Mişcarea, octombrie 1910 (Anul 2, nr. 215-239)

1910-10-24 / nr. 234

V ANUL II.-No. 234. . ' - vT­. . -BA­N I Redacţia şi A.drîiinistrativ r Iaşi, Strada Păcurari 3 (Saloanele Clubului Liber­al) A8MA'iI«Ti' In ţară pe un an . . 20îei Siv Pe jumătate an . . . 10v Pe trei luni . . . . 5­0­ In străinătate pe un an 40Iei Pe jumătate an . . . 20IV Pe trei luni . . . . 10 Preoţii şi învăţătorii rurali 50% m.KM VAiiONAXi-LIBERAla ii WWM I­iW­H'H I CULISELE POLITICE ------14$4-1.----­Cearta Holban-Greceanu Intre d-nii A. D. Heiban si D. Greceanu s’a proclamat cri ruptu­ra definitiva. E nu ştim a citea ruptura ce se declara în sdrenţui­­tul partid conservator. De altfel relaţiile între d-nii Hel­ban şi Greceanu erau de multa vreme foarte înăsprite şi nu trebu­ia mult pentru ca ele sa fie defi­niti­v întrerupte. Motivele sunt multiple, in primul loc cearta a isbucnit de la modul cum este condus ziarul „Eveni­mentul“ al cărui principal sus­ţinător este d. Greceanu. Acesta dădea bani, iar d. Helban dadea directive cari nu conveneau d lui Greceanu. Sunt cunoscute campaniile duse de d. Helban prin coloanele „Eve­nimentului“—campanii cari nu ca­drau de loc cu vederile partidului conservator şi mai puţin inca cu acele ale d-lui Greceanu. Nici per­soana Suveranului n’a fost cruţată şi de aceia d. Greceanu în ne­numărate rinduri, a avut explicaţi­­uni violente cu d. Holban din­­ca­usa acestor campanii duse prin­­­tr’un organ oficial al unui partid de guvernamînt. Cu un cuvînt, în ziarul partidu­lui, d. Holban îşi găsise debuşeul plasarei părerilor sale abracada­brante, cari nu puteau fi acceptate de conducătorii partidului. Se vorbea mereu de d. Heiban directorul „Evenimentului. Ori ni­meni şi nici odată n’a dat d-lui Heiban aceasta delegaţie. Aşa fiind lucrurile, d. Greceanu de comun acord cu d. Matei Cantacuzino, s’a decis sa înlăture pe d. Heiban de la „Evenimentul." In acest scop a­­sara la clubul conservator d. Gre­ceanu a angajat o vie discuție cu d. A. D. Heiban. Discuția urmată pe un ton foarte ridicat s’a termi­nat cu următorul scurt dialog: — Relațiile între coi doi se pot considera ca întrerupte - a zis d. A. D. Heiban. — Imi pare bine ca această declaraţie a venit întâi din partea d-tale- a ripostat d. Gre­ceanu. Şi cei doi corifei conserva­tori s’au despărţit fără a şi mai în­tinde mina unul altuia. Vc In consecinţa d. Greceanu a luat masuri ca sa nu se mai îngăduie accesul d-lui A. D. Heiban la „E­­venimentul“ şi mai ales sa nu i se îngadue a publica ceva în acest ziar. Faptul acesta fiind adus de către un prieten­ de unicul său prieten­la cunoştinţa d-lui Holban, d-sa a declarat: „Eu chestiunile politice nu le discut nici cu Balte, nici cu Greceanu. De la alegerea ca pre­şedinte al clubului a d-lui Matei Cantacuzino, nu mai am nici o legătură cu conservatorii ieșeni. Eu corespund numai cu Filip­escu și de pribegii partidului nu mă prea sinchisesc. Am scris la „E­­venimentul“ pentru că-mi era mai la îndămînă, dar coloanele „Epo­­cei“ îmi sunt ordină puse la dis De altfel d. Heiban este adeva­­rat ca e izolat cu desavîrsire de gruparea carpista locala. D-sa nu are nici un raport cu d-nii Greceanu si Matei Cantacuzino. D-sa a profitat numai de nepasarea corifeilor conservatori si a aca­parat „Evenimentul“ pentru a duce diversele campanii de ordin per­sonal. Încolo n’a avut nici un fel de raporturi politice cu gruparea conservatoare locala. * Cei ce cunosc în intimitate pe d. A. D. Holban știu că d-sa su­feră de o mîncărime de... condei. Fara îndoiala că interzicerea ac­cesului la „Evenimentul“ îl va face pe impulsivul bătrîn sa sufere şi mai mult de aceasta boala. De aceia nu este exclusă posi­bilitatea ca d. Heiban să caute un alt debuşeu, pentru desfacerea otră­vitoarelor d-sale produse stilistice şi cum coloanele „Epocei“ este pro­blematic că i se vor pune la dis­­posiţie, d. Heiban va face să apară în localitate un ziar săptămânal. Ori­care ar fi însă demersurile ce va face d. Holban, sub şeful grupărei carpiste locale, d. Gre­ceanu este radios că a scapat de buclucaşul bâtrin. Să vedem insă pană la ce punct d. Holban se va lasa bătut de d. Greceanu... DIN ŞAGA ILjecţiunea d-lui Carp Ziarele ne aduc ştirea că d. P. P. Carp suferind de o afecţiune a urechei, va pleca pentru cîte­va zile la Viena. Nici nu se putea ca d­. Carp să nu se îmbolnăvească de urechi, cind în perioada aceasta de tratative generale, este condam­nat să asculte atîtea combinaţii şi păreri. Trebue să fie „afectat“ şi C. c. Petra­­che, nu numai urechea d­-sale.... ftperetive politice Bragadirismul străm­utîndu-se la „Azu­ga“ domnul Manase, proprietarul berăriei profită de o­c­a­zie şi au­d­i­a­z­ă în mod gratuit, toate cursurile de „aristo­cratism politic“ pe cari le pune zilnic CC. Alecu Holban Incurind vor începe o serie de prelegeri“ ţinute de d. Cristea Malhasovici, asupra ,chestiilor sociale“. Manele,—n’ auzi­m ! Fii ta­ nifestat în timpul de când s’a retras în acea splendidă izolare. Robinsonul conservator, cu siguranţă, că stă la pîndă. D. general Manu îşi freacă minele în faţa situaţiunei detestabile in care a ajuns partidul conservator şi nu aş­teaptă de­cît momentul oportun pentru a eşi în scenă. De a­tfe trebue să aibă şi o satisfac­ţie. Părerea sa veche, reîntregirea par­tidului conserv­­or, a capatat un adept convins în d. Bădărău, care a deschis lupta pntru soluţia preconizată de atîta vreme de d. general Manu. Să aşteptăm însă gestul d-lui general Manu, care nu va­­putea fi de­cît inte­resant. Robinsonul partidului conservator tre­bue să apară. Mitul ciiemîoî Nici odată partidul conservator nu s'a găsd într’o situaţiune mai încurcată de cât acea in care se găseşte astăzi. Dezorientaţi complect asupra ce­lor ce se va aduce viitorul, conservator­ii alear­gă la toate expedientele, recurg la toate mangperile, epuizează toate salurile, fără a ajunge la un compromis cara să ca­dreze cu realitatea împrejurărilor poli­tice şi care să poată salva, măcar vre­melnic, neputinţe în care se găsesc ale două grupări conservatoare. Se vorbeşte de toate. Conciliabilele mis­terioase sunt la ordinea zilei , colportă­rile cele mai stranii circulă cu o îm­belşugare e­etra­ordinară ; cele două ta­bere conservatoare fac impresia unui a­devarat iarmaroc politic, în care nu lipsesc nici cumpărătorii, nu lipseşte, nici marfa, nu lipsesc nici misiţii. Şi în această stare de perturbare ge­nerală, nouă ni se pare ciudat că lip­seşte un personaj, al cărui cuvânt tot­deauna a răsunat în asemenea împre­jurări. Despre d­­ gumai Mânu nu se vor­beşte nimic şi nu se ştie nimic. Vechiul pivot rămîne străin de eveni­mentele serioase prin care trece parti­dul conserv tor. gf.Totuşi noi credem că absenţ­a genera­lului Manu nu va putea fi de lungă durată, pentru că nu putem admite ca d-sa să fi renunţat la planurile, la ve­derile şi la ambiţiunile pe care le-a ma­ EVENIMENTUL“ HIDE Organul carpist, sau cantacuzinist, sau la urma urmei... bădărânist, d­in localitate — am numit „Evenimentul“—are­ in număru-i de aseară un articol în care recomandă cetitorului-căci cuvintul ce-i subliniem nu-l putem pune la plural—articoleie din ziarele liberale cari li se par amuzante... — „Dacă vreţi să rideţi cetiţi ziarele „li­berale...“ zice „Evenimentul“. Şi ştiţi de ce ii se par eminentului nos­tru confrate, că aceste articole sunt.... de ris ? Pentru ea şi noi, şi ziarele din Capi­tală discută ceia­ ce se petrece între am­bele nuanţe conservatoare. „ Evenimentul“ devine şi ironie atuncea cind susţine că noi, ca ziar al partidului naţio­­nal-liberal, In loc să discutăm ardenta chestiune a „căderei guvernului“.ne ocu­păm de situaţiunea cenaclurilor conserva­­toare, de combinaţiunele ce se fac intre aceste grupuri şi grupuleţe, de Îndepăr­tările şi apropierile între rivalii şi amicii din rlndurile carpiste şi taciţi­i. Noi nu ne ocupăm de „căderea guvernu­lui“ fîind­că aceasta este profesiunea po­­liticianilor din opoziţe,o chestiune care de altfel li preocupă de ani de zile. Noi urmărim de aproape ceia­ ce se pe­trece în partidele opozante,—opozante nouă şi opozanta intra ele—pentru a constata cit de nepregătiţi sunt aceia cari râvnesc puterea şi cari vor să conducă interesele statului. Facem aceasta „ca să ridera“—cum ar spune „Evenimentul“—văzind starea în care a decăzut al doilea partid istoric, care a rămas cu totul în urmă faţă de marele probleme economice şi sociale ale ţarei. Aceasta-i nota cea mai adevărată. BLOK NOTES 6 troiţie Un deţinut care cumulează această cali­tate cu meseria de zidar, lucra azi cu mare asiduitate la zidul ce înconjoară clădirea care îi dă ospitalitate—Penetehcianul cen­tral. Sentinela stătea cu arma la picior, iar deţinutul-meşter cu malaua în mină—şi lucra cu zor şi devotament. Tabloul era interesant. Un mort care îşi trage singur ţarina peste sicriu. "Recordul Marea problemă a locului unde trebue să se pună monumentul lui Guza-Vodă, a ajuns la record ■" astăzi nu se discută de­cît teoria pură a democraţiei din punct de vedere social şi politic, in raport cu 100 d ■unde treime așezată statuia. Pe cituti chestiunea echilibrului euro­pean . D N S£B O R U L V R K M I I Urţ „tempo“ Veţi fi cetit de sigur poemul dramatic „Vechiul Heidelberg“, ori romanul lui Mur­gel- „Scene din viaţa de boem“. Dintr’ambidouă se desprinde un parfum atit de suav de tinereţă şi de vis, în­cît cei ce ie citesc, ori cit le-ar fi sufletul oste­nit de ani şi de sbuciumul vieţii, nu pot să nu surîdâ cu duioşie către vremile din trecut. Către tinereţă lor, tot ni­ci multă pier­dută în negură. Simpatia ce scrierile aceste cîştigă ’n ce­titor, se datoreşte de sigur mai cu osebire faptului că eie ne vorbesc despre l­unuri şi împrejurări comune tuturor din noi, ele ne vorbesc de tinereţă, care e una şi aceiaşi, ori­cît de variate i-ar fi formele. Sufletele eroilor din aceste două cărţi au fost şi ale noastre; ele sunt ale tuturor; ele sunt poate singurul sem­n din existenţa DUMINICA 24 OCTOMBRIE 1910 SUB ÎUKFI'TIU.VKA UNUI COMITET xF %n î" va Luc ftnanciuri Comerciale Linia în pagina Il-a . 1 leu Linia în pagina Ill-a 50 bani Linia în pagina IV-a 40 bani =— TELEFON 121 == Dl BADÂREU EXECUTAT DE II SEI Directorul revistei „1907“ d. I. Gr. Păucescu publică un articol lu care face o aspră critică a politicei băd­ărăniste. Unul din fruntașii grupării tarhiste care dă tonul în politica acestei grupări, d. I. Gr. Pâucescu, publică in ultimul număr al revistei „1907“ un prim arti­col în care face un rechizitoriu plin de-o logică ,strânsă, discursului ţinut de d. Bădărău la clubul local. D. Păucescu pune la evidenţă adevă­ratele tendinţi politice de care este în­sufleţit şeful­­taci­iştilor ieşeni, in rîn­­c­urile pe cari le reproducem : «întrunirile şi cuvîfităuile Ic care se dedă d- Al. Bădărău, au av­antajul de a pune pe toată lumea, atît pe parti­zani cît şi pe adversari, în cunoştinţă cu vederile şi intenţiunile d-sale. Lu­crul până acum nu se făcea : fiecare gîndea pentru dînsul şi Lucru pe spina­rea celorlalţi. Din acest punc de ve­dere, nord sistem este preferabil. D. Bădărău a făcut, in adevăr, la Iaşi, nişte declaraţiuni sensaţionale. Am fi preferit ca, astă primăvară, la congres, in loc să asiste placid şi re­semnat la expunerea programului, la nu­mirea comisiunilor şi la străduinţa tu­turor de a se strînge un jurul ideilor, atunci d. Bădărău să-şi fi expus vede­nie sale atît de personale. De cităva vreme, din diferite centre politice, în care influenţa d-lui Bădărău predomină, ţîşneşte ei de-o aspiraţie a d-sale către o nouă constelaţie politică. Să ne înţelegem. Noi am îi foarte fe­riciţi să ajungem la putere. D. Bădărău declară că fără unirea cu partizanii d-lui Carp, pentru d-sa puterea ar fi o neno­rocire. Ce a fost atunci ruptura de par­tidul conservator? Ce au fost lup­tele din ce în ce mai pasionate şi mai victorioase din cei din urmă trei ani ? Ce sunt declaraţiile şe­fului ? Ce vrea toată mulţimea asta care a urmat pe d-nii Take Ionescu şi Bădărău ? Oare totul să se reducă numai la pregătirea unui moment prielnic pentru a ne întoarce cu arme şi bagaje, şi a forma un guvern, după părerea d-lui Bădărău, conservator­ tare ? Deosebirile de principii ce ni s’a zis că există între noi şi ei; fap­tul că împotriva reformelor libe­rale, alte au fost proectele noas­tre şi alte ale vechilor conserva­tori ; faptul că am preferit în ale­geri să căutăm, sau să dăm spri­jin chiar şi liberalilor pentru a combate partidul vechiu conserva­tor ; şi, în fine, cuvîntul democrat care ne-a încălzit sufletele, să fi fost oare toate aceste o simplă a­­meninţare, făcută numai cu sco­pul de a pîndi momentul prielnic ■unei conlucrări avantajoase ? întregul entusiasm ce cu atîta stăru­inţă ni s’a insuflat, toate planurile clă­dite, şi încrederea tuturora a noastra in cuvintele şefului, să nu aibe astăzi alt rost decit *a forţa momentul priincios foristei unui guvern conservator ţare, cum zice d. Bădărău ?” Şi mai la vale : „Cum ? Ideia care iar face drum prin forţa ei iminentă şi care ea numai mo­bilează acţiunile, de multe ori urâte, in politică, —să fie acum înăbuşită din Îm­brăţişarea preconizată la Huşi şi la Iaşi ? Ideea conse­rvator-democrată, care pen­tru noi exista, şi care, de­şi definită prin două cuvinte aparent contradicto­rii, însemnă o realitate sufletească şi politică, ceva ce in întruniri, in discur­suri, peste tot şi in totdeauna şeful că­uta să degajeze şi să afirme cu putere; ideea conser­vator democrată; ideea pen­tru care am fost izgoniţi sau­­ am ple­cat din rindurile celor vechi ; ideea pen­tru care am luptat; ideea in care nă­dăjduiam,—unde este să nu mai cre­dem in ea ? Noi socoteam că întruniri, congrese, discuţiuni, apeluri la opinia publică, de­şi li se ziceau manevre poli­tice, aveau de ţintă să ne pregătească, să ne oţetească şi să ne ducă la reali­zarea idealului nostru. Cerem acum să ni se spună, dacă toate acestea erau numai mişcări strategice pentru a îngri­jora pe un nival a cărui răpu­nere o proclamam numai de for­mă, dar care de fapt construe un element indispensabil vieţei noas­tre de partid, sau dacă era o luptă sinceră, dată în numele u­­nor idei şi convingeri nestrămu­tate. Suntem mulţi cam­ în contra părerei unora că n’am putea sta mult timp in opoziţie fără să ne zdruncinăm organi­zarea de partid, suntem convinşi că sta­giul de oposiţie nu ne poate fi de­cit prielnic, dacă ne simţim ca partid şi partid vrem să rămînem, cu ideile noas­tre, cu aspiraţiile noastre, cu metoda noastră. Nu avem ce căuta la putere, dacă de acolo va fi nevoe să ne renegăm spusele şi convingerile. Totul pentru potire, întru­cit ne va fi dat s-o întrebuinţăm pentru realizarea integrală a politicei noastre de progres social. Nimic pentru ea, dacă e vorba să în­lesnească numai satisfacţiuni indivi­duale, fie acestea ori cit de interesante şi chiar legitime din punctul de vedere omenesc. ori­cărui om,—de aceia fie­care din noi cind le citeşte îşi aminteşte cu drag de vremea cind viaţa nu i-a fost de­cît zimbet, cînd chiar necazurile îşi aveau farmecul lor, cînd totul în noi şi ’n jurul nostru părea numai ritm şi poiezie. Ci versul acela impetuos şi bogat, ver­sul luminos şi sonor, care se numeşte tine­reţă, îşi pierde curînd strălucita lui muzi- C litate. El ne revine ’n auz numai din cind în cînd, ne revine din trecut cu fermecă­­toare ecouri, pe care sufletul le ascultă’n­­c­uio­şat păstrînd mereu înfiorări tainice, pe urma puternicilor vibraţii pierdute pentru veci. Senzaţia aceasta de stingere, am incer­­cat-o în una din nopţile trecute în tovără­şia unui prietin drag, cu care altă dată şi sub alte orizonuri, am trăit un „tempo“ din viaţa de boem. Mă dusesem să-l văd la Lausanne- Era într’o primăvară îmbătător de caldă şi se­nină. Pretutindeni nu era de­cît risipă de roz şi de albastru. Cerul era albastru ; a­­pusurile erau roze , iar străveziile ape ale lacului Leman erau şi rozi şi albastre. „E­­ternul femenin ne parfuma tinereţă şi sbu­­ram în bărci, pe lac, din zori şi până 'n noapte, din noapte până ’n zori. Valurile tresăreau cu suspine de vioare şi viorele, tresăreau cu suspine de valuri. Pluteau a­­tunci pe lac romanţe de iubire... A fost... apoi,—totul a trecut. Iar acum, în noaptea asta de toamnă, cind după vreme multă ne-am întilnit din nou, ne-a ’nsufleţit o clipă pa amîndoi, do­rinţa arzătoare de-a re’ncerca macar în parte cite ceva din vechile senzaţii. ... Şi-am deşartat pahare multe... şi-au ris şi-au prins arcuşuri de vioare,—dar trecu­tul a rămas tot trecut, iar fie­care zimbet al clipelor de-acuma, părea o lacrimă în do­rul vremilor de-atunci. ... Şi ’n timp ce legănătoare valsuri Îşi împrăştiau armoniile prin noaptea de toamnă, sufletul îmi sbura spre pierduta primăvară, spre albastrul tirrereţei, spre albastrele ape ale lacului,—singurul rămas acelaş. „Jeunesse n’a qu’uri tempş“­HAROLD Şl De Octavian Qoga Această trecere sguduitoare de la o generaţie la aita până bine de curând încă n’a existat în sinul cărturărimii noastre, care e o clasă înfripată de cin­­zeci de ani. Fiind zămislită In acelaş timp şi în condiţii de existenţă similare, a trăit o viaţă sufle­­teascâ uniformă şi a trebuit să treacă câteva decenii, ca avîndu-se a doua ge­neraţie sâ inceapă o fermentaţie mai vie şi o luptă mai îndărătnică de adaptare şi primenire. Astăzi după cinci decenii

Next