Mişcarea, mai 1914 (Anul 6, nr. 95-118)
1914-05-01 / nr. 95
ANUL VI. No. 95 Redacţia şi Administraţia Iaşi, Piaţa Unirei No. 5. Saloane!» Clubului Liberal ABONAMENTE la ţară pe un an.....................20 îni in străinătate pe un an ... 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°jc intre „steag“ şi„fruntaş“ ' 310 •% — Ce ©st® dl. T. Maiorescu ? — Semnificativa telegramă trimisă d-lui I. Lahovary de cătră dl. Titu Maiorescu a atras atenţiunea tuturor acelora cari cunosc îndeaproape situaţiunea de astăzi a partidului conservator. Această telegramă, cu siguranţă a fost dată cu intenţiunea ca la o campanie politică—cum vrea să fie campania conservatoare în actuala luptă electorală—partidul conservator, pretins partid istoric, să nu apară fără şef, fără directivă şi fără unitate de vederi, chiar când şeful, din diferite motive, nu poate participa în persoană la o asemenea acţiune. Telegrama d-lui Maiorescu, cu toate că face aluzii la programul partidului conservator, la lupta acestui partid şi la atitudinea sa faţă de Revizuire, nu poate avea macar această aparenţă, căci din tot conţinutul ei se observă, printre rânduri, că dl. Maiorescu nu-şi mai asumă un titlu de şef al partidului conservator, dar nici macar titlul de «fruntaş» care ar avea respunderea faţă de atitudinea puţin chibzuită a acelora cari imprimă astăzi directiva politică acestui partid. De aceia primul orator care a vorbit la întrunirea de Duminecă la «Dacia»,—dl. Dim. Oreceanu de la Iaşi—şi-a început cuvântarea arătînd că conservatorii se află astăzi adunaţi «înjurui şiragului partidului» şi în jurul «fruntaşilor». Dacă d. Maiorescu ar mai deţine în realitate conducerea efectivă a partidului, chiar dacă absentează pentru moment din ţară, cu siguranţă că oratorii de Duminecă ar fi amintit şi pe şeful partidului, iar telegrama d-lui Maiorescu în caşul acesta ar fi avut o redactare mai categorică. Dl. Maiorescu însă, de la desfacerea colaborării, a abandonat în totul nu numai şefia de partid, dar putem spune şi orice amestec în acţiunea partidului, astfel că astăzi conservatorii pot vorbi de steag, de program, de fruntaşi şi de para-fruntaşi, nu însă şi de conducătorul care imprimă directiva politică şi care poate avea vre-o respundere pentru actele politice pe cari le săvîrşeşte partidul conservator, şi colegiul unic egal, direct şi secret sânt minimul reformelor liberale. Şi pentru expropriere şi pentru colegiul unic s’au dat explicările posibile, îndestulătoare şi cinstite. Conservatorii însă n’aud. D. Greceanu vrea lămuriri, ca şi cauza. Dar lămuriri s’au dat. D. Greceanu însă nu ■ vrea s’asculte. Ţipă că este desconsiderat. In discuţiile politice se emit păreri şi se combat Fără îndoială că discuţiile se opresc de îndată ce o parte nu ia în considerare răspunsurile celeilalte, şi încep injuriile pure care in partidul pur conservator iau aspect de argumente importante. I D. Greceanu minte, dar nu pa ici pe colo, cu diplomaţie şi tangenţial, minte pe faţă, trivial. Ce i s’ar răspunde ? Cum ? Cu argumente ? Dar d. Greceanu nu te ascultă. Căci de alt fel nici nu vrea să intre în polemică serioasă , ţipă numai din a treia ogradă, vulgar, și îi aplaudă tovarăşii intru scandal. D Greceanu este repugnant. 3. Cuza, iarăşi pentru... Hotărât, d. A. D. Cuza este un om care nu ştie ce vrea. D. Cuza se joacă cu principiile după cum îi dictează depoziţiile sau indispoziţiile... stomahal". In toată acţiunea acestui mâncător de evrei este o inconsecvenţă bolnăvicioasă, o desorientare patologică, care poate provoca cel mult compătimirea. Intradvăr intr’un moment politic istoric, când s'a pus în discuţium două mari probleme sociale, când toate partidele şi-au fixat punctul lor de vedere, d. Cuza se sbate ca un halucinat fără să ştie ce voeşte şi unde merge. A început a vota pentru revizuire fără rezerve; a continuat prin a vota pentru revizuire dar contra reformelor şi a sfârşit prin a vota contra revizuirei, pentru motivul că... nu i s’a dat cuvântul într’o chestie de regulament. Aceasta în ce priveşte activitatea parlamentară. Când credeam insă că d. Cuza şi-a epuisat tergiversările sale în chestia reformelor, iatăl semnat in josul unui manifest adresat alegatarilor pentru constituantă, prin care se recunoaşte că singura soluţie pentru a se crea o Românie puternică este sancţiunea exproprierei şi reforma electorală. «Voiţi să fiţi oameni demni într-o ţară sigură şi mândră ? Creaţi prin voturile voastre acea putere politică nouă prin care cu adevarat ar învia România.» Astfel glăsueşte d. Cuza alegătorilor, după ce în parlament a votat pentru contra. De altfel şi aceştia la rândul lor vor avea grija să voteze pentru-cont a -d-lui Cuza... Capitularea feudalilor Sănătatea electorală a guvernului preocupă mult, in timpul de faţă, cercurile noastre aristocratice. Anunţă pe toate cărările că situaţia este rea pentru liberali, căci la Giurgiu ar fi trei partide şi la Brăila situaţia ar fi cam tot aşa ; s’ar putea spune că în ajunul alegerilor liberalii nar avea alta de făcut decât să se dezbine. Nu vom insista, pentru că nu merită, asupra acestor mici manevre, care voesc să fie abile și care nu sânt în realitate decât copilării. Un partid politic în care falanga marilor proprietari se așează în primul rând pentru a îndeplini sacrificiul privilegiului lor şi votând arată solidaritatea convingerilor, dezinteresarea şi curajul civic. Luptă pentru un ideal înnalt şi are siguranţa că va învinge. Iarăşi, ce contrast între atitudinea sa calmă, gândită, moderată şi intre confuzia şi necrezuta incoherenţă care domneşte în sânul adversarilor săi . Fără să insistăm asupra franglantelor contradicţii ale d-lui Marghiloman, asupra elucrubaţiilor d-lui Filipescu şi extravaganţelor d lui Delavrancea, fiu de ţăran, care consideră exproprierea şi colegiul unic ca ruşini ale rasei, ne va fi permis să remarcăm că, urcând tonul şi scoborând nivelul discuţiei, feudalii noştri capitulează pe toată finia şi dau îndărăt cu iuţeală vertiginoasă. Pe de-o parte recunosc necesitatea unei sancţiuni; la Dacia dl. Filipescu era de părere că în 5—6 ani de aci înainte, d-sa însuși nu va mai vedea vre-un incovenient în expropriere. In fine dl. Marghiloman admite necesitatea unei lărgiri a cadrelor electorale. Cauza cea dreaptă va învinge! D- Dim. Greceanu antrevizionistul D. Greceanu duce luptă împotriva revizuirii; dar lupta se poate da în felurite chipuri: se dă o luptă făţiş cu arme bărbăteşt, sau se atacă pe la spate Dar sâni şi certuri peste gard. Sare o femee hărţăgoasă de peste trei grădini şi ţipă şi înjură voiniceşte ; pentru dânsa nu există argumente de partea adversă. Ea ştie una şi bună ,să combată .. Tot aşa d. Greceanu se burică de la distanţă în faţa partidui revizionist de la guvern. D. Brătianu în Senat a explicat că toate lămuririle, pe care ie putea da un guvern cinstit, l- a arătat dar şi făţiş. Exproprierea Salonul oficial de lit Paris pe 1014, şi artiştii români Aflăm cu multă plăcere că la Expoziţia oficială, a Societăţei artiştilor Francezi, din anul acesta la Paris, au fost primiţi şi un bunicel număr de artişti Români. Aceştia sunt : In sculptură: 1) Chipăruş Dimitrie, absolvent al şcoalei din Iaşi, care a făcut 2 ani în Italia la Romaneli, iar de 2 ani se află la Paris la Mercié, a fost primit cu două bucăţi de artă, pe care le-a prezintat, în ghips, neavând mijloace spre a le da în bronz şi in marmoră. I Le passage difficile, grup de mărime naturală, în ghips. II. Le putit blesé, statue in ghips. 2) Călinesu Al. (născut București), cu una bucată. 1. Portra! de M. R., buste plâtre. 3) Dimitriu loan (Bârlad), cu un număr : 1. Chinais, buste plâtre. 4) Iordânescu loan (București), cu un număr: II. Ver le del, buste bronze. 5) Mă feua nu Dimitrie (Câmpulung), cu două numere : I. La Reverie, buste plâtre. II. Le supteur Mara Fontaine, buste bronze. 6) Severin, cu două numere: I. Celuifi devot souffrire, buste bronze. II. Port and do teur Cahcer, buste plâtre. 7) Ionescu V. Varo (București) cu un număr: 1. Un buste d'homme, p’âtre. In pictură : 1) D-ra GrigoreSM Vioriei (Tărgovițte), cu un număr : I. Portrait du Prince heritier de Roumanie. 2) e-tomes u Grigo e (Craiova), cu 2 numere : I Le dejeuner. II. Portrait de Mme A. M. . 3. Albescu Sava (născut in Ungaria), cu un număr : I. Portrait de M me A. de R... pastel 4) Principesi Ghia Elena (București) cu un număr: I. Gfrappe de raisin, email. 5) Dra .. Rescu Mihene (născută in România), cu două numere: I Portrait de Mr H. Beauclair, — pastel. II Portrait de M lie I. S — pastel. 6) Severi (București), cu un număr : I. au soir d’un reve, —pastel. Aceşti sirguitori absolvenţi ai şcoalelor din ţară, ducându se să se perfecţioneze la marii maeştri din apusul Europei, cu intenţiunea de a-şi complecta studiile unnei cariere prin care să-şi asigure o existenţă mai bună, lucrând cu dragoste în domeniul artelor plastice, aduc totodată şi un mare serviciu patriei lor. Ei sunt ca furnicile şi albinele, care duc în depărtări spre a găsi hrana lor individuală, dar pe care aducându-o in patria lor moşmnoiul sau stupul, contribuesc la mărirea şi întreţinerea întregului neam Iar cu cât aceşti harnici membri vor fi mai numeroşi şi vor aduce mai mult acăsa, cu atât statul lor va fi mai JOI 1 MAI 1914 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITET RPRIIE ZILtNIC Anunciuri comerciale Linia in pagina Il-a 1 len. in pagina III-» 50 bani. In pagina IV-a 40 bani. — TELEFON 121 — bine asigurat şi î l vor construi mai grandios faţă de alte grupuri-state mai mici. Desvoltarea artelor frumoase şi înmulţirea artiştilor—numai să aibă cine susţinea — alături cu desvoltarea ştiinţelor sunt mărturia înnaintării în civilizaţie. In ţările puţin înnaintate, arta nefiind apreciată, artiştii nu pot avea fiinţă, cum era şi la noi până maieri, unde arta naţională era rudimentară, era acea pe care ne-o aduceau sau ne construiau străinii, nu ştiam să o respectăm şi să o conservăm , dovadă distrucţia atâtor monumente istorice. Acum, însă, lucrurile schimbându-se din ce în ce mai mult înspre bine, trebue să ne bucure înmulţirea numărului şi perfectibilităţii artiştilor noştri. Să-i încurajăm deci şi să-i ajutăm cât vom putea mai mult, nu numai din gură, cum ne pricepem aşa de bine noi Românii, ci şi cu punga. Să mai renunţăm a svârni banii pe nimicuri şi pe plăceri cari strică şi pervertesc gustul, ruinându-ne punga şi sanatatea, ci să întrebuinţăm banul din prisosul nostru pentru cultivarea artelor şi susţinerea acelor cari prin ea, muncesc cu sudoare multă şi amărăciune, resemnaţi şi răbdători, pentru gloria neamului. Aceştia nu strigă şi nu fac tărăboi mare, cum fac unii nefolositori ai societăţii actuale, cari critică ţara că nu le e îndeajuns de recunoscătoare. Ei, lucrătorii artelor frumoase, cele mai de multe ori, chiar geniali fiind, nu ajung în viaţă să se bucure de roadele muncii lor, ci mor în mizerie şi numai după moarte sunt glorificaţi, iar urmaşii încasează roadele şi pot trăi mai bine de pe urma muncii părinţilor lor. Trebue să recunoaştem cât este de nedreaptă soarta acestor artişti şi să căutăm a o remedia pe căt este posibil. Dr. S. Possa Cum am conceput reformele —Cuvântui fl-Iui 1.1. C. Brâtianu— Ii Al doilea partid de guvernămînt, şi dînsul, prin toate manifestările lui, îşi exprimă convingerea de necesitatea acelor reforme. Toate celelalte formaţiuni politice indiferent dacă ne sunt simpatice sau nu, indiferent cine le reprezintă,toate, fără nici o excepție, sunt pentru aceste reforme, cu rezerva numai că, unele nu le găsesc destul de grăbite, destul de accentuate, dar toate, absolut toate, fără axcepțiune, le admit. Şi un singur partid, stă în potrivă, un singur partid, pe un tărâm echivoc, de negaţiune—pentru că nici nu ştie bine ce neagă şi ce admite—şi la urma urmelor pe un tărâm pe care nu luminează prin principiile sale, ci îl luminează numai prin violenţele sale. (Aplauze prelungite, bravo!) Şi in acest partid chiar —şi eu nu vă vorbesc de ceea ce îl frămintă in interior, ci de ceea ce apare in ochii tuturor celor de afară—în acest partid chiar, o parte, o parte care reprezintă fala intelectuală a acestui partid, cu un fost ministru în mijlocul său și cu oameni de mina întâia din comitetele diriguitoare, care vine și declară că atitudinea partidului este astfel încât un simţimânt de dragoste de neam îl împiedică de a mai merge alături. (Aplauze puternice). Şi în această atmosferă generală şi în această situaţiune de stat, partidul conservator are pretenţiunea de a ne impiedica în mersul nostru pentru realizarea convingerilor noastre! Văzând singuri slăbiciunea, văzând singuri sterilitatea formulei negative, pe care s’au aşezat, nu pot să găseasă manifestaţiuni de viaţă decât in violenţă, însăşi atitudinea lor ne reaminteşte vecinicul adevăr că intre slăbiciune şi violenţă este legătura cea mai strânsă şi cea mai intimă. Astfel, acest partid care se zice conservator s-a pus pe un tărâm de adevărată demagogie, pe un tărâm de adevărată anarhie. Colegiul unic în care noi voim să se contopească interesele tutulor claselor sub înrâurirea superioară a intereselor generale, partidul conservator opune pe de o parte agitaţia sindicatelor agricole de proprietari, iar pe de alta îndemnul la crearea unui partid ţărănesc. Adică tocmai organizarea luptelor de clase. Dar, noi am zis: voim exproprierea, dar am crezut că asemenea operaţiune, impusă de nevoi superioare ale Statului se cuvine, să nu jignească interesele conservatoare, ale siguranţei principiului de proprietate. In consecinţă noi am voit să facem ca prin procedeurile noastre caracterul normal al proprietăţei să se menţină şi ca măsurile noastre de azi să aiă o înfăţişare absolut excepţională ca şi nevoile din care decurg. După concepţiunea noastră, măsurile propuse de noi se înfâţişează astfel: Este în momentul de faţă o nevoie superioară a societăţei româneşti, o nevoie superioară şi excepţională, care sileşte clasele ei guvernamentale la o măsură excepţională, care nu se poate lua decît printr’o revizuire de constituţiune ? Astfel ni s’a prezintat problema şi de sigur, n’am admis că se va discuta dreptul Statului de a expropria când nevoi superioare ale societăţei îl reclamă. Nu există minte luminată, care să nu recunoască că proprietatea poate să fie limitată prin expropriere de către Stat, întrucât un interes superior de Stat cere această limitare. Noi, am înțeles că se poate discuta numai dacă în actualele împrejurări sunt într’adevăr interese superioare de Stat care impun o asemenea expropriere. Dar discuţiunea pe acest tărâm sau s’a făcut de adversarii noştri fiindcă nu se putea face, sau s’a făcut foarte slab! Foarte greu îi vine partidului conservator, dacă vrea să aibă cât de puţină logică, să zică: Nu este o situaţiune excepţională când dânsul în acelaş timp propune împărţirea bunurilor de mână moartă, şi se declară pentru dreptul de preemţiune. Eu nu discut ca jurist, eu discut ca om de Stat. Poţi sâ concepi asemenea măsuri care de fapt implică dacă nu confiscare de sigur expropriere, fără o necesitate superioară de Stat! Poate întregul partid conservator să justifice asemenea extraordinare contraziceri! De fapt deci, a recunoscut acest partid o necesitate superioară de Stat. (Aplauze). Și era atunci, în modul cum concepeam noi colaborarea, posibilitatea ei între partide; era atunci rolul legitim al partidului conservator să caute a da cât mai multe garanţii de siguranţă proprietăţii prin modalitatea în care se va face această expropriere. Şi, prin urmare, să caute să pună în cea mai vie lumină caracterul excepţional, pe care ea trebue să o păstreze. Aceasta era ce se cuvenea. Aţi văzut însă ce a făcut partidul conservator. El a declarat: «Dv. liberalii voiţisă expropriaţi o mare parte din proprietatea mare ; noi vom expropria’Banca Naţională», şi mulţi din ei, din acei chiar care conduc partidul, adaogă : „Şi oricare alte averi particulare imobiliare". Atari concepţiuni ar fi explicabile din partea tocmai a acelora cari voesc prin inadmisibile confuziuni să dea exproprierei un caracter care să dărâme însăşi temeliile instituţiunei proprietăţei. Dar ce putem crede de acei cari știu și văd, căci intr’altfel ar fi orbi, că reforma se va face, și totuşi leagă reforma exproprierei de principiul exproprierilor generale justificate numai de scopul unui câştig ? Este aceasta o operă luminată de partid conservator? (Aplauze). D-lor, ați ascultat discursul colegului meu de la justiţie. Eu nu voi considera chestiunea din acelaş punct de vedere. Banca Naţională merită ca sau nu, să fie expropriată? Eu zic: oriunde o necesitate de stat