Mişcarea, noiembrie 1915 (Anul 7, nr. 240-263)

1915-11-25 / nr. 259

ANUL VII No. 259 ABONAMENTE in ţară pe un an . . 20 iei în străinătate pa un an . 40 .­­Pentru preoţi şi învăţători murali se face reducere de 5O°/0 REDACŢIR şi RDMINîSTRapfl IAŞI, PIAŢA UN­IR­II, No. 1­. în localul clubului Naţional-Liberal. Un număr 5 BARI ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL. COTIDIAN MERCURI 25 NOEMBRIE 1915 TELEFON No. 121 ANUNCIURI COMERCIALE Unta pe pagina 11 Linia pe pagina H1 Linia pe pagina IV 1 leu 50 b. 40 b ZIAR COTIDIAN sub­ direcţiunea unu­i comitet constituit de clubul naţional-libaral. Un . immăr 5 BANI Circulă prin presa europeană svo­­r­uri de pace. Simple svonuri—căci mici un glas autorizat nu s’a auzit să le confirme-ele au efectul unei m­îngîieri în aceste vremuri de amă­răciune şi de bejenie. Privind situaţiunea de azi pacea pare o adevarată imposibilitate mo­rală şi de fapt. Beligeranţii, cu toate luptele pe cari le-au adus în inter­val de un an şi jumătate nu şi-au epuizat forţele de rezistenţă ; ei sunt deopotrivă de tari, deopotrivă de hotărîţi, deopotrivă de îndîrjiţi... Succesele obţinute cînd de unii cînd de alţii n’au fost hotărîtoare. Fie­care dintre rivali tinde să dis­trugă pe celălalt, sau cel puţin să-l îngenunchieze să-l biruiască. Aceasta e ţinta fie­cărui beligerant. Sutele de mii de victime cari au căzut în focul răsboiului, şi alte sute de mii de victime cari au urmat din cauza războiului, sunt jertfe neîn­semnate în faţa acelora cari poartă răsboiul de azi şi cari visează o victorie generală !... Poate că din această cauză se pare că răsboiul european va urma fără sfîrşit!... Totuşi în svonurile de pace care circulă de cîtă­va vreme prin ziarele streine se poate întrevedea o urmă­­de adevăr şi realitate. O telegramă din Berlin ne-a are­ de pace fat că socialiştii germani din Reich­stag au discutat chestiunea păcei. Evident că presa germană a protes­tat împotriva faptului că socialiştii germani au ridicat chestiunea în parlament. Cu succesele pe care austro-ger­­manii le-au obţinut pe fronturile de luptă şî mai cu seamă în urma suc­cesului expediţiei din Balcani, unde s’a putut realiza o linie deschisă de la Hamburg la Constantinopol, cu aceste succese germanii niu vor să fie dînşii cari să aducă în discuţiune chestiunea păcei. Totuşi într’o altă telegramă, tot din Berlin, şi ca urmare la cea din­­tăiu, se spune că Germania ar pu­tea discuta pacea din motive mili­tare sau politice, dar nici de­cum din cauza lipsei mijloacelor de trai. Obosite şi epuizate de răsboi şi de urmările lui, popoarele doresc pacea—indiferent de motivele cari ar detennina­ şi cari ar justifica o. Chestiunea motivelor poate fi ba­zată pe multe interese şi ambi­ţiuni ; pacea este astăzi idealul tuturor popoarelor. De aceea svonurile despre pace au astă­zi efectele unor mîngîieri. Cînd se vor confirma, pacea va a­­vea efectul unei adevarate reînvieri! SITUAŢIA Era Baigan. Rezultă din discursul baronului So­nino, că Haifa de­o­camdatâ va da sârbilor provizii şi arme,­­ rămânând deschisă chestia ajutorului de trup». Grecia tot nu şi-a dat hotârîrea. U­nele măsuri arată o încordare de re­laţii între Grecia şi Quadruple. Func­ţionarii da căi ferate au primit ins­trucţiuni de a opri, în price moment, trenurile ce merg spre Salonic . Co­mandantul militar grec din Salonic a dat ordin autorităţilor portului şi po­liţiei să nu execute poruncile aliaţi­lor de­cât cu prealabila lui împuter­nicire. Comunicaţiile telegrafice între Atena şi Salonic sunt întrerupte. Glemsneeau, un „L’Homme Enchs­­înfc” continuă campania Împotriva ex­pediţiei de la Salonic. Detaşamente germane şi bulgare au intrat în Monastir. Zece mii de pri­zonieri sârbi, luaţi în trei zile,­­mai mult de o sută de tunuri şi două sute de automobile a mai pierdut rcgrl® Petru. Francezii se retrag de la Kri­­volac ; colonelul Vasci şi-a sacrifi­cat zadarnic oameni la Bskana. înainta de intrarea Bulgaro Germe­nilor în Monastir, oraşul a fost jefuit şî devastat de populaţia autohtonă. O comisiune compusă din bulgari şi din români a predat oraşul. Convo­iri de fugari rătăcesc pe drumurile spre frontiera Serbiei. Mulţi oameni mor de frig şi rămân în o­măt. „Narodni Prava” spune că Bulgarii sunt ferm hotărâţi să se opună cu înverşunare unui eventual atac rus. Istoricul austriac Friedjung vorbeşte despre viitorul Serbîei. Partea bulgar® din vechea Serbie va aparţine d-a drept Bulgariei. Regele Greciei l-ar fi sfătuit pe regele Petru să îndlar­e pase. Oa­meni sârbi p­udanţi ca Georgevicî, Patrovici şi alţii au rămas în ţara lor, ne­voind sa urmeze dinast­a vinovată. Numărul prizonierilor sârbi s’a »r­ dsearc la 160.090. Imperialii continuă să prindă mici detaşamente epuizat® şi înfometate. Circulaţia a fost reluată între Sofia şi Niş ; s’a lucrat o lună la restabili­rea comunicaţiei . Sârbii aruncaseră In aer tuneluri şi poduri, Regele Bul­gariei s’a dus la Niş; şi a descins în casa ocupată odinioară de prințul A­­lexandru al Serbiei. Tragedia Serbiei In numărul de ieri „Gazeta Transilva­niei“ publică, sub titlul de mai sus, ur­mătorul articol: Ofensiva germano-austro-ungară împo­triva Sârbiei, începută la 6 octombrie, e acum pe sfîrșite. Armatele formidabile de sub comanda generalului Mackensen au inundat Sârbia ca un potop. Eveni­mente s’au precipitat într’un tempo ful­gerător. Cu toată rezistenţa sălbatică a admirabilelor trupe sârbeşti, cetăţile, ora­şele şi fortificaţiile lor, cădeau în mânile armatelor aliate, ca la cinematograf. Aşa a mers pănă acum, când ultimul petec de pământ al Sârbiei a fost cucerit. După de a încercat zadarnic o rezistenţă pu­ternică pe istoricul Câmp al Mierlelor, armata sârbească se retrage sprenţoasă, flămîndă, mută şi dezolată, împinsă pas de pas din propiul pămînt, spre munţii albi ai Muntenegrului şi spre Albania, unde o aşteaptă alţi duşmani şi alte lupte fără nădejde. In faţa puternicelor armate biruitoare, mica armată sârbească s’a retras sînge­­rînd mereu, îngrăşind cu sîngele atîtor eroi pămînturile, în cari soldaţii regelui Petru nu vor mai ara şi nu vor mai să­­măna, poate, niciodată. Că aceasta a fost o armată de eroi, nimeni n’o poate con­testa. Tot eroismul soldaţilor sârbi însă, a fost un eroism deşert, un eroism săl­batic, un eroism frumos, dar plin de ste­rilitate. Armata pribeagă a ultimului Caraghior­­ghevici, după lupte teribile la Dunăre, Drina şi Sava, după ce a înroşit cu sânge tranşeele ce întreiau ţara şi vârtoasele gloduri, se târeşte astăzi, se caţără pe drumurile grele de munte, pentru a afla scăpare undeva, spre apus, pentru a muri sau pentru a aştepta alte vremi, pe pă­mânturi străine. Ceva înfiorător din tragediile antice, pluteşte peste tragedia acestui popor vi­teaz şi nenorocit, pentru care ră­zboaele au fost par’că de-o voluptate satanică şi insaţiabilă. *-'***» La graniţele Albaniei şi ale Muntene­­grului se joacă acum, poate ultimul act al tragediei unui neam, ce nu vrea să moară, şi care totuşi moare, făcîndu-şi­ datoria către patrie sub steagurile însîn­­gerate ale unui rege bătrân, bolnav, uscat de nenorociri, ale unui rege ce-şi caută moartea care fuge de el. Armata de femei sălbătăcite de ură, disperare şi mizerie, armate de copii flă­­mînzi şi goi, au prins armele şi au murit şi mor împreună cu soldaţii, neputînd să trăiască împreună. Aşa au mers şi merg la moarte fii vi­novaţi ai acestui neam arţăgos. Ei sunt de acum învinşi... şi tocmai de­ aceea, acum în zilele când mor, să le dăm tot respectul cuvenit şi mila noastră, căci nu e demn să loveşti cu piciorul şi să scuipi în faţă pe cel care moare. Militarii germani şi austro-ungari n’au întârziat să recunoască şi să admire erois­mul soldaţilor sârbi şi nepăsarea uimi­toare ce-o au ei în faţa morţii. Armata muribundă a regelui Petru, merită toată admiraţia şi compătimirea noastră. Această armată înfrântă, care moare,­ prin suferinţele ei grozave, prin moartea ei eroică, a şters toate crimele abomina­bile, cari au însemnat pagini urâte în is­toria Sârbiei, care ca mâne va fi, poate, ştearsă de pe harta Europei reînoite. C©®p@rati» nsastre Isîîr’issi sfisdâîa asupra mişcării seepe­­ratiste, di. 5. V. Soachim re® arată r.is­­mirul cooperativelor ce avem în tară. 'Mişcas’ea­­@©gs©ra®Egfâ a îgseep&sî ia re©S prire a ruşi 18S7. Sraile uşurinţei cu care ca puteau Tniesnes® societăţi cooperative după aceste dispozifiuai se îrefîb­elaază un număr relativ mare de cooperative de tot felul în deferitele oraşe ale ţârei, în special în oraşele mari ca bucureşti, laşi, €Salafis etc. In 1869 exista 33 de societăţi coope­­rative funcţioreîr.d sub regimul cedului comercial din 4® die s’au înfiinţat pr­­nă la acea eped. Din cele 33 de se­­cietici mai funcţionează azi 12 ca so­cietăţi cooperative şi 3 ca societăţi a­­rconime, aşa că mai mult de jumătate din cooperativele dels 1ő®9 au dis­părut. După 15 ani, adică în 1914 numărul cooperativelor de acest gen erau da aproape 14©, cu un capital de aproxi­mativ 16.380.099 lei şi 41 mii membri, reprazentând un spor de peste 189 cooperative, ceea ce încă ar fi însem­nat ceva pentru mişcarea cooperatistă orăşânească dacă acest® cooperative ar fi avut spirit cooperatist. Hirirea numărului cooperativelor S La acest in­terval se explici şi prin aceea că o part® din societăţile de ajutor mutual existente, care făceau şi împrumuturi între membrii, s’-au pus statutele în conformitate cu dispoziţIasnSîe referi­toare la societăţi cooperative pentru a deveni persoane JurEdîse; iar după modele şi acestora s’au înfiinţat mai a­ Ses în Bucureşti cîte­va societăţi da economie, împrumut $i ajutor reciproc al cărer număr trec® acum d® 39. La acest© eeoparativ® luau part© mulţi meseriaşi, unele dl şi aceste coo­perativ© fiind ««redus® chiar de mese­riaşi. Pentru încurajarea şi pentru asigu­rarea unui viitor mai bun cooperati­velor d© meseriaşi, ministrul Siberan M. Orlesnw vine în cu un preset da le®© privit-ar la cooperativele orăşă­­neşti, care în acelaş are deveni lege. Prin această lege se întinde şi asu­pra cooperativelor de meseriaşi avare­­teglăla prevăzute în legea cooperati­ves©? săteşti, punind în sclîfesie ssopa­­rstivele de meseriaşi sui® controlul Casei centrat© a Băncilor Populare, da unda nu prin legea Nenigescu s’au trecut asupra Casai central® a îleseri- Mer, Creditului şî asigurărilor munci­toreşti. Cu această lege mişcarea coopera­tistă a meseriaşilor intră într’o nouă fazi. Ea sa bucură de astă dată de­­sprijînul direct al statului, care ie a­­cordă credie în cord’ţuri avanta­gioase (7 la sută dobânda), rezervân­­du-și controlul asupra cooperativelor pentru a şi asigura o conducere inte­ligentă şi cinstită, Casa Centrală a­vând ia acest scop chiar puterea de a re­voca pa .consilierii ab.7'v5. Sub regimul acestei legi s’au înfiinţat de­ 1* 1909 —1914 atâtea cooperativa de m­eseriaş­ câte nu s’au înfinţat da la începutul sfişcărei cooperatiste până la 1909. In total s’au înfiinţat până in 1914, 63 da cooperative şi tendinţă este de a se înfiinţa tot mai mult». ECOURI Mirceştii, leagănul de visuri al ma­relui bard naţional, urmează să devie „un loc de pelerinaj pentru noile ge­neraţ­iuni“. Aşa a hotărît Academia Romînă cînd a sărbătorit astăvară, un sfert de veac de la moartea lui V. Alecsandri. In afară de faptul că conacul de la Mirceşti urmează să fie transformat într’un „Muzeu Alecsandri“ se va înălţa poetului şi un monument comemorativ. Arhitecţii români care vor concura la executarea acestui monument trebue să-şi înainteze proectele Academiei Române pănă la finele lunei Decembrie. Ele vor fi cercetate în sinul Academiei în Ianu­arie, iar in Februarie se va anunţa li­­citaţiunea.G­laşul în revistă. Abia anunţată ştirea a intrigat cer­curile noastre intelectuale. Cine-s autorii ? Cine-i autoarea ? Şi mai mult de cit atît, alte întrebări fireşti.: Defila-vor oamenii noştri po­litici ? Artiştii noştri ? Literaţii noştri ? Colegii noştri de presă ? Lumea noastră financiară, comercială ? High-life-ul nostru ? Excentricii noştri? Dar muzica ? Va aduce ea motivele noastre naţionale, sau melodiile din va­stul repertor modern ? Dar dansurile ? Dar costumele ? ■ Punem prea multe întrebări — şi nu dăm nici un răspuns. Aşa cere discreţie­ ! * Ziarele nemţeşti anunţă deschiderea celei mai mari gări din Europa : e gara din Lipsea. Ea s’a construit în cîţiva ani conse­cutivi, fără întrerupere. Nici răsboiul n- a întrerupt lucrarea. Gara, avind zece hale enorme, e uriaşă şi măreaţă în a­­spectul general. Gara din Lipsea a costat 120.000.000 mărci, sumă la care au contribuit Prusia cu 50 milioane, Saxonia cu 50 milioane şi Lipsea cu 20 milioane. * La Dorohoi a avut loc alaltăeri so­lemnitatea sfinţirei unei biserici, restau­rate din iniţiativa d-lui G. Burghele, primarul acelui oraş. Faptul e interesant întru­cât biserica restaurată a fost ridicată la 1495 de către Ştefan cel Mare. Arcul viitor, galerie a actorilor din teatrul nostru trebuia să fie complectată cu chi­purile tuturor artiştilor dispăruţi, socie­tari sau gagişti. Defuncţii dar neuitaţii artişti Atena Georgescu, Dim. Pruteanu, Rădulescu­ Maria, Popovici Senior, M. Arceleanu şi toţi ceilalţi, inclusiv pensionari societăţei dramatice ieşene, ar trebui să complec­­teze galerie a actorilor din foyer-ul tea­trului nostru. Supunem propunerea aceasta, făcută din dragoste pentru instituţie, direcţiunea teatrului, cu convingerea că ea va fi pri­mită. firald PĂRERI ŞI­ FAPTE Galeriea actorilor Adesea cronicarii teatrului vorbind de valoarea actorilor, pentru a evidenţia suc­cesele lor, îi trec în „galeria artiştilor“. Termenul e consacrat şi foarte des în­trebuinţat în materia artistică. E o simplă expresiune, de­şi ar putea fi, cum şi este în parte o simplă realitate. Intr’adevăr în foyer-ul teatrului nostru putem vedea, în parte, chipurile artiştilor cari au ilustrat scena noastră. Picturi sau fotografii, ele eternizează chipurile ace­lora cari formează galeria artiştilor, Matei Milie, Grigore Manolescu, Bă­­lănescu, Luchian, Galino, din prima ge­neraţie . Gh. Demetrescu, Dim. Constan­­tinescu, C. Ionescu ş. a., din a doua ge­neraţie, pot fi văzuţi de vizitatorii tea­trului care ar traversa aleele de prome­nadă ale instituţiei noastre artistice. Galeria aceasta însă ar trebui com­plectată cu toate figurile artiştilor dispă­ruţi cari au ilustrat scena ieşană. Actorul de talent, în cariera lui grea, nu cunoaşte de­cât succesul de o clipă : aplausele ! Sunt acele „aplause întocmai ca beţie a rachiului“ despre care vorbeşte sbuciumatul „Actor“ din drama „Azilul de noapte“ a lui Maxim Gorki. Actorului nostru,­­ chiar dacă e un ge­niu ca Matei Millo sau Grigore Mano­lescu nu i se ridică statui şi nu i se a­­cordă alte onoruri! Mai mult de­cît răs­plata aplauzelor, mai mult de­cât suc­cesul de o clipă, actorului nu i-a fost hărăzit ! Chiar satisfacţiunea reală a unei cronici teatrale sincere şi raţională, a u­­nui studiu chiar, încă nu poate aduce ar­tistului dramatic de­cât o mulţumire de moment, sau o­­plăcută amintire pentru mai târziu. Alt­ceva nu poate cunoaşte un artist dramatic ! De aceea socotim că în primul loc ca o recompensă bine meritată a artiştilor cari au muncit cinstit şi frumos în ogo­rul teatrului nostru, şi în al doilea rând ca o necesitate pentru criticul sau istori­ INFORMAŢII 8 Noul număr triplu al „Vieţii Ro­maneşti“ s’a pus sub presă in atelierul tipografiei „Dacia“ care a fost complect renovată, şi va apare in cursul lunei viitoare. D Dl. prof. dr. Thiron a donat biblio­­tecei liceului Naţional câte­va manuale de Morală şi Religie. „ Administraţia Comunală a interve­nit spre a cumpăra un nou stoc de ceapă din comunele mărginaşe pentru aprovi­zionare.­­ Ministerul de Răsboi a cerut, prin Ministerul Instrucţiunei­, Direcţiunei lice­ului Naţional toate cartuşele, puştile cât şi tot materialul explosibil care s’a dat acelei şcoli pentru instrucţia militară a elevilor de la începutul anului şcolar, să fie înaintat arsenalului armatei.­­­­l. Tabacovici, profesor la facultatea de drept din Iaşi, a cerut ministerului instrucţiei publice, să fie transferat la catedra de drept civil aflată vacantă la facultatea de drept din Bucureşti. Cererea a fost trimisă facultăţei de drept din Bucureşti.­­ Vineri 27 Noembrie, se va face ale­gerea nouilor membri ai Consistorului bisericesc.­­ In editura revistei „Curierul Judi­ciar“ a apărut primul volum din „Istoria Dreptului Român“ datorit d-lui I. Peret, profesor universitar. E Miine se va judeca cererea de de­clarare în stare de faliment a comerci­antului R Zingher din Iaşi. Tot mîine se va face vînzarea porto­foliului falimentului L. M. Grün din Iaşi.­­ Au mai depus aur la Banca Naţio­nală din Iaşi: d-nele Mimi Manoliu-Teţ­­canu, Maria Th. Stihi, şi d-rele Silvia şi Viorica Stănescu. ■ Batalionul al IlI-lea din regimentul 53 infanterie se va reîntoarce în locali­tate Joi 26 Noembrie a. c. H In actuala stagiune teatrală, după terminarea ciclului de representaţii date de societatea dramatică, vom avea la Iaşi două trupe de operă şi operetă. Prima va fi ansamblul de operă şi o­­peretă „G. Gabrielescu" care va da o serie de 20 de representaţii, după care va urma o altă serie de representaţii date de trupa de operă de la teatrul liric din Bucureşti.­­ D. Romulus Voinescu, inspector ge­neral al siguranţei generale din ţară se află în localitate. D-sa a inspectat ori lucrările cu privire la legea controlului străinilor, iar azi în acelaşi scop are loc o consfătuire la Pre­fectura de judeţ, cu administratorii de plasă din judeţul nostru. „ Direcţiunea Liceului Naţional a tri­mis ministerului de instrucţiune un tablou de profesorii care la 31 Martie 1915 îm­plinesc un nou termen de gradaţie. Tabloul cuprinde pe d-nii Vasile Teo­­doreanu şi Enrico Mezetti a II­ gradaţie, Gh. Scorpan a IV şi Dol­jan profesor de gimnastică I.­­ Primăria a oprit eşirea din oraş a lemnului şi colisului pe timp nelimitat. O Administraţia comunală a admis transportarea pe calea ferată a făinei de grâu din oraş în virtutea permiselor date.­­ La „Cercul Didactic“ d. profesor u­­niversitar C. Fedeleş şi-a desvoltat a­­nunţata conferinţă vorbind despre­­limi­tele şi puterea educaţiei*. A doua conferinţă va fi ţinută de Gh. Ghibănescu care va vorbi despre „Boala Tinereţei“. „ Trimisul special al farmaciştilor ie­­­şeni, la Viena spre a trata cu o Casă de acolo pentru aprovizionarea farmaciilor, anunţa că tratativele merg bine așa că în curând acestea vor fi aprovizionate cu articolele necesare.

Next