririlor eterne,­­V"- ţ Deştept măturătorii albelor oraşe Şi-adorm intimaţii negrelor tavefoeţ­e„ Dau fluviilor graţii de reptile Şi mărilor priviri fosforescente, Iar munţilor din zare, aspecte de gloriie, Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente. Dau fructe noi smochinilor uscaţi, Dau bronzului figura omenească, Şi Regilor— Pe socluri de marmură ’nşiraţi— Poruncitoare gesturi, ca’n veci să porun­cească Iar cînd cobor Cînd alba ’nfiorare Se sbate ’n cupa negrului repaos: Asvîrl sămînţa nouă în vechile tipare şiascu!t Perpetuarea, cum fredonează’)) haos!.. Rătăcind prin Basaraba (urmare) Suntem cam străini de ce să petrece la d-stră în România liberă, căci “cărţi n’avem, nici jurnale, şi nici că ni le dau dacă vin. Doară ce putem aduce pe tu­fiş, când ne ducem în­­România. Ştim atâta că suntem trup din trupul pămân­tului românesc, că rusul ne-a luat cu vicleşug, şi câ­n’o să aibă parte de noi, «că de ce au luat pe nedrept nu ai parte. — Dar flăcăi Dv. cum o duc în oa­ste ? întreb eu ? — Vai de dînşii !.. Toţi îi batjocuresc care încotro. Ii duc tocmai prin fundul Rusiei, unde nu mai e vară nici­odată, şi ştie Domnul Sfânt câţi rei reîntorc napoi ! Ii prohodim ca pe morţi ,când pleacă în miliţie, căci slim bine că nu se vor mai întoarce. Ş’apoi chiar de se întorc, nici nu-i mai cunoşti. Ţi-i mai mare mila să vezi cum încearcă a-şi reaminti limba lui, pe care a uitat-o in cei cinci ani cit a stat între muscali. — Rău de noi. Poate va fi mila Dom­nului să scăpăm odată; măcar copii co­piilor noştri să fie liberi şi să ne îngri­­jască mormintele şi vetrele. De ar fi şi boerii cu noi am duce-o mai bine. Mă­car şcoli şi biserici să avem am fi mai fericiţi. Dar cine sâ îngrijascâ de noi!..» Cu mina strînsă de durere ne-am des­părţit, eu trebuind sâ iau trenul pentru Kişinău. Am cugetat mult asupra celor ce mi-a spus tovarăşul meu de drum, şi ocazia de a mă încrede veni curând. In acelaş compartiment cu mine era o damă şi un domn. Doamna văzîndu­­mă citind un ziar romînesc, mă întrebă cu oare­care curiozitate dacă sunt ro­mân şi ce mă aduce pe aici ? I-am spus scopul călătoriei mele şi am fost bucuros că am dat peste un suflet de român. M’am adresat domnului, care era băr­batul ei, vâzind că-i tot romin şi drept răspuns îmi trînteşte un «Nazat» şi-mi îin­­toarce spatele. Mi-ai spus atunci Doamnă că e rus, (am aflat mai tîrziu că e jidan rus, dar secta aceasta își reneagă ginta) câ e măritată de un an cu dînsul. Am rămas foarte mirat. Am căutat să mă încred de ce mi-a spus țăranul și spre nenorocire mea bietul om îmi mărturi­sise purul adevăr. Cu oare­care îngîm­­fare doamna îmi spuse că nu am nevoe de Romîni că trâesc destul de bine cu Ruşii şi că doresc să rărrtîn mereu cu dînşii. In Tu­şinău am avut şi mai multe o­­caziu şi sâ mă încred despre sentimen­tele ruso­file ale nenorociţilor noş­tri de boeri basarabeni. Unii te primesc cu oare­care răceală, cînd le dai «buna­­ziua», par­că ar dori sâ se scape cât mai curind de tine. Copii lor nu ştiu un cuvîrd romînesc, ţi se strânge inima auzindu-i mereu „drasli gaspadin“, „stupai" «tamojneai» etc. Cultura romîneascâ e nulă aici ca şi în toate oraşele din Basarabia. Foarte rar vei afla vre-o carte romînească. In schimb bibliotecile boerilor sunt pline de cărţi ruseşti, şi dînşii simţesc mai multă plă­cere să citească pe Dostoevschi sau pe Turghenief de­cât pe Alexandri sau pe Eminescu. Par­că ar fi în curata Rusie. Nici urmă de romînism. Să nu credeţi că Ruşii sunt cauza, ci acei nimernici care spun că nu au nevoe de Romînia. Acum m­i explic eu de ce marele fi­lantrop Stroescu nu face şcoli şi bise­rici în Basarabia, unde ar fi nevoe, ci trimite fondurile în România, Transilva­nia, sau Bucovina, pentru că boerii ar fi aceia care l’ar părî ca instigator şi

Next