Mişcarea, septembrie 1910 (Anul 2, nr. 191-214)

1910-09-19 / nr. 205

* ANUL/II—No. 105 Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOIAVEWS la ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi invăţătorii rurali 50% ZIAR NATIONAL - LIBERAL Comunicatul Oficioasele lachiste s’au grăbit sa deie un comunicat, prin care sa se dezmintă ultim­ile evenimente pe­trecute la clubul Conservator demo­crat din localitate. Daca lucrurile nu s’ar fi petrecut la lumina zilei si în auzul tuturora, * un asemenea comunicat poate ar fi avut vre-un sens. Dar aşa cum se prezintă de fapt situaţia, comunica­tul tachist confirma şi mai mult cele ce voeşte sa desminta. In adevăr, acel comunicat începe prin a spune următoarele : „Ultima manopera a carpiştilor „este să prezinte partidul conser­vator democrat ca desbinat, să-l „despoaie astfel de cel mai viu e­­­lement de forţă : absoluta unitate „de conducere.“ Ceea ce înseamnă că, cel mai viu element de forţa a partidului con­servator democrat este absoluta lui unitate de conducere şi de acest e­­lement voeşte sa-l despoaie mano­pera... carpistă. Mai departe, acel comunicat spune: „Pretextul manoperei este păre­­­rea exprimată la Iaşi de d-nii Fle­­­va şi Bădarău că opoziţia ar tre­­­bui să se retragă din parlament.“ * Prin urmare, d-nii Eleva şi Bâ­­darău au exprimat la Iaşi părerea că opoziţia ar trebui să se retragă­­î­ntr­­ parlament. Şi pentru ca să poată spune ca „manopera carpistă“ este lipsită de temei, comunicatul tachist invoacă următorul argument: „Presa carpistă uită că aceiaşi „fruntaşi au declarat în aceeaşi îm­prejurare că părerea lor o vor „expune şefului partidului, dar se „vor supune necondiţionat la h­otă­­­rîrea d-lui Tac­he Ionescu, ori­care „ar fi ea.“ In prmul loc comunicatul nu este complect : este exact că d-nii Eleva şi Bădarău au spus că vor expune soluţia aprecierei d-lui Tache Io­­nescu, dar dl Bădarău a mai spus că h­otărîrea şefului trebue să fie rezultanta impresiilor şi părerilor­­ culese din nodurile membrilor par­tidului. Ceea ce înseamnă ca dl Bă­dălan dădea să se înţeleagă, ca din moment ce partidul cere retragerea opoziţiei din parlament, dl Tache Ionescu nu va putea să nu admită soluţia i­epusa de partid. Partea asta, nu o releva comu­nicatul apărut în oficioasele ta­­chiste. Dar chiar luînd lucrurile aşa cum le prezintă comunicatul, care este concluzia logică ce se poate trage din cuprinsul lu­i ? D-nii N. Fleva şi Bădarău au pro­pus o soluţie; această soluţie au supus-o aprobărei d-lui Tache lone­scu şi d-l Tache lonescu nu a a­­probat-o. Acesta e faptul, pe care îl confirmă comunicatul oficioaselor tachiste. Şi atunci ne întrebăm : care este situaţiunea d-lor Fleva şi Bădărău în partidul conservator democrat ? Cum rămâne teoria d-lui Bădă­ran, că hotărîrea şefului nu poate fi de­cit rezultatul părerilor şi im­presiilor din partid ? Răspunsul la aceste întrebări este logic. D-nii Flevă şi Bădarău au propus o soluţie, la care a aderat întreg clubul conservator-democrat de la Iaşi, şi această soluţie nu a fost aprobată de d. Tache Ionescu. Deci, întreg clubul tachist de la Iaşi în­ frunte cu d-nii Fleva şi Bădarău, rămân în complect dezacord de ve­deri cu şeful partidului. D-nii Fleva şi Bădarău rămîn ca­raghioşi în faţa opiniei publice, iar d-l Tache Ionescu rămîne un şef, care nu poate fi pe placul d-nului Bădărău, întru­cît hotărârea d-lui Tache Ionescu nu sunt rezultatul părerilor şi impresiilor din partid, cum pretinde teoria şefului lachiş­­tilor eşeni. Aşa se prezintă lucrurile şi ori cîte comunicate s’ar da, defecţiu­nea gravă din partidul conservator­­democrat nu poate fi ascunsă după nici un fel de paravan. Mărturisiri de devotament şi de credinţă oarbă, se pot face multe, dar tocmai faptul că aceste mărtu­risiri se fac, înseamnă că aceste sentimente au fost bănuite şi că ele aveau nevoe de a fi mărturisite. DIN SAGA Corectiunii Pentru actul de indisciplină săvârşit la clubul conservator-democrat, d. Bădărău a fost aspru pedepsit de către şeful său. In urma sdravenei corecţiuni ce i s’a dat, d. Bădărău a răspuns : „Sufletul meu e al d-tale d-le lonescu, fă ce vrai cu eu­“. Sau cum s’ar zice : Iartă-mă, să... că n’am să mai fac... Dl. Meisner auzind de năsbâtiile şugu­băţului aghiotant al d­-lui Tache Ionescu, i-a propus să-l înscrie la şcoala de... a­­plicaţie,ce se va înfiinţa în curând... Un mare pericol Conservatorii afirmă că aleatoriile con­struite la graniţă în vederea exportului „vi­telor româneşti in Austro-Ungaria, nu sunt de­cât pretexte de sinecure. Ei bine, dacă aleatoriile aceste sunt pre­texte de sinecure, dată fiind aplicaţia conser­­vatorilor-democraţi pentru sinecure, ele constituesc o adevărată primejdie naţio­nală. Intr'un singur an de guvernare ţara va rămânea fără conservatori-democraţi !.. Ar fi pacat, dărămaţi-le dar !... Flirt Inconştienţa „Evenimentului“ „Evenimentul“ a început a manifesta simptome de rea credinţă, care friz­ază inconştien­ţa. Aşa pe cînd toate ziarele din capi­tală, fâră deosebire de culoare politică au publicat dări de seamă amănunţite asupra călduroasei primiri ce s'a făcut veneratului barbat de stat d. Dimitrie Sturdza cu prilejul reîntoarcerei sale din străinătate, pe cînd toate ziarele anunţă că d. I. I. C. Brătianu preşedintele con­siliului de miniştri la întîmpinat pe bă­­trînul barbat de stat în gara Ploeşti, iar pe peronul gărei de Nord se aflau toţi domnii miniştri precum şi nume­roase notabilităţi ale partidului naţio­nal-liberal, „Evenimentul“ are cutezanţa să afirme că, la gara de Nord nu se afla nimeni, dar absolut nimeni dintre liberali care să primească pe d. Sturdza. Mai mult de­cît atît, pentru a întări exactitatea in­formaţiunilor sale „Eveni­mentul11 afirmă că ele i-au fost comuni­cate de o persoană sosită ori dimineaţă din Capitală, care se afla pe peronul gărei de Nord în momentul sosirei d-lui Sturdza. Iar ca completare a acestei scanda­los de minciunoase invenţiuni, „Eveni­mentul“ adaugă că persoana care i-a procurat aceste amănunte a avut şi o convorbire cu d. Sturdza! Noi înclinăm a crede că informaţia „Evenimentului“, este pe d’antregul in­ventată, cu ace­a lipsă de îndemânare şi de scrupul care caracterizează acest ziar. Iar dacă susţine că lucrul este exact, a­­tunci rugăm „Evenimentul“ să denunţe persoana care i-a servit amănuntele şi a avut o convorbire cu d. Sturdza.... Fapt e că „Evenimentul" a voit să comită o mică infamie, dar a fost de­­mascat atît de telegramele sosite pri­­n localitate, cit şi de dările de samă ale tuturor ziarelor din capitală. Cum împinge inconştienţa pe unii oameni la ridicol! Gura-de-am­ tace... D-1 Tache lonescu dus la clubul conser­vator-democrat de către d-1 Bădărău, a luat cuvin­ul ca să tacă... O clipă au răsunat aplauzele elubiştilor pănâ dincolo de piaţa Unirei, şi ’n urmă tăcere. Peste cinci minute întrunirea se sflr­­şise. D-1 Tache lonescu a fost destul de abil ca să ţie o mică cuvlntare în care să tacă. Şi „Gura de aur“ a tăcut. Dar abilitatea d-sale n’a trecut încă. De astă dată s’a cam demascat, că ei e în sen­timentul tuturora, că din asemenea impa­suri grele nu se iese prin abilităţi. Pentru asemeni momente mari şi importante In viaţa unui partid, şeful trebue să dea pro­bă că e om întreg dintr’o bucată. D. Tache Ionescu însă, n’a dat această dovadă. Din contra. A pus In evidenţă superioritatea in­comparabilă a d-lui P. P. Carp, care este un om Întreg şi despre care ştii dinainte ce vrea şi Incotro merge. Nu sunt mulţumiţi nici partizanii d-sale, afară de cei slabi de înger, care nici­odată nu ştiu ce vreau. Şi sunt mulţi şi de aceş­­tia in partidul tachist. Rămine deci deschisă chestiunea directi­vei politice a partidului şi deschis este şi procesul de diferenţiare de idei şi de ten­­dinţe între reacţionarii şi democraţii parti­dului. POLITICE — Cu toată insistenţa noastră, „Opi­nia“ n’a publicat din nou discursul d-lui Bădărău ţinut Simbăta trecuta la club şi apărut în toate ziarele tachiste. „Opinia“ s'a mulţumit a trece pe seama „reporterului“ insinuarea că n’a înţeles sensul acelui discurs —­ deşi reportajul a fost făcut de însuşi d. Ghibănescu. Toată lumea însă a înţeles că această rectificare a „Opiniei“ n’a rectificat cele rostite de „şeful garnizoanei tachiste“ ie­şene. „ Abia acum iesă la iveală mobilul care a determinat pe nescrupulosul ziar francez să pună in circulaţie ştirea despre pretinsa convenţie militară dintre România şi Tur­cia, şi alipirea Turciei la s..­ipla alianţă. A fost,un imens şantagiu şi ătîta tou Di­recţia ziarului „Le Matin“ ceruse o sumă Însemnată, câteva milioane, se ziea­­ gu­vernului turc, pentru a sprijini prin publi­citate. In Franţa, emisiunea ultimului îm­prumut turcesc. Guvernul turc a refuzat propunerea, iar ziarul de şantagiu, ca să se răzbune, pe de o parte a creat pe piaţa franceză o atmosferă nefavorabilă emisiu­­nei Împrumutului, iar pe de alta, pentru ca să creeze Turciei şi dificultăţi de natură politică, a născocit povestea cu convenţia secretă între România şi Turcia, şi alipi­rea acestui din urmă Stat, In mod formal, de tripla alianţă.­­ Astfel, citeva zile, o parte din opinia pu­blică europeană a fost mistificată. ünflß s’ajucaíliora ünirei? - Convorbire cu Di. N. öane — Se ştie ca întreaga agitaţie pe care o fac d-nii: A. D. Xenopol şi A. C. Cuza în jurul locului unde trebue să se aşeze statuia lui Cuza- Vodă, se bazează pe pretenţia că Piaţa Unirei este locul istoric un­de pentru întâia oară s’a jucat hora Unirei şi deci, acea statuie nu se poate aşeza de­cit pe acest sfânt petec de pământ al oraşu­lui Iaşi. Intr’o convorbire pe care am a­­vut o zilele acestea cu dl. N. Gane, primarul oraşului, d-sa ne a co­municat un amănunt, a cărui exactitate istorică nu poate fi un moment pus la îndoială, amănunt care este menit a risipi întreaga argumentare a d-lor Xenopol şi Cuza. — M­Tu este adevărat, ne-a decla­rat dl. N. Gane, că hora Unirei s’a jucat pentru întâia dată, pe locul pe care cu vre-o cîţi­va ani în urmă, noi l’am numit Piaţa Unirei. Cea dintâi hora a Unirei a fost jucată în ziua de 5 Februar 1859, în faţa Palatului Admi­nistrativ, după despoierea scruti­nului care l’a ales pe Cuza-Voda, ca Domn al Moldovei. Şi mai tîrziu hora Unirei s’a ju­cat şi în faţa otelului Petre Bacalu. * Aceasta este declaraţia pe care ne-a făcut-o dl. primar Gane. DUMINICA 19 SEPTEMBRIE 1910 SSUB DIRECTIUNEA UNUI COMITET APARE ZILNIC financiuri Comerciale Linia in pagina Il-a . 1 leu Linia in pagina Ill-a 50 bani Linia in pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 • După cum vedem, locul sfânt pe care s-a jucat pentru prima oară hora Unirei, nu este Piaţa Unirei, ci locul din faţa Palatu­lui Administrativ unde se găseşte astăzi statuia lui Ştefan cel Mare. Opinia publică poate aprecia a­­cum, care este rostul agitaţiei pe care o fac d-nii A. D. Xenopol şi A. C. Cuza, pentru așezarea sta­­tuei lui Cuza Vodă în Piața U­­nirei. 103 VOCAK30 SEDUCĂTORII.— Curtea de Apel din Capitală a avut zilele aceste prilejul să dea o dezlegare fericită unei importante probleme sociale. S’a judecat acţiunea intentată de o ti­­nără fată care dupâ ce a fost ademe­nită de un sub-locotenent cu promisiuni de căsătorie şi sedusă, a fost părăsită, lăsînd-o cu un copilaş. După cum se ştie legea opreşte cerce­tarea paternităţei şi de aceea curtea nu şi-a motivat decizia pe faptul că sedu­cătorul a lasat victima cu u­n copil, ci pe considerentul că, „promisiunea de a lua o copilă în căsătorie şi a o aban­dona în urmă, după ce aceasta „cedea­ză“, constitue ceea ce în Drept se nu­meşte o manoperă dolosivă. Seducătorul a fost condamnat la o a­­mendă de mai multe mii de lei daune materiale şi morale. De­oare­ce condamnatul a făcut re­curs, casaţia va fi chemată în curând să consfinţească decizia Curţei de Apel care face onoare magistraturei române. Dacă această importantă chestiune vine pentru prima dată înaintea ins­tanţelor noastre judecătoreşti şi e pe punc­tul de a capata o sancţiune definitivă, punîndu-se cu chipul acesta stavilă u­­nor crime sociale de cel mai ordinar calapod, justiţia franceză a rezolvit’o de multă vreme. Intr’adevăr, Casaţia franceza a dat drept chiar unei prostituate să acţioneze în judecată pe acel care a inşelat’o, ne­­ţinăndu-se de un angajament oare­care. Cu chipul acesta seducătorii care-şi exercitau in­ioasa lor profesiune, adă­­postindu-se sub scutul „greşelei recipro­ce", vor fi înfieraţi de justiţie, punîndu­­se capăt motivelor cari au provocat a­­tătea drame şi au aruncat în braţele desfrâului atâtea tinere fete, cari n’au săvârşit al­tacat de cât acela de a fi prea încrezătoare în promisiunile meş­teşugite ale seducătorilor. Evoluţia firească a lucrurilor şi îm­prejurărilor, a determinat justiţia să a­­vizeze asupra mijloacelor de îndreptare a unuia din cele mai mari rele sociale. Să ştie deci firfizonii şi svînturaţii societăţei moderne că Codul Penal s’a complectat cu un nou articol !.. Florin. DIN SBORUL VREMII traduceri dirt IVforeas. In rubrica aceasta am vorbit de mai multe ori de marele poet Jean Moreas, ve­nit la Paris de pe ţărmurile Heladei, şi pur­­tînd cu el în cetatea pururi sbucium­ată toată măreţia seculară care mai trăsare încă pe ici pe colo în sufletul modernei Grecii. Sunt de multe ori caracteristice rătăcirile aceste ale marelor poeţi şi mai cu seamă exilul lor de bună voie. Este ceva foarte asemănător între viaţa lui Moreas exilatul din Grecia în Franţa şi acea a lui Byron, care a purtat spleenul englez pe plaiurile Heladei. In traduceri romîneşti Jean Moreas este foarte puţin cunoscut, deşi poeziile sale ar putea aduce mult folos literaturei noastre. Tinurul poet I. Puşcariu a Încercat tra­ducerea uneia din cele mai frumoase poezii ale lui Moreas, pe care o împărtăşim cu plăcere mai la vale cetitorilor noştrii. Poezia poartă titlul Mi e inima şi e fer­mecătoare atît prin delicateţa sentimentelor cît şi prin gingăşia şi puterea imaginelor pe care te cuprinde, lat-o : Mi-e inima o raclă pustie 'ntr’un m­ormînt Şi sufietu-mi ruină, popas de corbi haini, — Ţi-e inima grădină de cei mai candizi crini Şi alb e al tău suflet cum porumbeii sînt. Mi-e visul un cer negru sub care vîntul bate Şi viitoru-mi este un cîmp părăginit, — Curat îţi este visul ca un prinos cinstit; Surîde viitoru-ţi ca zorile curate. Pe gura mea se afla veninul beladonei, Întunecați mi-s ochii de-a blestemelor ură. — O floare răsărită In Rai este a ta gură Și ochii tăi curați slnt și blînzi ca ai Madonei. -------------------------------------­ DUNAREA MOLDOVENILOR Muntenii nu-şi pot explica Îndărătnicia Moldovenilor de-a păcătui contra unei elementare legi ale gramaticei noastre : să articuleze substantivele Dunăre şi mare cînd stau ca acusative, după o pre­­posiţie. Toţi Romînii ceialalţi zic: am trecut prin Dunăre, peste Dunăre, peste mare, pe lingă mare, numai Moldovenii nu-şi iasă năravul şi zic: am trecut prin Dunărea, peste Dunărea, peste ma­rea, pe lingă marea. Cestiunea e vrednică de puţintel stu­diu. Au ori n’au Moldovenii dreptate? Să vedem întâi ce zic Muntenii. Intăi de toate, orice substantiv, fie nume comun, fie propriu, la limba noas­tră nu poate să aibă articol cînd stă după o preposiţie, după ori­care, şi ara­tă un acusativ. Zicem: pe masă, sub scaun, din cap, peste mină, pe sub pi­cior, cătră apă, lingă lac, în biserică, la şcoală, peste Olt şi peste Prut şi peste Dunăre, lingă Siret, prin Buzău etc. Nu­mai după preposiţia cu se articulează substantivul, cind el arată instrumentul unei făptuiri, deci caşul este instrumen­­tal-ablativ şi nu acusativ. Zicem dulap cu haine, om cu cuminte, om cu bani, fiindcă substantivele sunt un acusativ ; dar cînd sunt în ablativ , l’am lovit cu palma, l’am bătut cu bas­tonul, l’a omorît cu ciomagul, s’a bă­tut cu Turcii ori cu Dunărea, s’a luptat cu apa ori cu marea, cu ploile şi cu vîntul. Aşa dară, după legea asta, Moldo­venii fac o greşală elementară. De ce nu sunt consecvenţi şi să zică : Am tre­cut prin Prutul, am o moşie lingă Ba­căul, podul de peste Siretul, eu sunt din Dorohoiul, şi mă duc la Buhuşul, am beut­ apă din Oltul, m’am plimbat pe­ Jiul etc. De ce nu zic aşa, căci este exact acelaş lucru ca şi m’am plimbat pe Dunărea şi pe marea ? Greşala, dacă e greşală, şi-ar fi avînd causa fără doar şi poate în jargonul o­­vreesc, zic Muntenii. Findcă în limba germană regimul preposiţional e mai complicat şi fiindcă şi numele proprii şi numele comune în cele mai multe ca­şuri au articol cînd stau după o pre­posiţie—nu ca la noi, că n’au decit în­­tr’un singur cas—Ovreii noştri sunt in­tr’o continuă zăpăceală cu articularea substantivelor noastre. Da, Germanul zice : aus der Donau, über die Donau, in die Donau. (­din Dunărea, peste Dunărea, în Dunărea). Şi iată-ne hără­ziţi, prin traducere in jargon, cu o nouă mostră de limbă romîriească,­ cine n'a auzit prin Bucureşti strigătul : numai două zile pănâ la tragerea? Singuratecul cas al articularei sub­stantivului după preposiţie (instrumen­talul după cil) face zile fripte scriitori­lor ovrei. Ori cine poate băga de seamă că Ovreiul zice: l-am lovit cu baston, l’au omorît cu ciomag, m’a­u ameninţat cu băţ. Aşa zic cei de rind, aşa zic şi cei ce scriu carte. Şi e şi al dracului Românul, că nu­­ găseşti calapodul nici­decum­ ! Odată articulează substantivul după cu, odată nu ! Dumnezeu să mai înţeleagă. Poate să fie —mai zic Muntenii —în ca­pul Moldoveanului şi o rătăcire, prin analogie. Cuvintul mare îl ia ca nume propriu, nu comun, şi apoi îşi face so­coteala . Toate numele de ape, ţări etc. ele sunt de gen femenin, sunt tot­deau­­na articulate, aşa Moldova, Bistriţa, Tu­­tova, Prahova, Craiova, Jijia, etc. Prin urmare şi Dunărea şi marea trebue să fi totdeauna articulate, chiar și iu no­minativul nehotărit (după mm sau o, n’am văzut numai o marea, are apă cît o Dunărea). Asta ar fi ceva. Dar drăcia cea mare este, că numele proprii ie­­menine nu sunt articulate, cum nu sunt nici cele masculine, ci intîmplator au terminaţiunea a. Numele proprii mas­culine n’au articol, In nominat'V: Olt, Prut, Seret, Bacău, Buzău, Cîmpulung, Bicaz, Oituz, Caracal, Ceahlău, etc. Sunt­ şi nume proprii cari în aparenţă au ar­­­icol, mai ales numiri de munţi, ca O­­mul, Negoiul, Surul, Retezatul, Craiul, Domnişorul, dar sunt numai in aparenţă articulate, căci după a mea părere. ..a­­ceste numiri sunt un genetiv scurtat : Virful Omului, Piscul Surului, Culmea Retezatului, Piatra Craiului etc. Ne mai

Next