Mişcarea, iulie 1915 (Anul 7, nr. 142-167)

1915-07-23 / nr. 160

ANUL VII, No. 160 A B O W A m 13 H T IB in ţară pe un an . . . in străinătate pe un an . Pentru preoţi şi învăţători ru­­rali se face o reducere de 8©°/c iâedac^Sa $î AdnaîmîsiîratSa JfASî, PIAŢA UNIAEI, N*. S. Ia Iac alai clabalal National-Liberal Un număr 6 RAMI 10UI 28 IULIE 1915 Zii AI P HI NAI­­ I E E I . CODITIAN TELEFON No. M Aniilioiari concerelale Linia pe pagina îl Linia pe pagina II Linia pe pagina IV lira 50 b, 4® b. SUB DIRECTIUNEA UNUI C01OTB1 laatVolt­ie elabal actiaaal-liberal Un număr 5 BAU Război de uzură In faza în care se anunţă prepa­­rativile extraordinare pentru facerea de muniţiuni, privim luptele de până azi ca un început al războiului euro­pean. Succesele austro-germanilor de astăzi ca şi succesele pe care le-au avut mai întăi ruşii, sunt departe de a fi succese definitive. Răsboiul început va dura încă multă vreme şi aceasta se vede din însăşi măsurile pe cari le-au luat be­ligeranţii. Proclamaţia lansată de cătră împă­ratul Germaniei, şi discursul rostit în cuma rusască de­­ cătră d. Sasso­­now ne arată şi ele, într’o anumită măsură, hotărîrea acestor mari ini­mici de a duce războiul până la uzură, pănă la exterminare. Am mai putea adăuga în această privinţă şi noua intervenţie, remasă fără ecou, făcută de cătră Papa, pentru înche­ierea păcei. De pace nu se vorbeşte acum... Ori­ce intervenţie, ori­cît de înaltă, pare inutilă în situaţia actuală. * Chestiunea prelungirei răsboiului este pusă şi de fostul ministru de externe al Franţei, Gabriel Hanotaux, care publică un documentat studiu în «La revue hebdomadaire». Analizînd faza actuală a răsboiu­lui din punct de vedere militar, G. Hanotaux scrie: Din punct de vedere militar, spune Hanotaux, trebue semnalat fa­limentul metodei ofensive cu orice preţ şi al strategiei napoleoniene. Un ofiţer îmi scria asupra luptelor urmă­toarele: O foarte mare artilerie ina­mică a fost adusă contra noastră ; ea ne inunda cu proectilele ei de­­ mare calibru. Şi noi, cu carac-­­ terul nostru ofensiv, am suferit, şi­­ iată de ce: am fost hrăniţi de la în­ceput cu ideea că vom înainta; din cauza aceasta nu ne-am instalat nici­odată. In faţa noastră tunul nostru de 75, uşor, încearcă să sfă­­rîme poziţiuni întărite, cimentate, blindate, pe cari numai artileria grea poate să le nimicească. Pretudindeni, unde frontul nu e bătut de tunurile acestea mari, atacul nu poate să reu­şească, secerat cum e de mitralie­rele şi lucrările în flanc ale inamicului. Dar lumina se face. Dezastrul Ru­siei în Galiţia, pune în toată am­ploarea sa, chestiunea muniţiunilor. Pe de altă parte, învăţăm şi noi, ceia ce au învăţat Germanii din pri­ma mare bătălie în Flandra, că în acest războiu, orice ofensivă e înfri­coşător de costisitoare. Cele opt sute de mii de oameni cari au voit să forţeze trecerea Iserului în Oc­tombrie, n’au reuşit, lecţie care tre­bue să ne servească şi nouă. In principiu, războiul acesta este un războiu de uzură , deci el va ţine multă vreme, foarte multă, poate. Să ne organizăm pentru aceasta. Fierul, armele ucigătoare nouă, procedeele ştiinţifice, un blocus naval foarte strict producţia civilă ca şi cea militară, joacă un rol şi va juca un mare rol. Să se satisfacă toate nevoile, nu im­­provizându-se dar prin organizare, nu numai într’o singură ţară aliată, ci în toate ; să se supravegheze una pe alta ; să încheie pacturi pozitive una faţă de alta, trebue ca o auto­ritate acceptată de toţi să conducă real ansamblul operaţiunilor. Nimic nu e mai periculos de cât lipsa de coordonare, care permite inamicului să se întoarcă pe un front după ce l’a respins pe celălalt. Numai astfel se va putea găsi într’o zi punctul­ slab al adversarului, acela prin care va fi silit să cedeze. E probabil ca acest punct să fie pe frontul meridional, fiindcă secto­rul acesta e cel mai depărtat de i­­nima inamicului. Luarea Constantino­­polului, extensiunea frontului sîrb ar putea aduce evenimente decisive. Dar, chiar dacă aceste evenimente nu se produc de­cât încet, nu trebue să desasperăm. * Când acestea sunt perspectivele în ceia ce priveşte sfârşitul războiului, evident că succesele variabile dintre beligeranţi nu pot determina o dis­­cuţiune asupra păcei. De aceia, se constată din nou, că şi de asta-dată intervenţia pentru pace făcută de că­tră Papa a rămas fără ecou,pentru că războiul european mai cere mari sacrificii de oameni şi de averi. Transportul cerealelor — Comunicatul Ministeru­lui Lucrărilor Publice — Drept răspuns la unele afirmaţiuni, făcute In consfătuirea agricultorilor de la „Uniunea centrală a Sindicatelor agri­cole“, ministerul lucrărilor publice ne trimite următorul comunicat: In consfătuirea agricultorilor de alaltă­­eri, ţinută la sediul „Uniunei Centrale a Sindicatelor Agricole“ s’au adus în­vinuiri administraţiunei C. F. R. în ceea ce priveşte modul de procedare în dis­tribuirea vagoanelor. * Ministerul lucrărilor publice a crezut de a sa datorie să ancheteze imediat faptele precise semnalate de către unii membri in acel congres și să arăte pănă la ce punct sunt sau nu întemeiate. înainte de toate, Ministerul lucrărilor publice găsește că este inutil ca să in­siste în detaliu asupra împrejurărilor grele în cari se găsesc C. F. R. de a satisface imediat toate nevoile agricul­torilor. Exportul mare s’a făcut şi se va face şi pe viitor numai pe apă; nici odată exportul cerealelor pe uscat n’a repre­­zintat mai mult de 5 la sută din expor­tul total al ţărei. Prin cele trei puncte de frontieră — Predeal, Câineni şi Palanca—cari au ră­mas singurele deschise de la începutul războiului pănă acum trei săptămâni (Vîrciorova e încă închisă şi Burdujeni nedeschizîndu-se de cât de curând) s'a făcut în trecut numai tranzitul pentru import şi export al mărfurilor generale. Cu cea mai mare bună-voinţă şi cu maximum de activitate, nu pot trece prin fie­care din aceste trei puncte de frontieră, mai mult de 100 —150 vagoane pe zi,—și chiar trecerea acestui număr de vagoane depind de mijloacele pe care căile ferate ungare le au pentru trans­portul mai departe al cerealelor aduse la frontieră. Or, căile ferate austro-un­­gare au făcut şi fac dificultăţi foarte mari în­ transportul acestor cereale, fie din cauza lipsei de material rulant, fie din cauza lipsei braţelor şi căruţelor re­­chizionate pentru armată. In rezumat, deci, abia s’au putut sa­tisface 10 la sută din numărul total al agricultorilor. De aci a rezultat în mod natural nemulţumiri numeroase. Aceste neajunsuri, însă, cari nu de­pind numai d© căile noastre ferate şi pen­tru înlăturarea cărora Ministerul lucrări­lor publice şi Direcţiunea C. F. R. se străduesc să le găsească soluţia, nu în­dreptăţesc pe unii din membrii consfă­­tuirei agricultorilor să aducă încriminări şi chiar acuzaţiuni jignitoare administra­ţiei C. F. R. care a pus şi pune toată încordarea necesară spre a satisface ce­rinţele drepte ale agricultorilor. In faţa afirmaţiunilor făcute în con­gres de către unii membri, ministerul lu­crărilor publice, care încă de la începu­tul exportului nu a făcut nimănui nici o favoare, nu a acordat la nimeni nici un vagon şi care a dat ordinele cele mai riguroase Direcţiunei C. I.R. ca vagoa­ S nele să se dea la rînd şi fără nici o pre- ‘ ferinţă, a anchetat cazurile semnalate. * După ce se spulberă toate pretenţiu­­nile semnalate de cătră d-nii Al. Zisu, Al. Malu şi D. Lupescu, comunicatul se încheie astfel : Este de dorit ca unei administraţii pu­blice de importanţa Direcţiei C. F. R. să nu i se aducă acuzaţiuni neîntemeiate, care­ pot periclita mersul normal şi des­curaja funcţionarii muncitori şi cinstiţi.­­ Ministerul lucrărilor publice nu se va­­ da în lături să ia măsurile cele mai in­­f­iguroase în cazurile întemeiate, cari i s’ar f­i semnala, ori cari ar fi responsabilitățile. ] SITUAŢIA | Pe frontul oriental |­ 5 După ocuparea oraşelor Lublîn şi , ] Cholm da Austro Germani, trebue să­­ credem că armata rusă nu mai are­­timp să se retragă în ordina şi că va­­ fi silită să accepte marea luptă, care, va decid® soarta campaniei din Polo-­ nîa. Mulţi critici militari sunt de a-­ ceasta părere. Armatei­­ arhiducelui G Josef Ferdinand și ate lui Mackensen n’au putut fi mobilizate de către ad­versar; ele au străpuns frontul ina­micului. Austriacii înaintează atât de repede la nord de Lublin, încât sunt­­pe cale să coopereze cu armata lui Woyrsch, care a trecut Vistula între Varşovia şi Ivangorau şi a tăiat calea ferată intre aceste două centre mili­tare. Cum şi marele­ duce Niculae tre­bue să fi ţinut seamă de această e­­­­ventualitate, credem că s’a hotărît să c risce lupta cea mare, simţindu-se în stare s­ă poarte. Riscul este mare,­­ într’adevâr. Ruşii, infrînţi, n’ar mai­­putea da semne de iniţiativă pentru mult timp. In cursul lunii Iulie Austro-Germa­­nii au făcut cam 200 000 prizonieri. Au luat vre­o 60 de tunuri şi 400 mi­traliere.­­ „Ruski Invalid" care lasă a se înţe­lege că Ruşii vor părăsi Varşovia, a­­trată avantagiile pentru armata rusă i de a avea un front In linie dreaptă del­a N­­emen la Lemberg şi deci cu I mult mai scurt şi mai uşor de aparat I decât frontul actual In semi­cerc. Dar acelaşi avantaj îl vor avea şi Austro- Germanii; ei fac cele mai mari sacri­ficii ca să-l obţină, căci au un front ş mai scurt cu câteva sute de kilome­tri şi are o nevoe—pentru a fi aparat —de un milion de oameni mai puţin. Dacă nu se adevereşte intenţia marelui duce Nicolas de a da lupta in cadrilaturul­­polonez şi dacă izbuteşte el să-şi li­bereze armata din încercuirea inami­că, frontul rusesc se va forma peste Bug. Acest râu este fără îndoială mai slab fortificat decât Vistula. După tăie­rea liniei ferate Lublin-Cholm şi după trecerea Vistulei de Woyrsch, comu­nicaţiile între Varşovia şi Ivangorod sunt întrerupte, iar intre Ivangorod şi Brest Litovsk a rămas o singură linie ferată. Faptele zilei. Germanii au ocupat Mitau, în Curlanda; această izbândă înseamnă un nou pas decisiv spre Riga. La nord-est de Lomza (nord-est de Ostrolanka) au atins Narevul, res­pingând inamicul și capturînd 1000 prizonieri. Pe frontul Vistula­ au luat 500 prizonieri. Generalul Wayrsch îna­intează spre Est (pe ţărmul de răsă­rit al Vistula!) a respins inamicul şi a capturat 150 prizonieri. Trupele ar­hiducelui Josef Ferdinand au ajuns sub zidurile Ivangorodului şi strâng cercul împrejurul fortăreţii. Regimentul austriac No. 50, compus în majoritate de Români, s’a distins in mod deosebit luând opt rânduri de tranşee în amfiteatru, betonate, lângă Ivangorod. Au fost capturaţi 2300 prizonieri, s’au luat 29 tunuri — dintre care 21 grele—muniţii şi ma­terial de războiu. La nord-est da Cholm, lângă Lenasna, Ruşii rezistă încă lui Mschensen care a capturat 600 prizonieri. Austriacii au trecut Bugul la sud-est de Wladimir Walynsk. . Cetiți pag. II-a: Dltîma ora telefonica Serbarea naţională de astăzi Onomastica I. S. Reginei Maria Este cel întăi fericit prilej de a exprima Scumpei noastre Su­verane dragostea şi devotamentul cu care o înconjoară întreaga ţară, pentru care Dinastia instituie cel mai superb simbol al nă­zuinţelor şi aspiraţiunilor ei. Ţara serbează astăzi pentru prima oară ziua onomastică a A. S. Regina Maria. PĂRERI ŞI FAPTE Corurile vocale bisericeşti In a doua parte a studiului despre care am vorbit ieri dl. T. T. Burada descrie în­fiinţarea corurilor vocale armonice pe la diferite mănăstiri. Primele coruri vocale s’au înfiinţat la mă­năstirile Agapia şi Varatec la 1860, cu apro­barea ministerului de instrucţie, după cere­rea maicelor din aceste mănăstiri, profesor fiind numit Ioan Cartu. Mitropolitul Sofronie care nu permitea să se introducă în biserică asemenea coruri, după mai multe neînţelegeri cu autoritatea ministerială, dădu o „carte de blestăm*­­n contra acestei cîntări, carte pe care o tri­mise la 6 Aprilie 1860 la stareţii mănăsti­rilor In care se înfiinţaseră aceste coruri. Blestemul Mitropolitului Sofronie a avut ca efect faptul că elevii şi elevele din cor n’au mai vrut să urmeze lecţiile, ceea­ ce deter­mină pe profesorul lor, I. Carto, să se tîn­­guiască ministrului de culte M. Kogâlni­­ceanu, care orindui o anchetă. Pe baza raportului întocmit da Arhiereul Suhopan, şi comunicat Ministerului, lucrurile s’au liniştit, căci s’a dovedit că toate da­tările corurilor de pe la mănăstiri erau cîn­­tări pravoslavnice. In ceea­ ce priveşte corul vocal bisericesc la Iaşi, cel dintâi a fost acela de la vechea şcoală domnească de la Trisfetitele, înfiin­ţat la 1831 după stăruinţa lui Gh. Asaki. Acest cor a fost pus sub conducerea profe­sorului Peulicec, un renumit harpist. Pen­tru acest cor Gh. Asaki a scris acel „Imn“ care Începe : Din tronul cel de stele O, Doamne, ia aminte A fiilor părinte Ascuită ruga ’n cer. Interesant e­a cunoaşte că între elevii corului de la Trisfetitele se aflau, între alţii, T. Stamati, Anastasie Fătu, Dim. Gusti, Iancu Canta, şi alţii, nume destul de cu­noscute în istoria familiilor boiereşti din vechime. Continuând, bătrânul istoric ieşan care a adunat un bogat material pentru cunoaşte­rea trecutului, ne arată cum au luat fiinţă,­­ succesiv, corurile de muzică vocală de la seminarul Veniamin Costach­e, înfiinţat la 1844 şi pus sub conducerea sflidarului Alex. Petrino, apoi corurile de la bisericele Sf. Atanasie şi Kiril—înfiinţat de aga Evdochim Ianov, tatăl lui loan Ianov.­ S’au înfiinţat apoi coruri identice la Ro­­topăneşti (Suceava) de cătră postelnicul N. Istrati (la 1854) şi cel de la Ştefâneşti de către generalul N. Mavrocordat (la 1859). La 1863, sub Mitropolitul Calinic Miclescu, a luat fiinţă cerul de la Mitropolie, primul conducător al corului fiind Spătarul Gheor­­­­ghe Burada. Acestuia i-au urmat Gh. Dima, P. Sfeţescu, G. Muzicescu, Grigore Gheor­­ghiu,—astăzi pensionar—Gh. Schelet­i, iarăşi G. Muzicescu, I. Boboci, iar de la 1903 şi pînă astăzi d. Dim. Dimitriu. Corul vocal de la Sf. Spiridon a luat fiinţă la 1860, în urma iniţiativei luate de cătră foştii epitropi de pe acea vreme I. Boian şi I. Brănişteanu, cel Întăi dirijor fiind D. Vestali. Acestuia i-au urmat C. Georgescu, T. Cerne, C. Cortez, şi T. Teodorescu care-l conduce în present. Studiul d-lui T. T. Burada presentînd date şi fapte extrem de interesante, 11 reco­­mandăm călduros acelora cari vor să cu­noască trecutul, şi fazele prin care au tre­cut cîntările bisericești. Araid Informaţii a APA.­Pe ziua de eri au ur­mat inspecţiile pe întreaga linie a conductei făcute, în prezenţa d-lui M. Tomida prim-ajutor de primar, de către d-1 inginer Tancred Constantinescu. S’au luat măsuri ca toate punc­tele slabe ale conductei să fie în­tărite, ceia ce se va face cel mai târziu pănă la 1 Septembrie. * D. Ing. Tancred Constantinescu, s’a oferit ca să supravegheze în mod gratuit conducta de la Timi­­şeşti având astfel direcţiunea ge­nerală a serviciului de întreţinere a apei; în mod efectiv conducta va fi supraveghiată de d. inginer Welt. * * Lucrările pentru întărirea albiei Moldovei şi a digului de apărare a acestei albii continuă cu mare activitate, astfel că—dacă timpul va fi­­favorabil—oraşul va fi ali­mentat cu apa de Timişeşti, pe con­ducta principală, peste două săptă­mâni.­­ Dăunâzi focul a distrus o şură, în care se aflau mai multe obiecte agricole, a locuitorului Tanase Baraboi, cauzând pagube de 500 lei. Focul a luat naştere din neglijenţă.­­ Un grup de 20 de emigranţi ger­mani veniţi din Rusia, au sosit în gară astă-noapte, iar cu acceleratul de astăzi dimineaţă au părăsit ţara prin Palanca.

Next