Mişcarea, decembrie 1912 (Anul 4, nr. 266-287)
1912-12-04 / nr. 268
ANUL 1\' No. 2 tin Redacţia şi Administraţia Iaşi," Strada Păcurari No. 3. SaloaneleClubului Liberal A B O N A MENTE în ţară pe un an . . . In străinătate pe un an Preoţi şi învăţătorii rurali' ■20 lei 40 50°/„ Patriotism , boeresc Nimeni n’a înţeles şi nu înţelege să facă vre-un soia de dificultăţi guvernului de colaborare în acţiunea naţionali ce a fost diamat să susţină. Dimpotrivă, partidul naţional-liberal a făgăduit solemn că va da guvernului tot sprijinul de care are nevoie în aceste grele împrejurări. Opinia publică i-a deschis de asemeni cel mai larg şi mai necondiţionat credit. Prin urmare, guvernul de colaborare îşi poate îndeplini în linişte misiunea ce i-a fost încredinţată, bucurîndu-se de încrederea şi de sprijinul tuturor factorilor politici cu răspundere şi de încurajarea întregei opinii, publice romîneşti. Dar în acest nobil avînt de susţinere a cauzei noastre naţionale nu întrlnim pe cei mai indicaţi sprijinitori ai actualului guvern. Ultimile consfătuiri re conservatoare au dovedit "faptul că guvernul de colaborare nu se bucură de sprijinul efectiv şi entuziast al tuturor personalităţilor conservatoare. . In împrejurările actuale, cînd guvernul trebue să apere cu ultima energie prestigiul nostru ca stat şi interesele noastre in Balcani, cînd toţi sunt preocupaţi numai de grija dezlegărei problemelor mari ce se pun pentru existenţa noastră naţională, cînd avem de luptat cu atîtea împotriviri şi, dificultăţi şi cînd statul român are nevoie de concursul tuturor energiilor, fruntaşii conservatori au găsit momentul să pună în discuţie «imensitatea sacrificiilor» ,făcute şi profunditatea «nemulţumirilor» de care sunt mistuiţi ! La consfătuirea, majorităţilor aceşti fruntaşi se îmbolnăvesc subit şi nu participă, iar la nevoe, preferă distracţia unui spectacol de cinematograf înaintea unui consiliu de miniştri, la care sedesbat problemele ce ■frâmtntă politica intregei Europe.... Astfel concep unii fruntaşi ■ conservatori misiunea actualului guvern şi astfel îşi'înţeleg eu datoria patriotică ce o au de a sprijini, cu tot entuziasmul şi cu tot devotamentul lor, opera unui guver, care reprezintă şi apără cele mai primordiale interese ale statului român. Ori cît amii hole obicinuiţi cu meschinăriile vieţei noastre politice, ori cît am cunoaşte debine apucăturile egoiste şi mentalitatea tradiţională a conservatorilor noştri, dar macar în împrejurări, ca acele prin care trecem astăzi, avem dreptul să ne aşteptăm la mai mult discernămînt, la mai mult patriotism şi la mai mult devotament pentru interesele ţarei, din partea acelora cărora li s’a făcut cinstea de a fi consideraţi ca factori indispensabili în actuala formaţiune minsterială. Căci domnul Nicu Filipescu, de exemplu, n’a intrat în guvernul de colaborare pentru a-l socoti ca un guvern tolerat, ci pentru a-i da tot concursul şi a-1 ajuta în mod efectiv în opera naţională ce trebue să o săvîrşească. Dar toate acestea sunt fapte care trebuesc reţinute pentru mai târziu. Acum nu e vremea nici pentru a le comenta mai mult, nici pentru a le evidenţia prea mult. Ca simpli cronicari, ne mărginim a le înregistra, căci orice s’ar zice, dar nu e bine să nu se ştie odată că în cel mai greu impas prin care a trecut România în cursul istoriei sale moderne, domnul Nicu Filipescu a fost omul care şi-a cîntârit patriotsmul cu măsura sacrificiilor politice şi a nemulţumirilor profunde ce şi le-a înăbuşit...! DIN ŞAGĂ S. S. R. Cum fiecare fel de breslaş are corporaţia lui, şi scriitorii s’au constituit in freasma „Societatea scriitorilor români“. In corporaţia cismarilor întră toţi acei care fabrică ciubote, indiferent dacă unul croeşte ghetele lipite de picior şi altul se combină mari şi informe. Tot aşa un S. S. R. ar trebui să intre toţi breslaşii scrisului, buni sau răi, legaţi prin aceleaşi interese materiale : ajutor la naştere, nuntă şi îngropăciune. Şi, fiind astfel constituită societatea, preşedinte ar putea fi azi unul, mint altul, — fără să intervie vreo chestie de talent in alegerea sa. Acum, însă, altfel se crede. Membrul societăţii are talent, iar preşedintele e aproape genial. D. Gârleanu, de câte ori cineva ii contesta darul de prozator, răspundea violent, iscălindu-se, pentru autoritate, „preşedinte al S. S. R“. Zilele aceste a avut loc alegerea preşedintelui D. Davila cât pe ce era să fie talentat scriitor român ; norocul insă a căzut de partea d-lui M. Dragomirescu, care astăzi, e împăratul literilor române. Alegerea actuală a fost turbulentă, cu vociferuri şi gâturi expresive: au lipsit numai loviturile şi păru ala. Şi, în societate fiind şi doamne, de-ar fost o încserată,— pletele şi bărbile seriitului s’ar fi amestecat, pe jo , cu postişi te femeni ne, într’o cordială înfrăţire. Criza Mmm şi scumpirea traiului Vreme îndelungată întreaga presă s’a ocupat de chestiunea ieftenirei traiului, în dorinţa firească de a contribui şi ea la deslegarea acestei mari şi complicate probleme de interes general. Această problemă a preocupat întreaga opinie publică nu numai la noi, dar şi în celelalte state, mai mari, unde mijloacele de existenţă au suferit aceleaşi greutăţi. La noi opinia publică a fost mai mult alarmată decît in altă parte, din cauza unei opere legislative pe care a anunţat-o fostul regim conservator, lege care a fost denumită «lege pentru ieftenirea traiului» şi ale căreia efecte s’au văzut, populaţiunea noastră a remas să suporte aceleaşi greutăţi, ba multe din articolele de prima necesitate in loc să se ieftenească, din contra, s’au scumpit şi mai mult. Am putea înşira o listă întreagă a acestor articole cari s’au urcat din ce în ce la preţuri mai mari, cu toată legea pentru „ieftenirea traiului“ care, cum s’a văzut n’a fost decit un simplu truc electoral. Ridicăm din nou chestiunea ieftenirei traiului pentru a evidenţa o stare de lucruri cari cer acum, mai mult ca ori cînd, o imediată remediare. Toată lumea ştie că ne aflăm în plină criză financiară. Nu vom aminti înc’odată , cauzele cari au provocat această criză, I ele, fiind cunoscute tuturora. Cu toate acestea, deşi jena financiară f continuă, deşi comerţul e intr’o totală stagnare, nimic n’a provocat o scădere a preţurilor pe articolele de prima necesitate. Scumpirea traiului și criza financiară —iată două chestiuni strîns legate între ele cari trebuie să preocupe pe aceia în miinele cărora se află interesele generale. Criza financiară în loc să provoace o ieftenire a articolelor de prima necesitate, din contra, a produs o urcarea preţurilor. Vom ilustra afirmaţiunea noastră cu următorul exemplu : Preţurile pe vite au suferit mari scăderi. De unde vitele erau înainte foarte căutate şi se vindeau cu preţuri mari, astăzi ele sunt în abundenţă şi n’au preţ. Cu toate acestea carnea în piaţă este tot atit de scumpă, ba şi mai scumpă. Cazuri identice se pot cita. Trebuiesc luate măsuri de urgenţă pentru că intr’o criză financiară accentuată ca cea de azi această scumpere devine din ce în ce mai îngrijitoare şi mai alarmantă. -------------«4^ ------------ dovadă că nu vrea să mai stele pe acelaş picior cu fostul şef al partidului conservator.. Ori poate că dl. Botez face şi acest sacrificiu, numai ca să fie primar la Iaşi? BLOCK-NOTES Cortina „Faclei“ Cetim în „Facla“ : „Guvernanţii tuturor popoarelor au ajuns în starea spectatorului care aşteaptă o noapte întreagă în faţa cortinei lăsate, care bate din palme, face gesturi de nerăbdare şi cere în cele din urmă cu energie să se ridice cortina. Şi cortina se va ridica !“■ Nu cred să fi căutat puţin d. Alex. Fi- Union comparaţia aceasta; şi ni se pare că tot n’a nimerit-o cu ,cortina lăsată, care bate din palme“ şi cu spectatorul, care, fără să dee uşierul Teatrului afară, cere o noapte întreagă să se ridice cortina şi cortina totuşi se ridică. Măcar vorbe bine rinduite să aibă „Facla“, .Martira“ A fost multă lume la reprezentarea admirabilei prelucrări a d-lui Codreanu,— deci sunt în măsură mulţi să dee dreptate sau nu spuselor noastre. In actul ultim a apărut d. Dragomir pe cruce, răstignit; totuşi d-sa, pentru trebuinţa gestului, îşi scotea mina dreaptă din pironul în care era ţintită, şi-o punea pe inimă, o ridica în slavă şi, cînd era să moară, şi-a prins-o iarăşi în cui,—martirul. II sfătuim pe călăul d-lui Dragomir ca, data viitoare, să bată mai bine minele în ţinte, ca să nu-i mai umble în toate părţile la seama 0-1 Botez Să fie liniştit domnul Gh. Botez preşedintele comisiunei interimare a oraşului: nu ne vom mai ocupa de astădată de administraţia-i comunală, fiindcă nici d-sa nu prea se ocupă de ea ! Vrem numai să arătăm în cele ce urmează că domnul Gh. Botez este un om care nu prea ştie ce-i consequents. Aicum doi ani cînd d-nul Greceanu i-a luat primăria, domnul Botez s’a supărat şi a declarat tuturor acelora cu care discuta rivalitatea între d-sa şi domnul Greceanu, că nici într’un jj caz nu va mai primi primăria, pentru că ea nu îi s’a dat atuncea când a cerut-o. Ambiţiunea d-lui Botez n’a ţinut, căci, cum am văzut, de îndată ce s’a declarat vacanţă, d-sa a devenit „primar“ al laşului. Prin urmare o inconsequenţă. A doua inconsequenţă : d-nul Botez a declarat pe cale oficială, şi în intimitate, că nu înţelege să fie primar numai ca să primească salarul. Ca primar, susţinea d-sa, înţelege să fie într’adevăr folositor cetăţenilor şi să se vadă că în fruntea administraţiei comunale este într’adevăr un «»*». Ori nimeni nu vede acest lucru —şi poate că aicea îi s’ar putea acorda domnului Botez, oar'-cari circumstanţe atenuante... A treia inconsequenţă este boacănă de tot, lat-o. Tot laşul ştie, din însuşi gura d-lui Botez, că în ţara româneasă nu există decît doi mari şi iluştri bărbaţi de stat, deci adevaraţi oameni politici: d-l P. P. Carp şi dl. Gh. Botez. Actualul preşedinte alcomisiei interimare a mărturisit acest lucru de multe ori la „Azuga“, la „Traian“ sau în restaurantul gărei şi a făcut această mărturisire adăugind că ştie acest lucru de la însuşi dl. Carp. Ei bine, nu crede dl. Botez că este prea inconsequent cu sine însuşi şi faţă de fostul său egal, dl. Carp, cînd mai răroune în politica conservatoare, cînd unicul său tovarăş de idei, dl. Carp, s’a retras din viaţa politică? Supunem aceste observaţiuni nu d lui Carp pe care lam putea amărî, dat d-lui Gh. Botez, care de astă-dată dă PĂRERI ŞI FAPTE Prevestiri pentru 1913 Faimoasa ghicitoreasă d-na de Thébes a făcut cîte va profeţii pentru anul 1913 din care spicuim cela ce urmează : — Spuneam că anul 1912 va fi un „aur negru“. Aşa s’a întîmplat. N’am regăsit încă entuziasmul, elanul pi perilor naţionale, dar acest entuziasm de- I coteşte în noi şi anul 1913 ne va călăuzi. iVoi numi anul 1913 anul aurorei, anul care I va pregăti visul cel mare, anul cu culori a- I mestecate de la grîul ce se lasă noaptea şi până la flacăra purpurie care precedează victoria zilei. Prevăd ca are să vie un pericol direct şi destul de mare ca toţi francezii să se unească la un Ioc şi toate energiile individuale să se îndrepteze spre unul I şi acelaş ideal. Dela 21 Martie 1913 şi pînă la 20 Martie 1914, Franţa, intrată într’o eră I nouă, va trăi zile mari, ceasuri In fierbere, I ceasuri de îngrijorare şi ceasuri de bucurie. Va fi o perioadă intermediară între Intuneric şi răsăritul soarelui, dar care va însenina I stagnarea vremurilor de decadenţi. Populaţia I va înceta de a descreşte, iar ideile disol- I vante vor Înceta de a slăbi suliţele. Luna I va domina pe cer, undea reapare semne pe cari astronomii nu le-au prevăzut. Da, luna I va influenţa direct asupra pămîntului în a- I celaş timp ctnd se va continua ciclul lui I Martie. Luna, marea evocatoare de mistere * şi palida agitatoare a valurilor, va domni a- i supra destinelor voastre înfrigurate prin zeul Răsboiului. Ciudăţeniile şi curiozităţile pe cari le va provoca vor da loc la o sumă de fapte contradictorii, cînd bufonul sa va amesteca cu tragicul şi când nu vor merge cauza“. Mai departe, d-na de Thélis a zis: Cifra 13 ne-a fost totdeauna fatală şi 1913 va reda influenţa fimeilor, pe cari, d-na de Thébés * le vede plecate la patul răniţilor până din- I colo de frontieră şi iar precizează : L — Am zis, sunt acum , fiţioh, că o nouă I Franţă se va renaşte, lată dar ca 1913 va I vedea noua Franţă. In cel mai scurt timp, viţa din provincie va lua, un caracter cu totul nou. Ne vom reîntoarce la vechile obiceiuri, vechile costume şi graiul arhaic. De laron va porni o mare mişcare în favoarea provincialismu i lui francez“. După ce face un prognostic special penttru capitala Franţei, dna Thébes descrie astfel viitorul tablou european : I Cât privește restul Europei, tabloul nu-i mai bun. Se prea poate un nou rege al Italiei; fără îndoială un alt Papă, Germania va juca ultiia carte: ea se teme de răsboi, și dacă împăratul va veni la Paris, desigur că nu va veni cu cap încoronat... In Anglia, femeile vor purta sus pe tînărul prinţ care va ■ guverna după ce va fi plâns mult... Rusia va vedea trezirea definitivă şi In sfârşit Polonia va fi libită! Mai fiecare ţară îşi are prognosticul ei sumbru, şi mai rar bun. Cât priveşte Bulgaria, viitorul ei e „de necrezut“ dacă nu cumva e brusc întrerupt. -—.—*--------------------------------------1 marți 1 DECEMBRIE2X2 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB direcțiunea XJ2MUI comitet NflPfll^E zmwic ftnanciuri comerciale LBila tb pagina Il-a 1 leu. în pagina IV a 50. .batiu Iu pagina IV-a 40 bani. - TELEFON 121 - OBICEIURI ORIENTALE FEMEILE TURCE — Viaţa şi moravurile lor Acum cînd toate privirile se îndreaptă cu Îngrijorare spre Constantinopol, poate că e interesant pentru cetitorii noştri să descriem in linii generale viaţa femeilor musulmane. Nu e vorba de femeia din aristocraţie, care trăieşte In harem, sub paza eunucilor, şi desprfe care s’a mai vorbit, ci de femeia din popor şi din clasa de mijloc, despre cari cărţile şi poeţii nu spun nimic; despre acele femei aic căror soţi, logodnici şi copii se luptă in depărtare, despre acele femei cari in acest timp plîng in dosul voalului. * Intr’o seară părinţii celui care o iubeşte se prezintă In faţa tatălui ei. După urnite complimente ii spuneam următoarele : „Cu voia profetului, şi pentru a ne supune lui Dumnezeu, să binevoiţi a acorda băiatului nostru pe fia voastră Dibruba — care i-a fermecat inima Aceştia consimt şi iată nunta fixată pentru una din cele mai apropiate Joi, căci profetul a fost zămislit intr’o noapte de Joi şi ziua aceasta aduce fericire noilor căsătoriţi. Aşadar au măritat-o cu mare alai de muzică — ce mai orchestră ! cu prăjituri, lichieuri, rahaturi şi bomboane... El nu o cunoaşte, căci legea lui Mohamet opreşte ca femeia să-şi scoată voalul înainte de seara nupţială. Astfel, în momentul cind o priveşte pentru întâia oară, el o simte frică care ii sugrumă grumazii. Dar nu! Aleasa inimei sale e foarte frumoasă cu ochii ei mari lungiţi de bari, cu pleoapele întunecate de sârme, cu obrajii subminiţi cu cinabru şi cu magium, cari o fac asemenea unei roze, sau unei rodii !... Vor trăi fericiţi şi vor avea mulţi copii, pentru că amândoi sunt tineri, foarte tineri. El are abia 17 ani, iar dinsa 14, nu-i nici grasa, nici dilorma, — turcii, deşi s’a preţios, n’au nici un gust pentru femeile prea grase. Ea să ştie că e inferioară bărbatului ei. El ştie că în Paradisul lui Mohamet el va avea toate bucuriile nespuse: că se va plimba prin boschetele parfumate, că-şi va potoli setea de rîuri de lapte, viu şi miere ; că va dormi pe paturi presărate cu aur roş şi cu zefire ; că va bea nectaruri parfumate, servite de burii, pe cită vreme dinsa —o biată hamun — nu va avea decit un mic colţ retras In locaşul veşnic... Dar ce-i pasă ei, dacă el nu o ceartă şi o scuteşte de toate relele tratamente ?... Da altfel, de ce ar fi nenorociţi ?... Ea ştie să coasă, să deapene, să împletească. Nici un bob de praf nu va murdări casa ei, puţinele mobile şi şerveţele. Şi vai de vizitatorul care va uita să-şi lase jos, la scară, galoşii săi de piele lustruită ! Ei nu vor avea celeamlyk —partea casei rezervată pentru bărbaţi—şi nici barem—partea casei păzită şi destinată pentru femei —dar vor duce o viaţă liniştită, în comun. Dimineaţa, bărbatul, ducindu-se la lucru, va face toate cumpărăturile trebuincioase pentru menaj, şi le va trimite acasă printr’un comisionar. Apoi, rlnd pe rîmi, vin tot furnizorii cari bal la poartă... surgiul (lăptarul), bucal, (băcani’), Ibkmtkgiul (brutariul) cari introduc mina prin înt.^deschizătura ușei, iar femeile vor lua pachetele cu alininte și laptele, ferindu sa de a uu h se vedta fţa. Femeia ii dă zor cu prfozul, iar prinzul lor e simplu, cordial. Ei miriuieă iu unica lor sală, pe o măsuţa. O singură farfurie pentru amindoi, da unde mînineă eu degetele. Şi ca o încoronare a acestui prinz, mai iau oile o ceaşcă de cafea şi un păhărel de ra-.kiu, pe care-1 savurează stind pe perne, cu picioarele încrucișate, adică turcește.* Bărbatul a ieșit. Iat-o din nou singură. Ce va face dinsa ? După ce a pus totul în rîndui.ilă, de ce n’ar eși din casă ?.. Bărbatul îi îngăduie aceasta. Ramazanul—luna de post —a trecut, prin urmare, imposibil de a merge să contempleze elegantele un echipaj de pe Sezade , imposibil chiar să meargă cu