Mişcarea, iunie 1911 (Anul 3, nr. 116-138)

1911-06-11 / nr. 125

ANUL III.­No. 125 B A­NI Redacţia şi administrativ Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Liberal) ABONAMENT SR 1 In ţară pe un an . . 20 lei Pe jumătate an ... 10 „ Pe trei luni .... 5 „ In străinătate pe un an 40 Iei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni . ... 10 „ Preoţii şi Învăţătorii rurali 60%­M­AR mm f IQHAE* - MB1R1L SA­MB­ATA H IUNIE 1911 SUB DIRECTIUNEA uistui comitet financiari Comerciale libia în pagina H-a 1. leu Linia în pagina Hl-a 50 ban Linia în pagina IV-a 40 ban TELEFON 121-----­ APARE ZILNIC „îngrădirea“ d-lui Arion — Cu privire la activitatea extra-şcolara a învăţătorilor — — «-st*­»—­ Ziarele guvernamentale ne aduc ştiri interesante : Guvernul a înce­put să lucreze, să desfăşure o deo­sebită activitate, şi aceasta tocmai în ajunul sezonului de vacanţă. Aşa aflăm din aceste ziare că d. Marghiloman, ministrul de interne, a început să pregătiască o reformă administrativă, în care scop a dat o circulară către toţi prefecţii de judeţ ca să i se raporteze care este situaţia economică a comunelor. Vom vedea deci pe dl. Negruzzi, prefectul judeţului nostru, inspec­ted comunele şi întocmind rapor­tul dorit de şeful seu, dl. Al. Mar­ghiloman ministrul de interne, care, cum se vede, vrea să complacă primului ministru, luînd atitudine în chestia reformei administrative generale ! La rîndul seu dl. C. C. Arion — în afară de rolul puţin graţios ce-l are în conflictul sinodal—şi-a pro­pus să desfăşure şi d-sa o activi­tate la departamentul ce-l ocupă— şi aceasta tot în sezonul marei va­canţe ! Dl. Arion, după ce a întoc­mit comisiunele pentru cercetarea cărţilor didactice — comisiune în care nu figurează nici un profesor din Moldova, chiar dintre aceia cari sunt vechi conservatori— a ho­­tărît, în urma unei convorbiri ce a avut cu dl. Ionescu-Lungu, in­spector al învăţămîntului primar, „ca să îngrădiască activitatea ex­tra şcolară a învăţătorilor", —cum ne anunţa cu mare emfază ziarele oficioase ale partidului guverna­mental. Ce înţelege actualul ministru al instrucţiei prin această... „îngrădi­re" nu se ştie în mod pozitiv. Zia­rul „Seara" în numărul de astăzi ne dă cîteva lămuriri In această privinţă. Ministrul instrucţiei, ne in­formează „Seara", va face „o serie de inspecţiuni, pe la şcoalele pri­mare de la ţară", după care va în­grădi activitatea extraşcolară a în­văţătorilor rurali, această activitate, crede dl. Árion, Impiedecînd pro­ gresarea şcolilor săteşti. Cari sunt roadele acestei activi­tăţi extraordinare a învăţătorilor de la sate, se ştie. Datorita aces­tei activităţi au cîştigat nu numai şcolile săteşti cari au făcut paşi mari pe calea progresului, dar şi populaţia rurala care a fost îndru­mată pe căile economice şi cul­turale. Chestiunea activităţei extra­ordinare a luminătorilor poporului de la ţară a fost obiectul unor lungi discuţii, atît în congresele a­­nuale generale ale învăţătorilor, cît şi prin presa noastră. Această ac­tivitate în afară de şcoală a cor­pului învăţătoresc la sate, însemna o operă de regenerare a ţărănimei noastre—şi ea se datoreşte d-lui Sp. Haret, fostul ministru al culte­lor, care a înţăles că alăturea de preotul de la ţără, învăţătorul are această menire sfîntă de a Îndruma pe ţăran pe căile adevărate ale culturei şi economiei naţionale. Dl. Arion însă pare că se ridică în contra luminărei poporului la sate—şi călăuzit de această ideie are intenţiunea de a „Îngrădi" ac­tivitatea extra-şcolară a învăţăto­rului rural, pentru a face ca ţăra­nul nostru să reintre în întunericul legendar de veacuri. Să nădăjduim că o asemenea in­­tenţiune nefastă nu va putea lua fiinţă... UNIOTE VESELE Spiritul „„scribensilor“. Ziarul cavalerilor „decoraţi“ şi-a înlocuit informaţiunele zilnice cu informaţiuni pretin­se a fi spirituale. Foarte frumos din partea „colegilor“ noştrii... Dacă „venimentul“ nu reuşeşte să fie spi­ritual cum ar vrea, cetitorul poate rîde cu poftă văzînd cit și cum se căznesc „scri­­benzii“—cuvîntul e împrumutat din... fondul de astăzi al celebrului ziar—să facă spirit !.. In cît cetitorul tot rîde !... Cîte­va... Din acelaș ziar... căznit, reproducem ur­mătoarea frază aritmetico-gramaticală: „Și dacă anul trecut holera nu ar fi apă­rut ameninţătoare aproape de marginele ţa­rei din­spre Rusia, nu se luau nici macar acele cîte­va puţine măsuri higienice de a­­parare ce s’au luat atunci“. „Cite­va nu—dar cîte­va multe ? Scribendule, treci la loc—zero la grama­tică, rezo la matematică... Pseudonim nimerit. „Conservatorul“ are astăzi un articol cu semnătura... „un vechiu liberal“. Când nu mai are cine să semneze „un vechiu conservator“ noul pseudonim al re­dactorului de la „Conservatorul“ e bine a­­les !... ■aSMusa» EtommsaxemsmtSM «BBa^aaiBBiBMire^SfciiaiataMWiwaflgaBsaasaBBttaawgEasaisE^ Revendicare... Oficiosul greceniştilor—câci fruntaşii conservatori din localitate îl repudiază la orice împrejurare — ne respunde asară în chestiunea activităţii administraţiei comunale de sub conducerea „celui mai capatol" cetăţean al Iaşului, d. Dim. Greceanu. Din faptele înşirate în stilul cel mai desmaţat posibil, resultă, după „Eveni­mentul“ — care singur nu poate crede ceia­ ce afirmă—că lucrările realizate în anii din urmă în oraşul nostru se da­­toresc în cea mai mare parte... d-nului Grecianu ! In istoria comunei noastre nici una din administraţiile liberale cari au con­dus interesele Iaşului nu poate ocupa un colţ de pagină macar, toată opera de edilitate fiind numen­e... d-lui Gre­ceanu. Opera cea mai de căpetenie, înzestra­rea oraşului cu apa potabila de Timi­­şeşti, este opera partidului conservator, şi mai ales a d-lui Greceanu ! De n’ar fi fost d. Greceanu... prin Africa, în timpul cînd se discuta chestiunea apei, ieșenii n’ar fi avut’o astăzi realizată. De celelalte chestiuni di edilitate nu mai vorbim. Di cînd au venit la Comună terțetul Greceanu — Cosmovi­ci—Stamatiu, lașul e în culmea fericirii !... Totul e îmbună­tăţit şi ameliorat iar starea de salubri­tate a oraşului e mai mult de­cît ide­ală !... Fâcînd aceste revendicări, nu ne vom mira cînd într’o zi vom ceti în „ Eveni­mentul“ că „mortalitatea a scăzut“ dar şi că numărul noui-născuţilor s' a dublat sau că Sanatoriul de tuberculoşi de la Bîrnova care se deschide acum, este o­­pera d-lui Iancu Stamatiu—care mai anii trecuţi a făcut o escursiune prin pădurea de acolo, atunci cînd sportul d-sale nu era atît de hipic cum e astăzi... Bietul „Eveniment“­­... Pompierii faplui In mod fugitiv am înregistrat în nu­mărul de ori al ziarului nostru şi mai mult sub titlu de nostimadă, un record al ruţelei pompierilor din Iaşi. Faptul presintă totuşi o deosebită im­portanţă şi comportă o discuţiune mai serioasă. In strada Ţicăul de Jos se declarase ori noapte un incendiu la casele cu No. 3. Aceasta era pe la orele 10 luni. Dindu-se alarma, aproape tot cartierul a fost ime­diat în picioare, iar sergentul din punct a înştiinţat pompierii. Pănă să sosească aceştia însă, vecinii au început singuri operaţiunile de sal­vare. Focul însă lua proporţiuni tot mai mari, ameninţînd şi proprietăţile vecine, îngrijorarea devenea din ce în ce mai mare şi toţi protestau în potriva faptului că sosirea pompierilor întîrzie. Flăcările mistuise întreaga clădire; erau orele 11 jum., dar nici urmă de pompier. Se fac orele 12, focul începe a se po­toli, fiind localizat de către vecinii veniţi în ajutor. La orele 12 jumătate toată lumea se retrage fiind cu desăvîrşire stîns. La orele 1 însă populaţiunea din partea locului este alarmată şi trezită din somn de semnalele de alarmă ale pompierilor. Lumea a alergat îngrijorată crezînd că e vorba de un alt incendiu, sau de vre-o reisbucnire a celui stîns. Ce era însă? Sosiseră pompierii cari fu­seseră chiemaţi la orele 10 juni !... Ce s’a mai petrecute lesne de înţeles. Cetăţenii adunaţi în număr mare în ju­rul salvatorilor întârziaţi, i-au primit cu vehemente protestări. Şi nu e vorba aci de un cas isolat. Promptitudinea pompierilor ieşeni a devenit proverbială, căci nu este întăia oară cînd ei sosesc după potolirea unui incendiu. Peste împrejurarea aceasta însă nu trebue trecut atît de lesne cu vederea şi se cuvine ca cei în drept să cerceteze caşul şi să ia măsuri în consecinţă. Poate că sunt motive cari ar putea fi înlăturate. Poate că răspunderea nu poate cădea întreagă asupra pompierilor. Ştim că posturile sunt insuficiente, că sistemul anunţărei prin sergenţi este dificil, dar iarăşi nu putem înţelege că ei să sosească la un incendiu după două ore. Cu chipul acesta laşul este expus unui permanent pericol, căci in­caşul de care ne ocupăm, dacă ar fi fost o furtună, sau chiar un vînt mai puternic, un în­treg cartier ar fi căzut pradă flăcărilor. Administației comunale în primul loc ii incumbă datoria de a medita asupra acestei chestiuni de o netăgăduită im­portanță. DIN SBORUL VREMII Ce poate foamea. Acura cîţi­va ani un oare­care Mr. Starr poseda un cabinet de curioşi taţi şi un mu­zeu la New-York, unde se putea vedea şi un tatuat cu desăvîrşire, care căzuse odată în mîinile sălbăticiilor, de la cari suferise a­­ceastă operaţie. Intr’o zi veni la el o femeie tînără, numită Irena Woodyard, întrebîn­­du-1 dacă nu-i putea da ceva de lucru. Ea i se plînse că soţul ei se afla la spital, a­­vând un picior rupt, şi că ea şi copilul ei n’aveau cu ce trăi, pentru care îl ruga să-i dea vre­o ocupaţie spre a-şi cîştiga pîinea zil­nică. Atunci posesorului muzeului îi veni în minte această ideie: de ce nu s’ar expune oare şi o femeie tatuată? zis şi făcut. El propuse femeiei ca s’o tatueze şi s’o expuie în muzeul lui. In acelaşi timp însă, îi atrase atenţia că procedeul pentru tatu­­are era destul de ’ndelungat şi foarte du­reros, şi că, afară de aceasta trebuia să gă­sească pe cineva care să se priceapă în lu­crul acesta. Sărmana femeie, după multă gîndire, se hotărî. Atunci Starr găsi un bătrîn matelot, care se pricepea în ale tatuărei şi chiar trăia din aceia că întipărea diferite semne pe braţele şi pe mîinele mateloţilor. Stăpî­­nul muzeului încheiă o ’nvoială cu femeia prin care se obliga să-i plătească cîte zece dolari pe săptămînă în timpul tatuărei şi apoi, in timpul unui an, cîte cinci­zeci de dolari pe săptămînă. Această condiţiune fi­ind primită, bătrânul matelot începu cu laş­tuarea care dură şapte luni şi pe care fe­meia o suferi c’un eroism rar, până cînd faţa-i semăna c’un tablou viu. Ea fu prima femeie albă tatuată şi aduse mulţi bani stăpânu­lui muzeului. Dânsa se poate vedea şi acum la Barnum şi posedă o avere însemnată. lfiliantul profesional IV KK­VK­ l'IA Ia şcoala profesională elevii au cursuri speciale de matematică, mecanică, şti­inţe fizice, de cunoştinţa materialelor, de desemn artistic, modelaj, de desemn in­dustrial şi de lucrări manuale, care sunt trebuitoare spre a­­ prepară, ca sa între imediat în practică la eşirea lor din şcoală. Pentru a fi primit în clasa I a şcoalei profesionale, a şcoalei comerciale, sau a gimnazului matematic, elevul tre­­bue să fie cel puţin de 15 ani şi să aibă certificatul de terminarea clasei a III-a industriale sau a clasei corespunzătoare de la vre-un colegiu comunal din can­tonul de rând, sau să dea un examen satisfăcător din obiectele acestei clase. Cursurile încep la 1 Septembrie şi se sfirşesc la 25 Iulie spre deosebire de şcoalele din Elveţia germană, unde cursu­rile încep ca şi în Germania în April. Ia şcoala industrială se învaţă urmă­toarele obiecte : Clasa I. Religia (2 ore) franceza (6), germana (4), istoria (2), geografia (2), a­­ritmetica (3), contabilitatea (2), istoria naturală (2), caligrafia (2), desemnul ar­tistic (2), desemnul industrial (2), cântul (2), gimnastica (2), exerciţii militare (2). Clasa II. Religiunea (1), franceza (5), germana (4), istoria (2), geografia (2), aritmetica şi contabilitatea (3), algebra (2), geometria (2), istoria naturală (2), fizica (1), desemnul artistic (2), desem­nul industrial (2), cântul (1), atelierul pentru lucrarea lemnului (2), gimnastica (2), exercite militare (2), Clasa II î. Franceza (4), Germana (4), istoria (2), instrucţiunea civilă (1) geo­grafia (1), contabilitatea (1), algebra (2), geomet­ra (1), mecanica (1), istoria na­turală (2), ebenda (2), fizica (2), desem­nul artistic (2), desemnat industrial (2), cintul (2), atelierul pentru lucratul lem­nului (3), gramatica (1), exercite mili­tare (2). In şcoala profesională se predau ur­mătoarele obiecte : Anul I. Francez (4), germana (4), is­toria (2), matematica (3), Arogonometria şi geografia analitică (2), geometria des­criptivă (2), fizica (2), chemia (1), desem­nul artistic şi modelaj (4), desemnul in­dustrial (6), lucrul manual (8), memise­­rie, forge, auslage. Anul II. Franceza (3), germana (3), istoria (2), matematica (3), geometria şi topografia (2), trigonometria și geome­tria analitică (1), geometria descriptivă (2), mecanica (2), fizica (2), contabilita­tea industrială (1), desemnul artistic I și modelajul (1), desemnul industrial (6), lu­crul manual (8). Anul III. Franceza (3), germana (3), istoria artei (2), geometria descriptiva (2), mecanica (4), fiica (1), cunoştinţa materialelor (2), dreptul unual şi legis­­laţiunea industrială (2), desemnul artis­tic (2), desemnul industrial (6), lucrul manual (1). Technicul canionului Zurich din Win­terthur are 6 secţiuni : Secţiunea cons­tructorilor, secţiunea technicilor de ma­şini (mecanica) şi electroterlinilor, sec­ţiunea ch­imicelă, secţiunea de industrie artistică, Carte industriale), secţiunea geometriilor şi secţiunea comercială. Serile şi Duminecă : se ţin cursuri pen­ IN ESCORSIE — Note și Impresii —­­ O noapte în Slănic.—Prima ei a sezo­­eonului.—Ea isvoarele Slănicului.—O familie­­suferindă.—Vilele ! Arta și natura.—Masa de la Casino. — Doam­na care flirtează.—Ioasturile— Vagoa­nele cu paturi.—Melancolie și roman­tism. — Reminiscență. In amurg... Prima sară în Slănic !... Escursioniştii, învioraţi de baie dar mai ales de aerul răcoros din munţii Slănicului, răsar pe toate potecile, admi­­rînd atîtea locuri pitoreşti pe care ochiul le vede pentru întâia oară. Din pavilionul din deal, la Casino, ră­sună cind fanfara, cînd orchestra mili­tară de sub comanda capelmaestrului Vlăduţă... Din codru însă, din­spre mun­tele Cerbului, răsună cintecul cucului ca un imn ce-l închină nouilor oaspeţi... E prima zi din iunie— şi prima zi din sezonul staţiunei... Slănicul e liniştit şi are tot farmecul unei splendide locali­tăţi de ţară... Vilele sunt pustii încă, dar gata şi nu aşteptarea musafirilor de vară care’şi urmează cura la Slănic !... Mesele aranjate pe la birturi stau goale — lipsesc încă muşteriii! Totuşi e un fel de mişcare care se observă la fie­ce pas... Personalul băilor şi al instalaţiunilor pe de o parte şi negustorii pe de alta, se a­­gită, luînd toate măsurile ca totul să funcţioneze în ordine... Urcăm, de la hotel, dealul care duce spre isvorul No. 1... Aicea ne oprim ca să gustăm un păhărel de apă... Tovară­şul meu, care soarbe aceleaşi senzaţii ca şi mine, îmi recomandă acest isvor minunat din care a mai băut in alte veri şi mă îndeamnă să urcăm dealul mai departe, ca să dăm de isvorul No. 3... Nu mă opun şi pornim înainte ascul­­tind cum vine, din înălţimea munţilor, cîntecul melodios al cucului... Din deal cîţi­va lucrători coboară gră­biţi, îndreptîndu-se spre casă... In vale, pe stingă, in apropierea farmaciei, oa­menii încarcă sticlele pline umplute cu apa din isvoare, pentru a le transporta in altă parte, ca s’o beie acei suferinzi cari n’au putinţa de a suporta o depla­sare la Slănic... In timpul acesta zăresc o familie în­treagă care se­­întoarce de la isvorul No. 3 la care am ajuns... După portul lor sărăcăcio­s şi după paloarea din o­­braji, se cunoaşte cît de colo că e o fa­milie nevoiaşa şi suferindă, venită să-şi aline suferinţele la apele tămăduitoare şi la aerul înviorător al Slănicului... Ca şi isvorul No. 1 e pustiu şi isvorul No. 3... Apa curge uşor şi se risipeşte în vad... Ciţi suferinzi n’ar sorbi-o şi nu şi-ar alina suferinţele de ar avea posi­bilitatea să fie aicea !... In jurul isvoa­relor observi nişte blocuri mari de pia­tră, pe colţul munţilor, pe cari stau să­pate numele diferitelor persoane cari au visitat această localitate... Blocurile a­­cestea se aidică pănă în vîrful munţilor şi pe ele avem şi indicaţiamea cu ciţi ani în urmă s’au făcut aceste­­săpături!... De la «sala de cură» ne reîntoarcem... La opt şi jumătate trebuie să luăm masa laolaltă şi ne îndreptăm spre Casino... De la cotitura din dreptul hotelului Cer­bu ai posibilitatea să vezi tot miezul Slănicului... Ce aspect prezintă vilele aceste ele­gante în mijlocul munţilor şi al codri­lor !... Ce superbă e armonia dintre e­­leganţa artistică şi eleganţa naturală în­săşi! Ce farmec cu totul deosebit pre­zintă acest amestec şi cît de frumos a­­pare complectarea făcută de mina ome­nească in mijlocul celei mai fantastice sălbatecii!... Şi sălbatăcia aceasta a Slă­­nicului —în afară de centrul său care îţi dă impresia oraşului modern—înălţimea nespusă a munţilor, şi desimea arbori­lor, dau localităţei acesteia cea­­mai ac­centuată splendoare... Dar iată ne cu toţii în jurul unei mese aranjate în toată lungimea terasei Ca­si­noului... Dispoziţia e generală şi glumele curg unele după altele... Toţi sunt in vervă... Neastâmpăratul secretar al „a­­sociaţiei medicilor“ umblă de la un loc la altul, căutând ca fie­cărui comesian să nu-i lipsească nimic... Se discută, se minâncă, se bea şi se face haz,— mai ales!... Am prilejul să fac pe cavalerul şi să servesc pe o doamnă, soţia unui m­edic din Oltenia... Tipul acestei «doctorese» —fără alt titlu de cît acel al soţului — este prea interesant ca să nu-i conserv cîte­va rinduri—spre amintire... Ii vom zice deci, ca s’o caracterizăm de la în­ceput, Doamna care flirtează ! ’Naltă, mlădioasă, vioaie—prea vioaie ! — „doamna care flirtează“ de­şi e cu soţul la masă conversează cu toată lumea, se lasă a fi servită de toţi... Ochii care de fapt exprimă o prea mare... senzibilitate, îi umblu în toate părţile, iar vocea-i,­ de alt­fel plăcută, resună tare şi întrece celelalte glasuri... O ob­servasem fiică la dejunul din Tg- Ocna unde se distinsese prin ţinuta-i degajată... Dintre toţi discuta mai mult ca un tînăr medic care o sorbia din ochi... Vădit— flirtau !... Eram sigur, căci îi urmăriam de curiositate şi chiar din plăcere... «Doamna care flirta» mă interesa... Dar acuma, la masa de pe terasa Ca­­sinoakii, se făcuse schimbare de decor... Tânărul medic de la Tg. Ocna, care a­­vea ceva simpatic în toată atitudinea sa dispăruse­, şi’n locul seu, lingă „doamna care flirtează“ apăruse un altul, cu o fi­gură mai puţin plăcută, aproape bana-

Next