Mişcarea, februarie 1914 (Anul 6, nr. 24-47)

1914-02-18 / nr. 38

ANUL VL No. 38 1 K O at A IS K X T E în tară pe un an . . . SO lei in streinătate pe un an 40 „ Pentru preoţi şi învăţători ru­rali se face o reducere de 50°/e Redacţia şi Administraţia! IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5. In localul clubnirii National-Liberal. Un număr 5 BANI MARTI 18 FEBRUARIE 1914 NATIONAL -LIBERAL CIHAM IM­IM. Cu cele două balotagii de astăzi, campania electorală poate fi consi­derată complect închisă. Din bilanţul acestei campanii, ca şi din modul cum s-a desfăşurat lupta, se degajează o serie de învă­ţăminte cu mare înţeles politic şi cu o hotărâtoare înrâurire asupra des­­voltărei viitoare a statului român. Această campanie electorală s’a dat în condiţiuni cu totul excepţionale: tema luptei politice a fost programul de reforme radicale propuse de partidul naţional liberal. Acest program cons­tituie cel mai important act din viaţa politică modernă a României. In această campanie electorală, s’a pus problema decisivă a întregei noastre alcătuiri de Stat. In lupta aceasta partidul liberal a avut de întimpinat obstacole multe, împotriviri neînfrînte, campanii de a­­ţîţare a patimelor şi intereselor per­sonale şi de clasă. Lupta a fost grea, dar partidul liberal a susţinut-o cu demnitate, cu perfectă încredere în forţele lui, cu respectarea neştirbită a drepturilor cetăţeneşti, şi cu con­vingerea nestrămutată că interesele permanente ale neamului vor birui. Şi partidul liberal a biruit. Este o biruinţă care se rîdică pe deasupra interesului sau a mîndriei de partid, pentru a se resfrînge pe deaîntregul asupra ţarei şi asupra corpului elec­toral care a înţeles toată însemnă­tatea istorică a momentului actual şi s’a pronunţat hotărât în favoarea reformelor din realizarea cărora va răsări o Românie nouă. Dar­ lupta electorală ce s’a dat, este semnificativă şi din punctul de vedere al organizaţiilor de partid. Partidul liberal s’a prezintat singur în actuala campanie şi a avut de luptat cu trei fronturi: cu cele două partide conservatoare şi cu o puz­derie de candidaturi independente. In asemenea excepţionale condi­ţiuni, partidul naţional-liberal s’a men­ţinut în cadrul celor mai reale şi mai corecte mijloace de luptă. N’a violentat conştiinţele, şi n’a eşit din legalitate, asigurînd cele mai libere şi mai demne alegeri ce s’au văzut în ţara noastră. Şi în asemenea condiţiuni de luptă, partidul liberal a obţinut o victorie strălucită. Explicaţia acestei victorii e limpede şi plină de învăţăminte. Victoria aceasta se datoreşte dis­ciplinei de partid şi încrederei în i­­dealul pentru realizarea căruia luptă partidul liberal. Victoria noastră însamnă victoria acestor două mari forțe morale. COMEDIA ŞEFIEI — D-I P. P. Carp reintră In viaţa politică? — Când credeam că s'a jucat ultimul act al comediei cu şefia conservatoare prin alegerea d-lui Titu Maiorescu, iată că deşi carnavalul s’a isprăvit, se anunţă reprezentarea unui nou act. D l P.­P. Carp după lungul voiaj de agrement ce l’a făcut In străinătate, de unde şi-a procurat costume noui şi de­coruri, va apărea în scenă susţinând cu acelaşi brio rolul titular. Intr’adevăr, ziarele din Capitală ne a­duc vestea că d. Carp reintorcându-se în ţară,­­ are intenţiunea de a uza de mandatul de deputat ce i s’a oferit în actualele alegeri. D. Carp declarase că se retrage din viaţa politică şi această declaraţie a a­vut ca rezultat alegerea d-lui Maiorescu ca şef al partidului conservator, în con­­diţiunile ştiute. Acum d. Carp revenind in parlament va adopta o atitudine oarecare şi fără îndoială că punctul său de vedere nu se va deosebi de cel al conservatorilor re­trograzi. Ei bine, în cazul acesta se pune în­trebarea : vechea gardă conservatoare, care timp de 30 ani a format statul-ma­­jor al d-lui Carp, va face de astădată gol în jurul său ? E cam greu de admis, este aproape o imposibilitate, ca d-nii Nicu Filipescu, Marghiloman, Arion, etc. şi toată falan­ga junimistă, să facă gol în jurul fostu­lui lor şef. împrejurarea aceasta va pune din nou pe tapet chestiunea şefiei conservatoare. D. Maiorescu care a împlinit de mult vârsta pentru scoaterea la pensie din oficiu, după ce împrejurările l’au favori­zat de a primi şi gradul de şef, va fi nevoit să lepede galoanele şi să cedeze această demnitate d-lui P. P. Carp. N’avem pretenţiunea de a face profe­ţii, dar faptul se va produce. Se va limpezi cu aceasta situaţia în partidul conservator ? E și mai bine de prevăzut că nu. Partidul conservator devenit cu totul impopular, în urma atitudinei nechibzuite ce a luat față de reformele propuse de partidul liberal, va intra în ultima fază a descompunerei lui, prin pierderea com­plectă a creditului politic în opinia pu­blică a țarei. O­T . Toate calităţile candidaţilor ei în actua­lele alegeri le înşirase „Opinia“—afară de una şi aceasta pentru unul sem două mo­tive lesne de subînţeles... Confratele nostru a evitat întotdeauna de a şi recomanda candidaţii ca nişte per­soane foarte uim se cade... Cei de la „Cuvântul“ au răguşit de tot şi nu se pot rosti asupra problemelor po­­liticosociale de­cât odată pe săptămînă. Din această cauză d-rul Moscovici, a căruia limbuţie nu-i de înfrânt, a trecut la „venimentu”.* O reflecţie a epigramistului Giordano, cetind afişul teatral al ansamblului de o­­perete Bărcănescu : — Păn’ acum nu se știe, ce se va juca Vineri seara : băiat ori fată ?. * * Literatura electorală a produs la Bu­cureşti o nouă piesă de teatru, în formă de revistă. Titlul acestei reviste de sfârşit de ale­geri e după cum ne arată un ziar bucu­­reştea „Belzebuth* Din profundele cugetări ale d-rului Mos­­covici: — „Nu oala cu laptele—ci fapteleȘi în consecință bietul doctor caută „fapte“ prin „Evenimentul“ cari au ingudurat mult pe amicii sei politici... Oala d-rulu­i Moscovici îi hodorogită rău de tot... Presa prmanâ despre alepte In tară Două ziare germane, a căror auto­ritate e cunoscută In toate ţările eu­ropene, se ocupă In ultimele numere de alegerile generale efectuate In ţara noastră. Primul ziar e mondiala „Neue Freie Presse“ care consacră un articol a­­cestor alegeri, accentuând asupra ma­jorităţilor de voturi pe cari le-au ob­ţinut candidaţii partidului naţional-li­­beral In lupta actuală, faţă de cele­lalte partide politice. Cu acest prilej marele ziar vienez insistă asupra condiţiunilor într’adevăr excepţionale In care s’a dat lupta, a­­rătând că alegeriie s’au efectuat in­­tr’o libertate desăvârșită și Intr’o mo­dalitate cu adevărat civilizată. Fr. Presse“ face apoi o suma­ră expunere a actualului nostru sis­tem electoral, arătând că partidul na­­ţional liberal şi-a propus un program de reforme politico-sociale in care se cuprinde şi lărgirea dreptului de vot preconizată prin sistemul colegiului unic, amintind apoi de reforma a­­grară, pentru care citează parte din observaţiunele făcute de cătră d-1 Paul Bujor, alesul universităţii ieşene, in lucrarea d-sale recentă relativă la aceste două reforme. Terminând, ziarul vienez arată că preşedintele consiliului de miniştri d-1 I. I. C. Brătianu s’a înconjurat de o sumă de colaboratori dotaţi cu o cul­tură deosebită pentru înfăptuirea am­belor reforme. Ziarul , Berliner Tagblatt“ consacră şi el un articol de corespondenţi în care e vorba de situaţia noastră po­litică. Autorul acestei corespondenţe persiflează unele din vechile obiceiuri electorale, caracteristice partidului bo­­eresc. Ziarul berlinez se ocupă apoi de programul de reforme al partidului naţional-liberal şi condamnă agitarea anarhică a „boierilor“ noştri cari, combătând reforma electorală şi re­forma agrară, arată că vor să şi men­­ţie privilegiile de până astăzi, mai a­­les valoarea comercială a votului cen­­sitar. Adversarilor reformelor anunţate de partidul liberal atragem cuvenita a­­tenţiune asupra acestor articole apă­rute în cele două mari ziare germane. PĂRERI ŞI FAPTE Traduceri­le Eminescu In unul dud se Împlineşte un sfert de veac de la moartea luceafărului poesiei ro­maneşti, cassa de editura „C. Sf­etea" din Bucureşti oferă admiratorilor poetului o se­rie de interesante „Amintiri despre JSmi­­nescu“ datorit­e d-lui Teodor V. ştefanei­li, membru al­­Academiei Române". Cartea d-sale departe de a fi o operă cri­tică sau de studii literare asupra poesiei lui Eminescu, este totuşi de mare interes fiiindcă ea cuprinde o serie de întîmplări şi fapte din anii de studii ai genialului poet, dl. T. Ştefanei li fiind unul dintre puţinii prieteni cu cari Eminescu şi-a făcut studiile în ve­chea capitală a Bucovinei, precum şi la ca­pitala Austriei. Cartea d-lui T. Stefanelli, e drept, nu a­­duce vre-o lumină nouă despre opera poe­tică a lui Eminescu; ea ne face însă să pă­trundem cât mai bine personalitatea poetu­lui, şi aceasta Insamnă mult, mai aies că cele povestite de d-sa sunt denme de toată încrederea. Vom inzesta mai pe larg asupra cuprin­sului din .Amintirile“ d-lui G. Stefanelli într’un număr apropiat şi intr’un loc mai spaţios. Pentru astăzi vom reţine, spre a co­­munica cetitorilor, cite­va versuri inedite pe care prietenul de studii al lui Eminescu, le pune la sfârșitul volumului seu de amintiri. In capitolul „Traduceri de Eminescu" dr. Stefanelli citează următorul vers tradus din Lenau și intitulat „Rămîi deasupra-mi*: Rămâi deasupra-mi noapte ’ntunecoasă Cu ’ntreaga ta putere mă condu, O, visătoare, blondă, serioasă, O, nemărginit de dulce noapte tu ! Şi eu-al întunecimii tale farmec Răpeşte-mi lumea mea de umbre reci, Ca să te simt plutind deasupra vieţi­­i Tu singuretică în veci de veci. Eminescu care era fascinat de poesia lui Lenau a redat aceaste versuri In toată haina melancolică a originalităţii. O altă poesie e tradusă din Hieronymus Lorin şi sună ast­fel : Ori­unde vom privi Durere şi vină, Tot timpul ce-o veni Desparte, desbină. Iar visul de noroc Şi de iubire Mai are atâta leac Ca să aspire Deasem­eni dl. Stefanelli mai publică la sfirşitul cărţii sale alte două editări în ver­suri ale Iubirii traduse după Carmen­ Sylva tot de Eminescu, redate în facsimile după însuşi slova poetului, pentru a mistifica ast­­fel şi mai mult traducerile poetului. Iată unul din aceste versuri alegorice in­ Vom realiza reformele Aproape că vom renunţa sa, mai stăm de vorbă cu „Epoca*. Domnii de la a­­cest ziar au pierdut înţelesul cuvintelor, sau ceea ce este şi mai râu, se prefac că nu le înţeleg. Am spus, intri un număr trecut, că re­vizuirea Constituţiei nu trebue făcută cu forţa, fiind­că avem puterea legală de a o face. Confraţii de la «Epoca» au dedus însă din cuvintele noastre, că am sta şi ne ant ruga de conservatori să bine­vo­iască să ne ajute intru înfăptuirea re­formelor noastre. Din punctul de vedere psihologic, în­ţelegem de ce conservatorii dau această interpretare celor scrise de noi­ Cei cari au conştiinţa slăbiciunei lor, îşi dau tot­deauna aere că sânt puternici. Conservatorii văzând rolul lor şters în viaţa noastră politică, văzând neputinţa la care­­ a redus corpul electoral, ar vrea să salveze aparenţele, declarând că fără consimţimânt­ul lor nu ne vom putea rea­liza reformele. Adversarii noştri se înşeală. Noi am spus pur şi simplu că am dori ca şi conservatorii să adere la reformele noas­tre. Dorinţa noastră e un act de altru­ism politic, căci n’am voi ca partidul conservator să iasă cu totul desfiinţat din lupta pe care o dăm. Conservatorii ne acuză mereu că facem politică de partid, că născocim chiar legende in fo­losul partidului nostru şi când le oferim prilejul de a se asocia la o operă înăl­ţătoare, refuză, lăudându-se în acel­aş timp că avem nevoie de concursul lor. Regretăm că adversarii noştri nu în­ţeleg cuvintele sau se prefac că nu le înţeleg. Ne vedem dar nevoiţi a le spu­ne mai pe şleau: nu avem nevoe de con­cursul lor şi ne vom realiza reformele cu toată opoziţia conservatorilor. Avem şi puterea legală şi forţa mo­rală de a le înfăptui şi cu atât mai rău pentru conservatori dacă vor fi înfrânți. TELEFON ivo»­m inn it Hurl enmerrial# Linia pe pagina II Linia pe pagina HI Linia pe pagina IV lieu Mb. 40 b. SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET Instituit de ciobul naţiomal-Uberul Un număr 5 BANI Câtră d-nii alegatori ai coleg. I de Senat Exprimăm încă od­atâ viile noastre mulţu­­­miri domnilor alegători ai colegiului I de Se­nat cari şi la scrutinul de Sâmbătă 15 Februa­rie a. c. au binevoit a ne acorda în majoritate încrederea domniilor-lor. C. B. Pennescu General Al. Mustatză titulată „Vremea şi Iubirea* publicată in Almanachul „Roraîniei June* din anul 1893. Sferele tot mai umblă eternul tot străluce, Tirziu ori mai de­vreme cu toate se vor duce ; Mina i-o ţin in rainurc, i’apăs de rădăcină Şi-ai lumii arbor m­îndru murind mi se închină De suflu vestejeşte şi frunzele-i uşoare Se mistuie in flăcări, cenuşă treefitoare. Tot în volumul d-lui Stefanelli se află şi o poesie ocazională scrisă de marele poet cu prilejul serbării la Patna lu anul 1871. Araid în corpul ziarului : Rezultatul balotogii­­lor col. 1 de Senat MAREA Din scrisorile unei necunoscute Reproducem partea a doua şi ultimă a admirabilelor impresii şi reflecţii pu­blicate în formă de scrisori şi semnate Hortensia Papadat-Bengescu in revista „ Viaţa Românească". Trecătorii. Vinerea pleacă vapoarele mari spre O­­rient. E una din plimbările bune. Vine lume multă, e totdeauna cheiul plin de oameni. Eu când mă lovesc de ei, mă întreb ce vor fi căutând acolo. Cu toate astea cineva care ar privi mulţimea, ra’ar ve­dea ca făcând parte din acel Tot, cu ca­re vreau să am aşa de puţină Înrudire. ...Când faci din ţărăni,o minge de lut, după ce ai netezit-o bine, încă se des­prinde din ea o scântee de pulbere și pleacă. Cu toate astea ne dau oamenii visuri... Nu acei dimprejurul nostru, aceia nu ne pot da vise curate. Din împrejurările le­găturilor lor cu realitatea, orice atingere de vis cu ei, te trezește. Vise... dau nu­mai Trecătorii. .. .In tremuratul geamurilor de­­ex­presi­­e, ţi-au trecut o secundă pe dina­inte compartimente în umbră de perdele, şi vagonul luminat al sălei de mâncare. Erau acolo oameni, care făceau un gest animalic... al hranei. ...Ai deosebit dintre toţi pe unul, băr­bat sau femee, cu furculiţa în mână şi te-ai întrebat—prin ce aberaţiune a fin­­ţei sănătoase—te-ai întrebat aşa fără rost: acea femee sau acel om, cum va fi iubind? Nu... sufleteşte ! Mânca, muş­ca, avea dinţii pe carne, şi ştiu eu de ce, te-a stăpânit curiositatea ciudată, a gesturilor lor fizice de amor... Ai lovit cu cotul lângă un stâlp de fe­linar pe unul ce se grăbea, şi v’aţi în­tors,—tu, cu ocara în ochi, el cu ocara pe buze... şi amândouă s’au topit. De ce nu l-ai certat şi de ce nu te-a certat? Şi când ţi-a cerut iertare din fu­ga pasului, cuvântul de abia început şi neterminat bine, cuvântul banal, al celui ce nu se va mai întoarce din drum, a fost... ca o sărutare! • « • • ! ” * • • • • Te-ai oprit la o stână şi a venit cio­banul. Ceri lapte cald, şi guşti brânză. El e murdar şi miroase a zer. De cum şedea aplecat cu cămaşa udă şi neagră peste putina proaspătă, se ridică şi­­ vezi. Are ochii lui Fulger, chipu­lui Făt- Frumos... e toată Doina Întrupată un om. Zici: „D-ta eşti păstor aici?“ şi ai în voce ceva respectuos şi neîncrezător. Şi ceilalţi dimprejur au aceiaşi impresie. Spun: „Ciudat fizic are ţăranul ăsta, parcă e deghizat.“ Şi treci... El acum îşi aruncă sarica şi înjură după o oaie fu­gară. Coborai repede o scară1 şi te ai isbit de cineva care urca. Nu te-ai oprit nici scuzat, — n’aveai vreme. Dar scurta secundă cât i-ai în­tâlnit faţa, te-ai aprins la obraz ca de o ruşine, fiindcă te stropise cu ceva jos­­­nic, lumina cețoasă şi turbure din ochiul ermafrodit. . . .­­ . . • • t • ■ • ■ • • Pe marginea unui scaun, ai ascultat spectacolul, şi s’a așezat pe scaunul de alături alt spectator,—inamicul,­­ care du­pă fiecare act te va scula de pe ban­chetă ca să treacă. Nu te scula niciodată, te plictisește

Next