Mişcarea, iulie 1911 (Anul 3, nr. 140-166)
1911-07-24 / nr. 159
ANUL III.No. 159 r Redactia şi Administratii Iaşi, Strada Păcurari 3. (Saloanele Clubului Libital) uun w ~t *v*t In t*râ pe un an . . 20 lei Pe jumătate an . . . 10 „ Pe trei luni .... 5 „ in străinătate pe un an 40 lei Pe jumătate an ... 20 „ Pe trei luni .... 10 „ Preoţii şi curăţătorii rurali 50 l’/in ZIAR NAȚIONAL - LIBERAI. Unde e „gheşeftul ?” » . __ * cW\1 Campania furibunda pe care a intreprins-o ministrul de interne împotriva societăței tramvaiurilor, s'a dovedit cu prisosinţa ca este un act de nebuneasca patima politică, iar justificările acestei campanii nu sunt decât falsificări patente, sau insinuaţiuni grosolane. D-l Marghiloman ardea de setea răzbunarei politice şi simţea totodată nevoia de a-şi afirma autoritatea în vederea speranţelor ce le nutreşte la şefia partidului conservator; toate acestea combinate cu interesele companiei Allard şi cu nevoia de a transforma instituţia tramvaiurilor intr’un viitor culcuş al agenţilor electorali, au contribuit la naşterea acestei campanii, ale cărei funeste consecinţi nu au a lovi în partidul liberal, ci în interesele cele mai vitale ale economiei noastre naţionale şi în prestigiul de care trebue sa se bucure întreprinderile romaneşti în faţa strainatatei. Se vorbeşte despre „gheşeftarii“ de la societatea tramvaiurilor. Dar care sunt „gheşeftarii" şi In ce coasta „gheşeftul" ? Acţiunile acestei societăţi nu sunt un monopol al partidului liberal ; aceste acţiuni sunt deţinute de oameni streini de organizaţiile politice, precum şi de foarte mulţi membri ai partidului conservator guvernamental, în rândul căruia se zice câ este cel mai mare acţionar al societăţei tramvaiurilor, d. Ghica-Comăneşti. Dar în ce constă „gheşeftul" ? Ziarele guvernului și-au luat sarcina de a arata care este proporția după care se vor distribui beneficiile eventuale ale întreprinderei. Iată care sunt aceste proporţii : în caz când beneficiile vor fi pana la 8 la suta, comuna va primi un sfert, iar acţionarii trei sferturi ; de la 8—12 la suta comuna va primi jumătate şi acţionarii jumătate din beneficiu ; iar in cazul când beneficiile vor trece de 12 la suta, Comuna va lua trei sferturi şi acţionarii numai un sfert. Dar mai este chestiunea numarului de voturi pe care Comuna îl are, după statute, în adunarea generala a societății. Presa guvernamentala striga: Comuna a fost paralizata prin faptul ca statutele nu-i acorda decât numărul voturilor corespunzătoare cu un sfert din totalul acţiunilor subscrise, ceea ce ar face ca pe când Comuna cu 6000 acţiuni sa aiba 600 voturi, acţionarii tot cu 6000 acţiuni să aibă 1200 voturi. Iata jaful, iata gheşeftul- striga presa guvernamentala. La aceasta chestiune, confratele „Viitorul", prin pana unui judicios cunoscător al chestiunei, aminteşte presei guvernamentale art. 159 din Codul de comerţ, care spune, ca acţionarul care are peste 1000 acţiuni, nu poate avea decât Un VOt pentru 25 acţiuni. Şi daca statutele se mărgineau la dreptul comun, Comuna ar fi avut 240 de voturi la cele pretinse 6000 acţiuni ce poseda, pe când după statutele societăţei, Comuna este avantajata, întrucat, prin derogare de la dreptul comun, s’a dat Primăriei dreptul la 600 voturi. Şi apoi se releva al. II din art. 22 care zice : Nimeni nu poate avea mai mult de zece voturi pentru sine, oricare ar fi numărul de acţiuni ce a depus. Va sa zică, cu delegaţie la dreptul comun, acţionarul, ori câte acţiuni ar avea, nu poate sa aiba mai mult de zece voturi. Socoteala presei guvernamentale prin urmare, cu 6000 de acţiuni împărţite la 5 nu este nici conformă cu Codul de Comerciu, nici cu statutele, căci după statute acţionarul cu 1000 de acţiuni de exemplu are numai 10 voturi şi daca presupunem ca sunt numai 2 acţionari cu câte 1000 de acţiuni, 3 cu 500 şi vre-o 4 sau 5 cu 200, sau cu 150, de unde mai scoateţi acele 1200 voturi ? Trecând la Comună, ea după statute este redusa la un sfert din numărul acţiunilor, însă calculul voturilor, se face pe 5 acţiuni un vot aşa încât, fie ca acest sfert ar fi socotit la un număr de 12.000 de acţiuni - după „Epoca" -fie la 3 sau 6000 de acţiuni, comuna are o situaţie mult superioara în Adunările generale decât a acţionarilor, pentru ca acţionarul ori câte acţiuni ar avea, dispune numai de 10 voturi, pe când Comuna are atâtea voturi de câte ori 5 intra în numărul de acţiuni care reprezintă un sfert din acţiunile subscrise. Iată care este realitatea exacta a situaţiunei pe care o are Comuna după statutele societăţei. Şi atunci Întrebam : Unde e jaful ? Unde e gheşeftul ? Incorectitudinea e de partea acelora care minaţi de meschine calcule politice şi de interese pătimaşe, au dat o lovitura atît de grea creditului romînesc şi prestigiului economic al ţarei. De ce încredere şi de ce consideraţie se mai poate bucura un asemenea prefect, înfierat şi umilit, în faţa organului central — ministerul de interne ? Dacă faptul este exact, deconfitul Negruzzi, oricit i-ar lipsi simţul pudoarei şi al demnităţei, nu mai poate rămînea în fruntea judeţului Ia£i. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni. SITUAŢIA Prefectului Negrum Un ziar din Capitală ne aduce astăzi o veste senzaţională. Prefectul Judeţului C. Negruzzi a primit lovitura decisivă : ministerul de interne nu i-a aprobat suma anuală de 6000 lei pe care a obţinut-o prin frauda din bugetul judeţului, ca cheltueli de reprezentaţie. Indignat de procedarea necinstită şi nedemnă a prefectului de judeţ, care a extorcat un vot al consiliului judeţean, ministerul de interne a dat prefectului Negruzzi lecţia ce i se cuvenea. Dacă faptul va fi exact, aşa cum ni-l relatează ziarul bucureştean, el este de o natură a pune intr’o situaţiune extrem de critică pe nefericitul deconfil din fruntea judeţului Iaşi. Un prefect care a înşelat buna credinţă a consiliului judeţean , un prefect care a voit să frusteze budgetul judeţului cu suma de 6000 lei anual, îşi primeşte înfierarea actului de nedemnitate şi de incorectitudine cea săvîrşit, de la propriul lui ministru de interne, care a refuzat acordarea unor cheltueli pe care prefectul le-a cerşit şi le-a obţinut prin fraudă de la consiliul judeţean. Asta este situaţiunea prefectului Negruzzi. Întrebarea este : cum mai poate rămânea un asemenea om în fruntea judeţului Iaşi ? DIN ȘAGA Moriua est.. .Gatirinca Dl. Stamatiu a dat ordin ca cei ce cintă din catirincă sa plătească In fiecare seară 5 lei; cu chipul acesta se distruge o iodispensabilă clasă de cintăre^i nocturni. Ziarele Nu vor răsuna de-acuma Gîntece de minarete Ca să joace vista voii Cu servantele cochete. Crai, In piept cu flori enorme N’or să facă serenade Cind, departe, catirinca Le inspiră dulci tirade. In tăcerea nopţii triste, Sub lumini de felinare,— Ce poetic minavela Ca un plîns, pe’ncetul, moare! Din cutia cu bilele Papagalii şi guzganii N’or să ne mai spue soarta, N’or sa ne prezică anii. Iancule, urât pe lume, De la Domn pîn la opincă,— Te botez—de-acum să-ți zică : Conu Iancu -Canrițica. Rinaldo Situaţie revoltătoare Oraşul nostru trece prin grele încercări de şase luni încoace. Căci pe mina unor neputincioşi şi ingimfaţi inventaţi de găunosul ciocoi de la Stînca, Iaşul a ajuns din punctul de vedere administrativ mai rău ca Podul Turcului, sau mai ştim noi ce tîrguşor neînsemnat. Ambele prefecturi, ca şi primăria au fost transformate în nişte biurouri în care cîţiva «insuficienţi» îşi exhibează nepriceperea, strigăcia şi uneori chiar necinstea. Asistăm de şase luni la un spectacol revoltător. Pompierul travestit de la prefectura poliţiei, se ridică dintr’o groapă, cade în alta. Nu se şterge încă impresia destabilită a unei prostii şi alta vine la rînd. Iar mai presus de toate patronează operaţiunile acelei oculte bande care cu prilejul chestiunei repausului duminica şi-a aratat iarăşi ghiarele şi de care nepriceputul de la prefectură se leapădă ca dracul de tămîe, cînd este demascat şi stigmatizat. Celălalt tovarăş de la prefectura judeţului nu se lasă mai pe jos. Constrîns de necesităţile unei precare situaţii financiare, care de altfel nu ne interesează, a debutat în administraţie printr’un ruşinos asalt la budgetul judeţului, de la care insă a fost respins în chip hotărît. De interesele judeţului nu mai vorbim şi e de ajuns să cităm un singur fapt pentru a învedera cum ştie prefectu Negruzzi să răspundă chiemărei sale. In ultima şedinţă a consiliului de higienă al judeţului, în care s’a discutat asupra măsurilor de prevenire a flagelului holerei, medicii de plasă s’au prins că nu pot face faţă necesităţilor întru cît diurna ce o au pentru deplasări este insuficientă în astfel de împrejurări excepţionale şi în consecinţă au cerut să li se pună la dispoziţie automobilul judeţului. Ei bine, pe cînd medicii se plîng de acest neajuns, automobilul prefecturei face curse de plăcere prin judeţele învecinate—cu mare viteză, căci statul plăteşte benzina—omoară oameni, dar desfătează membrii familiei prefectului care trebue să simtă să sunt la putere..... Şi a trebuit să sosească ordinul ministerului de interne pentru ca prefectu să convoace consiliul de higienă. In aşa situaţie suntem în drept să disperăm de soarta Iaşului. -“MM. J LI LLL J JL J J 1 1 BANI SUB DIBKCŢIUNEA üfiui comitet Linia in pagina Ii-a 1. leu Linia in pagina IU-a 60 bani Linia In pagina IV-a 40 bani ----- TELEFON 121—— APABK ZII.XI« Anunciuri Comerciale Distrugerii clanicului CUM PLEDEAZĂ „EVENIMENTUL“ Recunoaştem că e foarte grea misiunea celor de la „Evenimentul“ cărora ,li s’a impus să ia apărarea celor trei domni epitropi ai Spiridoniei ; această misiune este cu atît mai grea, cu cît redactorii ziarului grecenist au a releva meritele şi capacitatea administrativă ale medicului învârtitor de mese, dl. dr. Riegler, ale hrăpăreţului avocat Cristofor şi ale... d-lui C. Ivaşcu ! Aşa fiind, domnii de la «Evenimentul» pledează aseară în favoarea numiţilor epitropi, afirmind o serie de inexactităţi cu privire la debandada administrativă a Slănicului. Pentru a arăta cum văd cei de la „Eveimentul“ situaţiunea în care se a află Slănicul, şi pentru a învedera cum înţeleg d-lor să şi apere stăpînii, vom aminti în primul rînd că rapoartele d-lui dr. Brăescu, care a cerut epitropiei să se ia de urgenţă măsuri de îndreptare, sitici intitulate rapoarte «caraghioase». Aşa înţelege „Evenimentul» să califice interesul şi grija deosebită a d-l. dr. Brăescu, acest distins medic care în răstimpul de cînd a condus stabilimentele de hidroterapie şi inhalaţii a ridicat Slănicul la nivelul celor mai mai mari staţiuni europene—ceia-:e n'ar fi putut face zeci de Cristofori, Ivaşti şi Reglereşti! O minciună patentată aEvenimentului» e afirmaţiunea ce o face aseară, cum că la 1 Iunie au funcţionat băile şi inhalaţiile. Somăm pe d. dr. Regler care a fost aluneta la Slănic cu prilejul visitei făcute de cătră medicii excursionişti, să afirme pe cuvîntul d-sali de onoare dacă «Evenimentul» nu susţine cel mai sfruntat neadevăr. Nici căzile, nici hidroterapia şi nici inhalaţiile n’au funcţionat la 1 Iunie, nici la 2 Iunie şi atît d. dr. Brăescu cît şi d. dr. Riegler au suferit atuncea un adevărat afront, faţă de medicii congresişti cari n’au putut pricepe cum poate domni o asemenea neglijenţă intr’o staţiune principală ca Slănicul-Moldovei, care îşi începuse sezonul ! Restul pledoariei „ Evenimentului* mai conţine iarăşi afirmaţiuni şi aprecieri asupra rapoartelor repetate făcute de cotre d. dr. Brăescu—rapoarte prin care se cereau măsuri urgente de îndreptare—avînd în vedere că sezonul e înaintat. *Evenimentul» le numeşte iarăşi „rapoarte ridicule“. Relevăm teste aprecieri făcute de ziarul epitropilor, pentru a pune în evidenţă corectitudinea şi bunul simţ al d-lui dr. Brăescu care reclama zilnic, celor în drept, toate lipsurile şi toate defectele în funcţionarea stabilimentelor de băi şi hidroterapie şi a arăta revoltătoarea indolenţă a epitropilor cari au compromis reputaţia Slolnicului. Pledoaria minciunoasă şi injurioasă a « Evenimentului» arată şi mai bine mentalitatea faimoşilor epitropi ai Spiridoniei. COMORI UITATE Dacă averile mănăstireşti au fost secularizate, au mai ramas în aceste vechi locaşuri de pietate alte averi, cari cu siguranţă preţuesc cu mult mai mult de cit căldările de galbeni ce s’au găsit in pivniţele mănăstireşti, în momentul secularisărei. Sunt odoarele a căror valoare nu poate fi estimată. Cine a visitat vreodată mănăstirile din Moldova, in special M-rele Neamţ şi Secu şi a avut prilejul să vadă odoarele lor, a trebuit să rămînă înmărmurit de bogăţia lor. Aceste odoare atît sub raportul valoarei materiale şi cît mai ales sub acel al valoarei istorice, sunt nepreţuite. In M-rea Neamţ se găsesc colecţii întregi de donaţiuni scumpe ale foştilor Domnitori, obiecte bisericeşti lucrate în pietre scumpe şi legate la aur masiv. O evanghelie de o mărime extraordinară că abea o pot ridica două oameni, legată în aur şi dăruită M-rei de Împărăteasa Ecaterina a Rusiei, formează obiectul admiraţiunei tuturor. O altă evanghelie scrisă cu mina pe pergament, datată de vre-o 400 de ani în urmă, este un capo d’operă artistică, mai cu seamă în ceia ce priveşte execuţiunea figurilor pe nişte vremuri cînd nici nu exista peniţa. Nu mai vorbim de sculpturile în lemn executate pe cruci, care sfidează ghibărcia celui mai mare maistru al timpului. Apoi la M-rea Secu există un epitaf lucrat de mină de o voinicioasă exilată acum 2—300 ani, care constitue ultima perfecţiune a arteimanuale. De asemeni veşminte şi covoare de o valoare nepreţuită. Văzînd marele interes ce I. P. S. S. Mitropolitul Pimen poartă mănăstirilor din Moldova, credem că este oportun a se ocupa mai nndeaproape şi de aceste comori istorice, făcînd să li se dea o înîngrijire deosebită, pentru a le asigura mai ales pastrarea şi apoi a se face o inventariare sistematică. La Ma rea Secu de pildă, aceste odoare sunt ţinute în nişte sertare şi dulapuri, fiind scoase ori de cite ori reclamă curiositatea visitatorilor. Ei bine în astfel de condiţiuni ne îndoim că ele vor putea fi păstrate după cum se cuvine. Chestiunea prezintă o deosebita importanță și credem că propunerea noastră va fi luată în samă. DUMINICA 24 IULIE 1911 _D NI BORUL VREMII Stegi*. Tîrziu, în noaptea senină de Iulie mă întorceam spre casă. Pe strada singuratecă nici un trecător. Şi noaptea era atit de liniştită, de par’că vremea încremenise un loc. Cum, intr’adevăr, e oare cu putinţă să ai senzaţia trecerei timpului In nopţi de aceste, cînd liniştea firei se îmbracă intr’o tăcere atît de adincă, nu citiţi pare că totul stă încremenit in loc, stă incremenit intr’o alcătuire statică , In asemeni Împrejurări clipa pare seculară şi secolele par clipă. Treceam pe lingă o grădină adormită. Din fund casa de-abia apărea printre ramuri. Luna ii culca umbra pe aleile poleite. Dinspre o fereastră deschisă porni deodatâ in plină de flaut care umplu noaptea cu elegiacul lui suspin. Apoi flautul tăcu și o voce limpede de linală femeie Începu să reciteze versuri. Faptul imi păru cu atit mai atrăgător, cu cît cunoşteam poezia. Mi-a rămas in memorie—deşi nu-mi mai aduc aminte numele autorului ei—pentru că de mult, in adolescenţă, obişnuiam şi eu adese s’o spun tare, ca să-mi alint auzul cu parfumata ei sonoritate. O reproduc aici ca să reîntregesc pentru cetitori impresia pe care am cules’o dăunăzi, pe cînd mă’ntorceam acasă ttrziu, în noaptea senină de Iulie. Iat’o , Taliarhe iubite oaspe, de cînd nu mai vii la mine, Sub povara întristarei chipul meu s’a ofilit, Unde-s zilele frumoase ?... unde-s nopţile senine ? Parcă’n doliu toată lumea de atunci s’a învelit ! Vai ! Nu-ţi mai aduci aminte de trecuta fericire ! Taliarhe, Taliarhe, cit de grabnic te-ai schimbat! Tu’mi jurai că o să fie veşnică a ta iubire; Cu ce ţi-am greşit eu ţie, de attta m’ai uitat! Au portiţa ai găsit’o intr’o zi măcar Închisă, Cind tăcuta mea Licisca Intr’amurg te aşteaptă ? Nu ardeam de-ajuns parfumuri ?... faţa mea se vestejise ? Sau în jocurile noastre eu ţi-am refuzat... ceva ?...