Mişcarea, iulie 1915 (Anul 7, nr. 142-167)
1915-07-23 / nr. 160
ANUL VII, No. 160 A B O W A m 13 H T IB in ţară pe un an . . . in străinătate pe un an . Pentru preoţi şi învăţători rurali se face o reducere de 8©°/c iâedac^Sa $î AdnaîmîsiîratSa JfASî, PIAŢA UNIAEI, N*. S. Ia Iac alai clabalal National-Liberal Un număr 6 RAMI 10UI 28 IULIE 1915 Zii AI P HI NAI I E E I . CODITIAN TELEFON No. M Aniilioiari concerelale Linia pe pagina îl Linia pe pagina II Linia pe pagina IV lira 50 b, 4® b. SUB DIRECTIUNEA UNUI C01OTB1 laatVoltie elabal actiaaal-liberal Un număr 5 BAU Război de uzură In faza în care se anunţă preparativile extraordinare pentru facerea de muniţiuni, privim luptele de până azi ca un început al războiului european. Succesele austro-germanilor de astăzi ca şi succesele pe care le-au avut mai întăi ruşii, sunt departe de a fi succese definitive. Răsboiul început va dura încă multă vreme şi aceasta se vede din însăşi măsurile pe cari le-au luat beligeranţii. Proclamaţia lansată de cătră împăratul Germaniei, şi discursul rostit în cuma rusască de cătră d. Sassonow ne arată şi ele, într’o anumită măsură, hotărîrea acestor mari inimici de a duce războiul până la uzură, pănă la exterminare. Am mai putea adăuga în această privinţă şi noua intervenţie, remasă fără ecou, făcută de cătră Papa, pentru încheierea păcei. De pace nu se vorbeşte acum... Orice intervenţie, oricît de înaltă, pare inutilă în situaţia actuală. * Chestiunea prelungirei răsboiului este pusă şi de fostul ministru de externe al Franţei, Gabriel Hanotaux, care publică un documentat studiu în «La revue hebdomadaire». Analizînd faza actuală a răsboiului din punct de vedere militar, G. Hanotaux scrie: Din punct de vedere militar, spune Hanotaux, trebue semnalat falimentul metodei ofensive cu orice preţ şi al strategiei napoleoniene. Un ofiţer îmi scria asupra luptelor următoarele: O foarte mare artilerie inamică a fost adusă contra noastră ; ea ne inunda cu proectilele ei de mare calibru. Şi noi, cu carac- terul nostru ofensiv, am suferit, şi iată de ce: am fost hrăniţi de la început cu ideea că vom înainta; din cauza aceasta nu ne-am instalat niciodată. In faţa noastră tunul nostru de 75, uşor, încearcă să sfărîme poziţiuni întărite, cimentate, blindate, pe cari numai artileria grea poate să le nimicească. Pretudindeni, unde frontul nu e bătut de tunurile acestea mari, atacul nu poate să reuşească, secerat cum e de mitralierele şi lucrările în flanc ale inamicului. Dar lumina se face. Dezastrul Rusiei în Galiţia, pune în toată amploarea sa, chestiunea muniţiunilor. Pe de altă parte, învăţăm şi noi, ceia ce au învăţat Germanii din prima mare bătălie în Flandra, că în acest războiu, orice ofensivă e înfricoşător de costisitoare. Cele opt sute de mii de oameni cari au voit să forţeze trecerea Iserului în Octombrie, n’au reuşit, lecţie care trebue să ne servească şi nouă. In principiu, războiul acesta este un războiu de uzură , deci el va ţine multă vreme, foarte multă, poate. Să ne organizăm pentru aceasta. Fierul, armele ucigătoare nouă, procedeele ştiinţifice, un blocus naval foarte strict producţia civilă ca şi cea militară, joacă un rol şi va juca un mare rol. Să se satisfacă toate nevoile, nu improvizându-se dar prin organizare, nu numai într’o singură ţară aliată, ci în toate ; să se supravegheze una pe alta ; să încheie pacturi pozitive una faţă de alta, trebue ca o autoritate acceptată de toţi să conducă real ansamblul operaţiunilor. Nimic nu e mai periculos de cât lipsa de coordonare, care permite inamicului să se întoarcă pe un front după ce l’a respins pe celălalt. Numai astfel se va putea găsi într’o zi punctul slab al adversarului, acela prin care va fi silit să cedeze. E probabil ca acest punct să fie pe frontul meridional, fiindcă sectorul acesta e cel mai depărtat de inima inamicului. Luarea Constantinopolului, extensiunea frontului sîrb ar putea aduce evenimente decisive. Dar, chiar dacă aceste evenimente nu se produc decât încet, nu trebue să desasperăm. * Când acestea sunt perspectivele în ceia ce priveşte sfârşitul războiului, evident că succesele variabile dintre beligeranţi nu pot determina o discuţiune asupra păcei. De aceia, se constată din nou, că şi de asta-dată intervenţia pentru pace făcută de cătră Papa a rămas fără ecou,pentru că războiul european mai cere mari sacrificii de oameni şi de averi. Transportul cerealelor — Comunicatul Ministerului Lucrărilor Publice — Drept răspuns la unele afirmaţiuni, făcute In consfătuirea agricultorilor de la „Uniunea centrală a Sindicatelor agricole“, ministerul lucrărilor publice ne trimite următorul comunicat: In consfătuirea agricultorilor de alaltăeri, ţinută la sediul „Uniunei Centrale a Sindicatelor Agricole“ s’au adus învinuiri administraţiunei C. F. R. în ceea ce priveşte modul de procedare în distribuirea vagoanelor. * Ministerul lucrărilor publice a crezut de a sa datorie să ancheteze imediat faptele precise semnalate de către unii membri in acel congres și să arăte pănă la ce punct sunt sau nu întemeiate. înainte de toate, Ministerul lucrărilor publice găsește că este inutil ca să insiste în detaliu asupra împrejurărilor grele în cari se găsesc C. F. R. de a satisface imediat toate nevoile agricultorilor. Exportul mare s’a făcut şi se va face şi pe viitor numai pe apă; nici odată exportul cerealelor pe uscat n’a reprezintat mai mult de 5 la sută din exportul total al ţărei. Prin cele trei puncte de frontieră — Predeal, Câineni şi Palanca—cari au rămas singurele deschise de la începutul războiului pănă acum trei săptămâni (Vîrciorova e încă închisă şi Burdujeni nedeschizîndu-se de cât de curând) s'a făcut în trecut numai tranzitul pentru import şi export al mărfurilor generale. Cu cea mai mare bună-voinţă şi cu maximum de activitate, nu pot trece prin fiecare din aceste trei puncte de frontieră, mai mult de 100 —150 vagoane pe zi,—și chiar trecerea acestui număr de vagoane depind de mijloacele pe care căile ferate ungare le au pentru transportul mai departe al cerealelor aduse la frontieră. Or, căile ferate austro-ungare au făcut şi fac dificultăţi foarte mari în transportul acestor cereale, fie din cauza lipsei de material rulant, fie din cauza lipsei braţelor şi căruţelor rechizionate pentru armată. In rezumat, deci, abia s’au putut satisface 10 la sută din numărul total al agricultorilor. De aci a rezultat în mod natural nemulţumiri numeroase. Aceste neajunsuri, însă, cari nu depind numai d© căile noastre ferate şi pentru înlăturarea cărora Ministerul lucrărilor publice şi Direcţiunea C. F. R. se străduesc să le găsească soluţia, nu îndreptăţesc pe unii din membrii consfătuirei agricultorilor să aducă încriminări şi chiar acuzaţiuni jignitoare administraţiei C. F. R. care a pus şi pune toată încordarea necesară spre a satisface cerinţele drepte ale agricultorilor. In faţa afirmaţiunilor făcute în congres de către unii membri, ministerul lucrărilor publice, care încă de la începutul exportului nu a făcut nimănui nici o favoare, nu a acordat la nimeni nici un vagon şi care a dat ordinele cele mai riguroase Direcţiunei C. I.R. ca vagoa S nele să se dea la rînd şi fără nici o pre- ‘ ferinţă, a anchetat cazurile semnalate. * După ce se spulberă toate pretenţiunile semnalate de cătră d-nii Al. Zisu, Al. Malu şi D. Lupescu, comunicatul se încheie astfel : Este de dorit ca unei administraţii publice de importanţa Direcţiei C. F. R. să nu i se aducă acuzaţiuni neîntemeiate, care pot periclita mersul normal şi descuraja funcţionarii muncitori şi cinstiţi. Ministerul lucrărilor publice nu se va da în lături să ia măsurile cele mai infiguroase în cazurile întemeiate, cari i s’ar fi semnala, ori cari ar fi responsabilitățile. ] SITUAŢIA | Pe frontul oriental | 5 După ocuparea oraşelor Lublîn şi , ] Cholm da Austro Germani, trebue să credem că armata rusă nu mai aretimp să se retragă în ordina şi că va fi silită să accepte marea luptă, care, va decid® soarta campaniei din Polo- nîa. Mulţi critici militari sunt de a- ceasta părere. Armatei arhiducelui G Josef Ferdinand și ate lui Mackensen n’au putut fi mobilizate de către adversar; ele au străpuns frontul inamicului. Austriacii înaintează atât de repede la nord de Lublin, încât suntpe cale să coopereze cu armata lui Woyrsch, care a trecut Vistula între Varşovia şi Ivangorau şi a tăiat calea ferată intre aceste două centre militare. Cum şi marele duce Niculae trebue să fi ţinut seamă de această eventualitate, credem că s’a hotărît să c risce lupta cea mare, simţindu-se în stare să poarte. Riscul este mare, într’adevâr. Ruşii, infrînţi, n’ar maiputea da semne de iniţiativă pentru mult timp. In cursul lunii Iulie Austro-Germanii au făcut cam 200 000 prizonieri. Au luat vreo 60 de tunuri şi 400 mitraliere. „Ruski Invalid" care lasă a se înţelege că Ruşii vor părăsi Varşovia, atrată avantagiile pentru armata rusă i de a avea un front In linie dreaptă dela Nemen la Lemberg şi deci cu I mult mai scurt şi mai uşor de aparat I decât frontul actual In semicerc. Dar acelaşi avantaj îl vor avea şi Austro- Germanii; ei fac cele mai mari sacrificii ca să-l obţină, căci au un front ş mai scurt cu câteva sute de kilometri şi are o nevoe—pentru a fi aparat —de un milion de oameni mai puţin. Dacă nu se adevereşte intenţia marelui duce Nicolas de a da lupta in cadrilaturulpolonez şi dacă izbuteşte el să-şi libereze armata din încercuirea inamică, frontul rusesc se va forma peste Bug. Acest râu este fără îndoială mai slab fortificat decât Vistula. După tăierea liniei ferate Lublin-Cholm şi după trecerea Vistulei de Woyrsch, comunicaţiile între Varşovia şi Ivangorod sunt întrerupte, iar intre Ivangorod şi Brest Litovsk a rămas o singură linie ferată. Faptele zilei. Germanii au ocupat Mitau, în Curlanda; această izbândă înseamnă un nou pas decisiv spre Riga. La nord-est de Lomza (nord-est de Ostrolanka) au atins Narevul, respingând inamicul și capturînd 1000 prizonieri. Pe frontul Vistula au luat 500 prizonieri. Generalul Wayrsch înaintează spre Est (pe ţărmul de răsărit al Vistula!) a respins inamicul şi a capturat 150 prizonieri. Trupele arhiducelui Josef Ferdinand au ajuns sub zidurile Ivangorodului şi strâng cercul împrejurul fortăreţii. Regimentul austriac No. 50, compus în majoritate de Români, s’a distins in mod deosebit luând opt rânduri de tranşee în amfiteatru, betonate, lângă Ivangorod. Au fost capturaţi 2300 prizonieri, s’au luat 29 tunuri — dintre care 21 grele—muniţii şi material de războiu. La nord-est da Cholm, lângă Lenasna, Ruşii rezistă încă lui Mschensen care a capturat 600 prizonieri. Austriacii au trecut Bugul la sud-est de Wladimir Walynsk. . Cetiți pag. II-a: Dltîma ora telefonica Serbarea naţională de astăzi Onomastica I. S. Reginei Maria Este cel întăi fericit prilej de a exprima Scumpei noastre Suverane dragostea şi devotamentul cu care o înconjoară întreaga ţară, pentru care Dinastia instituie cel mai superb simbol al năzuinţelor şi aspiraţiunilor ei. Ţara serbează astăzi pentru prima oară ziua onomastică a A. S. Regina Maria. PĂRERI ŞI FAPTE Corurile vocale bisericeşti In a doua parte a studiului despre care am vorbit ieri dl. T. T. Burada descrie înfiinţarea corurilor vocale armonice pe la diferite mănăstiri. Primele coruri vocale s’au înfiinţat la mănăstirile Agapia şi Varatec la 1860, cu aprobarea ministerului de instrucţie, după cererea maicelor din aceste mănăstiri, profesor fiind numit Ioan Cartu. Mitropolitul Sofronie care nu permitea să se introducă în biserică asemenea coruri, după mai multe neînţelegeri cu autoritatea ministerială, dădu o „carte de blestăm*n contra acestei cîntări, carte pe care o trimise la 6 Aprilie 1860 la stareţii mănăstirilor In care se înfiinţaseră aceste coruri. Blestemul Mitropolitului Sofronie a avut ca efect faptul că elevii şi elevele din cor n’au mai vrut să urmeze lecţiile, ceea ce determină pe profesorul lor, I. Carto, să se tînguiască ministrului de culte M. Kogâlniceanu, care orindui o anchetă. Pe baza raportului întocmit da Arhiereul Suhopan, şi comunicat Ministerului, lucrurile s’au liniştit, căci s’a dovedit că toate datările corurilor de pe la mănăstiri erau cîntări pravoslavnice. In ceea ce priveşte corul vocal bisericesc la Iaşi, cel dintâi a fost acela de la vechea şcoală domnească de la Trisfetitele, înfiinţat la 1831 după stăruinţa lui Gh. Asaki. Acest cor a fost pus sub conducerea profesorului Peulicec, un renumit harpist. Pentru acest cor Gh. Asaki a scris acel „Imn“ care Începe : Din tronul cel de stele O, Doamne, ia aminte A fiilor părinte Ascuită ruga ’n cer. Interesant ea cunoaşte că între elevii corului de la Trisfetitele se aflau, între alţii, T. Stamati, Anastasie Fătu, Dim. Gusti, Iancu Canta, şi alţii, nume destul de cunoscute în istoria familiilor boiereşti din vechime. Continuând, bătrânul istoric ieşan care a adunat un bogat material pentru cunoaşterea trecutului, ne arată cum au luat fiinţă, succesiv, corurile de muzică vocală de la seminarul Veniamin Costache, înfiinţat la 1844 şi pus sub conducerea sflidarului Alex. Petrino, apoi corurile de la bisericele Sf. Atanasie şi Kiril—înfiinţat de aga Evdochim Ianov, tatăl lui loan Ianov. S’au înfiinţat apoi coruri identice la Rotopăneşti (Suceava) de cătră postelnicul N. Istrati (la 1854) şi cel de la Ştefâneşti de către generalul N. Mavrocordat (la 1859). La 1863, sub Mitropolitul Calinic Miclescu, a luat fiinţă cerul de la Mitropolie, primul conducător al corului fiind Spătarul Gheorghe Burada. Acestuia i-au urmat Gh. Dima, P. Sfeţescu, G. Muzicescu, Grigore Gheorghiu,—astăzi pensionar—Gh. Scheleti, iarăşi G. Muzicescu, I. Boboci, iar de la 1903 şi pînă astăzi d. Dim. Dimitriu. Corul vocal de la Sf. Spiridon a luat fiinţă la 1860, în urma iniţiativei luate de cătră foştii epitropi de pe acea vreme I. Boian şi I. Brănişteanu, cel Întăi dirijor fiind D. Vestali. Acestuia i-au urmat C. Georgescu, T. Cerne, C. Cortez, şi T. Teodorescu care-l conduce în present. Studiul d-lui T. T. Burada presentînd date şi fapte extrem de interesante, 11 recomandăm călduros acelora cari vor să cunoască trecutul, şi fazele prin care au trecut cîntările bisericești. Araid Informaţii a APA.Pe ziua de eri au urmat inspecţiile pe întreaga linie a conductei făcute, în prezenţa d-lui M. Tomida prim-ajutor de primar, de către d-1 inginer Tancred Constantinescu. S’au luat măsuri ca toate punctele slabe ale conductei să fie întărite, ceia ce se va face cel mai târziu pănă la 1 Septembrie. * D. Ing. Tancred Constantinescu, s’a oferit ca să supravegheze în mod gratuit conducta de la Timişeşti având astfel direcţiunea generală a serviciului de întreţinere a apei; în mod efectiv conducta va fi supraveghiată de d. inginer Welt. * * Lucrările pentru întărirea albiei Moldovei şi a digului de apărare a acestei albii continuă cu mare activitate, astfel că—dacă timpul va fifavorabil—oraşul va fi alimentat cu apa de Timişeşti, pe conducta principală, peste două săptămâni. Dăunâzi focul a distrus o şură, în care se aflau mai multe obiecte agricole, a locuitorului Tanase Baraboi, cauzând pagube de 500 lei. Focul a luat naştere din neglijenţă. Un grup de 20 de emigranţi germani veniţi din Rusia, au sosit în gară astă-noapte, iar cu acceleratul de astăzi dimineaţă au părăsit ţara prin Palanca.