Mişcarea, iunie 1911 (Anul 3, nr. 116-138)
1911-06-10 / nr. 124
ANUL III.No. 124 5 BANI Redacţia şi administraţia Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) a bom@mtk. In tară pe un an . . 20 lei ăta 10ie un an . are an . . . iu ,, Petrei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an . . . 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 50% ZIAR. NAȚIONAL /•is *J;v >:• j» -í- ;> ■ . -• • ■ •V VINERI 10 IUNIE 1911 SUB DIRECȚIUNEA UflUl COMITET APARE ZILNIC financiuri Comerciale Linia in pagina Il-a 1. leu Linia in pagina IU-a SO ban Linia in pagina IV-a 40 ban TELEFON 121------ Aleşii Morţilor... Un episod nou a venit sa ilus treze opera electorală a guvernului de astăzi. In Capitală a avut loc alegerea unui deputat al colegiului al Il-lea de Cameră. Zdrobită şi înfricoşata de extraordinarele succese electorale pe care le-a repurtat guvernul pănă acum, opoziţia nu a cutezat să se aventureze într’o asemenea titanica lupta electorală, cu titanicul candidat al guvernului dl. Costică Miclescu... Faptul acesta a dat presei guvernamentale inspiraţii superbe, pentru a putea cînta odată mai mult grandoarea electorală a guvernului şi slăbiciunea umilită a opoziţiei care nu a avut curajul de a se angaja în luptă cu un candidat de forţa d-lui Costică Miclescu ! Dar guvernul d-lui Carp este predestinat a fi guvernul „succeselor“ electorale. Căci aşa cum a dat „lupta“ în această alegere, guvernul tot poate spune că a repurtat un „succes !“. In primul loc este următorul fapt destul de eloquent: din 7485 de alegători înscrişi la colegiul al II-lea de Cameră din Bucureşti, guvernul a reuşit, după sforţări uriaşe,pe care le vom expune mai jos să întrunească pentru candidatul oficial 2971 de voturi. Din şapte mii, două mii, cu o diferenţă de cinci mii, dar dl. Costică Miclescu este alesul veritabil şi real al colegiului al II-lea de Cameră. Dl. Costică este deputat, colegiul îşi are reprezentant, guvernul numără un nou „succes“, iar opoziţia e perdută ! Dar mai interesante decît proporţiile de cifre, sunt condiţiunile în care cele 2971 voturi s’au întrunit în jurul numelui celebru a d-lui Costică Miclescu. Un ziar din Capitală ne dă cîteva date care merită să rămînă în istoria moravurilor politice din veacul fericit al asanărei junimiste. La redacţia acestui ziar s’au prezintat doi cetăţeni, cari au declarat că un agent guvernamental le-a dat cîte o carte de alegător şi cîte un leu, obligîndu-i să voteze, dar să declare că poartă alte nume de cît cele adevărate. După cercetările făcute s’a stabilit că una din acele cărţi purta numele unui alegător trecut de mult în lumea drepţilor, iar a doua carte aparţinea unui tînăr Gh. Petrescu, a cărui iscălitură fusese falsificată pe cartea de alegător, pentru ca un individ plătit cu un leu să poată vota în locul adevăratului alegător. Acesta a fost sistemul. Un sistem şi ingenios şi economicos. Ingenios pentru că l-a făcut pe dl. Costică Miclescu deputat; economicos pentru că cele 2971 de voturi nu reprezintă pentru guvern o cheltuială mai mare de 2971 lei. Dar aceşti aleşi ai morţilor au o mare menire politică: ei sunt chemaţi să deie viaţă guvernului care desgroapă morţii... Oricum ar fi un asemenea fapt merită să fie reţinut, nu ca o armă de lupta împotriva unui guvern care se luptă cu morţii, dar ca un document al vremilor ce le trăim. Pentru că un asemenea fapt, oricît de banal ar fi, are meritul de a învedera minciuna actualului sistem reprezentativ. Minciuna asanărei nu mai are are nevoie să fie învederată, dar comedia trista a sistemului electoral care fabrică reprezentanţa naţională, trebue să fie demascata, pentru ca toată lumea să vadă ce reprezintă astăzi un deputat şi cum se fabrică un parlament. Din acest exces de falsificare cinică a întregei noastre vieţi politice şi constituţionale, poate va isbucni reacţiunea sănătoasă care să asigure renaşterea acestei vieţi morbide, date pe străzi, formînd rînduri simetrice de la un capăt la celalalt... Dar regretăm că nu putem reproduce în întregime această capod’operă de stil şi de gîndire. „Nu vedeţi păcătoşilor—ţipă «Evenimentului—că actuala admnistraţiune comunală depune o muncă extraordinară (cuvîntul extraordinar este întrebuinţat de 56 ori) pentru curăţirea şi repararea străzilor ? Zi şi noapte sute şi mii de oameni lucrează la curăţirea şi repararea străzilor. Bucoii ce sunteţi, nu vedeţi ?...» Ei bine onorabile nu vedem miile de oameni cari lucrează zi şi noapte. Nu-i vedem nicăiri. Vedem însă şi ne înspăimîntă murdăria ce domneşte în cartierele mărginaşe. Vedem murdăria din foasta grădină a primăriei, pe aceia din dosul otelului Binder, precum şi depositele formidabile din grădina zisă Gheorghian din Păcurari, pentru a nu cita decît numai cîteva exemple. Vor fi lucrînd în altă parte sute şi mii de oameni, cu sute de care şi de căruţi, dar în Iaşi în tot caşul nu. Ce voiţi ? Dacă nu vedem... Sunt lucruri cari oricît ar spumega „Evenimentul“ nu se pot contesta. In tot caşul regretăm a nu mai putea sta de vorbă cu podarii d-lui Stamatiu... „Gunoaie la curent!-“ Nu ştim pe mîna cui a încăput „Evenimentul“, dar constatăm că a capatat înfăţişarea unei excelente gazete de la Mizil. Răposatul Condeescu dacă ar fi în viaţă cu siguranţă ar revendica dreptul de proprietate asupra acestei gazete. Redactat într’un stil desmaţat,, fiecare frază e o incoherenţă şi fiecare articol o colecţie de prostii care delectează. Şi cînd ne gîndim că acesta este ziarul oficios al junimiştilor ieşeni! Numărul de aseară al „Evenimentului“ este dedicat pe d’antregul „Mişcărei“. Inteligenţii redactori au scormonit toate căştile tipografiei mucigăite, combinînd compacte şi cursive pentru a’şi pune în relief produsele unei imaginaţii... exuberante. Intr’un articol cu litere mascate, un măturător—căci [altceva nu poate să fie autorul lui—se ocupă de gunoaile laşului pe care actuala admnistraţie comunală „voeşte să le pună la curent“. Nu aşa, că e ideal să vedem odată gunoaiele Iaşului puse la curent, aran DIN SAGA Colegialitate gazetărească „Arată, putină colegialitate gazetărească „Mişcarea“ răfuindu-l pe d-l Cristofor“. „ Evenimentul“ închipuiri bizare Ia minte îmi răsar : Cum naiba eforelul Ajuns-a gazetar ... Să-l studiez,—în palmă Aşez acest atom. Mă’ntreb ce vietate-i Căci n’are chip de om. Şi cum cu ochiul liber Nu pot s’ajung la scop, Pe Cristofor, pe dată II bag spre microscop. Şi văd o aratare Cu cap şi labe mici ; Si-e frunte i s’arată Doi lacomi licurici. E cam umflat la burtă, Puţin adus de şale. Şi’n palmă inprimate-s Efigii de parale. ... Tu’n lumea burghezească Eşti alfa şi omega. Dar eu, cu tot regretul, Nu pot să-ţi zic : colega: Rinaldo. NOTE VESELE Orbii lui Nietzsche Din „Evenimentul* de aseară , textual :„Partizanii unui om mare au obiceiul de a se orbi ei însăşi pentru a-i putea cînta mai bine laudele“. Omul mare, dacă nu cumva e Cristofor, cu siguranţă că-i CC. Mitică Greceanu... Dar orbii ?... lap Reparaţie! Actuala administraţie comunală are o singură deviză : curăţenie şi reparaţie ! Ambele reţete, înainte de a fi necesare oraşului, sunt imperios necesare d-lor Greceanu, Cosmovici şi Stamatiu. In special d-rul Caţavencu are nevoe de o reparaţie radicală ! Afacerea Timuş D-nii de la „Evenimentul“, cari au fost decoraţi, în gradul de cavaleri, cu „Coroana Romîniei“ pentru curajul de a calomnia şi înjura, caută să ne dea un răspuns şi în afacerea Severin—Timuş—Todireni. Deşi la început au negat existenţa oricărei afaceri Timuş — Todireni (v■ articolul din „Evenimentul“ întitulat „Minciuna-manie“) in numărul de aseară, faţă de somaţiunea noastră au fost nevoiţi să-i recunoască existenţa şi să-i încerce o justificare. Răspunsul „Evenimentului“ ne arată că afacerea e mai gravă decît o credeam chiar noi. Ce ne aduce, în adevăr, „Evenimentul“ la cunoştinţă ? Ascultaţi : 1- a) Că, d. inginer hotarnic Stukinski a fost angajat de Epitropie să facă hotărnicia moşiei Todireni şi că d-sa studiind actele şi documentele vecinităţei moşiei Jumătăţeni, proprietatea d-nului Timuş, găseşte o incalcare oarecare In moşia Epitropiei, încălcare pe care a însemnat’o pe faţa pămîntului cu moşoroaie provizorie, aşa cum îi permite art. 10 din regulamentul hotărniciilor. 2 a) Că, d. Timuş, deşi n’a formulat înaintea inginerului hotarnic, aşa precum prescrie art. 14 din reg. hotărniciilor, nici o plîngere şi nici o pretenţiune în scris, desfiinţează moşoroaiele provizorie ale inginerului cu ajutorul mai multor ţarani. 3- 11) Că, deşi însemnarea cu moşoraie provizorie, nu însamnă o transferare de proprietate, nici macar o tulburare de posesiune, din momentul ce e permisă de regulamentul hotărniciilor, d. Timuş în loc de a mai aştepta judecata Îmbunatului—înaintea căruia putea face o contestaţie la hotărnicia d-lui Sivinski.—se adresea şi cu petiţie la fipitropie pentru a obţine atenţinerea posesiune! de ţaţă. 4 a) Că Epitropia filcă a consulta pe Inginerul-hotarnic Swicinski, singurul inginer autorizat de Tribunal a face această hotărnicie, însărcinează pe un alt iginer, d. Răşcanu, să studieze petiţia d-lui Timuş şi să refereze, ştiut fiind că d. Răşcanu nu este decît un specialist inginer-silvic, 5 )a Că, numai după ce d. Răşcanu a referat, probabil constatînd posesiunea de faţă, că d. Timuş ar avea dreptate, cere d-lui inginer Ariarnie Swicinski să constate şi d-sa eroarea şi să rectifice linia In sensul favorabil d-lui Timus. Ceea ce pe româneşte însamnă «alua cărbunele cu mîna altuia.» 6 a) CA, d. inginer Swicinski a verificat din nou planurile şi calculele şi-şi menţine primele concluziuni refuzind printr’un raport energic să se preteze la jocul Epitropilor în dauna intereselor Epitropiei. (N. R. Să se publice raportul). Toate aceste rezultă lămurit din răspunsul „Evenimentului“. Ceea ce însă nu rezultă de loc din răspunsul „Evenimentului“ este faptul următor : că dl. Severin, fruntaş junimist, este acela care a venit cu petiţia d-lui Timuş la Epitropie făcînd pe stăruitorul acestuia ; că toate cele mai sus expuse s’au făcut după stăruinţa d-lui Severin—bine înţeles afară de raportul d-lui Swirinschi. Aci e aci. Şi aci nu răspunde nimic „EvenimentulNu ştim care o fi culoarea politică a d-lui Timuş, dar cetate cunoaştem pozitiv e culoarea politică a d-lui Severin. In orice caz luăm act de declaraţia „ Evenimentului“ că, în urma campaniei noastre, Epitropia a renunţat la raportul d-lui Răşcanu, favorabil d-lui Timuş, mergînd înaintea Tribunalului cu raportul d-lui Swicinski, favorabil Epitropiei. S-or fi convins şi Epitropii că nu merge cu „afacerile politice“ pe neresuflate. IN ESCUHSIE — Wole şi impresii — IV In căleaşcă. — Al treilea tovarăş.-- Doctorul care doarme.— Persecuţia unui cartel.—Spre Slănic.— Printre munţi şi codri.—Poezia isvoruui.— O reminiscenţă poetică. — Simbolizarea lui Stavri.—In Satul Nou.— Tablouri de ţară. —In Slănic.— La Hotelul Racoviţă.—Îmbăierea escursioniştilor ! Resturnaţi în caleaşcă, cîte trei de fiecare, lăsăm în urmă orăşelul şi în sunetul vesel al clopoţeilor întindem drumul spre acel cuib de vară, dătător de viaţă, care e Slănicul Moldovei... Cum plouase cu cîteva ore mai înainte, praful de pe şoseaua Slănicului nu e atlt de mare cum ne aşteptam, dar totuşi mai toţi escursioniştii şi-au pus rvănţările, pentru orice eventualitate... Cel de al treilea tovarăş al nostru, care s’a urcat în caretă cu noi, e un medic pensionar î nalt, spătosşi binetâcut care, aşa cum s’a aşezat in trăsură, ocupă un loc foarte comod... Ca să nu-l stingheresc şi ca să-i dau răgaz să aţipiască, mititel cum sunt de statură mă fac şi mai mititel, mă string într’un colţ şi-l ţin in braţe şi pe tovarăşul meu de la Iaşi... Doctorul nu-i supărat de loc, şi drept revanşă faţă de această îndatorire, îşi deschide umbrela ca să ne apere de soare... Curînd insă, —aşa cum era obosit de drum şi mai cu seamă după masă—doctorul adoarme cu umbrela in mînă... Umbrela se leagănă cînd în colo, cind încoace, după legănatul trăsurei, şi„ poc !“ ne loveşte în pălăriile de pae, ca să nu zic în cap, dred pe mine, cînd pe colegul de la Iaşi.. Rîdem amîndoi încet, de politeţă, ca să nu-l trezim pe corpolentul doctor, şi mai cu seamă ca să nu călcăm legile politeţii şi ne ferim capetele de verigole de fer ale umbrelei... Intre acestea ne-am depărtat bine de Tg.-Ocna şi suntem aproape la jumătatea drumului spre Slănic... Uităm amindoi nota veselă a doctorului care se leagănă în căleaşcă intr’un dulce somn de după-amează şi răminem extaziaţi de frumuseţa priveliştilor ce ni-o oferă drumul acesta de la Tg.-Ocna la Slănic ! Ce tablouri minunate şi fermecătoare pentru acela care se abate pentru prima oară încoace !.. Numai munţi şi codri, stinci şi brazi de secole !.. De o parte şi de alta, cu cît înaintezi mai mult spre Slănic, se ţin lanţ munţii aceştia stîncoşi şi pădurile acestea de brad cari par’că nu se mai sfîrşesc... Pe şoseaua de curînd construită care înlesneşte drumul vizitatorilor, trăsura coboară numai la vale—fără însă ca la întoarcere să ai de urcat cine ştie ce dealuri mari—şi din cînd în cînd, de la distanţa, cînd îi arunci privirea de-a lungul şoselei care şerpueşte printre munţi şi codrii, ţi se pare cîteodată că colo, unde-i vezi capătul, ţi se închide calea ca să rămîi în mijlocul unui codru de veacuri în care dorm toate poveştile copilăriei... Dar îndată ajungi la cotitură, de unde cărarea se prelungeşte din nou, într’o altă varietate de tablouri rustice şi sufletul ţi se avîntă—par’c’ai vrea să umbli tot’una, fără sfîrşit, ca să sorbi aerul înviorător de munte şi toată comoara de frumuseţi ale acestui superb colţ de natură... Câte-odată cărarea taie munţii atît de apropieţi unii de alţii, nu cît ai senzaţii că te afunzi mereu între stinci şi strabaţi locuri pe unde n’a mai străbătut fiinţa omeniască... In urmă priveliştile iar se deschid şi ai dinaintea ochilor orizonturi largi, munţi şi codrii, într’o varietate de nedescris... Printre munţi, coborind din dealul Slănicului, şerpueşte o apă de pare un pirău... Apa nu e adîncă, în citi vezi fundul... Stinci şi blocuri mari de piatră, prăvălite de pe munţii înalţi, se întind de-a lungul isvorului care îşi are origina în munţii Transilvaniei, şi fac ca apa să se prăvale intr’un murmur lin, duios, —par’c’ai asculta o legendă de veacuri spus pe şoptite... Ce-o fi povestind oare murmurul acestui isvor?... „Din brazii deşi crescuţi pe stinci Ca umbre negre, un isvor Străbate prin păduri adinei întunecat de umbra lor. - BLOCK-NOTES politeţa lui politicosu— Eminenţii, eleganţii şi inteligenţii—mai ales inteligenţii !—stilişti de la „Evenimentul“ au fost cuprinşi la un moment dat de un violent acces de „colegialitate“ în presă. Stiliştii ne cereau să fim „colegiali“ cu fruntaşii guvernamentali din localitate şi ca atare să-i apărăm, după sfîntul principiu al „colegialităţei în presă“, de atacurile presei politice. Pănă ce vom putea răspunde la implorarea „Evenimentului“, adică pănă cînd vom avea fericitul prilej de a lua apararea d-lui Greceanu, Negruts, Heciungescu, Stroja etc., ne simţim extrem de fericiţi de a reproduce ultimile graţiozităţi ce ni le aruncă eminenţii, excelenţii, eleganţii etc. stilişti de la „Evenimentul“, tot în baza sfîntului principiu al colegialităţei în presă! Pe ziua de eri „Evenimentul“ nm ne-a putut servi decît următoarele perle stilistice : neghiobi, proşti, păcătoşi, netrebnici, buccii, neruşinaţi, alcoolici, smintiţi, nebuni, dezechilibraţi ! Toate acestea intr’un singur număr! Şi să mai spună cineva că politeţa ,evenimentului“ nu a întrecut politeţa lui Politicosu sau că la Iaşi nu se respectă „colegialitatea în presă !“ Pe cînd o nouă serie de graţiozităţi ? Le aşteptăm cu o nerăbdare arzătoare. Ne-a prins o dragoste nebună de gazeta lui Politicosu! Ptk. DIN SBORUL VREMII la o serbare Redăm mai la vale o hazlie latimplare autentică, petrecută de curînd la o serbare de bine facere dintr’o grădină de provincie. Ei ne este relevată de un martor ocular, a căruia bună credinţă nu poate fi pusă la’ndoială. O doamnă pe cit de frumoasă şi amabilă, pe atlt de bine făcătoare, aranjase un bazar la această serbare de bine-facere, unde vindea diferite obiecte. Intre alţii, veni In acest chioşc un domn foarte bogat, dar cunoscut, pentru avariţia sa nemai pomenită. Dlnsul se opri spre a privi cu jind la atît De mult spre lanuri verzi îşi cală 011 drum pe unde să coboare Ca să-şi pătrundă apa toata De cer, de aer şi de soare. Dar cite valuri de isvor Se risipesc ! Şi el pe drum Lovit de stinci la un pripor S’a ’mprăştiat ca nor de fuju... Dar picăturile s’adunară In vadurele jos, subt stîncă — Şi uite-l iar pornit să-şi spună Povestea lui, mai dulce încă. Se duc de-a valma’n văi cu dinsul Răsfrinte’n faţa apei sure, Privelişti, stinci şi brazi, In prinsul Nelămurit de la pădure. Aşa’ncărcat din munţi aleargă Mai viu, mai repede, mai mare — Şi tot ajunge ’n valea largă La cer nemărginit, la soare.“ Murmurul fantastic al albului isvor de prin munţii Slănicului rai-au evocat in