Mişcarea, octombrie 1912 (Anul 4, nr. 217-241)

1912-10-24 / nr. 236

ANUL IV No. 236­­ %­• Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In tară pe un an.................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/o Ce va fi după război? Buletinul de astăzi al războiului este iarăşi defavorabil Turcilor. Du­pă primele telegrame sosite astăzi, armata turcească ar fi suferit un adevărat dezastru în regiunea Lule- Burgas. Rămîne bine înţeles ca a­­ceste ştiri astăzi laconice, să se confirme în mod oficial, pentru a putea trage toate concluziile nece­sare din noua fază gravă in care au intrat­­Ostilităţile. Azi Turcia, care nu e victorioa­să sub raportul militar, va înre­gistra o învingere sub raportul mo­ral şi diplomatic. Prea multe au fost greşelile ei strategice pînă a­­cum, prea slabă i-a fost rezistenţa până azi, pentru ca să mai poată vorbi semeţ şi sfidător, atunci cînd diplomaţii se vor întruni spre a rîndui viitorul peninsulei balcanice. Puterile mari din apus, cari au problemele lor naţionale şi econo­mice , cari, deşi se pregătesc ne­curmat de războiu, au neapărată nevoie de pace, s’au simţit neîn­cetat stinjenite din cauza vulcanu­lui balcanic, în fierbere timp de zeci de ani. Prima lor grijă va fi, după ce vulcanul a făcut erupţie şi lava lui s’a scurs sub forma unor valuri de sînge cald, să-i stingă crate­rul, pentru ca o nouă fierbere şi o nouă erupţie să nu mai vie să le tulbure opera de expansiune. Şi fiindcă măcelul sîngeros din Balcani a durat şi a luat proporţii din cauză că Turcia nu-şi a putut răpune duşmanul din primul mo­ment, Turcia va fi aceea care va fi făcută răspunzătoare pentru ne­­orînduelile din Balcani. Inferioritatea ei militară de pînă acum e un corolar al incapacităței administrative. Incapacitatea ei ad­ministrativă și slăbiciunea ei gene­rală sunt cauzele pentru cari sta­tele balcanice au luat, au avut în­drăzneala să ia armele. Puterile mari, cari nu vor să fie stînjenite în opera lor imperialistă, vor cău­ta deci să dea problemei balcanice soluţiuni cari să împedice pe viitor repetarea unui războiu în Balcani. Acesta e azi punctul cardinal al politicei internaţionale. Puterile mari sunt de acord că trebue să se schim­be starea lucrurilor din Balcani, că trebue să se dea ceva statelor cari au pornit războiul, dar că tre­bue să se lase ceva şi Turciei. In principiu Puterile mari sunt de acord asupra acestor necesităţi; neînţelese sunt numai prin faptul că nu ştiu cît trebue să se dea statelor balcanice şi cît trebue să se lase Turciei, înţelegerea se va face, deşi azi se arată încă foarte anevoiaşă. In mijlocul pregătirilor de vii­tor şi al eventualelor schimbări geo­grafice, în Balcani, ţara noastră îşi va avea, nu se poate să nu-şi ai­bă, partea ei. România nu e, din nefericire, o mare putere, din a­­celea cari dictează în lume. Dar prin politica ei de ordine şi civi­lizatoare, ea e un factor care im­pune respect. Nici geograficeşte, nici politiceşte, nu e un stat bal­canic. Dar schimbările ce se pre­gătesc în Balcani trebuie să-i a­­ducă şi ei o mărire de teritoriu şi de prestigiu. Atitudinea ei cuminte, graţie căreia conflictul care nelinişteşte Europa, n’a luat proporţii mai mari, cată să fie răsplătită. Aceasta va fi cu atît mai uşor, cu cit singura ţară care ar avea de făcut obiec­­ţiuni, ne datorează, pentru neutra­litatea noastră, o deosebită recu­noştinţă. In ciocnirile din răsăritul Euro­pei, România e ceia­ ce se numeşte un Stat-Tampon. E în interesul Europei ca acest stat tampon să fie cîte mai mare şi cît mai puternic. BLOCK-NOTES Comedia grecenistă Sâmbătă sara a avut loc la clubul con­­vervator o întrunire. Convocările fusese semnate de d. D. Greceanu, preşedintele clubului. In aceiaşi întrunire d. Greceanu a fost ales preşedinte al clubului. Aceasta in limbajul teatral se chiamă comedie bufă. Manechinii In clubul conservator local a ieşit la i­­veală o nouă nuanţă, aceia a manechi­­nilor. D-l A. D. Heiban în cuvântarea sa a aruncat acest epitet d-lui dr. Stroici. Apostrofa însă privind­■ pe mai mulţi membri, aceştia se vor constitui în gru­pare aparte. Ultima fază a fost o fază de nehotărâre în războiul din Balcani; — se dă­deau ici şi colo lupte neînsemnate, se petreceau solbătăcii chiar, dar nu se putea spune că vor avea ur­mări hotărâtoare. Acum însă a avut loc sângeroa­sa bătae între aliaţi şi Turci, la Lule-Burgas. Au căzut mulţi Turci şi restul armatelor musulmane s’au retras în dezordine spre Constan­­tinopol. Guvernul turcesc a dat un comunicat important. Se spune a­­colo că o ţară angajată într’un războiu trebue să suporte şi dezas­trul, dacă aşa s’ar întâmpla. Pe de altă parte acelaşi comuni­cat mângâe populaţia Bizanţului,— spunând că retragerea Turcilor e datorită unei manevre strategice. Fără îndoială că retragerea Tur­cilor e o manevră strategică, — dar e forţată de atacul violent al Bulgarilor. E un adevărat dezastru în Bal­cani; deşi diplomaţia l-ar fi putut opri, ea a întârziat să vadă rezul­tatul crâncenei încăerări. Momentul așteptat credem c’a so­sit. De la lupta de la Lule Burgas. _______ ______ MERCURI 24 OCTOMBRIE 1912 maiam­i — ■ .............. ■■■■ 1 .. ....... ■.» . ■ ........... « ...... _.__ Zi AiMVAT­ION­AL LIBERAL / * V,’ ' jjj ' ** “ Ai 4 SE^DIRECȚItNEA .^COMITET ZILINIC Anunciuri " Lkiia' 'ÎB , pagîna Il-a 1 leu. în pagina fVHI-a 50 bani.' In pagina IV-a 40 bani. ' T \\ VjV TELEFON )N 121 însă, până la complecta zdrobire a Turciei e o cale bună. Totuşi nu-i mai puţin adevărat că e o mare clătinare. Dacă acum nu se vor potoli răzvrătirile, ne pu­tem aştepta la o conflagraţie eu­ropeană. Nădăjduim însă, că dorita inter­venţie a Marilor Puteri va avea a­­cum loc şi, fără a întră în luptă alte ţări, se va sfârşi războiul. Dealtfel, ni se pare că toţi do­resc pacea. Turcii în urma luptei de la Lute Burgois, — Bulgarii, sfârşiţi de bani, — şi Europa vrea readucerea vremilor de linişte. Diplomaţia europeană are cuvîntul. Spionajul Daca noi nu avem habar asupra celor ce se petrec in marele imperiu vecin şi mai cu seamă in ceia ce priveşte mişcă­­rie de trupe, in schimb bunii noştri prie­teni de peste Prut şi-au organizat aci un excelent serviciu de spionaj. Acest serviciu funcţionează de altfel in permanenţă, dar de când cu izbucni­rea război­ul­ui din Balcani, serviciul de spionaj al ruşilor a devenit şi mai com­plect. Aeroplanele ruseşti ca o sfidare neper­­misă evoluiază, pe deasupra casarmelor noastre la înălţimi atât de mici că sbâr­­nâitul motoarelor trezeşte atenţiunea tu­­ror. Un biet jandarm rural din judeţul Fal­­ciu care observase incursiunea unui ase­menea aeroplan, a raportat comandantu­­­tului său că... va continua cercetările pentru a afla încotro a apucat!... Pănâ astăzi investigaţiile jandarmului continuă insa, in timp ce pilotul reîntors in Rusia şi-o fi depus de mult raportul. Dar nu numai atât. Alaltăen şi-a fă­cut apariţia in Iaşi un individ care din­­du­se drept ziarist a început sa între­prindă o ancheta in toată regula, in ceia ce priveşte mişcarea trupelor noastre. «Ziaristul» acesta in convorbirile ce le-a avut cu câte­va persoane cunoscute d­in localitate, se interesa asupra starei spinteiei de la noi şi a puterei armate de care dispunem. Fiind înştiinţaţi de această apariţie, ori am pu­tat sa vedem pe musafirul nostru, dar nu­­ am mai putut da de urmă. Probabil şi-a luat drumul spre alte lo­calităţi unde şi-ar putea procura „infor­­maţiun­” mai interesante. Am relevat aceste fapte pentru a în­vedera marele interes ce nu-i poartă bu­nii noştri amici de peste Prut. Dar credem că ziarişti de felul celuia ce ne-a vizitat pe noi, ar putea afla lu­cruri cu mult mai interesante în impe­riul ţarilor, unde clocoteşte un vulcan a cărui erupţiune va întârzia mai mult sau mai puţin. Motru consacră prin revista d-sale câ­teva rânduri „noului guvern“ din care reţinem ca fapt important pentru is­toria noastră politică următorul pasaj : „Este meritul netăgăduit al d-lui T. Maiorescu c’a înţeles şi a avut cura­jul să recunoască public această in­congruenţă între faptă şi formă. Dân­sul s’a ridicat deasupra intereselor momentane de partid şi a dat vieţii noastre constituţionale o formă care corespunde fondului. Soluţiunea cola­­borărei, soluţiunea sa personală, era singura potrivită momentelor actuale. Dacă după colaborare va urma o concentrare, este chestiune de viitor. Concentrarea de mai târziu nu va ri­dica întru nimic raţiunea de a fi a colaborărei de astăzi. Concentrarea de mai târziu va fi produsul evoluţi­­unei naturale a celor două partide conservatoare şi va avea menirea ei proprie, alta decât menirea pe care o are conlucrarea de azi. Nereuşita concentrării în viitor nu atrage după sine nereuşita scopului pe care şi l’a pus înainte guvernul actual de cola­borare­. Asupra colaborarei Atitudinea noastră în ceea­ ce pri­veşte existenţa unui partid conserva­tor şi la noi, este destul de cunoscu­tă în lumea politică. La opoziţie ca şi la guvern partidul liberal a recla­mat chiar existenţa unui partid con­servator, dar a unui partid conserva­tor călăuzit de idei şi principii con­servatoare şi nici de­cum de interese şi ambiţiuni personale, cum ne-a fost dat să vedem în timpul din urmă par­tidul conservator adunat în jurul dom­nului P. P. Carp. Atuncea când s’a pus în discuţie chestiunea reconstruirei partidului con­servator, noi cei întăi, ca partid poli­tic, am aprobat această ideie şi întru­cât am putut am stăruit chiar pentru realizarea ei. Acest lucru a fost decla­rat acum de către şeful nostru local, domnul C. Stere, care la întrunirea ce a avut loc alaltăieri la clubul liberal a afirmat că „noi de altfel totdeauna am înţeles necesitatea reconstruirei unui partid conservator“. In ceia­ ce priveşte formula momen­tană a colaborarei, domnul Radul­escu PĂRERI ŞI FAPTE Primul zburător WilburWirgt îşi va avea peste puţin monu­mentul în recunoscătorul Paris. Listele tie subscripţie Întocmite in acest scop trec din m­ina în mină şi Sunt acoperite de iscă­lituri. Nu s’a ales încă colţul de oraş, unde genialul american îşi va in­alta in marmura ca­pul său curios de vultur pleşuv, cu frun­tea înalta, cu nasul coroiat, cu buzele strinse şi subţiri. lata un nume, iată un chip, cari vor ră­­m­ine veşnic in memoria oamenilor. Wil­bur Wight, cel dintâi om care a sburat sub soare ,va esclama posteritatea. Fiinţa lui va fi legată de cea mai extraordinara invenţie a gemiului uman. Şi lua gîndesc că, nu sunt nici zece ani de atunci, numele lui n’ar fi evocat nimic în minţile omeneşti. Acum zece ani, priviam cu toţii aviaţiu­­nea ca pe una din acele visuri zadarnice cari fac parte din domeniul imposibilului absolut. Putinţa de a străbate văzduhul in aeroplan­ ne aparea tot aşa de puţin pro­babila ca aceia de a Învia un mort, ca o excursiune in planeta Alarte. Astăzi avia­­ţiun­ea este un fapt împlinit. Spectacolul u­­manitor sburatori ne va surprinde mai mult ca automobilismul, sau ca drumul de fer. Am la biblioteca mea un volum de nu­vele ale Scriitorului englez Well­ scrise d­­eun­ doisprezece ani. Li-am răsfoit nu mai tîrziu de aseara. Am recitit printre diviseie, o încetată „Argonauții moderni“ al cărei subiect e tocmai păţania unor savanți cari vor sa pună la cale o maşina de sturat. Şi d. Wells era în acea epocă aşa departe de gindul că peste puţin va avea prilejul să vada în realitate ceea ce el trata drept nişte bicţiuni ale purei închipuiri! Wilbur Wright îşi va avea aşa­dar sta­tuia la Paris. Şi monumentul sau va fi, sunt sigur, neîncetat împodobit cu fiori de către aviatorii francezi recunoscători marelui for predecesor anglo-saxon. DIN S­B­O­R­U­L VREMII Creaturile lui prometeu­ îşi au şi baleturile soarta lor. Baletul lui Beethoven „Creaturile lui Prometeu“ a avut una foarte ciudată. Compus la În­ceputul veacului trecut, el a avut mare succes la Viena şi Milano, unde a trăit, cîţiva ani de-a rîndul, pe scenele prin­cipale. Apoi a dispărut, pentru un motiv de forţă majoră : se pierduse textul. Mu­zica a rămas, ea figurează p nă in ziua de azi in programele concertelor, dar libretul nu s’a mai putut găsi. D. Gri­­gorie Pantazi, un român bucovinean sta­bilit la Viena, care se ocupă cu mult zei de asemenea chestiuni, luase hotărirea să găsească el libretul lui Beethoven sau, să scrie altul. D sa s’a pus deci pe mun­că. Vreme îndelungată a explorat bibli­otecile, arhivele şi muzeele din Viena şi Milano, notînd cu grijă tot ce putea găsi în legătură cu „Creaturile lui Prometeu“: afişe, programe, recenzii prin ziare, no­tiţe diverse de prin scrisorile particulare ale spectatorilor de pe vremuri cami în­­tîmplâtor îşi vor fi spus o impresie sau o părere. Înarmat astfel şi condus de însăşi mu­zica lui Beethoven care e foarte eloc­ventă pentru cine o înţelege, d. Pantazi a reconstituit textul așa cum probabil, va fi fost originalul. In tot cazul trebue să se apropie mult de original. Şi astfel «Creaturile lui Pro­­raeticu» vor revedea scena după un somn de peste o sută de ani, căci chiar în iarna asta baletul va fi representat la Fraga şi la Viena. Aşteptind să vedem ce primire se va face «Creaturilor» lui Beethoven reînviate de d. Pantazi am putea sa ne oprim aici, dacă n’am avea de relevat un incident foarte curios provocat de lucrarea com­­patriotulu nostru. Intr’o bună zi presa anunţă apropiata reprezentare a «Crea­turilor» cu libretu' datorit d-lor Gr. Pan­tazi şi Alexandru Brody,—un publi­cist ungur bine cunoscut. Or, a doua zi d. Pantazi declară nu numai că n’a fost onorat cu colaborarea d-lui Brody, dar că nici nu-l cunoaşte altfel decit din au­zite. Fireşte, desminţirea aceasta a fă­cut senzaţie şi a dat loc la noi discuţii. Ce­­a făcut pe d. Brody să se dea drept co-autor al unei lucrări la care n’a participat? Şi cum a putut d-sa să se dea drept colaboratorul unui om pe care nici nu-l cunoaşte ? Haine noui Ion Agirbiceanu In răstimp de două săptămini n’a fost zi ca, venind de la slujbe, să nu treacă pe la croitor. Venea cu paşii lui largi, meditativi, fluturindu-i un zîmbet nou pe buze, şi intra, dregîndu-şi mustaţa, in atelier. — Încă nu-i terminate ? — Mine dom’ Costică. Mine cu sigu­ranţă. Pină la atelier se grăbia, dar de aici nu se grăbia să ese. Intre sutele de stofe cunoştea dintr’o ochire stofa­că pătrate albe din care se croise b­adul lui de haine. Se apropia, o neteza, o cerceta, o mingăia ca şi cînd ar fi fost o fiinţă vie. „Are să fie incîntator costumul" îşi zicea, apoi cu glas tare : — Mai este mult de lucru la ele ? — Aş, nimica toată ! — Şi mine le pot lua cu siguranţă ? — Eu siguranţă. Costică arunca o privire dulce şi to­tuşi triumfătoare calfeior cari lucrau un atelier în zumzetul maşinelor, şi eşra fericit. „Ah !, mîae“, îşi zicea, şi cer­ceta văzduhul. „Are să fie vreme bună şi mine“. Domnul Costică avea motive pentru ca să i se isprăvească la repezeală cos­tumul. Pusese mina pe nişte parale toc­mai la jumătatea sezonului de primă­vară, şi acum se ţinea cu putere să nu-i scape. Şi din cit se întirzia pregătitul costumului, era tot mai mare primejdia şi din partea nevestii şi din partea co­piilor, să-i mistue banii puşi de-oparte. Ar fi comandat el de mai mult costu­mul, dar de vre-o şease ani nici un croitor nu-i mai creditează, după cum i s’a tăiat creditul şi la alţi meşteşu­gari şi la prăvălii. N’ar fi rămas să-l apuce aproape sfirşitul sezonului de pri­măvară ! De şase ani n’a avut costum de pri­măvară. Atunci s’a învirtit nu ştiu ce şurub nenorocit la carul căsniciei sale, şi de-atunci îi merge din râu în mai rău. Şi cum se lacomea dup-o haină cum se cade, de alteori se întorceau rindunicite ! Toamna, iarna, e altceva: astupi c-un palton, c-un pardesiu vechiturile. Dar primăvara ! Cind toată lumea e aşa de uşoară, aşa de libera ! Vai, îi fu nespus de greu să ese tot în vestminte vechi pe uliţă. Pentru primăvara şi vara asta îşi fă­cuse un Întreg plan de petrecere, de es­­cursii, gindindu-se la hainele cetea noui. Va fi o senzație cînd va apare în pătra­tele acelea albe ! Pe lingă tot iadul ce se încuibase o­­dată cu sărăcia în casa lui, Costică ra­mase cu slăbiciunea asta a hainelor fru­­­­moase. Coardele tuturor celorlalte sim- I turi se ingroșară, deveniră aproape ne­­■ sensibile, numai coarda vari­eții rămase neatinsă de asprimea sărăciei. Sufletul lui, ca a multor bărbați de altfel, ascundea o lăture femenină. Avea, astfel, motive ca să-i fi termi­nat costumul cît mai repede. Dar acel „mine“ al croitorului sosi abia după două săptămini. — Gata ? — La porunca dumitale, domnule Cos­tică. — Le pot vedea ? — Numai de cit ! Până veni croitorul cu vestmintele.

Next