Mişcarea, octombrie 1915 (Anul 7, nr. 215-239)
1915-10-24 / nr. 234
ANUL VH No. 234 r.,v+- ■ S ' II Redacția și A'J’ninistrsfii» î*»1, Pint» Uaiini S*. 5, 0*fe*Ut l.ih«*r*i A 85 O N A M I: ISI I E IV fig* Yf ®1‘ « • • t'ii «traiViii.*«* *■* «*Mr . i* fe'iwfi »i i« util*«.k *'«11 . ba"m .Aiitwwirbvw<WOTit»<tfertnw4iiiw^vwţw«:i»w*i»^>-i«wrir*»\i*Mw>^WAiN>**wv«*â*tfw*ivi'(i*iMty<Âiiw>v^A;<'^wW n iv itfunip .«• «♦Vd.H‘>.> V.Hmi31 MB AT A 24 OCTOMBRIE 1915 ZIAR NAŢIONAL LI8ER \L SUB OIKJBOTIONRA U N UI C O L/II T j£ T fiPHRE ZILNIC Pinuncturl c»~>««cat:{ai* L!»U Im patgftH* 1I-* 1 l*5i. la }•»;*'>* li;-* fel' festal. U pftgis» I \-i» 40 fe*al. — TEUtif<»> îl — Problema ieftenirei traiului Cuvintarea rostită de d-nul primar G. G. MArzescu, la consfătuirea primarilor DUPĂ NOTE STINOGRAFICE -II Asemenea statistici sunt indispensabile. Aţi vorbite, d-lor, despre lipsa zahărului şi despre preţul ridicat, chiar peste preţurile maxim©, cu care a fost vîndut,, în ultimul timp, d© către stat. Ce măsuri a luat statul, pentru a preîntimpina criza care ne ameninţă ? Căci, după experienţa anului trecut, nu trebue să ne facem nici o iluziune, producţiunea internă nu poate satisface cererile consumaţiunei interne ; criza ne aşteaptă fără ca să o putem preveni cu mijloacele din anul trecut. II vom mai putea importa cu aceiaşi uşurinţă ? Comunele îl vor mai putea achiziţiona direct ? Soluţiunea nu poate fi aşteptată decît de la stat. In ceea ce priveşte preţul cu care a fost vîndut, aveţi perfectă dreptate : zaharul importat a fost vîndut scump, chiar peste prețurile maxime, deși putea să fie vîndut mai ieftin, un zahar din fabricele noastre, zahar pe care statul 1 ’a cumpărat cu 45—55 bani fegr. Pentru ce la vîndut cu 1 leu 27 bani? Pentru că statul n'a înțeles să suprime sau să reducă macar taxele vamale, impuse prin convenţia cu fabricele de zahar, pentru protecţia industriei naţionale. Aceasta este inadmisibil, d-lor, ca să conserve taxe de protecţiune pentru o industrie care nu este In stare să satisfacă cererile consumaţiunei interne ; să se acorde o primă de încurajare rubricelor pentru ceea ce n’au produs, pentru ceea ce a obligat statul că să importeze din străinătate. Vedeţi, aci iar nu poate fi vorba de acţiunea Comunei, ci exclusiv de acţiunea Statului. Asupra acestei chestiuni, profitând de prezenţa dlui secretar general dela ministerul de industrie şi comerţ, mai voi permite ’a-i atrage atenţiunea că calculul greşit al preţurilor maxime la zahar, a expus populaţiunea, în special pe unii industriaşi, la lipsă, pentrucă comercianţii obligaţi a vinde sub cost sustrăsese marfa din comerţ. Aceasta s’a întâmplat cu zahărul jos. Am avut prilejul, din prima zi a puterei in aplicare a tarifului, de a atrage atenţia, prin adresă oficială, ministerului asupra calculului greşit, dar n’am isbutit să obţin un rezultat favorabil decât târziu, foarte târziu, după ce criza trecuse şi, după ce Comuna Iaşi însăşi, suferise o pagubă destul de însemnată pe urma acestei erori. O condiţie esenţială: pentru ca tarifele să fie respectate, se cere ca ele să fie drepte, să nu oblige pe comercianţi de a vinde în pagubă. Nimeni nu urmăreşte ruina comercianţilor. Înţelegem să înfrânăm câştigurile nepermise, actele de speculaţiune, dar nu înţelegem să contestăm comercianţilor beneficiile legitime. Tarifele trebue să cuprindă acest beneficiu legitim: câştigul drept şi omenesc. Altminteri tarifele ridică să fie nesocotite şi populaţia expusă la lipsă. In întocmirea tarifelor maximale se mai face încă o eroare : se stabilesc numai preţurile en gros şi en detail, se omit preţurile producţiunei. Luăm ca exemplu tot zaharul. Tariful stabileşte preţul maxim al vânzărei dela angrosist la detailist şi preţul maxim al vânzărei dela detailist la consumator, dar cine cunoaşte preţul dela producător, dela fabricant la angrosist ? Nimene, pentru că tariful nu-l fixează. Ori gradarea preţurilor maximale nu e posibilă decât dela stabilirea preţului iniţial al producţiunei. In părerea mea preţul producţiunei şi al vânzărei cu ridicată, en gros, trebue să aparţină Statului, iar preţul de detaliu, să rămână pe seama Comunelor, pentru ca asupra lui influenţează transportul şi condiţiile proprii fiecărei localităţi. Asupra cauzelor locale care pot influenţa asupra preţurilor, precum şi asupra actelor de speculaţiune ale comercianţilor detailişti, pentru articolele de comerţ de primă necesitate, de orice natură, cer deplina libertate pentru autoritatea comunală. Am avut prilejul, cu ocazia votărei legei măsurilor excepţionale, să-mi susţin această părere. M’am rădicat atunci împotriva acelui sistem de centralizare excesivă, care pănă şi pentru articolele de alimentaţie de prima necesitate, „mărunte“ cum le spune legea, ni se cerea autorizarea autorităţei superioare. Este posibil oare, d-lor, ca în mod eficace să se ia o măsură de apărare a populaţiunei împotriva actelor de speculaţiune, când pentru o contravenţiune constatată, ni se cere luni de zile de corespondenţă, In care timp comerciantul continuă cu actele de speculaţiune ? Ce autoritate mai are constatarea unui ajutor de primar, când se cere, confirmarea ei de un agent poliţienesc sau două martori? Ce eficacitate poate să aibă contravenţia constatată, chiar cu aceste confirmări, când procesul-verbal nu poate fi imediat executoriu şi când comerciantul ştie că până la venirea înaltei aprobări, el poate să-şi desfacă marfa cu preţul ce a binevoit a-şi fixa prin propria lui autoritate, înpotriva tarifului maximal ? Luaţi măsurile cele mai severe împotriva primarilor abuzivi, dar nu le daţi acest vot de neîncredere, pentru că el se răsfrânge mai cu seamă asupra populaţiunei. In legile excepţionale votate în Franţa, de la începutul războiului, rezultatele mai bune se leagă de acele cari au dat puterea autoritaţei locale, printr'un singur articol, de a fixa preţurile maximale ale articolelor de prima necesitate şi de a înfrâna prin mijloacele ce vor găsi ele mai eficace, acde speculaţiune. In sistemul legislaţiunei noastre primarii sunt dezarmaţi, deşi toată lumea crede că ei sunt in măsură de a stârpi răul. Ori, adevărul este altul: atunci când printr’un act de energie apărăm populaţiunea, comitem un abuz de putere, o ilegalitate. In părerea mea modificarea legii măsurilor excepționale se impune în sensul vederilor ce am expus. Ora fiind înaintată, pentru a putea discuta cu folos în ședința dedupă amiază, îmi permit să vă mai pun în discuțiune următoarele chestiuni: 1) Pentru articolele de primă necesitate, in special pentru articolele de alimentaţie, şi indicarea comunelor care se aprovizionează reciproc, prin schimb de mărfuri şi fixarea preţurilor uniforme pe regim. 2) Declaraţia primei necesităţi şi fixarea preţurilor maximale la unele articole de industrie şi comerţ, rămase în afară de tarif. 3) Complectarea legislaţiunei excepţionale prin disposiţiuni împotriva acaparărilor, cartelurilor şi actele de speculaţiine. 4) înlesnirea şi reducerea tarifului pe C. F. R. pentru articolele de prima necesitate pe care le vor introduce comercianţii prin mijlocirea comunelor, sau direct comunele. 5) Ajutarea comunelor prin măsuri de poliţie—agenţi de control—la intrarea şi eşirea mărfurilor din comună, la desfacerea in pieţele publice. 6) înlesnirea creditului comercianţilor detailişti. 7) îngrădirea prin disposiţiuni legislative a comerţului ce se exercită, in împrejurările actuale, de băncile de credit şi agenţi de comerţ. 9) Stabilirea articolelor de prima necesitate a căror lipsă este în general constatată şi a mijloacelor urgente cu care furnizarea lor poate fi asigurată. La Iaşi se va impune mai mult decât oriunde glorificarea acestui erou, a cărui moarte a fost primul succes al mişcărei d-lor Miile, Filipescu şi Tache Ionescu şi în al cărui tragic sfârşit „naţionaliştii“ de la Federaţia unionistă au întrevăzut prima rază de nădejde in lupta pentru realizarea idealului românesc. In atmosfera îmbâcsită din sala Faslia, deasupra torentelor oratorice şi a ditirambelor patriotice, printre fulgerile de indignare şi de imprecaţie ce vor scapara împotriva „ trădătorilor“ din toate partidele politice ale României, va plana sufletul nefericitului Haim Silberstein, solul trimis de federalişti pe lângă Cel de sus, in numele idealului naţional al Românilor. Aşa se va inaugura la Iaşi lupta pentru realizarea idealului naţional! Halm Silberstein la întrunirea federalista La întrunirea federalistă de Duminică, la care vor lua cuvântul reprezentanţii cei mai autorizaţi ai „patriotismului“ şi ai „naţionalismului“, se va impune să se aducă un omagiu eroului„primului erou“ - cănit in lupta pentru realizarea idealului naţional. Nefericitul Haim Silberstein, a cărui moarte nevinovată a luat, pentru patrioţii federalişti, proporţiile unui eveniment naţional istoric, a fost un fiu al laşului, verificând odată mai mult dictonul că laşul e oraşul pornirilor generoase şi al jertfelor naţionale... Parlamentarii la d. I. C. Brătianu D. Ion Brătianu, preşedintele Consiliului de miniştri dorind ca mai înainte de deschiderea Parlamentului să ia contact cu reprezentanţii naţiunei, a hotărît să-i convoace în mai multe serii. Pentru cri au fost convocaţi deputaţii şi senatorii din cinci judeţe şi anume din Argeş, Bacău, Botoşani, Brăila şi Buzău. D. Preşedinte al Consiliului făcând o expunere a situaţiunei a avut ocazia să constata că reprentanţii ţărei aprobă fără nici o rezervă, linia de conduită urmată de guvern. La sfârşitul consfătuirei sau făcut manifestațiuni de simpatie pentru d. I. Brătianu. SITUAŢIA Operaţiunele de pe frontul germano- rus şi franco-german sunt în stagnare Se pare că lupte mari şi decisive nu se vor produce decît la primăvară. Pănă atuncea beligeranţii sunt preocupaţi de a-şi pregăti şi întări forţele. Evenimentele mai importante sunt cele din Balcani. Comunicatele din Niş sunt din ce în ce mai rare. După cele austro germano-bulgare rezultă o avansare sistematică în operaţiunea militară a imperialilor. Pănă’n prezent sîrbii n’au putut da o luptă în stil mare. Se pare că ei îşi rezervă un asemenea atac într’un punct principal al liniei defensive. Bulgarii au progresat pe linia Ziacyar Paracin ocupînd capătul Svrljiei la sud est de Kragujewatz. In ultimele operaţiuni ei au făcut 350 prizonieri. O telegramă din Lyon anunţă că trupele franceze au opus rezistenţă la Visegrad şi au capturat 300 prizonieri. Inamicul a atacat frontul francez în noaptea de 1 Noembrie, pe linia Troglow Vouschide, şi după o luptă crincenă a reuşit să ocupe Troglow. — Comunicatul vienez arată că ruşii au fost deslocaţi din posiţiunile lor de lîngă Siemikoweg şi că acum urmează lupte lîngă eleşteul acestei localităţi. — Austriacii au ocupat Uzice, 50 km. la sud de Valjewo. — Comunicatul german anunţă că sârbii au opus o rezistenţă însemnată la Morava. Armata Koewess au făcut ieri 350 prizonieri, iar cea a lui Galwitz 1100 prizonieri. — Incăierarări fără nici o importanţă la Dwinsk şi Ilsen. O luptă între avant-garde la Siret a dat prilej ruşilor să captureze 400 prizonieri în ziua de 30 octombrie. — Stare staţionară în Franţa. Germanii au evacuat tranşele în întindere de 100 km, la Souchez. Italienii continuă atacurile lor în regiunea Gorice şi Flora, în diferite localităţi ei au capturat 500 prizonieri. Se anunţă din Stockholm că, negocierile dintre Anglia şi Suedia pentru tranşarea neutralităţii şi a unor chestiuni economice, au fost întrerupte. Manifestul univiversitarilor — Scrisoarea d-lui prof. Negulescu — Acţioniştii, prin intermediul d-lui dr. Toma Ionescu au început să atragă corpul profesoral al universităţii din Bucureşti în lupta pentru cucerirea imediată a... imperiilor centrale. S’a redactat ion manifest denumit al universitarilor, dar care în realitate nu este decât un banal pamflet electoral, a cărui semnare profesorii cu demnitate au refuzat o. Aceştia represintă marea majoritate a profesorilor Universităţei din Bucureşti, manifestul fiind semnat numai de o minoritate infimă representată de parte dintre clubiştii celor două fracţiuni politice. Ceva mai mult, manifestul acesta este dezavuat chiar de către unii dintre acei ce prin suprindere sau semnat. Aşa, dl. profesor Paul Negulescu, a adresat d-lui dr. Toma Ionescu o scrisoare prin care declară că-şi retrage semnătura din zisul manifest, întrucât pe lângă alte consideraţiuni acest manifest este redactat în mod pripit, nu are nici o ideie mai înaltă şi nici un stil ales. Vorbind apoi de prima conferinţă a universitarilor dl. profesor Negulescu adaogă: „In acel moment credeam, ca şi d-voastră, fără a cunoaşte documentele diplomatice şi starea militară a beligeranţilor altfel decât informaţiunile din ziare, că o intervenire din partea noastră ar putea fi favorabilă şi ar putea scăpa Serbia de ocupaţiunea streină şi pe noi de încercuire. Astăzi însă joncţiunea germano-bulgară s a înfăptuit şi ne-a făcut cu totul izolaţi. Nu ni s’ar putea trimite muniţiuni de nicăeri, am fi puşi, prin urmare, într'o situaţiune cu mult mai rea decât acea a Ruşilor. In asemenea condiţiuni, socotesc ca foarte mulţi colegi, că publicarea manifestului ar constitui o greşală de neiertat“. In fine dl. profesor Negulescu crede că prima noastră instituţiune culturală ar trebui să se manifeste sub o formă mai aleasă. ■ Gestul profesorului Negulescu este pe cât de demn pe atât de elocvent. CRONICA TEATRALA Amicul Teddy Aseară s-a jucat la Teatrul Naţional de către compania dramatică, „Amicul Teddy* comedie în trei acte de Andre Rivolr şi Lucien Besnard. Rolurile principale au fost ţinute de d-nii Mitrofan, Profir, Georgescu, Petrone şi d-nele Profir şi Cuzinschi. D. Mitrofan angajat de curând, deşi tânăr şi fiind la începutul carierei sale, totuşi a dat dovadă de un deosebit talent. Debutul d-sale a fost încoronat cu succes. Rolul lui Didier Morel din comedia de aseară, se vedea bine că a fost studiat ; trebuia însă să vorbească ceva mai rar. Jocul de scenă al d-lui Mitrofan a fost puţin cam afectat. Reamintim însă că d. Mitrofan necunoscut publicului ieşan, a plăcut şi a fost răsplătit cu îndelungate aplauze. Dl. Profir, în rolul lui Teddy Kimberly a fost bine. Dl. Profir este destul deapreciat de publicul nostru, aşa că e de prisos să mai relevăm talentul d-sale. Rolul lui Teddy deşi nepotrivit cu temperamentul d-sale, totuşi a fost redat cu multă fineţă. De remarcat la dl. Profir e că aseară prea persecuta pe bietul sufleur făcându-l să repete de trei, patru ori un cuvânt. Un artist ce se distinge progresând e dl. Georgescu, care prin jocul de scenă al d-sale a făcut deliciul salei. Dl. Georgescu e un artist conştiincios şi a fost mult aplaudat. Dna Profir o artistă cu mult temperament dramatic, a întrecut aşteptările publicului, d-sa în rolul Madeleinei, femeia părăsită de soţul ei şi încunjurată de cavaleri, a fost adorabilă. Rolul d-nei Roucher, a fost frumos redat de d-na Cuzinschi. D-rele Munte, Horga, Popescu şi Popovici începătoare în cariera ce şi-au ales o, au fost binişor. Le sfătuim însă să aibă o unitate de culori în toaleta d-lor. Deşi vremea era ploioasă, totuşi publicul s’a grăbit să asiste în număr mare la reprezentația de aseară. Romino. PARERI ŞI FAPTE „Cartea Cîntecelor După «Statuile» lui Udreanu şi după poesiile lirice «Stropi de Soare» ala lui 11 Nemţeanu, găsim printre noutăţile de librărie un nou volum de versuri întitulate «Cartea Cântecelor» şi semnată Emil Dorian. Este o alegere selectă din volumul de poesii cu acest titlu al liricului poet H. Heine, pe care traducătorul—un nume nou în literatura noastră—le-a îmbrăcat un vers românesc, fără a risipi cîtuşi de puţin din atmosfera poesiei originale. Heine a fost tradus de mulţi dintre poeţii noştri. Cel mai îndrăgostit de versul lui a fost regretatul poet St. O. Iosif care, in anii tineri, ne-a dat volumul «Cintece şi romanţe». Traducătorul de astăzi este un debutant. Citeva din poesiile traduse au fost publicate în «Noua revistă Română» şi altele Întrunite într’un volumaş editat de biblioteca «Lumen», sub semnătura Castor şi follux. «Cartea Cintecelor» va atrage atenţiunea acelora cari cunosc din original nota lirică a lui Heine. Această notă e aproape în întregime transpusă in vers românesc, ceea ce instituie prima însuşire a traducătorului. Domnul E. Dorian a isbulit să redeie în vers romînesc toată simplicitatea şi toată drăgălăşia din «Buch der Lieder» astfel că putem cunoaşte pe liricul Heine şi din poesiea românească. Iată de pildă cum e tradusă poesiea primă «In Zori» : In zori mă ’ntreb : «Azi vine oare Copilul meu iubit ?» Spre seară obosit mă vaet : «Nici astăzi n'a venit !» Iar noaptea singur cu necazul ^ Chem somnul in zadar, Şi ziua, între vis şi viaţă Eu rătăcesc hoinar. lată cum e redată cunoscuta poesie a lui Heine care a mai fost tradusă şi de alţii:— „In minunata lună Mai Cinci muguri dau in floare, Ln sufletu-mi a răsărit Iubirea arzătoare. In minunata lună Mai Cinci păsările citită Iubitei i-am destăinuit Dorinţa mea cea simptă“. iMai cităm poesiea „Noi Doi“ care variază prin forma ei şi din care se poate vedea arta cu care traducătorul redă versul german în limba noastră: „Noi doi am dur întotdeauna bine Căci ne iubiam adine într’adevăr ,jucându-ne de-a „tata şi de-a mama“ Nu ne-am bătut şi nu ne-am smuls de păr. Zburdam zglobii adesea ’mpreună, Râdeam.ut sărutam cu voie bună. Dar într'o zi, glumind, noi ne-am jucat De-a „v’aţi astunselea“ prin lunca toată Şi-atât de bine ne-am ascuns, încăt Nu ne găsim de-atuncea niciodată“. Lirismul lui Heine, cu devotament redat invers românesc de dl. Dorian, evoacă clipe plăcute în aceste vremuri de bejenie. Araid. INFORMAŢII □l La secţiunea 1 a Tribunalului s-a depus testamentul defunctei Brato Văsescu. Intre alte legate, testamentul prevede şi un legat prin care defuncta lasă Comunei Iaşi imobilul său din str. Toma Cosma, compus din apartamentele de la o-rele 7 şi 9, precum şi suma de 140000 lei înscrisuri, cu obligaţiunea ca în timp de un an să înfiinţeze un azil de bătrâni. Pentru Spitalul de pelagroşi, in prima fază, care se va înfiinţa la moşia din jud. Neamţ, se prevede suma, de 40000 lei şi imobilul necesar. □ Peste câteva zile va apare noul număr triplu al „Vieţii Româneşti“ cu un bogat şi variat sumar literar şi ştiinţific. □ Dl. Const. Toma, ajutor de primar a chemat eri la Primărie pe mai mulţi negustori de ouă, cari profitând de împrejurări, au ridicat preţurile. Dl. Toma a pus în vedere acestor acaparatori ca să reducă preţul acestui articol, deoarece ei îl cumpără cu preţ mult mai inferior celui cu care-l vând; în caz contrar ei vor fi pedepsiţi conform legei. □ D. Alexandru M. Stoica, absolvent al şcoalei comerciale superioare din Iaşi, a fost numit în funcţiunea de contabil în cancelaria serviciului judeţean de Fălciu, în locul devenit vacant prin transferarea d-lui Mihail Cojan. □ A apărut revista „Cronica“ No. 37 (an. I) de sub direcţia d-lui d-lor I. N. Theodorescu Arghezi şi G. Galaction, cu următorul sumar : Ştefan Luchian (d-lui Vasile Mot’ţun de’C. A. Războiul Narativ de A. N. O pildă, de Un preot. Pagini vechi: (Trecerea Prutului. Spre Iaşi 1767) de Antrax. Note : Forţa morală, spre vremuri mai bune, etc. de Pele. Desemne de Sirato.