Mişcarea, iunie 1914 (Anul 6, nr. 119-142)

1914-06-10 / nr. 126

ANUL VI, No. 126­­ B O N A M E N T E In ţară pe un an . . . SO Iei In streinătate pe un an 40 „ Pentru preoţi şi învăţători ru­rali se face o reducere de 5O°/0 Redacţia şi Administraţia­ IAŞI, PIAŢA UNIREI, No. 5. In localul clubului National-Liberal. Un număr 5 BANI MARŢI 10 IUNIE 1014. ZIAR NATIONAL - LIBERAL, CODITIAU ,f£i TELEFON No. 121 Arinciuri comerciale Linia pe pagina II Linia pe pagina III Linia pe pagina IV $PE DIRECȚIUNEA UNUI COMITET F. .1 inftim­it de clubul national-liberal Un număr 5 BANI lieu 50 b. 40 b. După închiderea Cor­purilor legiuitoare d. dr. Anghelescu, minis­trul lucrărilor publice, va sosi în Iaşi pentru ca, în înţelegere cu Pri­măria, să aleagă tere­nurile pe care urmează a se construi locuinţele ieftene pentru funcţio­narii Căilor ferate şi lucrătorii atelierilor. In acest scop minis­terul lucrărilor publice va cumpără terenurile necesare de la Comună şi va construi locuinţele prin societatea „locuinţe­lor ieftenei”. Ast­fel Co­muna va avea să se ocupe numai de cons­truirea locuinţelor ief­­tine pentru ceilalţi func­ţionari şi pentru popu­­laţiunea saraca. Dl dr. Costinescu, din partea societăţei ,,lo­­cuinţilor ieftine“, va în­soţi pe d. ministru dr. Anghelescu şi va trata şi cu Primăria condi­­ţiunele în care se vor putea construi aceste lo­cuinţe în Iaşi. De la Iaşi, d. mi­nistru Anghelescu va pleca la Paşcani, unde urmează a se construi aceleaşi locuinţi pentru lucrătorii din atelierele de acolo. Locuinţe rele la Iaşi Reforme şi Argumente Scandalurile provocate de con­­servatori asigura, şi mai mult triumful reformelor. In trei zile, de când s’a deschis Cons­tituanta, partidul conservator a căutat şi caută pe cât poate să zădărnicească lucrările, provocând, când la Cameră când la Senat, tot soiul de scandaluri. Publicul care a urmărit aceste provo­­caţiuni ale opoziţiei conservatoare în Cons­tituantă este acum şi mai mult in mă­sură să judece şi să aprecieze gradul de... capacitate şi de pregătire al repre­­sentanţilor conservatori în ceia ce pri­veşte posiţiunea lor faţă de reformele a­­nunţate. Şi publicul, căruia nu-i scapă nimic, nu va putea crede niciodată că—in ceia­­ce priveşte vehemenţa cul care parlamen­tarii conservatori au ţinut să discute va­lidarea alegerilor—alegerile pentru Cons­tituantă au fost mai grozave ca acele din 1911. Ba dimpotrivă, toată lumea s’a convins de perfecta libertate şi ordine ce au domnit în aceste alegeri—cu ex­­cepţiune pentru scandalurile şi dezordi­­nele provocate de însuşi conservatori, cari s’au dedat la toate presiunele şi la toate fraudele posibile, pentru a-şi asi­gura astfel voturile necesare. * Libertatea ce a domnit în aceste alegeri nici într'un caz nu poate fi supusă unei asemenea discuţi­­uni scandaloase ş i revoltătoare în acelaş timp, la care vor s-o supu­nă conservatorii. Faptul însuşi că cea mai mare parte dintre can­didaţii conservatori au reuşit în a­­ceste alegeri chiar împotriva aş­teptărilor lor, este o zdrobitoare dovadă a deplinei libertăţi ce a domnit pretutindeni, în tot tim­pul alegerilor, libertate in care agenţii conservatori, în frunte cu patronii lor, s’au putut deda la tot soiul de presiuni şi corup­­ţiuni. A vorbi deci în parlament de „ingerinţe şi presiuni guvernamen­tale", cum fac astăzi aleşii conser­vatori, este mai mult de­cât o sfi­dare, este o adevărată neruşinare boierească... * Dar atitudinea vehementă a par­lamentarilor conservatori, puşi sub auspiciile d-lui Nicu Filipescu, mai t­are şi un alt înţeles asupra căruia insistăm. Parlamentarii conservatori nu ţin, prin această atitudine, să în­f­­iereze un sistem: în caşul acesta conservatorii ar trebui să vadă salvarea în reforma electorală a­­nunţată. Ei,—cum au spus şi cum constată ori­ce cetăţean luminat,­ vor să zădărnicească prin această atitudine ostilă lucrările Consti­­tuanţiei, ceia­ ce e iarăşi o absur­ditate. * Nici la Cameră nici la Senat majorităţile nu vor putea fi intimidate de aceste provocaţiuni; ele, din contra, vor fi un imbold de muncă seri­oasă, căci majoritatea revizionistă, ca şi întrea­ga ţară, vor avea o şi mai mare dovadă că re­formele ce se prepară corespund tuturor inte­reselor,­cu excepţie pen­tru interesul personal al oligarhiei conservatoare. Scandalurile provo­cate de parlamentarii conservatori, dacă sunt o ruşine pentru parla­ment şi pentru ţară, sunt în acelaş timp o dovadă de reuşita reformelor noastre, în faţa cărora conservatorii nu mai pot invoca alte argumente, decît doară... argumen­tele d-lui Nicu Filipescu... preună cu d­v. chestiunile ce v-aţi pro­pus să discutaţi. Ministrul termină cuvântarea sa fă­când un apel călduros către toţi congre­siştii ca să-şi exprime în cea mai de­plină libertate părerile ce au asupra chestiunilor aduse la ordinea zilei, căci numai astfel se va putea ajunge la so­­luţiuni practice şi folositoare pentru cele două ramuri de activitate naţională. Dl. A. G. Radovici Congresul Camerelor de Comerţ ===== Declaraţiile d-lui Al. G. Radovici ’== La congresul Camerelor de Comerţ ce s’a deschis ieri la Craiova, dl. Al. Rado­­vici ministrul comerţului şi industriei sa­lutând pe congresişti a rostit o cuvân­tare pe care o rezumăm în cele ce ur­mează şi care, de­sigur, va interesa pe toţi comercianţii noştrii. Deşi ne găsim în plină perioadă par­lamentară, începe­m Radovici; am ţinut totuşi să vin în mijlocul d­v. la acest congres. Nu e din partea mea numai un act de bună cuviinţă, ci dovada dragostei pe care ministrul de astăzi, fiu de ne­gustor, o poartă comerţului şi industriei. Astăzi toată lumea trebue să recu­noască utilitatea acestor două ramuri de activitate naţională şi locul de întlietate pe care comercianţii şi industriaşii îl o­­cupă în Stat. Laudă apoi pe M. S. Regele care în tot timpul, departe de luptele politice, a ve­­ghiat la prosperarea comerţului şi indus­triei fiind un­­puternic imbold la muncă înţeleaptă şi folositoare. Mai departe, d. ministru spune că, oricine vine în sala unui congres ca cel de faţă, recunoaşte progresele făcute, a­­ceste congrese trebuind să fie conside­rate ca un auxiliar al puterei legislative. Apoi, relevă progresul uriaş al asocia­­ţiunei şi iniţiativei private, mulţumită cărora congresele Camerelor de comerţ au ajuns să onoreze nu numai pe co­mercianţi şi industriaşi, dar chiar în­treaga ţară. Legea desfiinţărei accizelor, legea bre­vetelor pentru invenţiuni, legea comer­ţului ambulant, legea repaozului dumi­nical,­­au fost inspirate de dezbaterile a­­cestor congrese. Trecând la programul de lucrări al ac­tualului congres, d. ministru spune că restituirea taxei de jumătate la sută a­­supra mărfurilor destinate reexportaţiu­­nei, este o cerere dreaptă şi aprobată în sferile conducătoare şi, mai curând decît se crede, ea va fi înlocuită cu o altă taxă de tonaj. Laudă de asemeni iniţiativa de a se discuta în congres şi celelalte puncte cu­prinse în program, promiţînd de pe acum, soluţiuni cît mai corespunzătoare dorin­ţelor congresiştilor. De­oarece n’am putinţa să asist la toate desbaterile, spune ministrul, am a­­dus cu mine numeroşi funcţionari supe­riori din minister, cari să studieze im­ NOTE „Dimineaţa“ publică astăzi un clişeu, care dacă e de importanţă istorică nu e lipsit şi de valoarea estetică. Senatorul Calimachi este redat în toată eleganţa, întovărăşit de d-nii N. Fili­pescu şi alţi atleţi conservatori...­­ Riposta vehement­ unui conservator într'o discuţie politică : — Noi avem şi forţa morală şi forţa brutală, şi mai ales forţa brutală. * D. Dim. Longinescu cunoscutul progre­sist şi noul a­rtizan al d-lui Greceanu, a fost însărcinat cu... deslipirea afişelor placardate în vitrina „Evenimentului*. * Cu scandalurile pe care le provoacă boe­­rimea parlamentară „Conservatorul“ se simte îndreptăţit sa scrie astăzi un articol pe care-l intitulează... „lupta cea mare“. IVCu Lmniea „ Vipera cu ochelari“ celebra târâtoare înveninată pe care mulţi o credeau pie­rită, a reapărut, reînviată de soarele primăvăratec care face să se mişte anu­mite vietăţi cam­ câteva luni pe an sunt în stare de amorţire. Scrâşnind din dinţi, cu ochii scânte­ind de mânie şi de răutate, vipera cu ochelari, transformată în mumie însu­fleţită, îşi prelinge veninul dealungul co­loanelor „Evenimentului“ cari i-au fost puse la dispoziţie mai mult dintr-un sen­timent de compătimire. Vipera se svărcoleşte in convulsiuni de moarte şi prin vârful condeiului se­cretează substanţa otrăvitoare care o su­focă dacă n'ar degaja-o la vreme. Fosila înveninată s’a declarat adver­sară pătimaşă a reformelor şi aceasta nu din convingere, ci din instinct, din necesitatea de a muşca, de a-şi uşura substanţa otrăvitoare care-l îndoiusă. Ii dăm portretul aşa cum l'am extras din galeria zoologică a târâtoarelor pri­mejdioase conservate în gavanoasele cu spirt ale muzeului istoric din... strada Lascar Galargi. Scandal sau revoluţie ? Violenţele de limbaj şi gesturile expresive ale conservatorilor ma­nieraţi de altădată, sunt secun­date de manifestaţia „canaliei de uliţi“ din preajma Senatului. Pentru a da o bază nobilă, pro­testărilor parlamentare, d. Fili­pescu năimeşte — cu cinci franci bucata —slujbaşi daţi afară pentru fraudă şi feciori boereşti, care, în numele marelui, cinstitului şi a­­devăratului popor, protestează îm­potriva Colegiului­ Unic şi a ex­proprierii silite. Recunoaştem că este deplin a­­cord între ceata gâlcevitoare din năuntru şi l­ata, tocmită cu ziua, din aproprierea Senatului nostru. Dar... conservatorii se joacă cu focul. Sunt mărturii în ziarele bucu­­reştene că, printre pumnii ridi­caţi asupra reformatorilor nu sunt pumni de aspri muncitori; prin­tre costumele felurite ale rebelilor, nu se zăreşte o bluză albastră, un mintean, şi nu albeşte nici o că­maşa ţărănească. Clienţi ai antre­­telor electorilor conservatori pro­testează în schimbul salarului şi cu nădejdea unei cazări viitoare. Răcnetele, ameninţările şi huidu­irile lor nu pornesc dintr’un fiind sincer, ci din speranţa recompen­sei numărătoare. Nu se gândesc conservatorii, în uratele poporului de cafenea şi de crâşmă, la adevăratul popor care in tăcere îşi bate coasa în sinis­tra linişte a câmpiilor ; nu se gândesc ei că poporul veritabil nu se teme de un galon de sub-comi­­sar şi nu fuge din faţa lui, cu b­ata din jurul Senatului, fugărită de poliţişti; nu se gândesc ei că poporul cel etern,—care nu cere o cinzeală de rachiu,—ci întărirea drepturilor urmaşilor lui,—cu a­­ceiaşi coasă cu care a strâns a­­verea stăpânitonlor de aur poate să le strângă şi viaţa lor, prea un belşug trăită... CRONICA JUDICIARĂ FEMEIA AVOCAT de prof. I. Peretz In noul număr al marii reviste ieşene „Viaţa Românească*, d-l I. Peretz profe­so­r universitar, publică următoarea cro­nică judiciară consacrată palpitantei pro­bleme despre „femeia avocat . Revistele judiciare publică în ultimele lor numere hotărârea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată de secţiunea I a acestei instanţe în ziua de 14 ianua­rie 1914. E vorba de dreptul femeii de a prac­tica avocatura. Şi înalta Curte respinge recursul făcut şi hotărăşte că în Ţara Românească, în starea actuală a legii, femeia nu poate fi primită in răndurile avocaţilor. Şi hotărârea este şi juridică, este şi dreaptă. Orice restălmăcire a textelor, orice în­cercare de interpretare favorabilă a tă­cerii ei, orice pilde invocate din legiuiri străine şi orice argumente aduse în nu­mele libertăţii muncii şi egalităţii sexe­lor, nu pot să o dărâme şi nici să o clin­tească. Căci în societatea noastră femeia are o anumită menire şi legile noastre sânt scrise în vederea acestei anumite me­niri a femeii. Şi de aceia în rândurile codicelor noas­tre nu vom găsi preocupare de dreptu­rile şi interesele ei, decât acolo unde e firesc ca ea să aibă drepturi şi interese; nu vom găsi prevederea pentru ea a u­­nei vieţi publice şi independente ; nu vom găsi impunerea unor sarcini inerente a-

Next