Mişcarea, iunie 1911 (Anul 3, nr. 116-138)
1911-06-11 / nr. 125
ANUL III.No. 125 B ANI Redacţia şi administrativ Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABONAMENT SR 1 In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni . ... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 60%MAR mm f IQHAE* - MB1R1L SAMBATA H IUNIE 1911 SUB DIRECTIUNEA uistui comitet financiari Comerciale libia în pagina H-a 1. leu Linia în pagina Hl-a 50 ban Linia în pagina IV-a 40 ban TELEFON 121----- APARE ZILNIC „îngrădirea“ d-lui Arion — Cu privire la activitatea extra-şcolara a învăţătorilor — — «-st*»— Ziarele guvernamentale ne aduc ştiri interesante : Guvernul a început să lucreze, să desfăşure o deosebită activitate, şi aceasta tocmai în ajunul sezonului de vacanţă. Aşa aflăm din aceste ziare că d. Marghiloman, ministrul de interne, a început să pregătiască o reformă administrativă, în care scop a dat o circulară către toţi prefecţii de judeţ ca să i se raporteze care este situaţia economică a comunelor. Vom vedea deci pe dl. Negruzzi, prefectul judeţului nostru, inspected comunele şi întocmind raportul dorit de şeful seu, dl. Al. Marghiloman ministrul de interne, care, cum se vede, vrea să complacă primului ministru, luînd atitudine în chestia reformei administrative generale ! La rîndul seu dl. C. C. Arion — în afară de rolul puţin graţios ce-l are în conflictul sinodal—şi-a propus să desfăşure şi d-sa o activitate la departamentul ce-l ocupă— şi aceasta tot în sezonul marei vacanţe ! Dl. Arion, după ce a întocmit comisiunele pentru cercetarea cărţilor didactice — comisiune în care nu figurează nici un profesor din Moldova, chiar dintre aceia cari sunt vechi conservatori— a hotărît, în urma unei convorbiri ce a avut cu dl. Ionescu-Lungu, inspector al învăţămîntului primar, „ca să îngrădiască activitatea extra şcolară a învăţătorilor", —cum ne anunţa cu mare emfază ziarele oficioase ale partidului guvernamental. Ce înţelege actualul ministru al instrucţiei prin această... „îngrădire" nu se ştie în mod pozitiv. Ziarul „Seara" în numărul de astăzi ne dă cîteva lămuriri In această privinţă. Ministrul instrucţiei, ne informează „Seara", va face „o serie de inspecţiuni, pe la şcoalele primare de la ţară", după care va îngrădi activitatea extraşcolară a învăţătorilor rurali, această activitate, crede dl. Árion, Impiedecînd pro gresarea şcolilor săteşti. Cari sunt roadele acestei activităţi extraordinare a învăţătorilor de la sate, se ştie. Datorita acestei activităţi au cîştigat nu numai şcolile săteşti cari au făcut paşi mari pe calea progresului, dar şi populaţia rurala care a fost îndrumată pe căile economice şi culturale. Chestiunea activităţei extraordinare a luminătorilor poporului de la ţară a fost obiectul unor lungi discuţii, atît în congresele anuale generale ale învăţătorilor, cît şi prin presa noastră. Această activitate în afară de şcoală a corpului învăţătoresc la sate, însemna o operă de regenerare a ţărănimei noastre—şi ea se datoreşte d-lui Sp. Haret, fostul ministru al cultelor, care a înţăles că alăturea de preotul de la ţără, învăţătorul are această menire sfîntă de a Îndruma pe ţăran pe căile adevărate ale culturei şi economiei naţionale. Dl. Arion însă pare că se ridică în contra luminărei poporului la sate—şi călăuzit de această ideie are intenţiunea de a „Îngrădi" activitatea extra-şcolară a învăţătorului rural, pentru a face ca ţăranul nostru să reintre în întunericul legendar de veacuri. Să nădăjduim că o asemenea intenţiune nefastă nu va putea lua fiinţă... UNIOTE VESELE Spiritul „„scribensilor“. Ziarul cavalerilor „decoraţi“ şi-a înlocuit informaţiunele zilnice cu informaţiuni pretinse a fi spirituale. Foarte frumos din partea „colegilor“ noştrii... Dacă „venimentul“ nu reuşeşte să fie spiritual cum ar vrea, cetitorul poate rîde cu poftă văzînd cit și cum se căznesc „scribenzii“—cuvîntul e împrumutat din... fondul de astăzi al celebrului ziar—să facă spirit !.. In cît cetitorul tot rîde !... Cîteva... Din acelaș ziar... căznit, reproducem următoarea frază aritmetico-gramaticală: „Și dacă anul trecut holera nu ar fi apărut ameninţătoare aproape de marginele ţarei dinspre Rusia, nu se luau nici macar acele cîteva puţine măsuri higienice de aparare ce s’au luat atunci“. „Citeva nu—dar cîteva multe ? Scribendule, treci la loc—zero la gramatică, rezo la matematică... Pseudonim nimerit. „Conservatorul“ are astăzi un articol cu semnătura... „un vechiu liberal“. Când nu mai are cine să semneze „un vechiu conservator“ noul pseudonim al redactorului de la „Conservatorul“ e bine ales !... ■aSMusa» EtommsaxemsmtSM «BBa^aaiBBiBMire^SfciiaiataMWiwaflgaBsaasaBBttaawgEasaisE^ Revendicare... Oficiosul greceniştilor—câci fruntaşii conservatori din localitate îl repudiază la orice împrejurare — ne respunde asară în chestiunea activităţii administraţiei comunale de sub conducerea „celui mai capatol" cetăţean al Iaşului, d. Dim. Greceanu. Din faptele înşirate în stilul cel mai desmaţat posibil, resultă, după „Evenimentul“ — care singur nu poate crede ceia ce afirmă—că lucrările realizate în anii din urmă în oraşul nostru se datoresc în cea mai mare parte... d-nului Grecianu ! In istoria comunei noastre nici una din administraţiile liberale cari au condus interesele Iaşului nu poate ocupa un colţ de pagină macar, toată opera de edilitate fiind numene... d-lui Greceanu. Opera cea mai de căpetenie, înzestrarea oraşului cu apa potabila de Timişeşti, este opera partidului conservator, şi mai ales a d-lui Greceanu ! De n’ar fi fost d. Greceanu... prin Africa, în timpul cînd se discuta chestiunea apei, ieșenii n’ar fi avut’o astăzi realizată. De celelalte chestiuni di edilitate nu mai vorbim. Di cînd au venit la Comună terțetul Greceanu — Cosmovici—Stamatiu, lașul e în culmea fericirii !... Totul e îmbunătăţit şi ameliorat iar starea de salubritate a oraşului e mai mult decît ideală !... Fâcînd aceste revendicări, nu ne vom mira cînd într’o zi vom ceti în „ Evenimentul“ că „mortalitatea a scăzut“ dar şi că numărul noui-născuţilor s' a dublat sau că Sanatoriul de tuberculoşi de la Bîrnova care se deschide acum, este opera d-lui Iancu Stamatiu—care mai anii trecuţi a făcut o escursiune prin pădurea de acolo, atunci cînd sportul d-sale nu era atît de hipic cum e astăzi... Bietul „Eveniment“... Pompierii faplui In mod fugitiv am înregistrat în numărul de ori al ziarului nostru şi mai mult sub titlu de nostimadă, un record al ruţelei pompierilor din Iaşi. Faptul presintă totuşi o deosebită importanţă şi comportă o discuţiune mai serioasă. In strada Ţicăul de Jos se declarase ori noapte un incendiu la casele cu No. 3. Aceasta era pe la orele 10 luni. Dindu-se alarma, aproape tot cartierul a fost imediat în picioare, iar sergentul din punct a înştiinţat pompierii. Pănă să sosească aceştia însă, vecinii au început singuri operaţiunile de salvare. Focul însă lua proporţiuni tot mai mari, ameninţînd şi proprietăţile vecine, îngrijorarea devenea din ce în ce mai mare şi toţi protestau în potriva faptului că sosirea pompierilor întîrzie. Flăcările mistuise întreaga clădire; erau orele 11 jum., dar nici urmă de pompier. Se fac orele 12, focul începe a se potoli, fiind localizat de către vecinii veniţi în ajutor. La orele 12 jumătate toată lumea se retrage fiind cu desăvîrşire stîns. La orele 1 însă populaţiunea din partea locului este alarmată şi trezită din somn de semnalele de alarmă ale pompierilor. Lumea a alergat îngrijorată crezînd că e vorba de un alt incendiu, sau de vre-o reisbucnire a celui stîns. Ce era însă? Sosiseră pompierii cari fuseseră chiemaţi la orele 10 juni !... Ce s’a mai petrecute lesne de înţeles. Cetăţenii adunaţi în număr mare în jurul salvatorilor întârziaţi, i-au primit cu vehemente protestări. Şi nu e vorba aci de un cas isolat. Promptitudinea pompierilor ieşeni a devenit proverbială, căci nu este întăia oară cînd ei sosesc după potolirea unui incendiu. Peste împrejurarea aceasta însă nu trebue trecut atît de lesne cu vederea şi se cuvine ca cei în drept să cerceteze caşul şi să ia măsuri în consecinţă. Poate că sunt motive cari ar putea fi înlăturate. Poate că răspunderea nu poate cădea întreagă asupra pompierilor. Ştim că posturile sunt insuficiente, că sistemul anunţărei prin sergenţi este dificil, dar iarăşi nu putem înţelege că ei să sosească la un incendiu după două ore. Cu chipul acesta laşul este expus unui permanent pericol, căci incaşul de care ne ocupăm, dacă ar fi fost o furtună, sau chiar un vînt mai puternic, un întreg cartier ar fi căzut pradă flăcărilor. Administației comunale în primul loc ii incumbă datoria de a medita asupra acestei chestiuni de o netăgăduită importanță. DIN SBORUL VREMII Ce poate foamea. Acura cîţiva ani un oarecare Mr. Starr poseda un cabinet de curioşi taţi şi un muzeu la New-York, unde se putea vedea şi un tatuat cu desăvîrşire, care căzuse odată în mîinile sălbăticiilor, de la cari suferise această operaţie. Intr’o zi veni la el o femeie tînără, numită Irena Woodyard, întrebîndu-1 dacă nu-i putea da ceva de lucru. Ea i se plînse că soţul ei se afla la spital, având un picior rupt, şi că ea şi copilul ei n’aveau cu ce trăi, pentru care îl ruga să-i dea vreo ocupaţie spre a-şi cîştiga pîinea zilnică. Atunci posesorului muzeului îi veni în minte această ideie: de ce nu s’ar expune oare şi o femeie tatuată? zis şi făcut. El propuse femeiei ca s’o tatueze şi s’o expuie în muzeul lui. In acelaşi timp însă, îi atrase atenţia că procedeul pentru tatuare era destul de ’ndelungat şi foarte dureros, şi că, afară de aceasta trebuia să găsească pe cineva care să se priceapă în lucrul acesta. Sărmana femeie, după multă gîndire, se hotărî. Atunci Starr găsi un bătrîn matelot, care se pricepea în ale tatuărei şi chiar trăia din aceia că întipărea diferite semne pe braţele şi pe mîinele mateloţilor. Stăpînul muzeului încheiă o ’nvoială cu femeia prin care se obliga să-i plătească cîte zece dolari pe săptămînă în timpul tatuărei şi apoi, in timpul unui an, cîte cincizeci de dolari pe săptămînă. Această condiţiune fiind primită, bătrânul matelot începu cu laştuarea care dură şapte luni şi pe care femeia o suferi c’un eroism rar, până cînd faţa-i semăna c’un tablou viu. Ea fu prima femeie albă tatuată şi aduse mulţi bani stăpânului muzeului. Dânsa se poate vedea şi acum la Barnum şi posedă o avere însemnată. lfiliantul profesional IV KKVK l'IA Ia şcoala profesională elevii au cursuri speciale de matematică, mecanică, ştiinţe fizice, de cunoştinţa materialelor, de desemn artistic, modelaj, de desemn industrial şi de lucrări manuale, care sunt trebuitoare spre a prepară, ca sa între imediat în practică la eşirea lor din şcoală. Pentru a fi primit în clasa I a şcoalei profesionale, a şcoalei comerciale, sau a gimnazului matematic, elevul trebue să fie cel puţin de 15 ani şi să aibă certificatul de terminarea clasei a III-a industriale sau a clasei corespunzătoare de la vre-un colegiu comunal din cantonul de rând, sau să dea un examen satisfăcător din obiectele acestei clase. Cursurile încep la 1 Septembrie şi se sfirşesc la 25 Iulie spre deosebire de şcoalele din Elveţia germană, unde cursurile încep ca şi în Germania în April. Ia şcoala industrială se învaţă următoarele obiecte : Clasa I. Religia (2 ore) franceza (6), germana (4), istoria (2), geografia (2), aritmetica (3), contabilitatea (2), istoria naturală (2), caligrafia (2), desemnul artistic (2), desemnul industrial (2), cântul (2), gimnastica (2), exerciţii militare (2). Clasa II. Religiunea (1), franceza (5), germana (4), istoria (2), geografia (2), aritmetica şi contabilitatea (3), algebra (2), geometria (2), istoria naturală (2), fizica (1), desemnul artistic (2), desemnul industrial (2), cântul (1), atelierul pentru lucrarea lemnului (2), gimnastica (2), exercite militare (2), Clasa II î. Franceza (4), Germana (4), istoria (2), instrucţiunea civilă (1) geografia (1), contabilitatea (1), algebra (2), geometra (1), mecanica (1), istoria naturală (2), ebenda (2), fizica (2), desemnul artistic (2), desemnat industrial (2), cintul (2), atelierul pentru lucratul lemnului (3), gramatica (1), exercite militare (2). In şcoala profesională se predau următoarele obiecte : Anul I. Francez (4), germana (4), istoria (2), matematica (3), Arogonometria şi geografia analitică (2), geometria descriptivă (2), fizica (2), chemia (1), desemnul artistic şi modelaj (4), desemnul industrial (6), lucrul manual (8), memiserie, forge, auslage. Anul II. Franceza (3), germana (3), istoria (2), matematica (3), geometria şi topografia (2), trigonometria și geometria analitică (1), geometria descriptivă (2), mecanica (2), fizica (2), contabilitatea industrială (1), desemnul artistic I și modelajul (1), desemnul industrial (6), lucrul manual (8). Anul III. Franceza (3), germana (3), istoria artei (2), geometria descriptiva (2), mecanica (4), fiica (1), cunoştinţa materialelor (2), dreptul unual şi legislaţiunea industrială (2), desemnul artistic (2), desemnul industrial (6), lucrul manual (1). Technicul canionului Zurich din Winterthur are 6 secţiuni : Secţiunea constructorilor, secţiunea technicilor de maşini (mecanica) şi electroterlinilor, secţiunea chimicelă, secţiunea de industrie artistică, Carte industriale), secţiunea geometriilor şi secţiunea comercială. Serile şi Duminecă : se ţin cursuri pen IN ESCORSIE — Note și Impresii — O noapte în Slănic.—Prima ei a sezoeonului.—Ea isvoarele Slănicului.—O familiesuferindă.—Vilele ! Arta și natura.—Masa de la Casino. — Doamna care flirtează.—Ioasturile— Vagoanele cu paturi.—Melancolie și romantism. — Reminiscență. In amurg... Prima sară în Slănic !... Escursioniştii, învioraţi de baie dar mai ales de aerul răcoros din munţii Slănicului, răsar pe toate potecile, admirînd atîtea locuri pitoreşti pe care ochiul le vede pentru întâia oară. Din pavilionul din deal, la Casino, răsună cind fanfara, cînd orchestra militară de sub comanda capelmaestrului Vlăduţă... Din codru însă, dinspre muntele Cerbului, răsună cintecul cucului ca un imn ce-l închină nouilor oaspeţi... E prima zi din iunie— şi prima zi din sezonul staţiunei... Slănicul e liniştit şi are tot farmecul unei splendide localităţi de ţară... Vilele sunt pustii încă, dar gata şi nu aşteptarea musafirilor de vară care’şi urmează cura la Slănic !... Mesele aranjate pe la birturi stau goale — lipsesc încă muşteriii! Totuşi e un fel de mişcare care se observă la fiece pas... Personalul băilor şi al instalaţiunilor pe de o parte şi negustorii pe de alta, se agită, luînd toate măsurile ca totul să funcţioneze în ordine... Urcăm, de la hotel, dealul care duce spre isvorul No. 1... Aicea ne oprim ca să gustăm un păhărel de apă... Tovarăşul meu, care soarbe aceleaşi senzaţii ca şi mine, îmi recomandă acest isvor minunat din care a mai băut in alte veri şi mă îndeamnă să urcăm dealul mai departe, ca să dăm de isvorul No. 3... Nu mă opun şi pornim înainte ascultind cum vine, din înălţimea munţilor, cîntecul melodios al cucului... Din deal cîţiva lucrători coboară grăbiţi, îndreptîndu-se spre casă... In vale, pe stingă, in apropierea farmaciei, oamenii încarcă sticlele pline umplute cu apa din isvoare, pentru a le transporta in altă parte, ca s’o beie acei suferinzi cari n’au putinţa de a suporta o deplasare la Slănic... In timpul acesta zăresc o familie întreagă care seîntoarce de la isvorul No. 3 la care am ajuns... După portul lor sărăcăcios şi după paloarea din obraji, se cunoaşte cît de colo că e o familie nevoiaşa şi suferindă, venită să-şi aline suferinţele la apele tămăduitoare şi la aerul înviorător al Slănicului... Ca şi isvorul No. 1 e pustiu şi isvorul No. 3... Apa curge uşor şi se risipeşte în vad... Ciţi suferinzi n’ar sorbi-o şi nu şi-ar alina suferinţele de ar avea posibilitatea să fie aicea !... In jurul isvoarelor observi nişte blocuri mari de piatră, pe colţul munţilor, pe cari stau săpate numele diferitelor persoane cari au visitat această localitate... Blocurile acestea se aidică pănă în vîrful munţilor şi pe ele avem şi indicaţiamea cu ciţi ani în urmă s’au făcut acestesăpături!... De la «sala de cură» ne reîntoarcem... La opt şi jumătate trebuie să luăm masa laolaltă şi ne îndreptăm spre Casino... De la cotitura din dreptul hotelului Cerbu ai posibilitatea să vezi tot miezul Slănicului... Ce aspect prezintă vilele aceste elegante în mijlocul munţilor şi al codrilor !... Ce superbă e armonia dintre eleganţa artistică şi eleganţa naturală însăşi! Ce farmec cu totul deosebit prezintă acest amestec şi cît de frumos apare complectarea făcută de mina omenească in mijlocul celei mai fantastice sălbatecii!... Şi sălbatăcia aceasta a Slănicului —în afară de centrul său care îţi dă impresia oraşului modern—înălţimea nespusă a munţilor, şi desimea arborilor, dau localităţei acesteia ceamai accentuată splendoare... Dar iată ne cu toţii în jurul unei mese aranjate în toată lungimea terasei Casinoului... Dispoziţia e generală şi glumele curg unele după altele... Toţi sunt in vervă... Neastâmpăratul secretar al „asociaţiei medicilor“ umblă de la un loc la altul, căutând ca fiecărui comesian să nu-i lipsească nimic... Se discută, se minâncă, se bea şi se face haz,— mai ales!... Am prilejul să fac pe cavalerul şi să servesc pe o doamnă, soţia unui medic din Oltenia... Tipul acestei «doctorese» —fără alt titlu de cît acel al soţului — este prea interesant ca să nu-i conserv cîteva rinduri—spre amintire... Ii vom zice deci, ca s’o caracterizăm de la început, Doamna care flirtează ! ’Naltă, mlădioasă, vioaie—prea vioaie ! — „doamna care flirtează“ deşi e cu soţul la masă conversează cu toată lumea, se lasă a fi servită de toţi... Ochii care de fapt exprimă o prea mare... senzibilitate, îi umblu în toate părţile, iar vocea-i, de altfel plăcută, resună tare şi întrece celelalte glasuri... O observasem fiică la dejunul din Tg- Ocna unde se distinsese prin ţinuta-i degajată... Dintre toţi discuta mai mult ca un tînăr medic care o sorbia din ochi... Vădit— flirtau !... Eram sigur, căci îi urmăriam de curiositate şi chiar din plăcere... «Doamna care flirta» mă interesa... Dar acuma, la masa de pe terasa Casinoakii, se făcuse schimbare de decor... Tânărul medic de la Tg. Ocna, care avea ceva simpatic în toată atitudinea sa dispăruse, şi’n locul seu, lingă „doamna care flirtează“ apăruse un altul, cu o figură mai puţin plăcută, aproape bana-