Mişcarea, iunie 1915 (Anul 7, nr. 119-141)
1915-06-10 / nr. 126
ANUL VIL Mo. 126 A K O W A m K fe T R In ţară pe uc sn . . . 20 ie in streSnătefce pa un an . 4$ , pentru preoţi şi învăţători ruraU se face o reducere CK*#/c taedacţia tii A**M»t»m*?**}.ii** IAŞI, PIAŢA CfiIREi, »•. ft. f« 1« eltel cls&ssHi Naţional-Liksrsl; ■■■L JL 9 ! MERCURIglO IUNIE 19ti. Un nnm&r 5 B»ANI ZIAR NAT!O MAL 56kT îls ~ BIBLIOTL UNIVERSUL IAȘI ' J«| £1 ‘ts "TeERAL. CODfîfAN TELEFON No. 21 AiswiMCiîiră cvnaerele]« Linia ps pagina II . ! îs® Linia pe pagina III . . 5® b, Uni® pa pagtea IY . . 40 b. Hial DIRECȚIUNEA UNUI COMITE! lasmtiiaai de fcî*fe*I aeti«*e!-ll&*rs! Ue număr 5 HAM Cheltuelele Răsboiului In afară de miile de victime omenești cari s’au cheltuit pănă acum în răsboiul european, statele beligerante au consumat averi extraordinare cu jertfe extraordinare, aproape incalculabile. S’ar părea,—întru cît nu se cunoaște încă o statistică a acestor cheltueli,—că cele mai mari sumi au fost cheltuite de Germania, care a plătit foarte scump succesele ce le-a avut pînă’n present,—avînd în vedere și faptul că pregătirile militare ce Ie-a făcut în anii din urmă au costat averi enorme. Dar nici celelalte state nu au putut evita asemenea mari cheltueli. Iată de pildă că Anglia, ţară bogată, anunţă acum o subscripţie pulică pe pieţele sale financiare ca să realizeze un împrumut de aproape şapte miliarde franci. Această sumă, pe care o va realiza dintr’un împrumut intern, este destinată să acopere cheltuelile ce le necesită Anglia pentru noua epocă G. Mârzescu-fiul nu spune aceasta. G. Mârzescu-fiul spune că categoria de străini de care vorbeşte tatul este dispensată numai de biletul de liberă petrecere, intrucît străinul a făcut serviciul militar şi a beneficiat de un paşaport romînesc. Cu toate aceste d. A. C. Cuza se servește de autoritatea tatălui în potriva opiniei fiului—deși opinia tatălui nu a răsboiului de vară, adică pe cele trei luni viitoare. n . f . , tv • • 1 upiinoi uuiuv—wojf vucniuii ivui&vviv v$w Rusia n a fost cruțata nici ea de poaie cadra cu intoleranţa opiniunelor asemenea mari cheltueli cu care în antisemite ale d lui A. Q. Guza, treţine răsboiul împotriva austro-germanilor. In afară de cheltuelile im- Mai departe. Ne reamintim că d. A. periului vecin, guvernul rus a ridicat C. Cuza a susţinut că legidaţia noastră numai de la banca imperiului, pînă ,iU cunoaşte de cit „cetăţeni“ şi «stră- Ia 1 Iunie a. c. o sumă de 4.234.720 *'»** V ^h,ai' romiifil (li" tărie subju lei, pe bonuri de tezaur cu scadente ^ scurte. _ j «Avut-o în vedere legiuitorul de la Acum în Rusia se face un nou «1881 prin legea această excepțională împrumut intern asupra căruia s’au «pe romtnii din Transilvaia—se tnfăcut pănă azi, într’un interval *treibă Mâttmu tatăl ? scurt subscrieri de mroane tr»i mi- n Nu nmnM C i nu ia av*tin vedere, scurt, suplicneri ae aproape t f n ^ar nici nu a pUtat i aibă. barde. Cea mai mare parte din sud . «Sa nu ne jucăm asupra cuvintului mele subscrise aparţine consorţiului băncilor ruseşti. Celelalte state beligerante au realizat şi ele mari împrumuturi interne. S’au cheltuit pănă în present miliarde, şi pregătirile pentru răsboiul ce va continua necesită alte miliarde cari se vor cunoaște cîndva, tîrziu, — după ce armonia între popoare va putea fi restabilită. «de strein. «D. Orleanu, prin raportul asupra pediţiunei expulsaţiior, afirmă că In ţara «aceasta nu se recunoaşte decît două «feluri, două categorii de fiinţi omeneşti «străini şi cetăţeni romîni. «Pierind de ie această ideie eronată, «d. Orleanu... etc.» Cu toate aceste d. A. C. Cuza va susţine că amendamentul său s’a întocmit pe opinia tatălui împotriva fiului. * Avem ceva mai bun de făcut de cît de a polemiza cu d. Cuza, spre a putea dovedi linie cu linie, cuvînt cu cuvînt, inconsecvenţa argumentării d-lui Cuza. Observaţia unui cunoscut naţionalist, amic al d-lui Cuzi, este cea justă: „Cuza susţine opiniile ca funia pe „spînzurat". Ca funia pe spânzurat D. A. C. Cuza, însîflgerat de puternica lovitură ce «tânărul raportor» a dat cu prilejul discuţiei asupra legei controlului streinilor, nu-şi mai găseşte locul şi liniştea.... De dimineaţă pînă în seară îl urmăreşte umbra «raportorului» pe care voeşte să-l ucidă cu orice preţ. De două luni se screme să-l doboare, în inharminabile articole necitite de nimene pe chestia „supuşiei“... Dar vai! Bietul A. K. K ! De câte ori răsfoeşte o broşură veche, pentru ca să descopere un argument nou în favoarea tezei sale, o nimereşte ca Irimia... E, în adevăr surprinzătoare ignoranţa acestui „profesor antisemit" în chestia evreiască. E şi mai surprinzătoare lipsa de discernământ în utilizarea citatelor. Nu este unul care să nu se întoarcă împotriva tezei sale, a preocupărilor sale de noapte şi de zi... Căci cu toţi trebue să recunoască că singurul om din ţară —în afară de jidani—care trăeşte viaţa jidovească este naţionalistul A. C. Cuza... Toată cugetarea şi viaţa lui a închinat-o jidanilor. Cu ei se culcă, cu ei se scoală, cu ei mănâncă, cu ei; bea, cu ei râde, cu ei se plimbă... Nu e minut din viaţa lui—de la 1893 înceac», zice el —care să nu fie consacrat jidanilor !... * D. A. C. Cuza face clăbuci la gură susţinând că nu există în afară de „streini“ şi „cetăţeni“ nici o categorie intermediară de streini, că nu există streini „supuşi români“, adică supuşi protecţiunei Statului roman. D sa refuză să facă distincţia între „cetăţean“ şi „supus“— „citogen“ şi „sufet“—şi cere ca toţi „streinii“ fără distincţie să fie supuşi la regimul controlului. Prin urmare şi streinii născuţi şi crescuţi în ţară... D. A. C. Cuza a polemizat trei zile cu U. E. P. pentru a contesta dreptul evreilor să se intituleze evrei „pământeni" şi cu documente istorice a căutat să dovedească că evreii au venit în ţară de aiurea, că nu sunt legaţi prin nimic de pământul ţarei acesteia. Poarte bine ! Dar cum îşi susţine Alecu Cuza teza în ultimul număr al „Unirei“?! * Căutând să pună în contradicţie pe tată cu fiu, d. A. C. Cuza se referă la cele patru concluzii ale comisiunei de iniţiativă parlamentară de la 1879 care justifică perfect preocupările comisiei, dar care nu pot sprijini întru nimic opiniunele d-lui A. C. Cuza. D. Cuza nu voeşte «evrei pământeni», nu voeşte evrei legaţi de pământul ţarei aceştia, nu voeşte evrei cu drepturi, nici când ar fi asimilaţi. Dar d. Cuza nu «aită de-a argumenta împotriva «raportorului» tocmai cu cuvintele cari distrug toate preocupările sale, cu cuvintele cele mai rău alese pentru teza ce susţine. Nu există «izraeliţi români» zice comisia şi raportorul de la 1879, dar există «ierailiţi indigeni», înde genitus ? Şi convine aceasta d-lui A. C. Cuza ? In orice dicţionar d. A. C. Cuza poate găsi Prin proclamarea §afiei provnînţelesul cuvântului „indigen“, care este viitoru a d-lui î. Lahovwy și prin un cuvânt impropriu în specie, un cu fisiunea ce s-a produs, situaţia S LWi ^ de f* P/rSăul conservator Oepar» Indigen însamnă din tară, originar a J clarificata, continua Cl oferi din {ară, care n’a fost adus de aiurea, spectacolul unor lupte şi polemici G. Mârzescu, raportorul de la 1879, şi, care pun într’o lumină din ce in după el, Camera de revizuire, a infirmat ce îmi arîtă mentalitatea politică aceste cuvinte dând art. 7 o redacţie conservatorilor voştri din care să rezulte în mod lămurit că a conservatorilor noştri, nu există evrei indigeni, ci evrei „sta- Acumi lupta ” a transplantat bitiţi“ in ţară, născuţi şi crescuţi in ţară, la provincie. Acolo se fac cele mai „nesupuşi unei proiecta streine“. outrice sforţări pentru cucerirea Raportorul de la 1879 a, admis în lit. (de partizani si de firme veritale., alin. 2 al art. 7, care dispensează de , stagiu, categoria streinilor născuţi şi eres- cue" . . , cuţi în ţară, care n’au fost supuşi nici Duminica trecuta, de pilda, s au odată unei protecţii streine şi care, prin întrunit membri organzaţiei conurmare, s’au bucurat de protecţia Sta- servatoare de la Suceava, pentru tutul român. Raportorul a repudiat cu a proceda la „clarificarea“ situavintele de «evrei indigeni» de care se • „„ “ , serveşte astăzi d. A. C. Cuza fără să-şi cea a hotatUU întrunirea dee seamă de înţelesul şi urmările la dcsstei minuscule organizaţiile care pot da loc. Contradicţie între tată şi fiu ? Raportorul de la 1915 de la legea controlului streinilor n'a făcut decât să aplice principiile expuse de raportorul legei asupra streinilor de la 1881. Căci d. , A. C. Cuza nu şti®, desigur, că def. G .ca... se retrage vremelnic din viaţa Mârzescu a fost raportorul legei de la politică, pentru motivul că nu se 1881 care cere controlul streinilor cu lei- poate pronunţa... în chestia crizei letele de liberă petrecere. ! din partidul conservator ! Povăţuim dar pe d. A. C. Cuza să r. , . , . . r , . citească în discursul de la 22 Februarie astfel S .* «clarificat„ situaţia 1886 (v. „Cale patru interpelări“ pag. la Fălticeni şi ae sigur, că in 320 şi urm.) explicaţiunea principiilor multe părţi, nu s’a clarificat mai cari stau la baza legei asupra streinilor frumos şi pe care el, A. C. Cuza, le-a combătut . Dar ceea nu se petrece la provin, în discursul celor 3 zile şi în faimosul amendament, depus la art. 9. „Pe ce streini a avut în vedere legea „excepţională de la 1881, se întreabă „G. Mârzesc ■ tatăl ? Avut’a «a în vedera pe streinii aceia cari sunt născuţi în ţară, cari au un domiciliu sau „o reşedinţă, cari au familie şi copii „născuţi în ţară ? „Nu! „Legea din 1881 na avut în vedere „decât pe acii streini cari sosesc şi se „opresc cei simpli voiajori...“ Iatâ-l pe d. A. C. Cuza gata să blesteme memoria raportorului de la 1879! Căci, desigur d. A. C. Cuza nu poate admite ca legea expulzărei să nu se aplice „jidanilor11. Și cu toate aceste. Mârzescu-tatfil o spune: Opereta, conservatoare demn de relevat: trei membri ai grupatei au ramas credincioşi d lui Marghiloman, restul a trecut de partea d-lui Nicu Filipescu, iar şeful tocal al partidului, dl. Cantacuzino-Paşcanu, a declarat de, nu e decât miniatura operetei conservatoare ce se joacă la Bucureşti. Pentru astăzi, de pildă, filipescanii au convocat o adunare la clubul conservator, iar ziarele marghilomaniste invită prin comunicare pe membrii clubului să nu participe la această adunare, care „nu interesează partidul conservator şi nu e recunoscută de partid11. Ce se va petrece la adunarea de astăzi, vom vedea. Pentru moment, trebue să constatăm, că opereta conservatoare e adorabilă. SITUAŢIA — Trupele sîrbeşti înaintează In Albania , ar fi împresurat Durazzo. Sîrbii nu mai urmează poveţela dela Petrograd şi nu se sparie de complicaţii. Pe da altă parte, s’ar pregăti un transport italian pentru Albania. — Excesele anti-germane dela Moscova au fost preîudfui dezordinelor şi furturilor, a’căror victimă a fost chiar populaţia rusă. Ziare din Stockholm evaluează pagubele la suma fabuloasă de 830 mii. ruble. S’a proclamat starea de asediu la Moscova ; ziarele cer mulţimii să seniştească. S’au găsit arme la devastatori; s’au făcut arestări la Kkw, Karkov, Odessa. Ministrul de războiu al Rusiei a dat ordin să se rechiziţioneze toate fabricele apte să facă muniţii, fiindcă producţia actuală nu acopere nevoile. Cercurile militare ruseşti sa plîng de calitatea inferioară a muniţiilor americane şi japoneza, ca şi da uzura repede a tunurilor venite din Tokio. — Ultima linie care apăra Lember- ngul spre sud vest, a căzut. Austro Ger- manii au luat definitiv Grodack şi Komarno, situat la 10 km. la sud de rîul Vereşiţa. Stâpini pe lucrările întărite de pe această finis, asediatorii pot să dirijeze focul artileriei lor grale—pe care o aduc în grabă —asupra întăriturilor dela Lemberg. La nord armata lui Mackensen Innainteaza, a ocupat Ulanow (lingă Rudnik) și a cucerit o serie de tranșee pe un front de 30 km., dela Ta-[now pînă la Ravarusca, localitate si-tuatâ la nord vest de Lemberg, unde au fost lupte sîngeroase Intre Ruşi şi Austriaci Încă dela începutul războiului. Sub presiunea germano-austriaci, Ruşii la 20 Iunie au evacuat regiunea mlaştinilor de pe Nistru şi dela gura Strylului. Timiş face aprecieri pesimiste asupra situaţiei în Galiţia. In Curlanda, Germanii resping atacurile adversarului în direcţia Shavli- Augustovo ; au cuprins citeva poziţii înaintate pe şoseaua Prasnîtz-Miszniko (Polonia de nord şi la sud de Pilitza.) — La Dardande situaţia este staţionară. — Cercurile oficiale din Petrograd sunt supărate că Suedia a interzis transitul contrabandei de războiu. — „Ruskoie Siowo anunţă că muzeul institutului SharopEgian din Lemberg a fost instalat în 40 de lăzi şi expediat la Kiev. — Ministerul de finanţe al Germaniei a început să plătească daune-interese locuitorilor Prusiei Orientale, pentru pagubele suferite pa urma celor două invazii ruseşti. Până acum a fost plătit un prim compte de 120 mii. de Mărci. Aceste consideraţii sunt luate din „situaţia“ pe care o dă astăzi „L’Indépendance Roumain“. Directorul „Adevărului“ a fost dovedit cu acte indiscutabile că in timpul conflictului româno-biogar melita pentru declararea răsboiului numai în scopul de a realiza o afacere bănească pentru ziarele pe care le conduce. Gine’şi aminteşte de dovezile produse atunci, va conveni alături de noi că d. Miile este şi rămâne pentru totdeauna înfierat. Dar campania din 1900 întreprinsă de întreaga presă românească împotriva «Adevărului» ended. Miile că a fout uitată ? Promiscuitatea sa dovedită cu societatea rea, cu ale cărei fonduri se susţinea «Adevărul», este un punct negru pe care nu-l pot şterge rățcelile patristice de astăzi ale d-lui Mills. Mai multă pudoare deci n’ar strica, furibundului patriot din Sărindar. Maniac ?••• Disperarea cu care d. Miile pledează de zece luni de sire intrarea imediată a României în acţiune, de unde la început părea un simplu sport al antreprenorului de patriotism, astăzi a luat forme patologice. Pe directorul „ Adevărului“ l-a scos din fire mpasarea in care publicul a intimpinat şi intimpină „acţiunea sa naţională“ şi într’un violent articol de protestare împotriva «inacţiune!» guvernului recunoaşte sub proprie iscălitură că publicul cititor îi consideră drept un maniac, dacă nu chiar mai mult. Ei bine, noi vom fi mai indulgenţi cu d. Miile şi nu vom susţine că e maniac şi nici altceva... D. Miile este un foarte iscusit om de afaceri care în dosul paravanului patriotic ştie minunat să sporească eividentele întreprinderei pe care o conduce. In Mai 1914, d. Miile scria articole furibunde împotriva pericolului ţarid, pentru ca după două luni în acelaş loc să ceară cu hotărâre înfrăţirea noastră de arme cu imperiul de peste Prut. Deci socoteală de negustor şi nici aecum simţimânt patriotic. Dar d. Miile n’ar trebui să uite un lucru şi anume acela câ şi-a pierdut de mult dreptul de a vorbi în numele intereselor noastre naționale. I PĂRERI ŞI FAPTE Din estetica populară Poezia populară a atras întotdeauna perpoeţii de rasă, nu numai prin faptul că e expresiunea sentimentelor inerente poporului, dar şi din motive de ordin artistic, adesea această poezie, a adus frumuseţi de acelea cari nu gftsiau nici în cele mai remarcabile tratate da eataticâ. La noi poezia populară a atras în primul rînd pe Alexandri, care nu numai c’a scris dar a şi cules o serie de poezii din gura poporului. Acelaş lucru l’a făcut şi Eaeinescu, care de asemenea a scris şi cules o serie de poezii populare. La Iaşi, cu ctţiva ani în urmă,—or fi vre-o două-zeci !—Delavrancea a ţinut o frumoasă conferinţă despre poezia populară, pe este totuşi d. Dulău Zamfirescu—singurul!—a criticat-o cu atâta nedreptate. Căci ar fi o mare nedreptate să conteşti frumuseţe incontestabilă a geniului şi graiului popular—din care cauză... „pesimistul de la Soletti“ şi-a atras desaprobiri unanime . Oricît de simplu ar fi versetul popular: Floricică de pe şes Te-am îndrăgit da pe mers Că ţi-i mersul legănat... dacă ştii să analizezi fondul sufletesc e cu neputinţă să nu găseşti ceia ce-i ensenţia! frumos în acest eritec popular. Iată bună oară o strofă care evoacă figura unei fete iubite: Cine te-a făcut pe tine Par’ea m’a ’ntrebat pe Sline I. Nim’c mai simplu şi mai frumos. Tînărul care iubeşte vede atit de frumoasă cum nimeni n’ar putea s’o vădi... Cindva, iotr’o scară de vară, poetul Coşbuc rătăcit prin Iaşi ne vorbia într’ui mare restrîns da estetica poeziei populare cităndu-ne o scris ea dovedi. Am reţinut dia acele frumoase comparaţiuni unele ca cele ce urmează : „ă. trecut Moi la dealuri cunosc mersa şi calea... Sau alta : — Cucuie, de unda vii ? — Din Ardeal, dela Stii! — Dar de mândra ce mai ştii ? — Ştiu b’ne că’i sănătoasă La fereastră stă şi coasă Dar nu ştiu coasă ori disecară Lacrimi însî ştiu că varsă De-a făcut funnă ’n casi... Sau alta, şi mai sugestivă prin simplicitatea ei. Măi bîldiţă, bădişor Ce ’mi trimiţi atita dor Şi pe vini şi pe izvor Şi pe gura tuturor ? Trimite-mi mai puţin lei Dar... via dumneta cu el ! Versuri ca aceste spuse mai cu seamă de Coşbuc ar putea convinge pănă şi pe d. Duliu Zamfirescu că poezia populară poate servi multora dintre „esteţi“ comparaţiuni estetice care rivalizază cu multedin poeziile „moderne“... Araid LOTERIE 10.000 lei No. 8215. 5000 lei No. 58546. 3000 lei No. 57672. 2000 lei N-rele 3988, 5499, 25620, 25233 36734, 2785, 5472.