Mişcarea, iunie 1915 (Anul 7, nr. 119-141)

1915-06-12 / nr. 128

128 f «■jîwP''1' «tw#Brr ANUL VII. 1BOKAMEK TP JE 2© le 4© , ru­in­­ară pe un an . . . in străinătate pe un an . Pentru preot­ şi învăţători rali se face o reducere de 5©°/c l­edacţia şi deSmlBKb­b­aţia IAŞI, PIAŢA UNIREI, N*. S. ie lecelsl clehalal Naţional-Liber*6 Un număr 5 RAM ZIAR NATIONAL - LIBERAL,CODITIAN VINERI 11 IUNIE 1915 BIBLIOTEC UNIVERSITY TELEFON No. 21 AHnadari concereiale Linia pe pagina II . . 1 iso Linia pe pagina UI . . 5© b, Linia pe pagina IV . . 4© b. SUB DIRECȚIUNEA UNUI COMITE1 iesiiteli de dehtd­ nat^eel-libcrd Un număr 5 BANI 1815 Din VIndependance Roumaine. Apropierea deja a fost făcută : ea se impune în chip firesc spiritului. O coaliţie europeană se formă acum un veac împotriva Franţei, sau mai degrabă împotriva Suveranului ei, în­tocmai cum se constată una astăzi împotriva Germaniei, sau împotriva Austro-Germaniei. Dar analogia e împinsă mai de­parte încă în sensul că din toate punctele de vedere, afară de epilog, Germanii se consideră ca adevăraţii moştenitori ai lui Napoleon. Naţiunea de poeţi şi de gînditori e cuprinsă, se ştie, de un spirit de organizare şi de disciplină; îi place să catalogheze şi să sistematizeze totul, ştiinţă ca şi filozofie sau istorie. Se întîmplă că tiparul napoleonian­­ se potriveşte de minune. Tiparul militar mai întăiu. Napo­leon a fost un geniu unic care nu ara îngrijit să facă elevi: generalii şi mareşalii săi se mărginiră să-i exe­cute ordinele fără să cunoască in­­tenţiunele şefului suprem. Germanii, înţelegînd că creerul cel mai desă­­vîrşit nu poate decît să se obosească printr’o sforţare supraomenească prea prelungită, adoptînd totuşi strategia şi tactica marelui Corsican au înlo­cuit voinţa lui unică, atotputernică, dar cîteodată epuizată, printr’un sin­dicat de inteligenţe numit statul-ma­­jor, astfel cum ştiu să-l organizeze de Helmuth von Moltke. Sindicatul a funcţionat de atunci de minune, folosindu-se întruna de luminile maes­trului printre maeştrii în arta mili­tară. Odată angajată pe urmele napo­leoniene, naţiunea germană făcu un pas mai departe. Ceia ce a încercat fără încetare Napoleon cel Mare, era afirmarea supremaţiei Europei occidentale şi centrale, adică a părţii continentului a cărei civilizaţie se născuse la Roma. De care ţară se temea ? Rusia. Pe care ţară o socotea ca vrăjmaşa sa de moarte ? Anglia. Urmăriţi de aproape raţionamentul. Sistemul napoleonan era o politică de rezistenţă împotriva nevoiei ne­încetate de expansiune a Rusiei şi împotriva Angliei stăpînitoare a mă­rilor ; de aici ideia sa de bloc conti­nental şi campania sa împotriva im­periului gheţurilor. Instinctul de con­servare al Europei occidentale şi cen­trale se manifestă în persoana lui Napoleon, cînd se ridică împotriva afirmării economice exercitate de Anglia şi împotriva testamentului lui Petru cel Mare. Analogia între 1814 şi 1915 se afirmă chiar în amănuntele istorice. De la intrarea lui Napoleon pe scena lumii, Albionul se sileşte să făurească alianţe în potriva lui. An­glia practică în privinţa lui «o poli­tică de încercuire». Faţă de Rusia el a ezitat multă vreme, dar s’a ho­tărât în cele din urmă la campania din 1812, socotită de dânsul ca ne­cesară pentru a arunca pe Rusia destul de departe, pentru ca să în­ceteze de a fi o ameninţare pentru Europa latină. Istoria se repetă cu diferenţa a­­ceasta că în locul fenomenului euro­pean care fu Napoleon, o naţiune de 70 de milioane de oameni, plină de energie şi de vigoare, a apărut cu ambiţia de a concentra în ea într’un grad suprem viaţa Europei. Napoleon a încercat să lovească pe Anglia în inimă, prin coasta nor­dică a Franţei; el voi s’o rănească indirect trimiţând în 1802 pe gene­ralul Decaen pentru a organiza o 1915 revoltă în India; în Egipt el visă o­­ cucerire a Asiei, mereu cu intenţia­­ de a ruina supremaţia pe care An­glia o exercita pe continent. Germa­nii n’au un Alexandru cel Mare mo­dern, ei n’au putut să înainteze pînă la poalele Himalaya­, după cum do-­ rea Napoleon. Dar ei dispun de oi altă armă: simpatiile lumii mahome-­ tane, în virtutea cărora ei pot săi lucreze în ţara Bramanilor, ca şi în­­ aceia a Faraonilor. Incheere: Astăzi se îndeplineşte­­ visul lui Napoleon ; Austro-Germa-­ nia face «războiul în locul lui»... Am rezumat cât mai fidel posibil la o teză istorică strălucitoare desigur, chiar dacă n’are darul să convingă pe toată lumea. Dar, findcă e vorba de analogie, această analogie va fi împinsă până la sfârşit, înţelegând­ şi pe Sfânta Elena? Nici de cum. Se răspunde că con-­ diţiile tehnice de la 1915 nu mai­ sânt acelea de la 1815 şi că între­prinderile de războiu care, în chip fatal au trebuit să eşueze acum un veac, când nu erau nici drumuri de­­ fier, nici telegrafie, nici automobile, , nici mortiere de 420, sânt perfect­­ realizabile astăzi. Analogia nu este­­ repetarea exactă a faptelor. Cine va trăi va vedea. bri influenţi din Dumă cer şi demite­rea ministrului de justiţie, cu acest preţ numai ar renunţa la opoziţia pe care o fac­e lui Goremykin. SITUAŢIA I Cucerirea Lembergului. Tulburări­­ în Rusia. Situaţia guvernului rus. I A doua armată austriacă a cucerit­­ Lembergul. Marţi, după amiază, după­­ o luptă grea—cum spune un comu-­ nicat oficial din Viena. Faptul era­­ prevăzut, fiindcă este rezultatul natu­ral al unei mari operaţii strategice, concepute în mod superior şi condu­­se cu o vigoare extraordinară şi cu o precizie ireproşabilă. Pierzind Lem­bergul, armata rusească pierde întrea­ga Galiţie, a şi început să evacueze linia Nistrului, şi desigur va părăsi şi linia Prutului. De la 12 iunie, începutul nouei lor ofensive, Austro-Germanii au capturat 58.000 soldaţi, 9 tunuri şi 136 mitraliere, între Przemysl şi Ia­­roslaw.­­ Vom reveni asupra importanţiii reale a căderii Lembergului. Cenzura­ mili­tară rusă de-abia în ultimul timp a început a prepara opinia publică pen­tru acest dureros eveniment. Ea a in­vitat pe colaboratorii principalelor ziare din Petrograd, le-a expus situa­ţia şi l-a autorizat să anunţe, cu re­zervele cerute de împrejurări, ultimele­­ retrageri ale armatelor Ţarului. Nowoie­­ Wremia recunoaşte succesele Austro-­ Germanilor şi le atribue reţelei dense de căi ferate strategice. Riec­ spune că Dublin încă nu i direct în pericol. Statul-major rus crede că este ame­ninţat un mare număr de localităţi din vestul Rusiei: accesul la Riga, Vilna, Bielostok şi Ivangorod nu i per­mis particularilor decit cu o permisie de la înaltul comandament; accesul spre Dunaburg, oraş întărit în Curlan­­da, este riguros oprit nemilitarilor. Administraţia civilă din Galiţia, care fusese transferată la Brody, Ungă fron-1 tiera rusească, a fost stabilită în Vol-1 hynie, la Ostrog, la răsărit de Dubno. I Ziarele din Copenhaga redau o in-­ travedere dramatică între Ţar şi d.­­ Maklakof, ministrul demisionat. E vor- ji ba de mişcarea revoluţionară care a­­ izbucnit în mai multe localităţi din* Rusia. Excesele din Moscova, indrep­­­tate la început împotriva Germanilor, nu au cruţat in urmă nici proprietă-­­ ţile franceze, engleze şi chiar ruseşti.­­ La Pushkinov 70 de vile au fost dis- j truse; prădăciunile şi Incendiile au­­ luat imens® proporţii. Disgraţia d­lui­­ Maklakof a survenit dintr’odată ; mi-­ nistrul, în ajun, luase dispoziţii pen-­­ tru a se muta în reşedinţa de vară.­­ Amintim că d. Maklakov reprezintă­­ partidul războinic la extrem şi­­ un ’­ intim al marelui duce Nîculae. Mem-1 DIN RASBOI Uniunea sfîntă Ziarul Nieuwe Courant din Amsterdam, publică această anecdotă care arată că în Belgia, uniunea sfîntă nu e un cuvînt gol. De curind, Emile Vandervelde, leaderul socialist belgian, venise de la Londra la La Panne pentru a conferi cu regele Albert. Cu această ocasiune, ministrul de Stat a prezentat regelui, pe amicul său, poetul Emile Verhaeren. Citeva clipe mai lirsiu, un alt şef al partidului muncitor belgian, Camill Huys­­mann, secretar al biuroului socialist in­ternaţional, a fost deasemeni introdus la Rege. D. Huysmans, cu toate că e republican, nu găsea de loc că principiile sale socia­liste ii interziceau să exprime şefului ar­matei toată admiraţia ce o avea pentru Suveranul său. In timp ce Regina se pregătea să asiste cu soţul ei la o revistă a trupelor cu oca­zia unei sfinţiri de drapele, Regele se în­treţinea cu d. Huysmans care ii spune cit de popular a devenit şeful Statului, chiar in cercurile socialiste din Belgia. — Pot deci să mă prezint ca membru al partidului muncitor? întrebă Regele răzbnoi. — Sire, răspunse d. Huysmans, dacă am avea Republică, aşi prezenta desigur candidatura Majestăţii Voastre, la preşe­­denţie. Din odaia vecină se auzea o convorbire din cele mai animate. Cum regina nu venea, Regele se duse să o caute, şi o găsi în conferinţă cu Van­dervelde şi Verhaeven. In faţa acestui tablou, regele se retrase, rămase în uşă şi făcu următoarea reflec­­ţiune: — Cine s'ar fi gîndit că femeea mea va face pe rege să aştepte pentru a primi curtea șefilor republicani! In numele idealu­lui naţional Încetul cu încetul s’a făcut de­plină lumină în jurul patrioţilor acceleraţi cari reprezintă „Acţiu­nea Naţională11. Manifestul lansat de această li­gă de politiciani «cătră popor­ul român» urmat apoi de demisiu­­nea motivată a d-lui George Dia­­mandy, au redus la valoarea re­ală toată gălăgia în pustiu a dom­nilor de la „Acţiunea Raţională", cari au creat că vor putea obţi­ne încredere vorbind în numele idealului naţional. Astăzi această «acţiune naţio­nală» condusă de d. Miile nu mai poate face nici această speculă, de­oare­­ce toată ţara e convinsă de adevăratul ideal de care sunt călăuziţi aceia cari sunt puşi în fruntea vehemenţilor patrioţi din jurul d-lui Miile !... Aceştia nu au alt ideal de­cât formarea unui guvern naţional— a unui guvern naţional din care, fireşte, ţin morţiş să facă parte.­­ Noua platformă a agitatorilor de la «Acţiunea Naţională» este în momentul de faţă, exploatarea sentimentelor romîneşti ale arde­­nilor şi bucovinenilor, aflaţi în ţară. Ori numai la asemenea joc de mes­chină politică internă nu se va găsi nimeni care se preteze, chiar dacă mari patrioţi, tovarăşi buni ai d-lui Miile, vor mai vorbi şi de astăzi înainte în numele idealu­lui naţional. Pentru aceştia idealul naţional nu-i decît o vanitate personală pronunţată prin manifestări ner­voase cari nu sperie pe nimeni. Exportul pe uscat Am arătat într’un articol precedent două mari slăbiciuni care sunt la baza principalului nostru comerţ de exporta­rile, al cerealelor. Una isvoreşte din izo­larea fie­cărui producător, izolare păs­­trînd unor transacţii care depăşesc anual o valoare de peste 700.000.000 lei aceiaşi organizare ca şi celei ce face negustorul sătean care se duce să-şi desfacă cu ca­rul produsul său la oborul vecin. Altă slăbiciune este datorită relei înjghebări financiare a pieţei noastre pentru tran­­sacţiile internaţionale. Arătam pentru că aceste două mari lipsuri sunt permanente şi că ele vor dăinui şi după încheierea păcei. Sunt altele însă datorite condiţiilor anormale puse de război, cari au adus piedici grele exportului recoltei trecute şi care sunt chemate să înrurească şi vînzarea recol­tei ce se va strânge în curând. După toate încercările făcute, dacă nu s’a ajuns la rezultatul dorit de toţi, să ne reamintim cel puţin învăţămintele trase pentru a nu reîncepe cu prilejul nouii recolte o altă experienţă inutilă. Voi rezuma aceste învăţăminte, fără a intra în cercetarea cauzelor lor, cunos­cute azi de toţi.­­ Prin piedicele ce am întimpinat în ex-­­ port a trebuit mai întâi să constatăm,­­ ceea ce ar fi trebuit de la început să nu ■ uităm, că aplicarea măsurilor ce luam, fiind vorba de un comerţ internaţional,­­­ nu putea da roade, decât dacă aveam­­ şi consimţimântul celeilalte părţi, a sta- I tului importator. Comerţul internaţional­­ în timp de război nu mai este supus I convenţiilor vamale sau de transport o­­bişnuit, ci politicei statului respectiv,­­ nevoilor momentului şi in deosebi a ce- I lor militare. Numai înţelegeri luate de la guvern la guvern pot da rezultate, şi numai pentru perioade scurte şi determi­nate. Şi în acest caz, nevoia statelor respective de a-şi păstra pentru trans­porturile militare vagoanele de care dis­pun, dau chiar acestor înţelegeri o nesi­guranţă perpetuă. Ne-am făcut cu toţii iluzii—şi unii şi le fac şi azi—că Dardanelele fiind închise vom putea fără o organizaţiune specială — chiar dacă nu ar fi piedicile prove­nite din cauze arătate mai sus—să ex­portăm cantităţi mari, cum sunt cele ce compun o recoltă, peste fruntaria noas­tră de uscat. Când am avut vagoane, dificultăţile întâmpinate cu slabele can­tităţi de cereale ieşite în cele din urmă opt luni spre Ungaria, ne arată nepu­tinţa în organizaţiunea actuală a căilor noastre ferate d® a scurge prin ele re­colta întreagă, care se va strânge în cu­rând. Congestiunea staţiilor noastre de la hotar şi neputinţa de a avea vagoane pentru export, a condus la soluţiunea transportului pe şosele cu carele. Ne-am închipuit că cu transportul cu boli vom putea înlocui trenurile insuficiente pen­tru export. Ori­cât de liber ar fi lăsat acest mijloc primitiv, capacitatea lui de transport nu ar permite ieşirea de­cât a unei mici părţi din o recoltă de ce-i reale. Acest sistem, pe lângă costul ri­dicat, aduce stricarea şoselei, istovirea vitelor de muncă şi prin preţurile ridi­cate ce ofereau o astfel de perturbaţie în munca câmpului, in­cât o parte din ogoarele noastre riscau să rămâie ne­muncite. Un rezumat din reamintirea ce facem trebue să conchidem că dacă am întâm­pinat pentru o recoltă redusă şi în mo-­­ mente mai prielnice greutăţi mari pen-­­ tru exportaţia pe uscat, ele vor fi de neînvins pentru o recoltă întreagă şi cu­ piedicile din ce în ce mai mari ce ni se­­ pun de peste hotare­ Nu în această di-­ recţie trebue deci să căutăm soluţia. Această situaţie nu va fi uşurată, ci ■ îngreuiată. Să nu uităm că speranţa­­ nouii recolte din ţările centrale va da a­­cestor state noui mijloace, care nu le vor ademeni să înlesnească mai mult de­cât au făcut-o până azi, importaţia de la noi. Credinţa că nevoia noastră de a exporta poate influenţa starea sufletească­­ a poporului nostru, va înlesni şi mai mult politica de schimb de până azi a acestor state. Iată de ce exportul pe fruntariile de uscat nu trebue considerat, în condiţiile actuale, de­cât ca un mijloc secundar, în neputinţă de a da o soluţiune cu un caracter general, cum cere o recoltă în­treagă de grâu. 9 Iunie 1915. VINTILA I. BRATIANU Informaţii : Ministerul de instrucţie a telegra­­fiat d-lui dr. Demetriade,—preşedintele juriului de examinare a candidaţilor pentru concursul catedrei de Oftalmo­­gie a facultăţei de medicină din Iaşi— că admite pe d-na doctor Elena Puşca­­riu să candideze la această catedră. Concursul va începe la 20 Iunie. H Congresul directorilor şcolilor nor­male din ţară ce va avea loc in oraşul nostru în zilele de 21 şi 22 Iunie va fi prezidat de d. I. Simionescu secretarul general al ministerului de instrucţie. H Aflăm, că d-na Olga General C­­ureşan în dorinţa ce are de a face cu ţinerile generaţii să capete o mai bună dezvoltare atât sufletească cât şi tru­­­­pească, astfel că ajungând la maturi­tate să poată servi cu mai mult folos patria, a binevoit să primească Preşe­dinţia de onoare a societăţii „Cantina şcolară“ din Iaşi.­ In această calitate, D-sa organizează în folosul acestei societăţi la grădina Copou in seara de 27 Iunie o mare serbare, cu cele mai diferite distracţii. I Biletele s’au şi pus in vânzare găsin- I du-se deocamdată la direcţiunile şcoa­­­­lelor primare. B A. S. R. Carol Principele moşteni- I tor, va sosi Duminică li Iunie în Vaslui, I pentru a asista la ceremonia depunerei I jurămîntului cercetaşilor din acea loca- I li tate.­­ B Alăturea de tabloul tPaxtt, piciorul Octav Băncilă a mai expus un alt ta­blou intitulat „Plugarii“ asupra căruia atragem atenţiunea trecătorilor. In acelaş local în care se află expus­e ambele tablouri­—în noua casă Brauns­­t­­ein—pictorul Băncilă va deschide în­­ curînd o exposiţie in care va aranja ultimele pînze. ■ Examenul ofiţerilor de poliţie, pen­tru obţinerea stabilităţei, care urma să se ţie zilele acestea s’a amânat pentru ziua de 1 Octombrie. ■ La Burdujeni s-a înregistrat un caz de tifos exantematic. ■ In învăţământul profesional al fete­­i lor sunt vacante catedrele de matema­­­­­tică şi contabilitate din oraşele: Botoşani,­­ Câmpulung, Caracal, Constanţa, Dorohoi,­­Drăgăşani, Huşi, Roman, R.­Sărat, T.-Se­verin, T.-Măgurele, Tg.-Jiu, Tecuciu, Tîrgo­­vişte şi Vaslui. Candidatele reuşite la examenul com­­plimentar de capacitate, specialitatea ,contabilitatea“ şi profesoarele titulare cari doresc să fie numite sau transferate la catedrele vacante vor adresa ministe­rului cererile lor cel mai târziu până la 22 iunie a. c. . La Bucureşti s’a format o nouă aso­ciaţie lirică care îşi va începe represen­­taţiile la toamnă. Intre elementele artistice ale nouei asociaţiuni figurează între altele, d-rele Miciora Cristoforeanu, Fiorica F­iorescu şi d-nii Jean Atanasiu, Demetrescu-Sylva, Ciucuretti etc. Noua formaţiune va avea un repertor variat de operă şi operetă.­­ Elevii anului al doilea, a şcoalelor militare superioare, aflaţi pe la diferite regimente cu gradul de plutonieri vor fi înaintaţi pe ziua de 1 Iulie la gradul d® sublocotenenţi, pe lângă regimentele din care fac parte ca plutonieri.­­ Un grup de 15 emigranţi ruşi ve­nind ieri din Bucureşti, au plecat azi cu trenul de Ungheni spre Rusia. ■ Băetanul Dumitru Pasu în vrâstă de 18 ani împreună cu sora lui Zoiţa de 20 ani, luîndu-se la ceartă cu vărul lor Gr. Miron din Tomești, a descărcat asu­pra acestui din urmă un foc de revol­ver lovindu-l în abdomen. Pacientul a fost transportat la Spita­lul Sf. Spiridon unde i s’au dat primei® ajutoare, ast­fel că e în afară de ori-c® pericol. Atentatorii au fost arestaţi. 53 Medicul sublocotenent Traian Naum a fost trecut în regimentul 13 Stefan cel Mare.­­ D-l Colonel Stoianovici comandan­tul regimentului 13 infanterie, a inspec­tat astăzi dimineaţă cercul de recrutare din str. Bucşenescu.­­ Examenele pentru ocuparea cate­drelor vacante la Universităţile din Bu­cureşti şi Iaşi, nu se vor putea ţine in­­nainte de 15 Septembrie.

Next