Mişcarea, august 1913 (Anul 5, nr. 175-199)

1913-08-02 / nr. 176

ANUL V. No. 176 ABONAMENT­E In ţară pe un an.......................... In streinătate pe un an . . . . Pentru preoţi şi învăţători rurali se face o reducere de . . . 20 lei 40 » 50% Redacţia ş­i Administraţii» IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, în localul clubului Naţional-Liberal. — Un număr 5 BANI — VINERI 2 AUGUST 1913 mjm w BU M r- i S ZIAR­INATI O MAL -LIBERAL, im ■&M ■■■:■-4m VdfV st. TELEFON , No. 121 Anunciuri comerciale Linia pe pagina II . . • • Linia pe pagina III • • • • Linia pe pagina IV..........................40 b. K I A K COTIDIAN SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET instituit de clubul național-liberal - Un număr 5 BANI -1 leu , 50 b. Evoluare spre stingă Acum când ţara întreagă şi-a fă­cut datoria pe deplin, când ţărăni­mea a dat probe de patriotism, con­­ştienţă şi disciplină care au uimit pe toţi acei care nu cunoşteau de a­­proape sufletul ţăranului nostru, par­tidele conservatoare de la guvern au început să se convingă că aducerea la îndeplinire a marilor reforme de­mocratice preconizate de partidul na­ţional-liberal încă în penultima legis­laţie nu mai poate fi întârziată. Par­tidele conservatoare au înţeles, în fine, că continuând să refuze marei majorităţi a populaţiei regatului ro­mân independenţa economică şi drep­turile politice nu numai că se poate periclita la un moment dat viaţa şi siguranţa statului dar chiar existenţa lor ca partide politice de guvern poate fi în primejdie. Ţărănimea noastră nu mai poa­te rămânea sub tutelă. Partidele conservatoare au înţeles aceasta şi se observă o rapidă evoluţie a lor spre stînga. Ziarele conservatoare au început să recunoască necesitatea dreptului la vot (ziarul conservator local a vor­bit chiar de votul universal) şi de re­forme economice menite să îmbu­nătăţească starea economică de la sate, iar şeful partidului conservator democrat vorbeşte în interviewul a­­cordat ziarului «Frankfurter Zeitung« de dezvoltări de programe ale par­tidelor politice cu tendinţe evidente spre stînga şi de mari reforme in­terne. Această evoluţie spre stînga gă­seşte însă partidele conservatoare complect nepregătite. Toată lumea recunoaşte că reformele economice şi sociale trebuesc realizate în cel mai scurt timp, şi partidele de la guvern nu mai au timpul necesar să le studieze şi să le formuleze. Acest fel de reforme, pentru care e necesară o schimbare a constitu­ţiei, au ceva definitiv pentru care se impune o studiare profundă şi înde­lungată. Constituţia odată revizuită, ea va trebui să rămâie neschimbată cel puţin 20 de ani. Reformele de­mocratice care sunt menite să schim­be faţa regatului român prin impor­tanţa şi greutatea lor nu pot fi for­mulate de azi pe mîine. Partidele conservatoare de la gu­vern vor trebui să adopte în a­­ceastă chestie in întregime pro­gramul partidului national-libe­ral, altfel opera lor ar fi o operă hibridă și consecințele ei rele in­calculabile. Partidele conservatoare ar dori să aducă ele la îndeplinire reformele democratice care se impun. Condu­cătorii acestor partide uită nu numai că nu sînt pregătiţi din punct de ve­dere teoretic în această privinţă, dar nici măcar din punct de vedere prac­tic. Aceste reforme sînt atît de a­­dînci, lezează atîtea interese ma­teriale ale claselor diriguitoare, în­cit aducerea lor la îndeplinire cere o educaţie şi o disciplină de par­tid pe care partidele conservatoare nu o au. Dacă conducătorii par­tidelor conservatoare pot trece în cîte­va zile de la un program po­litic şi economic conservator la fi­nul extrem de democrat masa ma­re a poli­­delor nu-i poate urma. Lucrul acesta s-a putut constata la votarea reformelor agrare din 1907, cînd sub presiunea opiniei partidu­lui, conducătorii partidului conser­vator au fost siliţi să-şi calce cu­­­vîntul. Acum chiar dacă ar fi însufleţiţi de cea mai bună credinţă, chiar da­că ar adopta în întregime progra­mul politic al partidului liberal, ei nu l-ar putea aduce complect l­a în­deplinire siliţi fiind de propriul lor partid să transiteze asupra unor chestii. Partidele conservatoare sunt deci pentru moment incapabile de a în­deplini reformele democratice cu toată buna voinţă ce au să le a­­ducă. Nu-s pregătiţi pentru asta nici diriguitorii lor nici masele partidului. Partidului naţional liberal i-au tre­buit şapte ani pentru ca să infiltre­ze în marele partidului necesitatea reformelor democratice. Și partidul liberal este un partid democrat și disciplinat. O schimbare de atitudi­ne atît de radicală de azi pe mîni poate fi posibilă D-lui Maiorescu sau D-lui Take Ionescu, ea nu e posibi­lă pentru masele partidelor conser­vatoare. Dar reformele largi democrati­ce sunt legate şi de dificultăţi ma­teriale pe care partidele de la gu­vern nu le pot surmonta. Pentru schimbarea constituţiei şi votarea nouilor legi care se im­pun sunt necesare 3 alegeri. Gu­vernul de colaborare nu poate însă rezista la 3 alegeri făcute într-un răstimp de 6 luni. Lucrul acesta s-a constatat atunci cînd prin mij­loace ilegale s-a evitat revizuirea constituţiei necesară la incorpo­rarea Silistrei. Neînţălegerile în guvern sînt mai grave de­cît ori-cînd. Rivalitatea în­tre cele două partide de colaborare e atît de mare în­cît au adesea loc la conflicte penibile. Partidul con­servator e rupt într’un număr infinit de disidenţe. Fie­care fruntaş politic conservator are curentul lui, disiden­ţa lui. In mod fatal, prin forţa lucru­rilor şi prin greutatea lui politi­că partidul naţional-liberal va fi chemat, pentru binele țarei, să a­­ducă la îndeplinire reformele de­mocratice recunoscute necesare de chiar adversarii lui. *­­Afflgaw» Din psichologia lor... TACHIŞTI« Politician», o masă compactă în care suma de indivizi adunaţi la un loc în jurul unui steag, în cutele căruia fâlfâe un program, se zbuciumă necontenit a­­seminea valurilor rabrei, aci furioase prăvălind totul în cale, aci stă­rămându­­se în mii de stropi de o stâncă ce o în­tâlnesc în drumul lor. Politicianii... Câte mistere, câte patimi, cât zbucium, câtă cheltueală de energii şi dacă vreţi cât ideal in acest cuvânt... Şi cît de uşor îl pronunţăm. Şi cît de puţin ne dăm seamă de în­semnătatea lui. Conştiinţa individului, acea fiinţă in­ternă, pe care fiecare şi o ascunde cum poate mai bine, aici in arena luptelor po­litice e pusă la încercare. Aici în această arenă publică se face selecţia caracterelor, aici învinge, sau mai bine zis trebue să învingă cel care e mai bine înarmat. Suflete curate şi neîncercate, suflete visătoare şi neotrăvite încă, luate de pu­hoiul organizaţiei sociale, se revarsă aici, în această mare a patimilor. Şi aici trebue să fim mai riguroşi ca oriunde, cu acei care sunt chemaţi să dea directiva, cu acei pe care împrejurările i-au pus în fruntea turmei. Sunt atât de dureroşi şi de nerepa­rat paşii greşiţi, imposibilitatea în faţa căreia se găseşte la un moment dat o sumă de indivizi care îmbătaţi cu bău­turi lesne ameţitoare în faţa unei impo­­sibilităţi de fapt. Şi ce exemplu putem avea noi astăzi mai viu înaintea ochilor, decât întreagă acea artera de naivi, cari au căzut vic­time entusiasmului lor pe drumul parve­nirii, nu mai puţin însă adevărat şi spe­culanţilor cari le au vîndut otrava amă­­girei. Partidul conservator democrat. Am încă în ureche surlele şi tobele reclamaţiilor de eri, cari speculînd sen­timentele cele mai de ascuns ale indivi­zilor, s-au căţărat în fruntea lor, i-au mânat pe un drum, care duce spre pră­pastie. Să fim sinceri. Mai există astăzi om conştient în această ţară, care să mai găsească rost unui partid tachist ! Mai există individ care să întreză­rească cât de slab îndepărtarea vremu­rilor, o singură rază care ar putea să mai aducă o lumină nouă! Mai există individ conştient astăzi, care după o bîjbială destul de îndelun­gată şi după un şir destul de complicat de evenimente, să mai poată zări răsă­rind, chiar pe fruntea d-lui Tache Io­­nescu­, o stea. O nu. Cel mai mare filozof e vremea. Şi nimic nu trece nedescoperit, ne­clari­ficat de dinsa. Toate minciunele momentului, îşi au adevărata lor măsură, în cursul neclin­tit al vremei. Dacă eri mai sperai încă ceva, dacă eri încă naiv visător, te lăsai amăgit de şuerul privighitorei, măestrit astăzi rea­litatea te pune în faţa faptelor împlinite. O vă cunosc pe toţi. Mulţi mi-aţi fost şi îm­i sunteţi prieteni. Eri cercaţi să mă convingeţi, astăzi nu ştiu cum să mi maschez zîmbetul de milă, care îmi iz­vorăşte pe buze. Eri ameţiţi încă, astăzi trei’. Nu e vina voastră. E vina pregătirei, sau mai bine zis nepregătirei noastre po­­litico-sociale, e vina celor cari conştienţi sau inconştienţi, au căutat să vă­ spe­culeze. Şi dacă mîine va trebui să aruncaţi cu­­ pietre într’inşii, aseminea jidovului rătăcitor, ei vor pribegi ducindu şi în spate păcatele lor, în faţă ruşinea fapte­lor lor. Psichologia unei gloate e psichologia fie­cărui individ. Cercetează-te singur pe tine şi vei găsi că nu li se vor găsi că nu li se cuvine de­cât un zimbet de dispreţ. Hula voastră nu-şi are răsunet în con­ştiinţa lor, fiind­că nu o au, fiindcă dacă ar fi avut-o n’ar fi cedat patimelor şi ambiţiei lor personale, nu ar fi târât un noian întreg de lume, pe un drum pe care nu-l cunoşteau. In cutele steagului lor n’a fost nici o­­dată scris un singur rând dintr’un pro­gram mare, cutele steagului lor ascun­deau patimele, ambiţia lor personală, do­rul lor de a parveni cât mai uşor, de a se impune, prin voi. Adesea a­ţi recunoscut’o singuri că dacă o nenorocire s’ar abate asupra şefului, a doua zi chiar,“partidul conservator-demo­crat n’ar fi de cât o pagină mai mult în cartea trecutului politicianismului ro­mânesc. Adaog astăzi: o pagină ruşinoasă. Sufletele lor, a celor cari şi au dat mâna pentru a distruge cât mai multe caractere în această ţară, nu sunt de loc aşa de complicate cum au voit ei să vi le arăte. In cel mai elementar tratat de antro­pologie a lui Lombroso, ve­ţi găsi sute de exemple de indivizi asemănători lor. In cei câţiva ani cari au trecut le-aţi putut vedea toate păcatele, mai mult aţi putut vedea că nu au de­cât păcate. Şi nu vă trebue de­cât foarte puţin­tică răbdare, pentru ai vedea prâbuşindu­­se cu totul. Lovitura de graţie e mult mai aproape de­cât şi-o imaginează mulţi. Falimentului lor politic, li s’a acordat ultimul moratoriu. Cea din urmă poliţă, a avut scadenţa in războiul balcanic şi s’a văzut de că­tre toţi că dl Tache Ionescu a fost în imposibilitate de a-şi o achita. Trezească-se macar acum. Psichologia lor, psichologia sufletului lor e o păgină, pe care însă singuri şi au făcut-o. G. H. E. M. şi,—cum, poate, acest lucru nu e de ne­gat,—dacă declaraţia ministrului de fi­nanţe constituie sau nu o greşală poli­tică. Aceste sânt chestiuni grave şi lim­pezi. Dar „Evenimentul" are mai mare uşurinţă să zvârle de pe limbă o inju­rie, de­cât să-şi pue la muncă inutilă capul spre a închega o judecată şi a da astfel un răspuns cum­se­cade. Declaraţiile d-lui Take Ionescu D-l Take Ionescu a acordat un interview redactorului ziarului „A­­devărul“ destinat a fi tipărit mai întăi în ziarul german „Frankfur­ter Zeitung“, iar în urmă reprodus­ă în toate ziarele oficioase şi semi-­ oficioase ale partidului conserva- t­­or-democrat, după cum s’a şi­ făcut.­­ Conţinutul acestui interview ne arată că ministrul de interne a ră­­mas în aceiaş stare de nemulţu­mire sufletească pe care o încear­că de cînd a avut ideia de a în­cerca o colaborare cu partidul conservator. Această nemulţumire a d-nu­lui Take Ionescu a decurs pe toată li­nia de guvernământ—atît în tim­­pul cînd nu se ştia dacă pacea balcanică va fi adusă în conferinţă la Bucureşti, cît şi în timpul cît a ţinut conferinţa şi mai ales după această conferinţă. In această pri­vinţă ministrul de interne a dat interviewul în aşa fel că el să a­­pară în ziua cînd delegaţii state­lor balcanice au părăsit Bucureş­­tiul. Este şi acesta un act de di­plomaţie! Care a fost adevărata intenţîune a d-lui Take Ionescu cînd a dat a­­cest interview, n’am vrea să afir­măm că ştim cu siguranţă. S’ar putea crede că ministrul de inter­ne a vrut să arăte străinătăţii că de­şi a revenit de la Londra, a a­­vut totuşi un succes diplomatic în delegaţiunea romînă de la Bucu­reşti din care a făcut parte. Alt­fel nu s’ar fi ştiut dacă d-sa a a­­vut sau nu acest rol... Aceasta s’ar crede dacă între chestiunile pe care le-a lucidat prin declaraţiunele făcute redacto­rului de la „Adevărul“ n’ar fi a­­tins şi chestiunea politicei noastre interne- Aici e partea delicată a... interviewului şi aceasta pune în evidenţă starea de mulţumire a d-lui Take Ionescu. Ministrul de interne a fost ne­mulţumit înainte de instituirea de­legaţiei noastre pentru conferinţă balcanică, a rămas şi mai nemul­ţumit în timpul cît a ţinut confe­rinţa, şi abia terminată această această conferinţă a simţit nevoia unei descărcări, atît se asfixiase excelenţa sa în tot timpul acestei conferinţe. în consecinţă, aşa cum vedem din partea interviewului consacrată politicei noastre interne, dl. Take Ionescu a preferat să încheie un fel de armistiţiu cu cealaltă jumă­tate din guvernul colaborărei, pen­tru a amîna discuţiunele între cele două tabere conservatoare, rivale dar legate încă prin formula cola­borărei. Aşa cum e încărcată însă at­mosfera de o parte şi de alta, gravele conflicte între ele vor is­­bucni cu atît mai violent cu cît ele vor fi înăbuşite mai mult. Ar­mistiţiul dintre colaboranţi nici într’un caz nu va putea duce la un resultat favorabil desorientatei politice conservatoare. Luptele se anunţă din ambele tabere şi chiar dl. Take Ionescu se prevesteşte prin interviewul de sale laconic dar destul de trans­parent pentru a fi înţeles de toţi. Se înţelege de la sine că odată cu reînceperea oficială a ostilită­ţilor între colaboranţi se vor deo­sebi o serie de împrejurări în le­gătură cu toată politica externă a guvernului,­­ pe care noi nu le-am atins, din interesul pentru succesul României în acţiunea ei militară şi diplomatică. „Permisul“ f­ M­atei Intr’ut­ ziar din capitală a apă­rut astăzi următorul anunţ: „pierzînd in trenul de Bucureşti• Vaslui înspre staţiile Tecuci-Bârlad un port­moneu care avea 3 bilete de bancă a cîte 1000 lei, două poliţe u­na a 7000 lei şi una a 2000 lei, un pa­şaport, un permis clasa I pe C. F. R. şi un carnet cu mai multe note im­portante, rog pe acel ce le va fi gă­sit să mi le trimeată la adresa de mai jos numai permisul şi carnetul cu note, sub o formă anonimă, re­­nunţînd la bani în favoarea acelui ce le va fi găsit, tot­odată mulţu­miri. B. Lebel, arendaşul moşiei Bâr­­zeşti (jud. Vaslui). “ Regretăm pierderea suferită de d. B. Lebel şi dovada e că i-am înregistrat gratuit anunţul... Am dori însă ca cu această o­­l casiune să lămurim o chestiune. I Păgubaşul de care este vorba, e­u tovarăşul d-lui Bădărău la moşia­­ Bârzeşti şi omul de casă al minis­­­­trului lucrărilor publice.­­ Ştiam că acest domn Löbel că­lătoreşte pe căile ferate cu un per­mis de clasa­­ eliberat de minis­terul lucrărilor publice, dar atâta timp cât nu posedam dovada ma­terială a faptului, nu -am­ înre­gistrat. Astăzi însă când însuşi d. Löbel sub proprie semnătură declara că a avut un asemenea permis şi că l-a pierdut, credem că suntem în drept să întrebăm:­in ce calitate călătoreşte d-sa pe căile ferate cu permis permanent ? Atâta timp cât d. Lebel nu este nici funcţionar al statului şi nici însărcinat cu vre-o misiune specială care să-i dea dreptul la o aseme­nea favoare, nu înţelegem cum poate fi posesorul unui permis de călă­torie gratuită pe căile ferate ? Credem că simpla calitate de to­varăş al d-lui Bădărău nu-i poate da acest drept. De aceia lucrul trebue lămurit fără întârziere şi nu ne îndoim că d. ministru al lucrărilor publice, înainte de a elibera d-lui Löbel un nou permis în locul celui pierdut, va deslega enigma acestei neper­­mise favori. Raspund­a 4judecata «Evenimentul» are un mod special de polemică. Nu răspunde nici­odată cinstit­a acuzaţiile ce i se aduc, ci strecurîndu- 36 printre întrebările adversarilor aruncă Insulte plate asupra celor ce aşteaptă argumente. Dăunăzi «Mişcarea» a reprodus şi co­­mentat o scrisoare a d-lui A. Teodorea­­nu. D-sa spune că, din pricina poliţiei, care a închis unele brutării, n’a găsit păne în piaţă. „Evenimentul“ răspunde : „In adevăr suntem în măsură a afir­ma că d. Prefect al Poliţiei nu a ordo­nat închiderea nici unei brutării, dovada cea mai bună a acestei afirmări este că nici un ieşan n’a dus lipsă de pâne. „Besmeticii de­ la „Mişcarea“ să se trezească și să ne răspundă, când n’au măncat păne? Iată prin urmare argumentarea: d. Te­­odoreanu spune că n'a găsit intr’o zi pâne în tărg; nu-i adevărat. Prefectul n’a ordonat închiderea brutării că nici un ieşan n’a dus lipsă. (D. Teodoreanu nu e eşan ?). Şi, în sfirşit, să răspundă „besmeticii“ dela Mişcarea cînd n’au mîncat pîne ? Aceasta-i logică de curcan îmbătat pentru tăcere. Şi, mai departe: „Cei dela Mişcarea se vor alege cu o urechială dela dl. Geor­­gel Mîrzescu pentru nesocotinţa lor“. Ori, la noi nu se cunosc obiceiurile din redacţiile conservatoare, unde sînt ciocoi şi slugi, unde stăpînul, cînd la­cheul nu i-a lustruit destul de bine bo­tul ghetei, îi răsuceşte urechile şi-i zmulge părul. Prin ast­fel de răspunsuri caută „Eve­nimentul“ să evite chestiunile importante şi întrebările netezi. Aşa, de pildă, «Evenimentul» n’a spus cuvîntul cerut, cînd l-am întrebat dacă este sau nu adevărat că d. Markhiloman a declarat ziarului Berliner Tageblatt că Rominia tratează cu puterile pentru a i se da mandat de pacificatoare în Balcani PĂRERI ȘI FAPTE VORBE DE SPIRIT La seria de anecdote pe care le-am po­vestit ieri, și pe care le-am denumit anec­­dote celebre, mai adăugim următoarele: — Moartea Mariei Theresa preotul din St. Bricux rosti cuvântarea funebră. In această cuvântare el arătă trăsăturile superioare ale regretatei, după care des­crise activitatea ei politică. In ceia ce pri­veşte această parte, partea domniei, el a­­atinse şi chestiunea dispărţirei Poloniei . „Şi acum trecem la separarea Poloniei*, zise preotul. „După cum ştiţi cu toţii Franţa n’a zis nimic despre această separare. Eu voi face ca şi Franţa!...“ — Pe când Napoleon trecea biruitor prin­­tr’un mic orăşel din Germania, el fu salu­tat, intre alţii, de un grup de 20 tinere domnişoara, dintre cele mai frumoase, toate îmbrăcate uniform, în alb. Napoleon se opri şi privi acest grup su­perb. Primarul orăşelului se apropie atun­­cea de careta imperială şi zise, arătând grupul: „Sire, vainqueur /* cu o pronunţare care suna: „Vingt coeurs*—adică 20 de inimi. Napoleon sim­ţi şi răspunse primarului : „Ce ai fi făcut în cazul când aşi fi fost biruit ?“ La care primarul dădu următoarea re­plică : „Atuncea Maiestate v’aşi fi întâmpinat astfel: „Sire, vaincu !“— cu intonaţia sen­sului „Sire vimjt cule..." — Poetul Maton, care era orb, se însu­rase pentru a treia oară, fără a se simţi şi de astă dată­ fericit în căsnicie. Lordul Bussingham vrând să-l măguleas­că,—fără a şti în ce relaţiuni cordiale e In căsnicie—li zise: „Soţia d-tale e un adevărat trandafir*. La care M.lton răspunse : „Culoarea ei n’o pot vedea, dar o simt totuşi după modul cum mă înţeapă !“ — Marele rapsod Liszt cânta Intr’o zi la curtea Ţarului. Ţarul, în timp ce virtuosul intonase la cla* vir una din compoziţiile sale, se întreţinea în discuţii destul de sgomotoase, ceia ce e*­nervase, vădit, pe Liszt. Ţarul observând aceasta după expresia figurei sale, se apropie de el şi-i zise : „Mă rog, cântă mai departe, cântă—nu mă deranjezi de loc !“ — Madame de Stafii, cu tot spiritul ei larg, avea ambiţiunea de a fi considerată ca o fem­ee de toată frumuseţa. Intr’o seară, când avu societate, unul din curtezanii irezistibili, se aşează lângă ea, şi în apropierea unei femei intr’adevăr răpi­toare. Cum domnul voia să-şi exercite pro­­fesia de curtezan, el să adresă astfel cătră amândouă: „Ce fericire să stai Intre Spirit și Fru­nmselă!“ „Fără a avea nici una din ele“— adăugi Madame de Stafil.­­ . . — Marele Voltaire primi într’o zi vizita unui pos­t debutant care venise să-i cetiască ultimele inspiraţii. In timpul lecturei tânărul poet observă că Voltaire Îşi scotea mereu bereta pe care o purta pe cap. Intrigat peste măsură de a­­ceste gesturi care indicau saluturi politicoa­se, el ceru explicaţii, pe care Voltaire îi le dădu îndată : „Im­i place să salut politicos de câte ori întâlnesc vre­o cunoştinţă veche !“ Araid Intervievul d-lui Costinescu Liberalii şi politica externa.—Atitudinea puterilor. Viitoarele alianţe.­­ Politica internă.— Chestia ţă­răneasca Chestia evreească. Situaţia guvernului. D. Emil Coslinescu a acordat, într’o lungă convorbire, un foarte interesant interview corespondentului buc. al zia­relor «Berliner Tageblatt şi «Secolo». Suntem în măsură a comunica citi­torilor noştri reodul acestui interview aşa cum a fost remis măritor ziare de mai sus . Politica externă Liberalii şi acţiunea Romîniei — Partidul liberal, îmi spune bătrinul şi încercatul om politic, revendică pen­tru sine onoarea de a fi în mare parte promotorul acţiunei care a dat rezultate atît de fericite nu numai pentru Româ­nia, dar şi pentru pacea Europei. Mişcă­rile cari au împins guvernul la interven­ţia militară ni se datoresc nouă. Noi am cerut încă de la început mobilizarea. Pu­tem reproşa guvernului că a întîrziat cu vre-o opt­zeci zile acţiunea va in­tră. Dacă ar fi întreprins-o atunci cînd am cerut-o noi, s’ar fi cruţat viaţa a zeci de mii de oameni şi e’ar fi putut ajunge poate mai lesne la pacea de astăzi. Dar noi suntem foarte mulţumiţi de rezultatul la care s’a ajuns şi n’am fă­cut, şi nici nu vom face guvernului vre o greutate pe această chestie. S’a văzut aceasta din toată atitudinea şi din comunicatele noastre: ||Am luat parte la acţiune războinică. Liberalii numeroşi, în frunte cu şeful lor d. Brătianu, au plecat pe câmpul de o­­peraţiuni; din familia mea au plecat pa­tru membri; nu toţi aceştia aveau obli­gaţia s-o facă. Ei au făcut-o însă pentru că acţiunea era aprobată de noi, dar a fost făcută în sensul vederilor noastre şi rezultatul obţinut corespunde­au toc­mai cererilor noastre. Este inexact că noi am cerut ca Ro­mânia să-şi augumenteze pretenţiile. Este nedrept să se afirme că noi am fi cerut să se ia şi Vrdinul. România rîv­­neşte numai pământ românesc. Nu um­blăm după cuceriri de pămînt străin. Dacă am cerut întărirea frontierei noas­tre dobrogene am făcut-o pentru sigu­ranţa pămîntului nostru. Cuceriri streine nu cerem, cerem nu­mai ce­a al nostru, şi când va veni ziua dreptăţi pentru toate naţionalităţile, drep­tate se va face şi Romînilor. S'a mai urmărit acum de către Ro­mânia, în acord cu sentimentul general, o pace durabilă, întemeiată pe echilibrul forţelor. Şi aceasta s’a realizat. Politica Viitorului Despre politica viitoare a României, îmi spune d. Costinescu, deşi nu se pot face profeţii, ea se desemnează din fap­tele realizate şi din atitudinea pe care au avut-o şi o vor avea diferitele state. — Am realizat în Balcani un aseme­nea echilibru, în­cît să se poată spera intr’o pace durabilă. Aşa cum s’a limitat forţele, o alianţă sîrbo-greacă va face cu neputinţă o ofensivă a Bulgariei, sau o eventuală alianţă sîrbo-bulgară ar face imposibilă o politică ofensivă a Greciei.

Next