Mişcarea, noiembrie 1915 (Anul 7, nr. 240-263)
1915-11-26 / nr. 260
AMUL VH No. 260 A8QNAMENTI In |«ra »n an . . 20 I«] fei fitfisinitat® ps» *n ®n . 4® „ F»nfr* j»rs*țî sl îrsvițStori retraîl as fsea rada?:«?« ds 589/# REDACȚIA sl ADMINISTRATE IAȘI, PIATA UNIRII, No. K. te l«easa îluisuluii NsttUEaMJIKK.1. Un număr 5 ZIAR NATIONAL - LIBERAL, COTIDIA JOUI 26 NOEMBRIE 1915 TELEFON No. 131 ANUNCIURI COMERCIALE Linia p® pagina 11 L'r-îa pa pagina !3î Linia p« pagina IV ZIAR COTIDIAN stab direcţiunea unui comitet instituit da clubul naţional-libaral Un număr 5 BANI 1 Iau 50 b. 40 b. - -— - --—--------------— Politica unui perl Hg d. Oct. Goga ci „Federaţia Unienirii“ scoate „Strigăte !n Pusfiu86 ” aceea pe care o face poetul Ardealului, d. Octavian Goga. Vorbim de ea, nu pentru a o combate sau pentru a face polemică cu podul ardelean, ci mai mult pentru a recenza volumul d-sale de curînd apărut Intitulat «Strigăte în Pustiu». Recenziunea nu este propriu zis literară, fiindcă cuprinsul cărţii nu e în fond literar, deşi d. Goga a ţinut să-şi îmbrace articolele într’o formă aleasă. Dl. D. Goga adaogă la titlul principal şi un subtitlu: «Cuvinte din Ardeal într’o ţară neutrală», vrînd să arete astfel că de cînd a intrat în arena noastră politică,—de la isbucnirea conflagraţiunei europene—d-sa strigă «în pustiu». Şi d. Goga poate că are dreptate, căci nimeni nu se va putea îndoi de sinceritatea accentelor d-sale. Poetul ardelean,—prin sinceritatea acentelor sale, ne-a îndurerat adesea chiar atuncea cînd făcea literatură în vremuri de pace. In versuri ca şi în proză poetul a cîntat durerile şi suferinţele fraţilor noştri de peste munţi şi, fireşte, ne a sîngerat inima făcîndu-ne să cunoaştem, în parte, împovorările şi îndurerările lor. Cu atît mai mult ni se sfîşie inima cînd poetul ne descrie ceia ce se petrece acum, în vremuri de bejenie, în ţinuturile romîneşti din Ardeal. Şi se înşală poetul, desigur, dacă crede că faptele descrise nu ne mişcă, cînd avem lacrimi calde pentru sîrbi şi belgieni, darmi-te pentru fraţii noştri adevaraţi din Transilvania, Bucovina, Basarabia, Macedonia !... Este totuşi ceva adevarat în afirmaţiunea poetului ardeian, care, în străduinţa sa, socoate că «strigă în pustiu». Aicea poetul desigur nu se mai gîndeşte la partea pur sentimentală care se degajează din volumul sale, ci la partea mai serioasă, aceea care e inerentă unui luptător hotărât, unui luptător politic. * Am trecut de la poesie la politică, cum a făcut și poetul. Pe acest teren, mai ales pe terenul politicei în care se află și d. O. Goga, d-sa nu e un solitar. Nu numai d-sa e acela care «strigă în pustiu». Caute bine în jurul d-sale şi va vedea duiosul poet că mai toţi cari strigă în cor cu d-sa,—poate chiar cu mult mai puţină sinceritate şi durere de inimă !—au strigat, aşa cum au strigat, în deşert... in deşert au strigat pănă azi toate «ligile» şi „acţiunele" zise patriotice, cap s’au federat între ele pentru a forma, împreună cu d. O. Goga „Federaţia Unionistă“. Evident că „într’o ţară neutrală“— o neutralitate hotărâtă de toţi factorii ei respunzători—un strigăt ca acela pe care-l scoate, în atîtea forme, „Federaţia Unionistă“ resună în pustiu... Cine e de vină, dacă în sinceritatea sa absolută, face şi d. Goga cel comun cu federaliştii ? Cine e de vină dacă d. Goga socoate, de pildă, mai bun român şi mai mare patriot pe d. C. Miile decât pe aceia cari, pănă azi cel puţin, au dat cea mai strălucită dovadă de modul cum ştiu să ocrotiască interesele supreme ale ţării? Cine e de vină dacă poetul ardelean în politica ce-o face nu urmează politica statului român, ci pe aceea a politicianului român servindu-i în manifestaţiunele sale publice ca simplul număr de atracţie pentru un public dornic de spectacole ? Iată de ce volumul d-lui O. Goga extras din coloanele „Epocei“ ne îndurerează de două ori : în primul loc pentru păsurile, nevoile, durerile şi suferinţele fraţilor noştri de peste munţi, descrise atât de viu şi atât de îniduioşător, şi in urmă pentru faptul că poetul a devenit pur şi simplu un instrument al politicianilor noştri, cari în aceste vremuri grele încă vor să pescuiască în apă tulbure... De aceea cădem de acord în ceia ce priveşte titlul pe care şi l-a ales poetul pentru articolele sale din „Epoca“. „Strigătele în pustiu“-abstracţie făcând de descrierea suferinţelor fraţilor noştri de peste munţi, descrise de poet —nu sunt ale d-lui Goga, ci ale „Federaţiei Unioniste“. Aceasta să n’o uite poetul arde-*lean. . -----—«a*aBaSi>- «-4» ©GB®*»“-—---- , comercianţilor vânzarea în pagubă. Dacâ întîmpinările vor fi găsite întemeiat© cu siguranţă că vor primă o soluţie favorabili. 2) Ci, nici îndr’un cez însă nu poate admit© ca, până la modificarea dacîziuniei, morarii sa nu se conforme deciziunei în fiinţă, să refuze vînzarea, sau să o facă pe preţuri superioare celor fixata. Primăriile fiind obligate să execute deciziunile ministeriale, în caz de contravanţîune sa va găsi în displăcută posiţiune de a aplica cu ultim® energia sancţunele prevăzute în lege® măsurilor excepţionale. Populaţîunea nu poate fi expusă la lipsa pâinei. Şi pasttrM ea g@rfi®taz®® întimpEnărEIer ssterasilQr si sa ffaea eîi mal urgent, p® feaxa Snai-®E a gâîraiSor EndEeatiunE- 2©r date el® e£în%il, d. primar Mlîrzescu a ear&it Setegrsffie d-lui ministru de In- \ «Eefirle sâ trimită în localitate un demn Inspastor sau pe orice altă persoană, demnă de încredere, csre să anefoeteas® «ssul g3 si csreetexe registrele mora- | rlBer, ce el declarau a pune Ea dispe- ' sSfle. ES n’au așteptat însă rezultatul a»castor intervenîiuni, si după 34 ore, în congresul merariîor, au găsit cu cale să ailrm®—dacă relagiunea „Universului“ este exactă că inîervengiunsi® administraţiei comunale a laşului n’au avut nici un efect, era să aibă efect, în 24 ore furioasa pretent!, ca în 24 de or© sa se cercetase temeinicia înflmpinirei morarilor din toată Moldova $i să s® modifice decizia ministeriali ! Acesta e adevărul. Congresul morarilor — CAteva rectificări — După darea da seamă, apărută în „Universul*» asupra congresului morarilor, ar răzuită ca d. Clarpant din Iași ar fi afirmat că, morarii din localitate, d« îndată ce au.aflat despre intentluniie comisiuneî pentru fixarea prețurilor maximale, ar fi Incunoştiinţat pa dnul primar G. G. Mârzescu, car© face parte din acea comisiune, asupra erorei calculelor şi gravelor prejudicii ce ar rezulta pentru rporarii din Moldova din această eroare. Nu stins dacă relaţiunea zarului „Universul” redă exact cele susţinute da d. Diamant, in orî cs erz, ţinem sâ rectificăm cele ce rezultă din aceasfcâ relaţiune : 1) Nu este exact câ d. primar G. G. Mârziescu a făcut parte din comisiunes pentru fixarea preţurilor maximale la făină eku la vreun alt articol de alimentaţie da prim«! neca sîtat®. D-sa face parte numai de comisiunea aleasă de adunarea generală a primarilor pentru ieftenirea traiului. Această comisiun© s’a întrunit de două ori la ministerul da industrie şi nu şi-a terminat încă lucrările. 2) Nu este exact că d. pdraar G. G. Mârzescu a fost încunoştiinţat da morari, înainte da fixarea preţurilor maxime la făină, edicâ în timp util d® a atrage atenţia asupra erorei calculelor, dacă ti o i ar fi existat. D. primar G. G- Mârzescu a primit prima Intimpinare a d-lui D.amarat după publicarea deciziunei ministerului de industrie prin care se fixează preţurile maxime. Cslsalte întîmpinâri ale celorlalţi morari au fost primite şi mai târziu. Prin urmare, intim?inarea morarilor venită atât da târziu, avsa de scop nu d« a implici ca emiterea unei deci*ziuni, ci modificarea un« decision’, pusă in aplicare. .La întâmpinarea d-lui Diamant d. primar a răspuns: 1) Că, va comunica aceste întimpinări atât d-lui ministru al Industrial, cât şi comisiunei primarilor, cu cererea da a cerceta cu atenţia temeinicia lor, întru cât nimeni n’are intenţia de a impună Industriaşilor şi SITUAÎIH gFQEtfMa „Ruskoie Slovo" din Moscova spune că Germanii nu repetă greşala lui Napoleon ; s’au oprit pe linia aleasă de dânşii. Pregătirile lor de iarnă nu sânt enorme, ci fantastice. Se instalează ca nişte bogătaşi de distincţie. In Ioc să deprecieze dificultăţile iernii, ci Ie exagerează şi le-au înlăturat complect. Au îngrămădit pe front blăni multe şi haine calde. Tranşeele sînt îmbrăcate în alb ca să nu fie descoperite de aviatori. „In simplicitatea noastră rusească, am crezut că omătul şi frigul îi vor distruge pe Germani; ei sunt pe cale să transforme climatul aspru al Rusiei în avantajul lor. Rusia nu trebue acum să-şi dubleze sau să-şi tripleze sforţările, ci să şi le înstuească. O atenţie extraordinară se dă condiţiilor sanitare în tranşeele germane. Păreţii tranşeelor sânt îmbrăcaţi cu teutru; fundul tranşeelor e podit şi peste podele sînt aşternute pe cu profuziune. Un ordin al lui Hindenburg spune că „daca un soldat moare de frig în tranşee, şeful plutonului merită să fie împuşcat. Cea mai mare crimă e ca un soldat să moară de frig“. Plăci de fer conţinînd celule calorifere, încălţite cu aburi, menţin o temperatură suportabilă. Instrucţii severe prescriu o curăţenie absolută în tranşee, unde nu-i tolerat nici un rezidu. Un spirit incomparabil de prevedere regulează cele mai mici detalii ; cei mai buni ingineri de la Krup vin în orice punct al frontului pentru montarea pieselor grele, cum nu se pot face gropi cu hârleţul în pămîntul îngheţat, anume companii prin explozii fac gropi în cîteva minute. Pentru troene s’au adus locomotive de dat la o parte zapada. Germanii nu şi-au făcut iluzii asupra iernii ruseşti, care nu numai că nu-i descurajează, dar le-a îmboldit energia“. „Ruskoe Stovo“ cere şi pentru armata rusească tot ce-i necesar unei campanii de iarnă. Lupte puţine, mai degrabă mici încăerări. Ruşii în sfîrşit posedă muniţii, s’a dat ordin soldaţilor să nu mai economisească obuzele. Sui FraScasţi Şansele de acord între Quadrupla şi Grecia se împuţinează. Grecia ar fi cerut aliaţilor să părăsească Salonicul, scopul debarcărei fiind acum o himeră. „L’Echo de Paris“ ameninţă Grecia cu ocuparea definitivă a Salonicului. Presa anglo-franceză a reluat tonul violent împotriva Greciei. ECOURI Un sonet-marş. Sonetul e al poetului M. Codreanu, muzica a d-lui E. Mezzetti. Ambele armonizate formează „Marşul Cercetaşilor“, apărut acum pentru voce şi piano, şi închinat A. S. Principelui Carol. In tempo de marş cercetaşii noştri vor cînta următorul sonet: In noi rodeşte viitorul ţării Şi ne legăm cu sacrul jurămînt Să ducem înainte steagul sfînt Al vitejiei şi al neatîrnărei. In vremi de pace legea îndurării. S’o prea slăvim ne dăm cu toţi cuvînt Şi’n timp de luptă fi-vom cu avînt Impetuoşi ca valurile mării. Noi azi suntem înmuguriţi vlăstari Iar mîini vom fi pădurea de stejari Ce patriei va întrupa tăria Şi ne jurăm ca oameni şi ostaşi Să ducem păn’la jertfă datoria Sus inimile noastre, cercetaşi! Acesta e sonetul-marş inovat în muzica noastră naţională de d-nii Codreanu- Mezetti. Acelaş componist a armonizat alte două inspiraţii de-ale poetului ieşan: „Serenada* apărută, şi „Greşala Florilor* ce va apare în curînd. * Apropos de revistele teatrale. Prima revistă a fost scrisă la Iaşi de către actualul secretar perpetuu al Academiei Române, dl. I. Negruzzi. Revista, care biciuia moravurile noastre politico-sociale de pe vremuri, era intitulată „Nazat” şi a obţinut frumoase succese de teatru. O altă revistă politică a fost scrisă acum vreo zece-doisprezece ani, de către defunctul Sp. Prasin în colaborare cu dl. E. Herovanu. Autorii au cerut direcţiunei teatrului naţional din Iaşi—prezidat pare-ni-se de către dl. C. B. Pennescu—să puie revista în repertor, sau să dea autorizare representărei ei. Direcţiunea, cum era firesc, a respuns negativ. Conform legei teatrelor de pe atuncea, autorii au introdus apel înaintea Curţii. Curtea a declinat competinţa judecărei, astfel că hotărîrea direcţiunei teatrului a rămas bună. Revista nu s’a mai jucat. Astăzi revistele teatrale abundă. Ele însă nu pot figura, şi e logic, în repertorul teatrelor subvenţionate de stat. * Lipsuri pe toată linia. Lipsesc colonialele, galanteriile, manufacturăriile, medicamentele, ş. m. a. De un singur lucru nu-i lipsă, ba dimpotrivă, e în abundenţă: speculatorii. Trăim în epoca răsboiului şi a speculei. Platforma speculatorului e simplă, foarte comodă şi foarte profitabilă. — „Dacă nu daţi preţul ce vi-l cerem, o să regretaţi, căci în altă parte nu mai găsiţi !". Şi clientul, de frică, cumpără şi plă- teşte, îndoit, întreit, împătrit, etc. Şi lipsa care nu lipsă devine spe- culă, f despre lucruri care par să n’aibă nici un temei real. Voiu căuta să fiu cât mai limpede şi să stabilesc din capul locului poziţiunea întru rezolvirea acestei contraziceri dintre starea de fapt şi năzuinţa mea. îmi iau negreşit o hotărîre grea şi m’aşi bucura să fiu cel puţin înţeles precizînd— terenul pe care mă pun cu speranţa să pot convinge. Voiu apela la fiecare dintre c-tră, să’şi pue întrebarea , în sfera sa de activitate mai mare sau mai răstrânsă, cu ce a contribuit personal pentru ca lucrurile să nu ajungă aicea, fiecare va mărturisi, că a depus foarte puţină silinţă in această direcţiune. Privind evoluţiunea generală a omenirei, nomolul de cunoştinţi îngrămădite, apreciem pe dată slaba măsură a întrebuinţării lor pentru înalţarea sufletului şi a vieţei în general. Atîtea sisteme filosofice, religioase, sociale, ştiinţifice întrunit sau răsfrîns asupra vieţei noastre zilnice? Ce însamnă pentru majoritatea oamenilor, nu vorbim despre directivele filosofice, religioase şi morale, dar chiar ştiinţa din Universităţi , ce însamnă tot acest nămol de cunoştinţi şi orientări pornite din atîtea capete alese ? Ne găseam prin urmare în lipsă şi omenirea trebuia să verse în tragedia de astăzi. Terenul pe care mă pun îndreptăţeşte atitudinea pe care o iau. Dacă fiecare îşi recunoaşte partea de vină în I această grea situaţie, atunci scepticismul , şi cu el îndoiala, se poate risipi, ceea ce , în realitate s'a cîştigat şi s’ar putea generaliza în domeniul sufletesc, ar influenţa neaparat viaţa noastră zilnică. Nu vreau fireşte să-mi impun vederile printr’o atitudine de poruncă; dar situaţiunea actuală cată să sgudue pe oricine arătîndu-i că e un domeniu încă puţin atins, care domeniu trebue să fie obiectul preocupărilor noastre anume, domeniul intelectual, sentimental şi voliţional. Ce trebue să înţelegem prin spiritul uman ? Sunt noţiuni ce s pricepute fără să fie nevoie de a le defini. Cînd o noţiune e pricepută, căutînd a o defini, îi depăşim marginele; aşa, de pildă, noţiunea de timp, spaţiu, existenţă, lume. Acestea-s noţiuni abstracte, care îmbracă un caracter statornic în mintea fiecăruia ; nu se iau greşit ca unele concrete, deşi sunt abstracte. Prin aceste noţiuni abstracte s-a stabilit legătura dintre oameni ; ele-s înţelese la fel fiindcă viaţa în desfăşurarea ei le-a dat un caracter mai mult sau mai puţin definitiv. Nu voi încerca dar a defini noţiunea spiritului uman, pentru că m’şi lovi de ceea ce e Încrustat în spiritul Dvs. Stabilirea convingerilor cuiva adună de putinţa fixărei cunoştinţelor sale, de o filosofie în genere evocabilă la tot pasul. Dacă s’ar stabili idei comune asupra vieţei şi lumei, atunci noi ne am îndemna la fel în toate interesele vieţei noastre; iar dacă şovăim însamnă că nu ne-am ridicat la o filosofie sau înţelegere comună. Evoluţiunea socială stă într’o alternanţă de încăerare cît mai universală şi o perioadă de linişte, un popas şi o încăerare care iau un caracter tot mai universal. Cum putem eşi din acest impas? Prin o chibzuinţă a gîndirei, putem eşi. A visa o armonie universală complectă, ar fi o absurditate. Dar nu mai puţin fiecare doreşte a ne scapa de acest dezastre, de a găsi leacul răului de faţă. Nevoia fundamentală de a eşi din impasul în care ne găsim, cere să avem o ţintă în viaţă. Cred că problemă mai însemnată ca aceasta nu poate fi. De aceea mă voi sili, de a complecta această lacună care e în viaţa tuturor şi să nu mi se atribue o ambiţiune fără de temei. Socotiţi ce parte aţi pus la acţiunea comună, meditaţi în orele libere şi veţi înţelege care trebue să fie cuprinsul datoririi noastre. Raportîndu ne la închegarea spiritului nostru numai în marginele determinate de clenul nostru, scăpăm din vedere partea influenţei colective. Până a nu urmări chestiunile în ordinea aceasta, rămîn neexplicate o sumă de fenomene care caracterisează spiritul uman considerat individual, ceia ce îndreptăţeşte o mulţime de ipoteze pentru a ni le explica. Odată privită această lăture, cad o sumedenie de explicaţiuni neîntemeiate; iar noţiunea spiritului uman se precizază şi se limpezeşte tot mai mult, puţind forma un element de pătrundere mai mare a vieţei şi, prin urmare de orientare. • Ilin IsgneriteSasî Urna» Duminică 22 Noembrie, ora 4 p. m. în amfiteatrul «Liceului Naţional», a avut loc a 51 prelegere publică, ştiinţifică, ţinută de d. dr. P. Zosin, pentru cultura generală pozitivă, tratând despre : „Origina şi evoluţia spiritului uman“. Iată în rezumat, după notele d-lor jj Velea şi Stroee cu cele spuse de d sa: [ Nici o dată n’a fost poate 0 îrapreju- jjrare mai prielnică scepticismului de cât jj acum. Când, cu trei ani mai în urmă, am început aceste prelegeri, am năzuit să osândesc scepticismul şi toată tendinţa lor era de a’l înlătura. împrejurările însă s’au pus dimpotrivă vederilor pe care căutam să le exprim, şi în nămolul de lapte care fac pe om, cine să fie tot mai sceptic, apare ca o ludrăsneală să conţinu activitatea mea, cu aceiaşi îndărătnicie, ba chiar potenţiind’o, pentru combaterea scepticismului. Când privim starea de lucruri şi desfăşurarea evenimentelor , când socotim că desfăşurarea civilizaţiunei n’a putut să verse de cât urgie, în această vreme tragică pare cu totul neavenit să vorbeşti