Mişcarea, octombrie 1912 (Anul 4, nr. 217-241)
1912-10-24 / nr. 236
ANUL IV No. 236 %• Redacţia şi Administraţia Iaşi, Strada Păcurari No. 3. Saloanele Clubului Liberal ABONAMENTE In tară pe un an.................20 lei In străinătate pe un an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/o Ce va fi după război? Buletinul de astăzi al războiului este iarăşi defavorabil Turcilor. După primele telegrame sosite astăzi, armata turcească ar fi suferit un adevărat dezastru în regiunea Lule- Burgas. Rămîne bine înţeles ca aceste ştiri astăzi laconice, să se confirme în mod oficial, pentru a putea trage toate concluziile necesare din noua fază gravă in care au intratOstilităţile. Azi Turcia, care nu e victorioasă sub raportul militar, va înregistra o învingere sub raportul moral şi diplomatic. Prea multe au fost greşelile ei strategice pînă acum, prea slabă i-a fost rezistenţa până azi, pentru ca să mai poată vorbi semeţ şi sfidător, atunci cînd diplomaţii se vor întruni spre a rîndui viitorul peninsulei balcanice. Puterile mari din apus, cari au problemele lor naţionale şi economice , cari, deşi se pregătesc necurmat de războiu, au neapărată nevoie de pace, s’au simţit neîncetat stinjenite din cauza vulcanului balcanic, în fierbere timp de zeci de ani. Prima lor grijă va fi, după ce vulcanul a făcut erupţie şi lava lui s’a scurs sub forma unor valuri de sînge cald, să-i stingă craterul, pentru ca o nouă fierbere şi o nouă erupţie să nu mai vie să le tulbure opera de expansiune. Şi fiindcă măcelul sîngeros din Balcani a durat şi a luat proporţii din cauză că Turcia nu-şi a putut răpune duşmanul din primul moment, Turcia va fi aceea care va fi făcută răspunzătoare pentru neorînduelile din Balcani. Inferioritatea ei militară de pînă acum e un corolar al incapacităței administrative. Incapacitatea ei administrativă și slăbiciunea ei generală sunt cauzele pentru cari statele balcanice au luat, au avut îndrăzneala să ia armele. Puterile mari, cari nu vor să fie stînjenite în opera lor imperialistă, vor căuta deci să dea problemei balcanice soluţiuni cari să împedice pe viitor repetarea unui războiu în Balcani. Acesta e azi punctul cardinal al politicei internaţionale. Puterile mari sunt de acord că trebue să se schimbe starea lucrurilor din Balcani, că trebue să se dea ceva statelor cari au pornit războiul, dar că trebue să se lase ceva şi Turciei. In principiu Puterile mari sunt de acord asupra acestor necesităţi; neînţelese sunt numai prin faptul că nu ştiu cît trebue să se dea statelor balcanice şi cît trebue să se lase Turciei, înţelegerea se va face, deşi azi se arată încă foarte anevoiaşă. In mijlocul pregătirilor de viitor şi al eventualelor schimbări geografice, în Balcani, ţara noastră îşi va avea, nu se poate să nu-şi aibă, partea ei. România nu e, din nefericire, o mare putere, din acelea cari dictează în lume. Dar prin politica ei de ordine şi civilizatoare, ea e un factor care impune respect. Nici geograficeşte, nici politiceşte, nu e un stat balcanic. Dar schimbările ce se pregătesc în Balcani trebuie să-i aducă şi ei o mărire de teritoriu şi de prestigiu. Atitudinea ei cuminte, graţie căreia conflictul care nelinişteşte Europa, n’a luat proporţii mai mari, cată să fie răsplătită. Aceasta va fi cu atît mai uşor, cu cit singura ţară care ar avea de făcut obiecţiuni, ne datorează, pentru neutralitatea noastră, o deosebită recunoştinţă. In ciocnirile din răsăritul Europei, România e ceia ce se numeşte un Stat-Tampon. E în interesul Europei ca acest stat tampon să fie cîte mai mare şi cît mai puternic. BLOCK-NOTES Comedia grecenistă Sâmbătă sara a avut loc la clubul convervator o întrunire. Convocările fusese semnate de d. D. Greceanu, preşedintele clubului. In aceiaşi întrunire d. Greceanu a fost ales preşedinte al clubului. Aceasta in limbajul teatral se chiamă comedie bufă. Manechinii In clubul conservator local a ieşit la iveală o nouă nuanţă, aceia a manechinilor. D-l A. D. Heiban în cuvântarea sa a aruncat acest epitet d-lui dr. Stroici. Apostrofa însă privind■ pe mai mulţi membri, aceştia se vor constitui în grupare aparte. Ultima fază a fost o fază de nehotărâre în războiul din Balcani; — se dădeau ici şi colo lupte neînsemnate, se petreceau solbătăcii chiar, dar nu se putea spune că vor avea urmări hotărâtoare. Acum însă a avut loc sângeroasa bătae între aliaţi şi Turci, la Lule-Burgas. Au căzut mulţi Turci şi restul armatelor musulmane s’au retras în dezordine spre Constantinopol. Guvernul turcesc a dat un comunicat important. Se spune acolo că o ţară angajată într’un războiu trebue să suporte şi dezastrul, dacă aşa s’ar întâmpla. Pe de altă parte acelaşi comunicat mângâe populaţia Bizanţului,— spunând că retragerea Turcilor e datorită unei manevre strategice. Fără îndoială că retragerea Turcilor e o manevră strategică, — dar e forţată de atacul violent al Bulgarilor. E un adevărat dezastru în Balcani; deşi diplomaţia l-ar fi putut opri, ea a întârziat să vadă rezultatul crâncenei încăerări. Momentul așteptat credem c’a sosit. De la lupta de la Lule Burgas. _______ ______ MERCURI 24 OCTOMBRIE 1912 maiami — ■ .............. ■■■■ 1 .. ....... ■.» . ■ ........... « ...... _.__ Zi AiMVATIONAL LIBERAL / * V,’ ' jjj ' ** “ Ai 4 SE^DIRECȚItNEA .^COMITET ZILINIC Anunciuri " Lkiia' 'ÎB , pagîna Il-a 1 leu. în pagina fVHI-a 50 bani.' In pagina IV-a 40 bani. ' T \\ VjV TELEFON )N 121 însă, până la complecta zdrobire a Turciei e o cale bună. Totuşi nu-i mai puţin adevărat că e o mare clătinare. Dacă acum nu se vor potoli răzvrătirile, ne putem aştepta la o conflagraţie europeană. Nădăjduim însă, că dorita intervenţie a Marilor Puteri va avea acum loc şi, fără a întră în luptă alte ţări, se va sfârşi războiul. Dealtfel, ni se pare că toţi doresc pacea. Turcii în urma luptei de la Lute Burgois, — Bulgarii, sfârşiţi de bani, — şi Europa vrea readucerea vremilor de linişte. Diplomaţia europeană are cuvîntul. Spionajul Daca noi nu avem habar asupra celor ce se petrec in marele imperiu vecin şi mai cu seamă in ceia ce priveşte mişcărie de trupe, in schimb bunii noştri prieteni de peste Prut şi-au organizat aci un excelent serviciu de spionaj. Acest serviciu funcţionează de altfel in permanenţă, dar de când cu izbucnirea războiului din Balcani, serviciul de spionaj al ruşilor a devenit şi mai complect. Aeroplanele ruseşti ca o sfidare nepermisă evoluiază, pe deasupra casarmelor noastre la înălţimi atât de mici că sbârnâitul motoarelor trezeşte atenţiunea turor. Un biet jandarm rural din judeţul Falciu care observase incursiunea unui asemenea aeroplan, a raportat comandantutului său că... va continua cercetările pentru a afla încotro a apucat!... Pănâ astăzi investigaţiile jandarmului continuă insa, in timp ce pilotul reîntors in Rusia şi-o fi depus de mult raportul. Dar nu numai atât. Alaltăen şi-a făcut apariţia in Iaşi un individ care dinduse drept ziarist a început sa întreprindă o ancheta in toată regula, in ceia ce priveşte mişcarea trupelor noastre. «Ziaristul» acesta in convorbirile ce le-a avut cu câteva persoane cunoscute din localitate, se interesa asupra starei spinteiei de la noi şi a puterei armate de care dispunem. Fiind înştiinţaţi de această apariţie, ori am putat sa vedem pe musafirul nostru, dar nu am mai putut da de urmă. Probabil şi-a luat drumul spre alte localităţi unde şi-ar putea procura „informaţiun” mai interesante. Am relevat aceste fapte pentru a învedera marele interes ce nu-i poartă bunii noştri amici de peste Prut. Dar credem că ziarişti de felul celuia ce ne-a vizitat pe noi, ar putea afla lucruri cu mult mai interesante în imperiul ţarilor, unde clocoteşte un vulcan a cărui erupţiune va întârzia mai mult sau mai puţin. Motru consacră prin revista d-sale câteva rânduri „noului guvern“ din care reţinem ca fapt important pentru istoria noastră politică următorul pasaj : „Este meritul netăgăduit al d-lui T. Maiorescu c’a înţeles şi a avut curajul să recunoască public această incongruenţă între faptă şi formă. Dânsul s’a ridicat deasupra intereselor momentane de partid şi a dat vieţii noastre constituţionale o formă care corespunde fondului. Soluţiunea colaborărei, soluţiunea sa personală, era singura potrivită momentelor actuale. Dacă după colaborare va urma o concentrare, este chestiune de viitor. Concentrarea de mai târziu nu va ridica întru nimic raţiunea de a fi a colaborărei de astăzi. Concentrarea de mai târziu va fi produsul evoluţiunei naturale a celor două partide conservatoare şi va avea menirea ei proprie, alta decât menirea pe care o are conlucrarea de azi. Nereuşita concentrării în viitor nu atrage după sine nereuşita scopului pe care şi l’a pus înainte guvernul actual de colaborare. Asupra colaborarei Atitudinea noastră în ceea ce priveşte existenţa unui partid conservator şi la noi, este destul de cunoscută în lumea politică. La opoziţie ca şi la guvern partidul liberal a reclamat chiar existenţa unui partid conservator, dar a unui partid conservator călăuzit de idei şi principii conservatoare şi nici decum de interese şi ambiţiuni personale, cum ne-a fost dat să vedem în timpul din urmă partidul conservator adunat în jurul domnului P. P. Carp. Atuncea când s’a pus în discuţie chestiunea reconstruirei partidului conservator, noi cei întăi, ca partid politic, am aprobat această ideie şi întrucât am putut am stăruit chiar pentru realizarea ei. Acest lucru a fost declarat acum de către şeful nostru local, domnul C. Stere, care la întrunirea ce a avut loc alaltăieri la clubul liberal a afirmat că „noi de altfel totdeauna am înţeles necesitatea reconstruirei unui partid conservator“. In ceia ce priveşte formula momentană a colaborarei, domnul Radulescu PĂRERI ŞI FAPTE Primul zburător WilburWirgt îşi va avea peste puţin monumentul în recunoscătorul Paris. Listele tie subscripţie Întocmite in acest scop trec din mina în mină şi Sunt acoperite de iscălituri. Nu s’a ales încă colţul de oraş, unde genialul american îşi va inalta in marmura capul său curios de vultur pleşuv, cu fruntea înalta, cu nasul coroiat, cu buzele strinse şi subţiri. lata un nume, iată un chip, cari vor rămine veşnic in memoria oamenilor. Wilbur Wight, cel dintâi om care a sburat sub soare ,va esclama posteritatea. Fiinţa lui va fi legată de cea mai extraordinara invenţie a gemiului uman. Şi lua gîndesc că, nu sunt nici zece ani de atunci, numele lui n’ar fi evocat nimic în minţile omeneşti. Acum zece ani, priviam cu toţii aviaţiunea ca pe una din acele visuri zadarnice cari fac parte din domeniul imposibilului absolut. Putinţa de a străbate văzduhul in aeroplan ne aparea tot aşa de puţin probabila ca aceia de a Învia un mort, ca o excursiune in planeta Alarte. Astăzi aviaţiunea este un fapt împlinit. Spectacolul umanitor sburatori ne va surprinde mai mult ca automobilismul, sau ca drumul de fer. Am la biblioteca mea un volum de nuvele ale Scriitorului englez Well scrise deun doisprezece ani. Li-am răsfoit nu mai tîrziu de aseara. Am recitit printre diviseie, o încetată „Argonauții moderni“ al cărei subiect e tocmai păţania unor savanți cari vor sa pună la cale o maşina de sturat. Şi d. Wells era în acea epocă aşa departe de gindul că peste puţin va avea prilejul să vada în realitate ceea ce el trata drept nişte bicţiuni ale purei închipuiri! Wilbur Wright îşi va avea aşadar statuia la Paris. Şi monumentul sau va fi, sunt sigur, neîncetat împodobit cu fiori de către aviatorii francezi recunoscători marelui for predecesor anglo-saxon. DIN SBORUL VREMII Creaturile lui prometeu îşi au şi baleturile soarta lor. Baletul lui Beethoven „Creaturile lui Prometeu“ a avut una foarte ciudată. Compus la Începutul veacului trecut, el a avut mare succes la Viena şi Milano, unde a trăit, cîţiva ani de-a rîndul, pe scenele principale. Apoi a dispărut, pentru un motiv de forţă majoră : se pierduse textul. Muzica a rămas, ea figurează p nă in ziua de azi in programele concertelor, dar libretul nu s’a mai putut găsi. D. Grigorie Pantazi, un român bucovinean stabilit la Viena, care se ocupă cu mult zei de asemenea chestiuni, luase hotărirea să găsească el libretul lui Beethoven sau, să scrie altul. D sa s’a pus deci pe muncă. Vreme îndelungată a explorat bibliotecile, arhivele şi muzeele din Viena şi Milano, notînd cu grijă tot ce putea găsi în legătură cu „Creaturile lui Prometeu“: afişe, programe, recenzii prin ziare, notiţe diverse de prin scrisorile particulare ale spectatorilor de pe vremuri cami întîmplâtor îşi vor fi spus o impresie sau o părere. Înarmat astfel şi condus de însăşi muzica lui Beethoven care e foarte elocventă pentru cine o înţelege, d. Pantazi a reconstituit textul așa cum probabil, va fi fost originalul. In tot cazul trebue să se apropie mult de original. Şi astfel «Creaturile lui Proraeticu» vor revedea scena după un somn de peste o sută de ani, căci chiar în iarna asta baletul va fi representat la Fraga şi la Viena. Aşteptind să vedem ce primire se va face «Creaturilor» lui Beethoven reînviate de d. Pantazi am putea sa ne oprim aici, dacă n’am avea de relevat un incident foarte curios provocat de lucrarea compatriotulu nostru. Intr’o bună zi presa anunţă apropiata reprezentare a «Creaturilor» cu libretu' datorit d-lor Gr. Pantazi şi Alexandru Brody,—un publicist ungur bine cunoscut. Or, a doua zi d. Pantazi declară nu numai că n’a fost onorat cu colaborarea d-lui Brody, dar că nici nu-l cunoaşte altfel decit din auzite. Fireşte, desminţirea aceasta a făcut senzaţie şi a dat loc la noi discuţii. Cea făcut pe d. Brody să se dea drept co-autor al unei lucrări la care n’a participat? Şi cum a putut d-sa să se dea drept colaboratorul unui om pe care nici nu-l cunoaşte ? Haine noui Ion Agirbiceanu In răstimp de două săptămini n’a fost zi ca, venind de la slujbe, să nu treacă pe la croitor. Venea cu paşii lui largi, meditativi, fluturindu-i un zîmbet nou pe buze, şi intra, dregîndu-şi mustaţa, in atelier. — Încă nu-i terminate ? — Mine dom’ Costică. Mine cu siguranţă. Pină la atelier se grăbia, dar de aici nu se grăbia să ese. Intre sutele de stofe cunoştea dintr’o ochire stofacă pătrate albe din care se croise badul lui de haine. Se apropia, o neteza, o cerceta, o mingăia ca şi cînd ar fi fost o fiinţă vie. „Are să fie incîntator costumul" îşi zicea, apoi cu glas tare : — Mai este mult de lucru la ele ? — Aş, nimica toată ! — Şi mine le pot lua cu siguranţă ? — Eu siguranţă. Costică arunca o privire dulce şi totuşi triumfătoare calfeior cari lucrau un atelier în zumzetul maşinelor, şi eşra fericit. „Ah !, mîae“, îşi zicea, şi cerceta văzduhul. „Are să fie vreme bună şi mine“. Domnul Costică avea motive pentru ca să i se isprăvească la repezeală costumul. Pusese mina pe nişte parale tocmai la jumătatea sezonului de primăvară, şi acum se ţinea cu putere să nu-i scape. Şi din cit se întirzia pregătitul costumului, era tot mai mare primejdia şi din partea nevestii şi din partea copiilor, să-i mistue banii puşi de-oparte. Ar fi comandat el de mai mult costumul, dar de vre-o şease ani nici un croitor nu-i mai creditează, după cum i s’a tăiat creditul şi la alţi meşteşugari şi la prăvălii. N’ar fi rămas să-l apuce aproape sfirşitul sezonului de primăvară ! De şase ani n’a avut costum de primăvară. Atunci s’a învirtit nu ştiu ce şurub nenorocit la carul căsniciei sale, şi de-atunci îi merge din râu în mai rău. Şi cum se lacomea dup-o haină cum se cade, de alteori se întorceau rindunicite ! Toamna, iarna, e altceva: astupi c-un palton, c-un pardesiu vechiturile. Dar primăvara ! Cind toată lumea e aşa de uşoară, aşa de libera ! Vai, îi fu nespus de greu să ese tot în vestminte vechi pe uliţă. Pentru primăvara şi vara asta îşi făcuse un Întreg plan de petrecere, de escursii, gindindu-se la hainele cetea noui. Va fi o senzație cînd va apare în pătratele acelea albe ! Pe lingă tot iadul ce se încuibase odată cu sărăcia în casa lui, Costică ramase cu slăbiciunea asta a hainelor frumoase. Coardele tuturor celorlalte sim- I turi se ingroșară, deveniră aproape ne■ sensibile, numai coarda varieții rămase neatinsă de asprimea sărăciei. Sufletul lui, ca a multor bărbați de altfel, ascundea o lăture femenină. Avea, astfel, motive ca să-i fi terminat costumul cît mai repede. Dar acel „mine“ al croitorului sosi abia după două săptămini. — Gata ? — La porunca dumitale, domnule Costică. — Le pot vedea ? — Numai de cit ! Până veni croitorul cu vestmintele.