Mişcarea, august 1913 (Anul 5, nr. 175-199)
1913-08-02 / nr. 176
ANUL V. No. 176 ABONAMENTE In ţară pe un an.......................... In streinătate pe un an . . . . Pentru preoţi şi învăţători rurali se face o reducere de . . . 20 lei 40 » 50% Redacţia şi Administraţii» IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5, în localul clubului Naţional-Liberal. — Un număr 5 BANI — VINERI 2 AUGUST 1913 mjm w BU M r- i S ZIARINATI O MAL -LIBERAL, im ■&M ■■■:■-4m VdfV st. TELEFON , No. 121 Anunciuri comerciale Linia pe pagina II . . • • Linia pe pagina III • • • • Linia pe pagina IV..........................40 b. K I A K COTIDIAN SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET instituit de clubul național-liberal - Un număr 5 BANI -1 leu , 50 b. Evoluare spre stingă Acum când ţara întreagă şi-a făcut datoria pe deplin, când ţărănimea a dat probe de patriotism, conştienţă şi disciplină care au uimit pe toţi acei care nu cunoşteau de aproape sufletul ţăranului nostru, partidele conservatoare de la guvern au început să se convingă că aducerea la îndeplinire a marilor reforme democratice preconizate de partidul naţional-liberal încă în penultima legislaţie nu mai poate fi întârziată. Partidele conservatoare au înţeles, în fine, că continuând să refuze marei majorităţi a populaţiei regatului român independenţa economică şi drepturile politice nu numai că se poate periclita la un moment dat viaţa şi siguranţa statului dar chiar existenţa lor ca partide politice de guvern poate fi în primejdie. Ţărănimea noastră nu mai poate rămânea sub tutelă. Partidele conservatoare au înţeles aceasta şi se observă o rapidă evoluţie a lor spre stînga. Ziarele conservatoare au început să recunoască necesitatea dreptului la vot (ziarul conservator local a vorbit chiar de votul universal) şi de reforme economice menite să îmbunătăţească starea economică de la sate, iar şeful partidului conservator democrat vorbeşte în interviewul acordat ziarului «Frankfurter Zeitung« de dezvoltări de programe ale partidelor politice cu tendinţe evidente spre stînga şi de mari reforme interne. Această evoluţie spre stînga găseşte însă partidele conservatoare complect nepregătite. Toată lumea recunoaşte că reformele economice şi sociale trebuesc realizate în cel mai scurt timp, şi partidele de la guvern nu mai au timpul necesar să le studieze şi să le formuleze. Acest fel de reforme, pentru care e necesară o schimbare a constituţiei, au ceva definitiv pentru care se impune o studiare profundă şi îndelungată. Constituţia odată revizuită, ea va trebui să rămâie neschimbată cel puţin 20 de ani. Reformele democratice care sunt menite să schimbe faţa regatului român prin importanţa şi greutatea lor nu pot fi formulate de azi pe mîine. Partidele conservatoare de la guvern vor trebui să adopte în această chestie in întregime programul partidului national-liberal, altfel opera lor ar fi o operă hibridă și consecințele ei rele incalculabile. Partidele conservatoare ar dori să aducă ele la îndeplinire reformele democratice care se impun. Conducătorii acestor partide uită nu numai că nu sînt pregătiţi din punct de vedere teoretic în această privinţă, dar nici măcar din punct de vedere practic. Aceste reforme sînt atît de adînci, lezează atîtea interese materiale ale claselor diriguitoare, încit aducerea lor la îndeplinire cere o educaţie şi o disciplină de partid pe care partidele conservatoare nu o au. Dacă conducătorii partidelor conservatoare pot trece în cîteva zile de la un program politic şi economic conservator la finul extrem de democrat masa mare a polidelor nu-i poate urma. Lucrul acesta s-a putut constata la votarea reformelor agrare din 1907, cînd sub presiunea opiniei partidului, conducătorii partidului conservator au fost siliţi să-şi calce cuvîntul. Acum chiar dacă ar fi însufleţiţi de cea mai bună credinţă, chiar dacă ar adopta în întregime programul politic al partidului liberal, ei nu l-ar putea aduce complect la îndeplinire siliţi fiind de propriul lor partid să transiteze asupra unor chestii. Partidele conservatoare sunt deci pentru moment incapabile de a îndeplini reformele democratice cu toată buna voinţă ce au să le aducă. Nu-s pregătiţi pentru asta nici diriguitorii lor nici masele partidului. Partidului naţional liberal i-au trebuit şapte ani pentru ca să infiltreze în marele partidului necesitatea reformelor democratice. Și partidul liberal este un partid democrat și disciplinat. O schimbare de atitudine atît de radicală de azi pe mîni poate fi posibilă D-lui Maiorescu sau D-lui Take Ionescu, ea nu e posibilă pentru masele partidelor conservatoare. Dar reformele largi democratice sunt legate şi de dificultăţi materiale pe care partidele de la guvern nu le pot surmonta. Pentru schimbarea constituţiei şi votarea nouilor legi care se impun sunt necesare 3 alegeri. Guvernul de colaborare nu poate însă rezista la 3 alegeri făcute într-un răstimp de 6 luni. Lucrul acesta s-a constatat atunci cînd prin mijloace ilegale s-a evitat revizuirea constituţiei necesară la incorporarea Silistrei. Neînţălegerile în guvern sînt mai grave decît ori-cînd. Rivalitatea între cele două partide de colaborare e atît de mare încît au adesea loc la conflicte penibile. Partidul conservator e rupt într’un număr infinit de disidenţe. Fiecare fruntaş politic conservator are curentul lui, disidenţa lui. In mod fatal, prin forţa lucrurilor şi prin greutatea lui politică partidul naţional-liberal va fi chemat, pentru binele țarei, să aducă la îndeplinire reformele democratice recunoscute necesare de chiar adversarii lui. *Afflgaw» Din psichologia lor... TACHIŞTI« Politician», o masă compactă în care suma de indivizi adunaţi la un loc în jurul unui steag, în cutele căruia fâlfâe un program, se zbuciumă necontenit aseminea valurilor rabrei, aci furioase prăvălind totul în cale, aci stărămânduse în mii de stropi de o stâncă ce o întâlnesc în drumul lor. Politicianii... Câte mistere, câte patimi, cât zbucium, câtă cheltueală de energii şi dacă vreţi cât ideal in acest cuvânt... Şi cît de uşor îl pronunţăm. Şi cît de puţin ne dăm seamă de însemnătatea lui. Conştiinţa individului, acea fiinţă internă, pe care fiecare şi o ascunde cum poate mai bine, aici in arena luptelor politice e pusă la încercare. Aici în această arenă publică se face selecţia caracterelor, aici învinge, sau mai bine zis trebue să învingă cel care e mai bine înarmat. Suflete curate şi neîncercate, suflete visătoare şi neotrăvite încă, luate de puhoiul organizaţiei sociale, se revarsă aici, în această mare a patimilor. Şi aici trebue să fim mai riguroşi ca oriunde, cu acei care sunt chemaţi să dea directiva, cu acei pe care împrejurările i-au pus în fruntea turmei. Sunt atât de dureroşi şi de nereparat paşii greşiţi, imposibilitatea în faţa căreia se găseşte la un moment dat o sumă de indivizi care îmbătaţi cu băuturi lesne ameţitoare în faţa unei imposibilităţi de fapt. Şi ce exemplu putem avea noi astăzi mai viu înaintea ochilor, decât întreagă acea artera de naivi, cari au căzut victime entusiasmului lor pe drumul parvenirii, nu mai puţin însă adevărat şi speculanţilor cari le au vîndut otrava amăgirei. Partidul conservator democrat. Am încă în ureche surlele şi tobele reclamaţiilor de eri, cari speculînd sentimentele cele mai de ascuns ale indivizilor, s-au căţărat în fruntea lor, i-au mânat pe un drum, care duce spre prăpastie. Să fim sinceri. Mai există astăzi om conştient în această ţară, care să mai găsească rost unui partid tachist ! Mai există individ care să întrezărească cât de slab îndepărtarea vremurilor, o singură rază care ar putea să mai aducă o lumină nouă! Mai există individ conştient astăzi, care după o bîjbială destul de îndelungată şi după un şir destul de complicat de evenimente, să mai poată zări răsărind, chiar pe fruntea d-lui Tache Ionescu, o stea. O nu. Cel mai mare filozof e vremea. Şi nimic nu trece nedescoperit, neclarificat de dinsa. Toate minciunele momentului, îşi au adevărata lor măsură, în cursul neclintit al vremei. Dacă eri mai sperai încă ceva, dacă eri încă naiv visător, te lăsai amăgit de şuerul privighitorei, măestrit astăzi realitatea te pune în faţa faptelor împlinite. O vă cunosc pe toţi. Mulţi mi-aţi fost şi îmi sunteţi prieteni. Eri cercaţi să mă convingeţi, astăzi nu ştiu cum să mi maschez zîmbetul de milă, care îmi izvorăşte pe buze. Eri ameţiţi încă, astăzi trei’. Nu e vina voastră. E vina pregătirei, sau mai bine zis nepregătirei noastre politico-sociale, e vina celor cari conştienţi sau inconştienţi, au căutat să vă speculeze. Şi dacă mîine va trebui să aruncaţi cu pietre într’inşii, aseminea jidovului rătăcitor, ei vor pribegi ducindu şi în spate păcatele lor, în faţă ruşinea faptelor lor. Psichologia unei gloate e psichologia fiecărui individ. Cercetează-te singur pe tine şi vei găsi că nu li se vor găsi că nu li se cuvine decât un zimbet de dispreţ. Hula voastră nu-şi are răsunet în conştiinţa lor, fiindcă nu o au, fiindcă dacă ar fi avut-o n’ar fi cedat patimelor şi ambiţiei lor personale, nu ar fi târât un noian întreg de lume, pe un drum pe care nu-l cunoşteau. In cutele steagului lor n’a fost nici odată scris un singur rând dintr’un program mare, cutele steagului lor ascundeau patimele, ambiţia lor personală, dorul lor de a parveni cât mai uşor, de a se impune, prin voi. Adesea aţi recunoscut’o singuri că dacă o nenorocire s’ar abate asupra şefului, a doua zi chiar,“partidul conservator-democrat n’ar fi de cât o pagină mai mult în cartea trecutului politicianismului românesc. Adaog astăzi: o pagină ruşinoasă. Sufletele lor, a celor cari şi au dat mâna pentru a distruge cât mai multe caractere în această ţară, nu sunt de loc aşa de complicate cum au voit ei să vi le arăte. In cel mai elementar tratat de antropologie a lui Lombroso, veţi găsi sute de exemple de indivizi asemănători lor. In cei câţiva ani cari au trecut le-aţi putut vedea toate păcatele, mai mult aţi putut vedea că nu au decât păcate. Şi nu vă trebue decât foarte puţintică răbdare, pentru ai vedea prâbuşinduse cu totul. Lovitura de graţie e mult mai aproape decât şi-o imaginează mulţi. Falimentului lor politic, li s’a acordat ultimul moratoriu. Cea din urmă poliţă, a avut scadenţa in războiul balcanic şi s’a văzut de către toţi că dl Tache Ionescu a fost în imposibilitate de a-şi o achita. Trezească-se macar acum. Psichologia lor, psichologia sufletului lor e o păgină, pe care însă singuri şi au făcut-o. G. H. E. M. şi,—cum, poate, acest lucru nu e de negat,—dacă declaraţia ministrului de finanţe constituie sau nu o greşală politică. Aceste sânt chestiuni grave şi limpezi. Dar „Evenimentul" are mai mare uşurinţă să zvârle de pe limbă o injurie, decât să-şi pue la muncă inutilă capul spre a închega o judecată şi a da astfel un răspuns cumsecade. Declaraţiile d-lui Take Ionescu D-l Take Ionescu a acordat un interview redactorului ziarului „Adevărul“ destinat a fi tipărit mai întăi în ziarul german „Frankfurter Zeitung“, iar în urmă reprodusă în toate ziarele oficioase şi semi- oficioase ale partidului conserva- tor-democrat, după cum s’a şi făcut. Conţinutul acestui interview ne arată că ministrul de interne a rămas în aceiaş stare de nemulţumire sufletească pe care o încearcă de cînd a avut ideia de a încerca o colaborare cu partidul conservator. Această nemulţumire a d-nului Take Ionescu a decurs pe toată linia de guvernământ—atît în timpul cînd nu se ştia dacă pacea balcanică va fi adusă în conferinţă la Bucureşti, cît şi în timpul cît a ţinut conferinţa şi mai ales după această conferinţă. In această privinţă ministrul de interne a dat interviewul în aşa fel că el să apară în ziua cînd delegaţii statelor balcanice au părăsit Bucureştiul. Este şi acesta un act de diplomaţie! Care a fost adevărata intenţîune a d-lui Take Ionescu cînd a dat acest interview, n’am vrea să afirmăm că ştim cu siguranţă. S’ar putea crede că ministrul de interne a vrut să arăte străinătăţii că deşi a revenit de la Londra, a avut totuşi un succes diplomatic în delegaţiunea romînă de la Bucureşti din care a făcut parte. Altfel nu s’ar fi ştiut dacă d-sa a avut sau nu acest rol... Aceasta s’ar crede dacă între chestiunile pe care le-a lucidat prin declaraţiunele făcute redactorului de la „Adevărul“ n’ar fi atins şi chestiunea politicei noastre interne- Aici e partea delicată a... interviewului şi aceasta pune în evidenţă starea de mulţumire a d-lui Take Ionescu. Ministrul de interne a fost nemulţumit înainte de instituirea delegaţiei noastre pentru conferinţă balcanică, a rămas şi mai nemulţumit în timpul cît a ţinut conferinţa, şi abia terminată această această conferinţă a simţit nevoia unei descărcări, atît se asfixiase excelenţa sa în tot timpul acestei conferinţe. în consecinţă, aşa cum vedem din partea interviewului consacrată politicei noastre interne, dl. Take Ionescu a preferat să încheie un fel de armistiţiu cu cealaltă jumătate din guvernul colaborărei, pentru a amîna discuţiunele între cele două tabere conservatoare, rivale dar legate încă prin formula colaborărei. Aşa cum e încărcată însă atmosfera de o parte şi de alta, gravele conflicte între ele vor isbucni cu atît mai violent cu cît ele vor fi înăbuşite mai mult. Armistiţiul dintre colaboranţi nici într’un caz nu va putea duce la un resultat favorabil desorientatei politice conservatoare. Luptele se anunţă din ambele tabere şi chiar dl. Take Ionescu se prevesteşte prin interviewul de sale laconic dar destul de transparent pentru a fi înţeles de toţi. Se înţelege de la sine că odată cu reînceperea oficială a ostilităţilor între colaboranţi se vor deosebi o serie de împrejurări în legătură cu toată politica externă a guvernului, pe care noi nu le-am atins, din interesul pentru succesul României în acţiunea ei militară şi diplomatică. „Permisul“ f Matei Intr’ut ziar din capitală a apărut astăzi următorul anunţ: „pierzînd in trenul de Bucureşti• Vaslui înspre staţiile Tecuci-Bârlad un portmoneu care avea 3 bilete de bancă a cîte 1000 lei, două poliţe una a 7000 lei şi una a 2000 lei, un paşaport, un permis clasa I pe C. F. R. şi un carnet cu mai multe note importante, rog pe acel ce le va fi găsit să mi le trimeată la adresa de mai jos numai permisul şi carnetul cu note, sub o formă anonimă, renunţînd la bani în favoarea acelui ce le va fi găsit, totodată mulţumiri. B. Lebel, arendaşul moşiei Bârzeşti (jud. Vaslui). “ Regretăm pierderea suferită de d. B. Lebel şi dovada e că i-am înregistrat gratuit anunţul... Am dori însă ca cu această ol casiune să lămurim o chestiune. I Păgubaşul de care este vorba, eu tovarăşul d-lui Bădărău la moşia Bârzeşti şi omul de casă al ministrului lucrărilor publice. Ştiam că acest domn Löbel călătoreşte pe căile ferate cu un permis de clasa eliberat de ministerul lucrărilor publice, dar atâta timp cât nu posedam dovada materială a faptului, nu -am înregistrat. Astăzi însă când însuşi d. Löbel sub proprie semnătură declara că a avut un asemenea permis şi că l-a pierdut, credem că suntem în drept să întrebăm:in ce calitate călătoreşte d-sa pe căile ferate cu permis permanent ? Atâta timp cât d. Lebel nu este nici funcţionar al statului şi nici însărcinat cu vre-o misiune specială care să-i dea dreptul la o asemenea favoare, nu înţelegem cum poate fi posesorul unui permis de călătorie gratuită pe căile ferate ? Credem că simpla calitate de tovarăş al d-lui Bădărău nu-i poate da acest drept. De aceia lucrul trebue lămurit fără întârziere şi nu ne îndoim că d. ministru al lucrărilor publice, înainte de a elibera d-lui Löbel un nou permis în locul celui pierdut, va deslega enigma acestei nepermise favori. Raspunda 4judecata «Evenimentul» are un mod special de polemică. Nu răspunde niciodată cinstita acuzaţiile ce i se aduc, ci strecurîndu- 36 printre întrebările adversarilor aruncă Insulte plate asupra celor ce aşteaptă argumente. Dăunăzi «Mişcarea» a reprodus şi comentat o scrisoare a d-lui A. Teodoreanu. D-sa spune că, din pricina poliţiei, care a închis unele brutării, n’a găsit păne în piaţă. „Evenimentul“ răspunde : „In adevăr suntem în măsură a afirma că d. Prefect al Poliţiei nu a ordonat închiderea nici unei brutării, dovada cea mai bună a acestei afirmări este că nici un ieşan n’a dus lipsă de pâne. „Besmeticii de la „Mişcarea“ să se trezească și să ne răspundă, când n’au măncat păne? Iată prin urmare argumentarea: d. Teodoreanu spune că n'a găsit intr’o zi pâne în tărg; nu-i adevărat. Prefectul n’a ordonat închiderea brutării că nici un ieşan n’a dus lipsă. (D. Teodoreanu nu e eşan ?). Şi, în sfirşit, să răspundă „besmeticii“ dela Mişcarea cînd n’au mîncat pîne ? Aceasta-i logică de curcan îmbătat pentru tăcere. Şi, mai departe: „Cei dela Mişcarea se vor alege cu o urechială dela dl. Georgel Mîrzescu pentru nesocotinţa lor“. Ori, la noi nu se cunosc obiceiurile din redacţiile conservatoare, unde sînt ciocoi şi slugi, unde stăpînul, cînd lacheul nu i-a lustruit destul de bine botul ghetei, îi răsuceşte urechile şi-i zmulge părul. Prin astfel de răspunsuri caută „Evenimentul“ să evite chestiunile importante şi întrebările netezi. Aşa, de pildă, «Evenimentul» n’a spus cuvîntul cerut, cînd l-am întrebat dacă este sau nu adevărat că d. Markhiloman a declarat ziarului Berliner Tageblatt că Rominia tratează cu puterile pentru a i se da mandat de pacificatoare în Balcani PĂRERI ȘI FAPTE VORBE DE SPIRIT La seria de anecdote pe care le-am povestit ieri, și pe care le-am denumit anecdote celebre, mai adăugim următoarele: — Moartea Mariei Theresa preotul din St. Bricux rosti cuvântarea funebră. In această cuvântare el arătă trăsăturile superioare ale regretatei, după care descrise activitatea ei politică. In ceia ce priveşte această parte, partea domniei, el aatinse şi chestiunea dispărţirei Poloniei . „Şi acum trecem la separarea Poloniei*, zise preotul. „După cum ştiţi cu toţii Franţa n’a zis nimic despre această separare. Eu voi face ca şi Franţa!...“ — Pe când Napoleon trecea biruitor printr’un mic orăşel din Germania, el fu salutat, intre alţii, de un grup de 20 tinere domnişoara, dintre cele mai frumoase, toate îmbrăcate uniform, în alb. Napoleon se opri şi privi acest grup superb. Primarul orăşelului se apropie atuncea de careta imperială şi zise, arătând grupul: „Sire, vainqueur /* cu o pronunţare care suna: „Vingt coeurs*—adică 20 de inimi. Napoleon simţi şi răspunse primarului : „Ce ai fi făcut în cazul când aşi fi fost biruit ?“ La care primarul dădu următoarea replică : „Atuncea Maiestate v’aşi fi întâmpinat astfel: „Sire, vaincu !“— cu intonaţia sensului „Sire vimjt cule..." — Poetul Maton, care era orb, se însurase pentru a treia oară, fără a se simţi şi de astă dată fericit în căsnicie. Lordul Bussingham vrând să-l măgulească,—fără a şti în ce relaţiuni cordiale e In căsnicie—li zise: „Soţia d-tale e un adevărat trandafir*. La care M.lton răspunse : „Culoarea ei n’o pot vedea, dar o simt totuşi după modul cum mă înţeapă !“ — Marele rapsod Liszt cânta Intr’o zi la curtea Ţarului. Ţarul, în timp ce virtuosul intonase la cla* vir una din compoziţiile sale, se întreţinea în discuţii destul de sgomotoase, ceia ce e*nervase, vădit, pe Liszt. Ţarul observând aceasta după expresia figurei sale, se apropie de el şi-i zise : „Mă rog, cântă mai departe, cântă—nu mă deranjezi de loc !“ — Madame de Stafii, cu tot spiritul ei larg, avea ambiţiunea de a fi considerată ca o femee de toată frumuseţa. Intr’o seară, când avu societate, unul din curtezanii irezistibili, se aşează lângă ea, şi în apropierea unei femei intr’adevăr răpitoare. Cum domnul voia să-şi exercite profesia de curtezan, el să adresă astfel cătră amândouă: „Ce fericire să stai Intre Spirit și Frunmselă!“ „Fără a avea nici una din ele“— adăugi Madame de Stafil. . . — Marele Voltaire primi într’o zi vizita unui post debutant care venise să-i cetiască ultimele inspiraţii. In timpul lecturei tânărul poet observă că Voltaire Îşi scotea mereu bereta pe care o purta pe cap. Intrigat peste măsură de aceste gesturi care indicau saluturi politicoase, el ceru explicaţii, pe care Voltaire îi le dădu îndată : „Imi place să salut politicos de câte ori întâlnesc vreo cunoştinţă veche !“ Araid Intervievul d-lui Costinescu Liberalii şi politica externa.—Atitudinea puterilor. Viitoarele alianţe. Politica internă.— Chestia ţărăneasca Chestia evreească. Situaţia guvernului. D. Emil Coslinescu a acordat, într’o lungă convorbire, un foarte interesant interview corespondentului buc. al ziarelor «Berliner Tageblatt şi «Secolo». Suntem în măsură a comunica cititorilor noştri reodul acestui interview aşa cum a fost remis măritor ziare de mai sus . Politica externă Liberalii şi acţiunea Romîniei — Partidul liberal, îmi spune bătrinul şi încercatul om politic, revendică pentru sine onoarea de a fi în mare parte promotorul acţiunei care a dat rezultate atît de fericite nu numai pentru România, dar şi pentru pacea Europei. Mişcările cari au împins guvernul la intervenţia militară ni se datoresc nouă. Noi am cerut încă de la început mobilizarea. Putem reproşa guvernului că a întîrziat cu vre-o optzeci zile acţiunea va intră. Dacă ar fi întreprins-o atunci cînd am cerut-o noi, s’ar fi cruţat viaţa a zeci de mii de oameni şi e’ar fi putut ajunge poate mai lesne la pacea de astăzi. Dar noi suntem foarte mulţumiţi de rezultatul la care s’a ajuns şi n’am făcut, şi nici nu vom face guvernului vre o greutate pe această chestie. S’a văzut aceasta din toată atitudinea şi din comunicatele noastre: ||Am luat parte la acţiune războinică. Liberalii numeroşi, în frunte cu şeful lor d. Brătianu, au plecat pe câmpul de operaţiuni; din familia mea au plecat patru membri; nu toţi aceştia aveau obligaţia s-o facă. Ei au făcut-o însă pentru că acţiunea era aprobată de noi, dar a fost făcută în sensul vederilor noastre şi rezultatul obţinut corespundeau tocmai cererilor noastre. Este inexact că noi am cerut ca România să-şi augumenteze pretenţiile. Este nedrept să se afirme că noi am fi cerut să se ia şi Vrdinul. România rîvneşte numai pământ românesc. Nu umblăm după cuceriri de pămînt străin. Dacă am cerut întărirea frontierei noastre dobrogene am făcut-o pentru siguranţa pămîntului nostru. Cuceriri streine nu cerem, cerem numai cea al nostru, şi când va veni ziua dreptăţi pentru toate naţionalităţile, dreptate se va face şi Romînilor. S'a mai urmărit acum de către România, în acord cu sentimentul general, o pace durabilă, întemeiată pe echilibrul forţelor. Şi aceasta s’a realizat. Politica Viitorului Despre politica viitoare a României, îmi spune d. Costinescu, deşi nu se pot face profeţii, ea se desemnează din faptele realizate şi din atitudinea pe care au avut-o şi o vor avea diferitele state. — Am realizat în Balcani un asemenea echilibru, încît să se poată spera intr’o pace durabilă. Aşa cum s’a limitat forţele, o alianţă sîrbo-greacă va face cu neputinţă o ofensivă a Bulgariei, sau o eventuală alianţă sîrbo-bulgară ar face imposibilă o politică ofensivă a Greciei.