Mişcarea, iunie 1915 (Anul 7, nr. 119-141)

1915-06-10 / nr. 126

ANUL VIL Mo. 126 A K O W A m K fe T R In ţară pe uc sn . . . 20 ie in streSnătefce pa un an . 4$­ , p­entru preoţi şi învăţători ru­­raU se face o reducere CK*#/c taedacţia tii A**M»t»m­*?­**}.ii** IAŞI, PIAŢA CfiIREi, »•. ft. f« 1« eltel cls&ssHi Naţional-Liksrsl; ■■■L JL 9 ! MERCURIglO IUNIE 19ti. Un nnm&r 5 B»ANI ZIAR NAT!­O MAL 56kT îls ~ BIBLIOTL UNIVERSUL IAȘI ' J«| £1 ‘ts "TeERAL. CODfîfAN TELEFON No. 21 AiswiMCiîiră cvnaerele]« Linia ps pagina II .­­ ! îs® Linia pe pagina III . . 5® b, Uni® pa pagtea IY . . 40 b. Hial DIRECȚIUNEA UNUI COMITE! lasmtiiaai de fcî*fe*I aeti«*e!-ll&*rs! Ue număr 5 HAM Cheltuelele Răsboiului In afară de miile de victime ome­nești cari s’au cheltuit pănă acum în răsboiul european, statele beligerante au consumat averi extraordinare cu jertfe extraordinare, aproape incal­culabile. S’ar părea,—întru cît nu se cu­noaște încă o statistică a acestor cheltueli,—că cele mai mari sumi au fost cheltuite de Germania, care a plătit foarte scump succesele ce le-a avut pînă’n present,—avînd în ve­dere și faptul că pregătirile militare ce Ie-a făcut în anii din urmă au costat averi enorme. Dar nici celelalte state nu au pu­tut evita asemenea mari cheltueli. Iată de pildă că Anglia, ţară bo­g­ată, anunţă acum o subscripţie pu­­lică pe pieţele sale financiare ca să realizeze un împrumut de aproape şapte miliarde franci. Această sumă, pe care o va rea­liza dintr’un împrumut intern, este destinată să acopere cheltuelile ce le necesită Anglia pentru noua epocă G. Mârzescu-fiul nu spune aceasta. G. Mârzescu-fiul spune că categoria de străini de care vorbeşte tatul este dis­pensată numai de biletul de liberă petrecere, intru­cît străinul a făcut ser­viciul militar şi a beneficiat de un pa­şaport romînesc. Cu toate aceste d. A. C. Cuza se ser­vește de autoritatea tatălui în potriva opiniei fiului—deși opinia tatălui nu a răsboiului de vară, adică pe cele trei luni viitoare. n . f . , tv • • 1 upiinoi uuiuv—wojf vucniuii ivui&vviv v$w Rusia n a fost cruțata nici ea de poaie cadra cu intoleranţa opiniunelor asemenea mari cheltueli cu care în­ antisemite ale d lui A. Q. Guza, treţine răsboiul împotriva austro-ger­manilor. In afară de cheltuelile im- Mai departe. Ne reamintim că d. A. periului vecin, guvernul rus a ridicat C. Cuza a susţinut că legidaţia noastră numai de la banca imperiului, pînă ,iU cunoaşte de cit „cetăţeni“ şi «stră- Ia 1 Iunie a. c. o sumă de 4.234.720 *'»** V ^h,ai' romiifil (li" tărie subju lei, pe bonuri de tezaur cu scadente ^ scurte. _ j «Avut-o în vedere legiuitorul de la Acum în Rusia se face un nou «1881 prin legea această excepțională împrumut intern asupra căruia s’au «pe romtnii din Transilvaia—se tn­făcut pănă azi, într’un interval *treibă Mâttmu tatăl ? scurt subscrieri de mroane tr»i mi- n Nu nmnM C­ i nu ia av*tin vedere, scurt, suplicneri ae aproape t f n ^ar nici nu a pUtat i aibă. barde. Cea mai mare parte din sud . «Sa nu ne jucăm asupra cuvintului mele subscrise aparţine consorţiului băncilor ruseşti. Celelalte state beligerante au rea­lizat şi ele mari împrumuturi interne. S’au cheltuit pănă în present mi­liarde, şi pregătirile pentru răsboiul ce va continua necesită alte miliarde cari se vor cunoaște cînd­va, tîrziu, — după­ ce armonia între popoare va putea fi restabilită. «de strein. «D. Orleanu, prin raportul asupra pe­­diţiunei expulsaţiior, afirmă că In ţara «aceasta nu se recunoaşte de­cît două «feluri, două categorii de fiinţi omeneşti «străini şi cetăţeni romîni. «Pierind de ie această ideie eronată, «d. Orleanu... etc.» Cu toate aceste d. A. C. Cuza va sus­ţine că amendamentul său s’a întocmit pe opinia tatălui împotriva fiului. * Avem ceva mai bun de făcut de cît de a polemiza cu d. Cuza, spre a putea dovedi linie cu linie, cuvînt cu cuvînt, inconsecvenţa argumentării d-lui Cuza. Observaţia unui cunoscut naţionalist, amic al d-lui Cuz­i, este cea justă: „Cuza susţine opiniile ca funia pe „spînzurat". Ca funia pe spânzurat D. A. C. Cuza, însîflgerat de puter­nica lovitură ce «tânărul raportor»­­ a dat cu prilejul discuţiei asupra legei con­trolului streinilor, nu-şi mai găseşte lo­cul şi liniştea.... De dimineaţă pînă în seară îl urmăreşte umbra «raportorului» pe care voeşte să-l ucidă cu ori­ce preţ. De două luni se screme să-l doboare, în inh­arminabile articole necitite de nimene pe chestia „supuşiei“... Dar vai! Bietul A. K. K ! De câte ori răsfoeşte o broşură veche, pentru ca să descopere un argu­ment nou în favoarea tezei sale, o ni­mereşte ca Irimia... E, în adevăr sur­prinzătoare ignoranţa acestui „profesor antisemit" în chestia evreiască. E şi mai surprinzătoare lipsa de discernământ în utilizarea citatelor. Nu este unul care să nu se întoarcă împotriva tezei sale, a preocupărilor sale de noapte şi de zi... Căci cu toţi trebue să recunoască că singu­rul om din ţară —în afară de jidani—care trăeşte viaţa jidovească este naţionalis­tul A. C. Cuza... Toată cugetarea şi viaţa lui a închinat-o jidanilor. Cu ei se culcă,­­ cu ei se scoală, cu ei mănâncă, cu ei; bea, cu ei râde, cu ei se plimbă... Nu e minut din viaţa lui—de la 1893 înceac», zice el —care să nu fie consacrat jidani­lor !... * D. A. C. Cuza face clăbuci la gură susţinând că nu există în afară de „streini“ şi „cetăţeni“ nici o categorie intermediară de streini, că nu există streini „supuşi români“, adică supuşi pro­­tecţiunei Statului roman. D sa refuză să facă distincţia între „cetăţean“ şi „su­pus“— „citogen“ şi „sufet“—şi cere ca toţi „streinii“ fără distincţie să fie su­puşi la regimul controlului. Prin urmare şi streinii născuţi şi crescuţi în ţară... D. A. C. Cuza a polemizat trei zile cu U. E. P. pentru a contesta dreptul evrei­lor să se intituleze evrei „pământeni" şi cu documente istorice a căutat să do­vedească că evreii au venit în ţară de aiurea, că nu sunt legaţi prin nimic de pământul ţarei acesteia. Poarte bine ! Dar cum îşi susţine Alecu Cuza teza în ultimul număr al „Unirei“?! * Căutând să pună în contradicţie pe tată cu fiu, d. A. C. Cuza se referă la cele patru concluzii ale comisiunei de iniţiativă parlamentară de la 1879 care justifică perfect preocupările comisiei, dar care nu pot sprijini întru nimic opiniu­­nele d-lui A. C. Cuza. D. Cuza nu voeşte «evrei pământeni», nu voeşte evrei legaţi de pământul ţa­rei aceştia, nu voeşte evrei cu drepturi, nici când ar fi asimilaţi. Dar d. Cuza nu «aită de-a argumenta împotriva «ra­portorului» tocmai cu cuvintele cari dis­trug toate preocupările sale, cu cuvintele cele mai rău alese pentru teza ce susţine. Nu există «izraeliţi români» zice co­misia şi raportorul de la 1­879, dar există «ierailiţi indigeni», înde genitus ? Şi convine aceasta d-lui A. C. Cuza ? In orice dicţionar d. A. C. Cuza poate găsi Prin proclamarea §afiei provn­­înţelesul cuvântului „indigen“, care este viitoru­ a d-lui î. Lahovwy și prin un cuvânt impropriu în specie, un cu­ fisiunea ce s-a produs, situaţia S LWi ^ de f* P/rSăul conservator Oepar» Indigen însamnă din tară, originar a J clarificata, continua Cl oferi din {ară, care n’a fost adus de aiurea, spectacolul unor lupte şi polemici G. Mârzescu, raportorul de la 1879, şi, care pun într’o lumină din ce in după el, Camera de revizuire, a infirmat ce îmi arîtă mentalitatea politică aceste cuvinte dând art. 7 o redacţie conservatorilor voştri din care să rezulte în mod lămurit că a conservatorilor noştri, nu există evrei indigeni, ci evrei „sta- Acumi lupta ” a transplantat bitiţi“ in ţară, născuţi şi crescuţi in ţară, la provincie. Acolo se fac cele mai „nesupuşi unei proiecta streine“. out­rice sforţări pentru cucerirea Raportorul de la 1879 a, admis în lit. (de partizani si de firme verita­­le., alin. 2 al art. 7, care dispensează de , stagiu, categoria streinilor născuţi şi eres- cue" . . , cu­ţi în ţară, care n’au fost supuşi nici Duminica trecuta, de pilda, s au odată unei protecţii streine şi care, prin­­ întrunit membri organzaţiei con­­urmare, s’au bucurat de protecţia Sta- servatoare de la Suceava, pentru tutul român. Raportorul a repudiat cu­ a proceda la „clarificarea“­ situa­vintele de «evrei indigeni» de care se •­­ „„ “ , serveşte astăzi d. A. C. Cuza fără să-şi ce­a a hotatUU întrunirea dee seamă de înţelesul şi urmările la dcsstei minuscule organizaţiil­e care pot da loc. Contradicţie între tată şi fiu ? Raportorul de la 1915 de la legea con­trolului streinilor n'a făcut de­cât să a­plice principiile expuse de raportorul le­gei asupra streinilor de la 1881. Căci d. , A. C. Cuza nu şti®, desigur, că def. G .ca... se retrage vremelnic din viaţa Mârzescu a fost raportorul legei de la politică, pentru motivul că nu se 1881 care cere controlul streinilor cu lei-­­ poate pronunţa... în chestia crizei letele de liberă petrecere. ! din partidul conservator ! Povăţuim dar pe d. A. C. Cuza să r. , . , . . r , . citească în discursul de la 22 Februarie astfel S .* «clarificat„ situaţia 1886 (v. „Cale patru interpelări“ pag. la Fălticeni şi ae sigur, că in 320 şi urm.) explicaţiunea principiilor multe părţi, nu s’a clarificat mai cari stau la baza legei asupra streinilor f­r­umos şi pe care el, A. C. Cuza, le-a combătut . Dar ceea nu se petrece la provin, în discursul celor 3 zile şi în faimosul amendament, depus la art. 9. „Pe ce streini a av­u­t în vedere legea „excepţională de la 1881, se întreabă „G. Mârzesc ■ tatăl ? Avut’a «a în ve­­­dera pe streinii aceia cari sunt năs­­­cuţi în ţară, cari au un domiciliu sau „o reşedinţă, cari au familie şi copii „născuţi în ţară ? „Nu! „Legea din 1881 na avut în vedere „decât pe acii streini cari sosesc şi se „opresc cei simpli voiajori...“ Iatâ-l pe d. A. C. Cuza gata să bles­teme memoria raportorului de la 1879! Căci, de­sigur d. A. C. Cuza nu poate admite ca legea expulzărei să nu se a­­plice „jidanilor11. Și cu toate acest­e. Mârzescu-tatfil o spune: Opereta, con­servatoare demn de relevat: trei membri ai grupatei au ramas credincioşi d lui Marghiloman, restul a tre­cut de partea d-lui Nicu Filipescu, iar şeful tocal al partidului, dl. Cantacuzino-Paşcanu, a declarat d­e, nu e decât miniatura operetei conservatoare ce se joacă la Bucu­reşti. Pentru astăzi, de pildă, fili­­pescanii au convocat o adunare la clubul conservator, iar ziarele mar­­ghilomaniste invită prin comunicare pe membrii clubului să nu participe la această adunare, care „nu inte­resează partidul conservator şi nu e recunoscută de partid11. Ce se va petrece la adunarea de astăzi, vom vedea. Pentru moment, trebue să constatăm, că opereta con­servatoare e adorabilă. SITUAŢIA — Trupele sîrbeşti înaintează In Al­bania , ar fi împresurat Durazzo. Sîr­­bii nu mai urmează poveţela dela Pe­trograd şi nu se sparie de complicaţii. Pe da altă parte, s’ar pregăti un trans­port italian pentru Albania. — Excesele anti-germane dela Mos­cova au fost preîudfui dezordinelor şi furturilor, a’căror victimă a fost chiar populaţia rusă. Ziare din Stockholm evaluează pagubele la suma fabuloasă de 830 mii. ruble. S’a proclamat sta­rea de asediu la Moscova ; ziarele cer mulţimii să se­­­niştească. S’au găsit arme la devastatori; s’au făcut ares­tări la Kkw, Karkov, Odessa. Ministrul de războiu al Rusiei a dat ordin să se rechiziţioneze toate fabri­­cele apte să facă muniţii, fiindcă pro­ducţia actuală nu acopere nevoile. Cercurile militare ruseşti sa plîng de calitatea inferioară a muniţiilor ame­ricane şi japoneza, ca şi da uzura re­pede a tunurilor venite din Tokio. — Ultima linie care apăra Lember- n­gul spre sud vest, a căzut. Austro Ger-­ manii au luat definitiv Grodack şi Ko­­marno, situat la 10 km. la sud de rîul Vereşiţa. Stâpini pe lucrările întărite de pe această finis, asediatorii pot să dirijeze focul artileriei lor grale—pe care o aduc în grabă —asupra întări­­turilor dela Lemberg. La nord armata lui Mackensen In­­­nainteaza, a ocupat Ulanow (lingă Rudnik) și a cucerit o serie de tran­­­șee pe un front de 30 km., dela Ta-[­now pînă la Ravarusca, localitate si-­­tuatâ la nord vest de Lemberg, unde­ au fost lupte sîngeroase Intre Ruşi şi Austriaci Încă dela începutul războ­iului. Sub presiunea germano-austria­­ci, Ruşii la 20 Iunie au evacuat regi­unea mlaştinilor de pe Nistru şi dela gura Stryl­ului. Timiş face aprecieri pesimiste asu­pra situaţiei în Galiţia. In Curlanda, Germanii resping ata­curile adversarului în direcţia Shavli- Augustovo ; au cuprins citeva poziţii înaintate pe şoseaua Prasnîtz-Miszni­­ko (Polonia de nord şi la sud de Pi­­litza.) — La Dardand­e situaţia este sta­ţionară. — Cercurile oficiale din Petrograd sunt supăr­ate că Suedia a interzis tran­­situl contrabandei de războiu. — „Ruskoie Siowo anunţă că mu­zeul institutului SharopEgian din Lem­berg a fost instalat în 40 de lăzi şi expediat la Kiev. — Ministerul de finanţe al Germa­niei a început să plătească daune-in­­terese locuitorilor Prusiei Orientale, pentru pagubele suferite pa urma ce­lor două invazii ruseşti. Până acum a fost plătit un prim­­ compte de 120 mii. de Mărci. Aceste consideraţii sunt luate din „situaţia“ pe care o dă astăzi „L’In­­dépendance Roumain“. Directorul „Adevărului“ a fost dove­dit cu acte indiscutabile că in timpul conflictului româno-biogar m­elita pen­tru declararea răsboiului numai în sco­pul de a realiza o afacere bănească pen­tru ziarele pe care le conduce. Gine’şi aminteşte de dovezile produse atunci, va conveni alături de noi că d. Miile este şi rămâne pentru totdeauna înfierat. Dar campania din 1900 întreprinsă de întreaga presă românească împotriva «Adevărului» ende­d. Miile că a fout uitată ? Promiscuitatea sa dovedită cu socie­tatea rea, cu ale cărei fonduri se sus­ţinea «Adevărul», este un punct negru pe care nu-l pot şterge rățcelile patris­tice de astăzi ale d-lui Mills. Mai multă pudoare deci n’ar strica, furibundului patriot din Sărindar. Maniac ?••• Disperarea cu care d. Miile pledează de zece luni de sire intrarea imediată a­­ României în acţiune, de unde la înce­put părea un simplu sport al antrepre­norului de patriotism, astăzi a luat forme patologice. Pe directorul „ Adevărului“ l-a scos din fire mpasarea in care publicul a intimpinat şi intimpină „acţiunea sa naţională“ şi într’un violent articol de protestare împotriva «inacţiune!» guver­nului recunoaşte sub proprie iscălitură că publicul cititor îi consideră drept un maniac, dacă nu chiar mai mult. Ei bine, noi vom fi mai indulgenţi cu d. Miile şi nu vom susţine că e maniac şi nici altceva... D. Miile este un foarte iscusit om de afaceri care în dosul paravanului pa­triotic ştie minunat să sporească eivi­­dentele întreprinderei pe care o conduce. In Mai­ 1914, d. Miile scria articole furibunde împotriva pericolului ţarid, pentru ca după două luni în acelaş loc să ceară cu hotărâre înfrăţirea noastră de arme cu imperiul de peste Prut. Deci socoteală de negustor şi nici ae­cum simţimânt patriotic.­­ Dar d. Miile n’ar trebui să uite un­­ lucru şi anume acela câ şi-a pierdut­­ de mult dreptul de a vorbi în numele­­ intereselor noastre naționale. I PĂRERI ŞI FAPTE Din estetica populară Poezia populară a atras întotdeauna pe­rpoeţii de rasă, nu numai prin faptul că e expresiunea sentimentelor inerente poporu­­lui, dar şi din motive de ordin artistic, a­­desea această poezie, a adus frumuseţi de acelea cari nu gftsiau­ nici în cele mai remarcabile tratate da eataticâ. La noi poezia populară a atras în primul rînd pe Alexandri, care nu numai c’a scris dar a şi cules o serie de poezii din gura poporului. Acelaş lucru l’a făcut şi Eaei­­nescu, care de asemenea a scris şi cules o serie de poezii populare. La Iaşi, cu ctţi­va ani în urmă,—or fi vre-o două-zeci !—Delavrancea a ţinut o frumoasă conferinţă despre poezia populară, pe este totuşi d. Dulău Zamfirescu—singurul!—a cri­­ticat-o cu atâta nedreptate. Căci ar fi o mare nedreptate să conteşti frumuseţe incontestabilă a geniului şi gra­iului popular—din care cauză... „pesimistul de la Soletti“ şi-a atras desaprobiri unanime . Ori­cît de simplu ar fi versetul popular: Floricică de pe şes Te-am îndrăgit da pe mers Că ţi-i mersul legănat... dacă ştii să analizezi fondul sufletesc e cu neputinţă să nu găseşti ceia ce-i ensenţia! frumos în acest eritec popular. Iată bună oară o strofă care evoacă fi­gura unei fete iubite: Cine te-a făcut pe tine Par’ea m’a ’ntrebat pe Sline I. Nim’c mai simplu şi mai frumos. Tînă­­rul care iubeşte vede atit de frumoasă cum nimeni n’ar putea s’o vădi... Cind­va, iotr’o scară de vară, poetul Coş­­buc rătăcit prin Iaşi ne vorbia într’ui mare restrîns da estetica poeziei populare cităn­­du-ne o scris ea dovedi. Am reţinut dia acele frumoase comparaţiuni unele ca cele ce urmează : „ă. trecut Moi la dealu­ri cunosc mersa şi calea... Sau alta : — Cucuie, de unda vii ? — Din Ardeal, dela S­tii! — Dar de mândra ce mai ştii ? — Ştiu b’ne că’i sănătoasă La fereastră stă şi coasă Dar nu ştiu coasă ori disecară Lacrimi însî ştiu că varsă De-a făcut fun­nă ’n casi... Sau alta, şi mai sugestivă prin simplici­tatea ei. Măi bîldiţă, bădişor Ce ’mi trimiţi atita dor Şi pe vini şi pe izvor Şi pe gura tuturor ? Trimite-mi mai puţin lei Dar... via dumneta cu el ! Versuri ca aceste spuse mai cu seamă de Coşbuc ar putea convinge pănă şi pe d. Duliu Zamfirescu că poezia populară poate servi multora dintre „esteţi“ comparaţiuni es­tetice care rivalizază cu multe­­din poe­ziile „moderne“... Araid LOTERIE 10.000 lei No. 8215. 5000 lei No. 58546. 3000 lei No. 57672. 2000 lei N-rele 3988, 5499, 25620, 25233 36734, 2785, 5472.

Next