Mişcarea, septembrie 1910 (Anul 2, nr. 191-214)
1910-09-19 / nr. 205
* ANUL/II—No. 105 Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABOIAVEWS la ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi invăţătorii rurali 50% ZIAR NATIONAL - LIBERAL Comunicatul Oficioasele lachiste s’au grăbit sa deie un comunicat, prin care sa se dezmintă ultimile evenimente petrecute la clubul Conservator democrat din localitate. Daca lucrurile nu s’ar fi petrecut la lumina zilei si în auzul tuturora, * un asemenea comunicat poate ar fi avut vre-un sens. Dar aşa cum se prezintă de fapt situaţia, comunicatul tachist confirma şi mai mult cele ce voeşte sa desminta. In adevăr, acel comunicat începe prin a spune următoarele : „Ultima manopera a carpiştilor „este să prezinte partidul conservator democrat ca desbinat, să-l „despoaie astfel de cel mai viu element de forţă : absoluta unitate „de conducere.“ Ceea ce înseamnă că, cel mai viu element de forţa a partidului conservator democrat este absoluta lui unitate de conducere şi de acest element voeşte sa-l despoaie manopera... carpistă. Mai departe, acel comunicat spune: „Pretextul manoperei este părerea exprimată la Iaşi de d-nii Fleva şi Bădarău că opoziţia ar trebui să se retragă din parlament.“ * Prin urmare, d-nii Eleva şi Bâdarău au exprimat la Iaşi părerea că opoziţia ar trebui să se retragăîntr parlament. Şi pentru ca să poată spune ca „manopera carpistă“ este lipsită de temei, comunicatul tachist invoacă următorul argument: „Presa carpistă uită că aceiaşi „fruntaşi au declarat în aceeaşi împrejurare că părerea lor o vor „expune şefului partidului, dar se „vor supune necondiţionat la hotărîrea d-lui Tache Ionescu, oricare „ar fi ea.“ In prmul loc comunicatul nu este complect : este exact că d-nii Eleva şi Bădarău au spus că vor expune soluţia aprecierei d-lui Tache Ionescu, dar dl Bădarău a mai spus că hotărîrea şefului trebue să fie rezultanta impresiilor şi părerilor culese din nodurile membrilor partidului. Ceea ce înseamnă ca dl Bădălan dădea să se înţeleagă, ca din moment ce partidul cere retragerea opoziţiei din parlament, dl Tache Ionescu nu va putea să nu admită soluţia iepusa de partid. Partea asta, nu o releva comunicatul apărut în oficioasele tachiste. Dar chiar luînd lucrurile aşa cum le prezintă comunicatul, care este concluzia logică ce se poate trage din cuprinsul lui ? D-nii N. Fleva şi Bădarău au propus o soluţie; această soluţie au supus-o aprobărei d-lui Tache lonescu şi d-l Tache lonescu nu a aprobat-o. Acesta e faptul, pe care îl confirmă comunicatul oficioaselor tachiste. Şi atunci ne întrebăm : care este situaţiunea d-lor Fleva şi Bădărău în partidul conservator democrat ? Cum rămâne teoria d-lui Bădăran, că hotărîrea şefului nu poate fi decit rezultatul părerilor şi impresiilor din partid ? Răspunsul la aceste întrebări este logic. D-nii Flevă şi Bădarău au propus o soluţie, la care a aderat întreg clubul conservator-democrat de la Iaşi, şi această soluţie nu a fost aprobată de d. Tache Ionescu. Deci, întreg clubul tachist de la Iaşi în frunte cu d-nii Fleva şi Bădarău, rămân în complect dezacord de vederi cu şeful partidului. D-nii Fleva şi Bădarău rămîn caraghioşi în faţa opiniei publice, iar d-l Tache Ionescu rămîne un şef, care nu poate fi pe placul d-nului Bădărău, întrucît hotărârea d-lui Tache Ionescu nu sunt rezultatul părerilor şi impresiilor din partid, cum pretinde teoria şefului lachiştilor eşeni. Aşa se prezintă lucrurile şi ori cîte comunicate s’ar da, defecţiunea gravă din partidul conservatordemocrat nu poate fi ascunsă după nici un fel de paravan. Mărturisiri de devotament şi de credinţă oarbă, se pot face multe, dar tocmai faptul că aceste mărturisiri se fac, înseamnă că aceste sentimente au fost bănuite şi că ele aveau nevoe de a fi mărturisite. DIN SAGA Corectiunii Pentru actul de indisciplină săvârşit la clubul conservator-democrat, d. Bădărău a fost aspru pedepsit de către şeful său. In urma sdravenei corecţiuni ce i s’a dat, d. Bădărău a răspuns : „Sufletul meu e al d-tale d-le lonescu, fă ce vrai cu eu“. Sau cum s’ar zice : Iartă-mă, să... că n’am să mai fac... Dl. Meisner auzind de năsbâtiile şugubăţului aghiotant al d-lui Tache Ionescu, i-a propus să-l înscrie la şcoala de... aplicaţie,ce se va înfiinţa în curând... Un mare pericol Conservatorii afirmă că aleatoriile construite la graniţă în vederea exportului „vitelor româneşti in Austro-Ungaria, nu sunt decât pretexte de sinecure. Ei bine, dacă aleatoriile aceste sunt pretexte de sinecure, dată fiind aplicaţia conservatorilor-democraţi pentru sinecure, ele constituesc o adevărată primejdie naţională. Intr'un singur an de guvernare ţara va rămânea fără conservatori-democraţi !.. Ar fi pacat, dărămaţi-le dar !... Flirt Inconştienţa „Evenimentului“ „Evenimentul“ a început a manifesta simptome de rea credinţă, care frizază inconştienţa. Aşa pe cînd toate ziarele din capitală, fâră deosebire de culoare politică au publicat dări de seamă amănunţite asupra călduroasei primiri ce s'a făcut veneratului barbat de stat d. Dimitrie Sturdza cu prilejul reîntoarcerei sale din străinătate, pe cînd toate ziarele anunţă că d. I. I. C. Brătianu preşedintele consiliului de miniştri la întîmpinat pe bătrînul barbat de stat în gara Ploeşti, iar pe peronul gărei de Nord se aflau toţi domnii miniştri precum şi numeroase notabilităţi ale partidului naţional-liberal, „Evenimentul“ are cutezanţa să afirme că, la gara de Nord nu se afla nimeni, dar absolut nimeni dintre liberali care să primească pe d. Sturdza. Mai mult decît atît, pentru a întări exactitatea informaţiunilor sale „Evenimentul11 afirmă că ele i-au fost comunicate de o persoană sosită ori dimineaţă din Capitală, care se afla pe peronul gărei de Nord în momentul sosirei d-lui Sturdza. Iar ca completare a acestei scandalos de minciunoase invenţiuni, „Evenimentul“ adaugă că persoana care i-a procurat aceste amănunte a avut şi o convorbire cu d. Sturdza! Noi înclinăm a crede că informaţia „Evenimentului“, este pe d’antregul inventată, cu acea lipsă de îndemânare şi de scrupul care caracterizează acest ziar. Iar dacă susţine că lucrul este exact, atunci rugăm „Evenimentul“ să denunţe persoana care i-a servit amănuntele şi a avut o convorbire cu d. Sturdza.... Fapt e că „Evenimentul" a voit să comită o mică infamie, dar a fost demascat atît de telegramele sosite prin localitate, cit şi de dările de samă ale tuturor ziarelor din capitală. Cum împinge inconştienţa pe unii oameni la ridicol! Gura-de-am tace... D-1 Tache lonescu dus la clubul conservator-democrat de către d-1 Bădărău, a luat cuvinul ca să tacă... O clipă au răsunat aplauzele elubiştilor pănâ dincolo de piaţa Unirei, şi ’n urmă tăcere. Peste cinci minute întrunirea se sflrşise. D-1 Tache lonescu a fost destul de abil ca să ţie o mică cuvlntare în care să tacă. Şi „Gura de aur“ a tăcut. Dar abilitatea d-sale n’a trecut încă. De astă dată s’a cam demascat, că ei e în sentimentul tuturora, că din asemenea impasuri grele nu se iese prin abilităţi. Pentru asemeni momente mari şi importante In viaţa unui partid, şeful trebue să dea probă că e om întreg dintr’o bucată. D. Tache Ionescu însă, n’a dat această dovadă. Din contra. A pus In evidenţă superioritatea incomparabilă a d-lui P. P. Carp, care este un om Întreg şi despre care ştii dinainte ce vrea şi Incotro merge. Nu sunt mulţumiţi nici partizanii d-sale, afară de cei slabi de înger, care niciodată nu ştiu ce vreau. Şi sunt mulţi şi de aceştia in partidul tachist. Rămine deci deschisă chestiunea directivei politice a partidului şi deschis este şi procesul de diferenţiare de idei şi de tendinţe între reacţionarii şi democraţii partidului. POLITICE — Cu toată insistenţa noastră, „Opinia“ n’a publicat din nou discursul d-lui Bădărău ţinut Simbăta trecuta la club şi apărut în toate ziarele tachiste. „Opinia“ s'a mulţumit a trece pe seama „reporterului“ insinuarea că n’a înţeles sensul acelui discurs — deşi reportajul a fost făcut de însuşi d. Ghibănescu. Toată lumea însă a înţeles că această rectificare a „Opiniei“ n’a rectificat cele rostite de „şeful garnizoanei tachiste“ ieşene. „ Abia acum iesă la iveală mobilul care a determinat pe nescrupulosul ziar francez să pună in circulaţie ştirea despre pretinsa convenţie militară dintre România şi Turcia, şi alipirea Turciei la s..ipla alianţă. A fost,un imens şantagiu şi ătîta tou Direcţia ziarului „Le Matin“ ceruse o sumă Însemnată, câteva milioane, se ziea guvernului turc, pentru a sprijini prin publicitate. In Franţa, emisiunea ultimului împrumut turcesc. Guvernul turc a refuzat propunerea, iar ziarul de şantagiu, ca să se răzbune, pe de o parte a creat pe piaţa franceză o atmosferă nefavorabilă emisiunei Împrumutului, iar pe de alta, pentru ca să creeze Turciei şi dificultăţi de natură politică, a născocit povestea cu convenţia secretă între România şi Turcia, şi alipirea acestui din urmă Stat, In mod formal, de tripla alianţă. Astfel, citeva zile, o parte din opinia publică europeană a fost mistificată. ünflß s’ajucaíliora ünirei? - Convorbire cu Di. N. öane — Se ştie ca întreaga agitaţie pe care o fac d-nii: A. D. Xenopol şi A. C. Cuza în jurul locului unde trebue să se aşeze statuia lui Cuza- Vodă, se bazează pe pretenţia că Piaţa Unirei este locul istoric unde pentru întâia oară s’a jucat hora Unirei şi deci, acea statuie nu se poate aşeza decit pe acest sfânt petec de pământ al oraşului Iaşi. Intr’o convorbire pe care am avut o zilele acestea cu dl. N. Gane, primarul oraşului, d-sa ne a comunicat un amănunt, a cărui exactitate istorică nu poate fi un moment pus la îndoială, amănunt care este menit a risipi întreaga argumentare a d-lor Xenopol şi Cuza. — MTu este adevărat, ne-a declarat dl. N. Gane, că hora Unirei s’a jucat pentru întâia dată, pe locul pe care cu vre-o cîţiva ani în urmă, noi l’am numit Piaţa Unirei. Cea dintâi hora a Unirei a fost jucată în ziua de 5 Februar 1859, în faţa Palatului Administrativ, după despoierea scrutinului care l’a ales pe Cuza-Voda, ca Domn al Moldovei. Şi mai tîrziu hora Unirei s’a jucat şi în faţa otelului Petre Bacalu. * Aceasta este declaraţia pe care ne-a făcut-o dl. primar Gane. DUMINICA 19 SEPTEMBRIE 1910 SSUB DIRECTIUNEA UNUI COMITET APARE ZILNIC financiuri Comerciale Linia in pagina Il-a . 1 leu Linia in pagina Ill-a 50 bani Linia in pagina IV-a 40 bani ===== TELEFON 121 • După cum vedem, locul sfânt pe care s-a jucat pentru prima oară hora Unirei, nu este Piaţa Unirei, ci locul din faţa Palatului Administrativ unde se găseşte astăzi statuia lui Ştefan cel Mare. Opinia publică poate aprecia acum, care este rostul agitaţiei pe care o fac d-nii A. D. Xenopol şi A. C. Cuza, pentru așezarea statuei lui Cuza Vodă în Piața Unirei. 103 VOCAK30 SEDUCĂTORII.— Curtea de Apel din Capitală a avut zilele aceste prilejul să dea o dezlegare fericită unei importante probleme sociale. S’a judecat acţiunea intentată de o tinără fată care dupâ ce a fost ademenită de un sub-locotenent cu promisiuni de căsătorie şi sedusă, a fost părăsită, lăsînd-o cu un copilaş. După cum se ştie legea opreşte cercetarea paternităţei şi de aceea curtea nu şi-a motivat decizia pe faptul că seducătorul a lasat victima cu un copil, ci pe considerentul că, „promisiunea de a lua o copilă în căsătorie şi a o abandona în urmă, după ce aceasta „cedează“, constitue ceea ce în Drept se numeşte o manoperă dolosivă. Seducătorul a fost condamnat la o amendă de mai multe mii de lei daune materiale şi morale. Deoarece condamnatul a făcut recurs, casaţia va fi chemată în curând să consfinţească decizia Curţei de Apel care face onoare magistraturei române. Dacă această importantă chestiune vine pentru prima dată înaintea instanţelor noastre judecătoreşti şi e pe punctul de a capata o sancţiune definitivă, punîndu-se cu chipul acesta stavilă unor crime sociale de cel mai ordinar calapod, justiţia franceză a rezolvit’o de multă vreme. Intr’adevăr, Casaţia franceza a dat drept chiar unei prostituate să acţioneze în judecată pe acel care a inşelat’o, neţinăndu-se de un angajament oarecare. Cu chipul acesta seducătorii care-şi exercitau inioasa lor profesiune, adăpostindu-se sub scutul „greşelei reciproce", vor fi înfieraţi de justiţie, punînduse capăt motivelor cari au provocat atătea drame şi au aruncat în braţele desfrâului atâtea tinere fete, cari n’au săvârşit altacat de cât acela de a fi prea încrezătoare în promisiunile meşteşugite ale seducătorilor. Evoluţia firească a lucrurilor şi împrejurărilor, a determinat justiţia să avizeze asupra mijloacelor de îndreptare a unuia din cele mai mari rele sociale. Să ştie deci firfizonii şi svînturaţii societăţei moderne că Codul Penal s’a complectat cu un nou articol !.. Florin. DIN SBORUL VREMII traduceri dirt IVforeas. In rubrica aceasta am vorbit de mai multe ori de marele poet Jean Moreas, venit la Paris de pe ţărmurile Heladei, şi purtînd cu el în cetatea pururi sbuciumată toată măreţia seculară care mai trăsare încă pe ici pe colo în sufletul modernei Grecii. Sunt de multe ori caracteristice rătăcirile aceste ale marelor poeţi şi mai cu seamă exilul lor de bună voie. Este ceva foarte asemănător între viaţa lui Moreas exilatul din Grecia în Franţa şi acea a lui Byron, care a purtat spleenul englez pe plaiurile Heladei. In traduceri romîneşti Jean Moreas este foarte puţin cunoscut, deşi poeziile sale ar putea aduce mult folos literaturei noastre. Tinurul poet I. Puşcariu a Încercat traducerea uneia din cele mai frumoase poezii ale lui Moreas, pe care o împărtăşim cu plăcere mai la vale cetitorilor noştrii. Poezia poartă titlul Mi e inima şi e fermecătoare atît prin delicateţa sentimentelor cît şi prin gingăşia şi puterea imaginelor pe care te cuprinde, lat-o : Mi-e inima o raclă pustie 'ntr’un mormînt Şi sufietu-mi ruină, popas de corbi haini, — Ţi-e inima grădină de cei mai candizi crini Şi alb e al tău suflet cum porumbeii sînt. Mi-e visul un cer negru sub care vîntul bate Şi viitoru-mi este un cîmp părăginit, — Curat îţi este visul ca un prinos cinstit; Surîde viitoru-ţi ca zorile curate. Pe gura mea se afla veninul beladonei, Întunecați mi-s ochii de-a blestemelor ură. — O floare răsărită In Rai este a ta gură Și ochii tăi curați slnt și blînzi ca ai Madonei. ------------------------------------- DUNAREA MOLDOVENILOR Muntenii nu-şi pot explica Îndărătnicia Moldovenilor de-a păcătui contra unei elementare legi ale gramaticei noastre : să articuleze substantivele Dunăre şi mare cînd stau ca acusative, după o preposiţie. Toţi Romînii ceialalţi zic: am trecut prin Dunăre, peste Dunăre, peste mare, pe lingă mare, numai Moldovenii nu-şi iasă năravul şi zic: am trecut prin Dunărea, peste Dunărea, peste marea, pe lingă marea. Cestiunea e vrednică de puţintel studiu. Au ori n’au Moldovenii dreptate? Să vedem întâi ce zic Muntenii. Intăi de toate, orice substantiv, fie nume comun, fie propriu, la limba noastră nu poate să aibă articol cînd stă după o preposiţie, după oricare, şi arată un acusativ. Zicem: pe masă, sub scaun, din cap, peste mină, pe sub picior, cătră apă, lingă lac, în biserică, la şcoală, peste Olt şi peste Prut şi peste Dunăre, lingă Siret, prin Buzău etc. Numai după preposiţia cu se articulează substantivul, cind el arată instrumentul unei făptuiri, deci caşul este instrumental-ablativ şi nu acusativ. Zicem dulap cu haine, om cu cuminte, om cu bani, fiindcă substantivele sunt un acusativ ; dar cînd sunt în ablativ , l’am lovit cu palma, l’am bătut cu bastonul, l’a omorît cu ciomagul, s’a bătut cu Turcii ori cu Dunărea, s’a luptat cu apa ori cu marea, cu ploile şi cu vîntul. Aşa dară, după legea asta, Moldovenii fac o greşală elementară. De ce nu sunt consecvenţi şi să zică : Am trecut prin Prutul, am o moşie lingă Bacăul, podul de peste Siretul, eu sunt din Dorohoiul, şi mă duc la Buhuşul, am beut apă din Oltul, m’am plimbat pe Jiul etc. De ce nu zic aşa, căci este exact acelaş lucru ca şi m’am plimbat pe Dunărea şi pe marea ? Greşala, dacă e greşală, şi-ar fi avînd causa fără doar şi poate în jargonul ovreesc, zic Muntenii. Findcă în limba germană regimul preposiţional e mai complicat şi fiindcă şi numele proprii şi numele comune în cele mai multe caşuri au articol cînd stau după o preposiţie—nu ca la noi, că n’au decit într’un singur cas—Ovreii noştri sunt intr’o continuă zăpăceală cu articularea substantivelor noastre. Da, Germanul zice : aus der Donau, über die Donau, in die Donau. (din Dunărea, peste Dunărea, în Dunărea). Şi iată-ne hărăziţi, prin traducere in jargon, cu o nouă mostră de limbă romîriească, cine n'a auzit prin Bucureşti strigătul : numai două zile pănâ la tragerea? Singuratecul cas al articularei substantivului după preposiţie (instrumentalul după cil) face zile fripte scriitorilor ovrei. Ori cine poate băga de seamă că Ovreiul zice: l-am lovit cu baston, l’au omorît cu ciomag, m’au ameninţat cu băţ. Aşa zic cei de rind, aşa zic şi cei ce scriu carte. Şi e şi al dracului Românul, că nu găseşti calapodul nicidecum ! Odată articulează substantivul după cu, odată nu ! Dumnezeu să mai înţeleagă. Poate să fie —mai zic Muntenii —în capul Moldoveanului şi o rătăcire, prin analogie. Cuvintul mare îl ia ca nume propriu, nu comun, şi apoi îşi face socoteala . Toate numele de ape, ţări etc. ele sunt de gen femenin, sunt totdeauna articulate, aşa Moldova, Bistriţa, Tutova, Prahova, Craiova, Jijia, etc. Prin urmare şi Dunărea şi marea trebue să fi totdeauna articulate, chiar și iu nominativul nehotărit (după mm sau o, n’am văzut numai o marea, are apă cît o Dunărea). Asta ar fi ceva. Dar drăcia cea mare este, că numele proprii iemenine nu sunt articulate, cum nu sunt nici cele masculine, ci intîmplator au terminaţiunea a. Numele proprii masculine n’au articol, In nominat'V: Olt, Prut, Seret, Bacău, Buzău, Cîmpulung, Bicaz, Oituz, Caracal, Ceahlău, etc. Sunt şi nume proprii cari în aparenţă au aricol, mai ales numiri de munţi, ca Omul, Negoiul, Surul, Retezatul, Craiul, Domnişorul, dar sunt numai in aparenţă articulate, căci după a mea părere. ..aceste numiri sunt un genetiv scurtat : Virful Omului, Piscul Surului, Culmea Retezatului, Piatra Craiului etc. Ne mai