Mişcarea, iunie 1917 (Anul 9, nr. 124-143)

1917-06-10 / nr. 129

man ANUL IX No. 129 m mmm UMCţiA ri mmmzmm IAŞI, PIAŢA U1SBE He. 6. la IessIhI Clefeula! SS»ţî®Estl»giM»eî As I ZIAR NATIONAL—LIBERAI «s^S» i»Şss®Sfi âf SÂ MfP fSIsaHâÎ SÂMBĂTĂ 10 Iunie 19Î7 W Nil BANI Ib Besit 16 eofeSti fi Mh iteect!®®®® amd ®®«adteS înghit da Ctotsul Kational-Ltos?«!! r.-$jtli m¥ mm ZI ISTORICI: 8 IUNIE 1917 De ieri o oaste nouă a intrat sub steagurile MS. Regelui Ferdinard si un duşman nou a venit să isbească in zidul temniţe maghiare pentru a prăbuşi ceia ce fără de legi seculare au tot cladit ca să ucidă viaţa neamului românesc. . . .. Oastea Ardealului şi a Bucovinei a fost cu sufletul întotdeauna acolo unde fâlfâîa drapelul tricolor. Dar cu pasul hotărât să înain- teze și cu mâna pe urmă că să răzbune, abia acum o vedem intrând între noi. „ Şi de aceia ziua de 8 Iunie 1917 schimbă In faptă un vis pentru care au lăcrimat zidarnic ochii tuturor martirilor Ardealului fără templu, dela legendarul Gelu şi până la Raţu din Seghedin. Unirea Ardeiului şi a Bucovinei cuţara* s’a făcut ori la Iaşi, căci acolo e Ardealul şi Bucovina unde sunt cei mai scumpi fii ai lor, unde sunt credinţele şi puterea, sufletul şi braţul, în sfârşit liberate, ale poporului care a rămas vremelnic numai cu trupul sub vechia tiranie, după ce şi-a trimis tot ce avea mai nobil şi mai sfânt sub steagurile româneşti desrobitoare. Glasul Ardeiului liber a sfărmat lanţul munţilor, mai înainte ca armele să treacă biruitoare peste ei. Acest glas mărturiseşte la lumea largă, să înţeleagă prietenii şi duşmanii, ce vor, ce drept cere Ardealul şi Bucovina care nu mai pot robi la stăpâniri streine şi cărora nici-o putere In lume nu ie mai poate răpi sfânta libertate cucerită în trupa celui mai nevinovat sânge. Ardealul şî Bucovina şi-au făcut datoria lor istorică. Biruinţă armelor lor armelor noastre eliberatoare!. In Piaţa Unire! De două ori istorici, Piaţa Unirii a fost ori teatrul celei mai măreţe manifestaţii naţionale la care i-a fost dat neamului românesc să ia parte, de la 1859 , până acum, A doua Unire, Unirea cea mare şi întreagă, s’a sărbătorit tn mijlocul aceleiaş încrederi şi aceluiaş entuziasm ca şi Uairea părinţilor Munteni şi Moldoveni din generaţia trecută; dar mai gravă şi mai adâncă a fost emoţia noastră, căci faptul se săvârşa nu în seninătatea mulţumită a unei isbânzi paşnice, din încordarea înverşunată pe căile sângeroase de jertfe ale celui mai groaznic război. Hora entuziastă din ziua de 8 iunie 1917 avea ceva eroic şi sguduitor, ca veselia din preajma câmpului de luptă. Ea va rămâne ca una dintre cele mai superbe manifestaţii ale tăriei noastre sui cleşti, ale Încrederii în noi înşine In vremuri pe crude încercări. * încă dela orele 4 imensa piaţă era o mare de capete. Simbolica statue a lui Vodă Cuza se inăîţa ca o chezăşie de isbândă asupra tuturor ce iîor ce veniseră sa sărbătorească a doua Unire. Oameni din toste păturile societăţii se adunaseră laolaltă pentru a fi martorii Faptului şi când legiunile de voluntari au venit să înconjoare pista intr’un careu, alături de soldaţii României libere, în sunetele imnului Daşteeptâ-îe Rom&ni un fior a străbătut mulţimea. Flacăra sfăntă din ochii voluntarilor trecu ca un fulger prin sufletele şi prin ochii tuturora şi aproape nu mai fu nevoie de cuvinte pentru ca cele ce aveau să se înfăptuiască să mai fie spuse. Dar când cuvintele isvorâră din inimi hotărâte, simple, limpezi şi tăioase ca spadele răzbunării, entuziasmul nu mai cunoscu margini. Marca de capete era zguduită ca de talazuri uriaşe, când aplauzele ovaţiunile şi jurămintele porneau din piepturi ca ecouri fireşti ale cuvintelor rostite. Cuvântul greu, în entuziasmul său stăpânit, în conştiinţa largă a chemărilor trecutului şi aşteptărilor viitorului, rostit de primul ministru a înlănţuit sufletele nouilor ostaşi în puterea cuceritoare a României libere care Işi marturisia voinţa de faptă prin gura conducătorului guvernului său. Iar apelul lui Goga, a cântăreţului pătimirii Ardealului, şi a d-lui Nistor, solul durerilor Bucovinei, a avut în inima voluntarilor singurul răspuns cu putinţă, dat cu acea aspră şi bărbătească hotărâre de către cuvântătorul voluntarilor, ofiţerul Doleu, din Sumarul de la graniţa Românismului: asigem să biruim, ori să murim, dar vom biruli. Cuvântul acestuia a fost o zguduitoare mărturisire de credinţă, care aduna Insie toatâ durerea sărmanului Ardeal şi toată înverşunarea voinţei sale de răzbunare , cuvintele abrupte, frazele lipsite de floare şi cele mai mult« trunchiate da tot ce ar fi fost de prisos, am pătruns in inimi ca o muzică eroică, ce învăluie și duce cu sine, un torent cuceritor atotputernic. Acest cuvânt al Ardealului va rămânea drept unul din cele mai însemnate documente ale manifestărilor sufletului românesc In vremea de refacere istorică, prin care trecem acum. După discursuri, simbolica Horă a Unirii, la care au luat parte toţi cei de faţă, miniştrii, preşedintele Camerei, deputaţii, ofiţerii, soldaţii, şi fetele mândrului Ardeal In periul lor pitoresc, a fost o retrăire eroică a trecutului de acum 58 de ani şi o promisiune solemnă de înfăptuire a unirii care trebue să vină. Cuvântarea d-lus S. I. C. Brâianu A vrut Dumnezeu ca In această Piaţă unde după veacuri de slăbiciune şi de despărţire s’a serbătorit pentru întâia oară prin Unirea Munteniei şi Moldovei naşterea nouei Românii—a vrut Dumnezeu ca tot aci în zile de lupte şi de dureri să se serbeze prima manifestare a vntregirei neamului nostru în care serbăm temelia României Mari. (Aplauze şi ovaţiuni). Lungi şi grele veacuri trecut-au de când coborâţi din munţii voştri strămoşii noştri întemeiară cele două State româneşti, mici şi mult încercate de cumplite primejdii şi nevoi — dar cari au dăinuit şi au crescut pe când multe şi mari împărăţii slăbeau şi se prăbuşiau. (Aplauze). A dăinuit, a crescut şi va creşte clădirea bătrânilor noştri Voevozi — fiindcă se întemeia pe fiinţa unui neam cu drept la viaţă şi la propăşire deoarece îşi păstra neştirbită credinţa cu care trăia şi pentru care fii săi ştiau să moară. Credinţa strămoşească că „Românul In veci nu piere“ stăpânea neclintita sufletul neamului nostru, întemeiată pe conştiinţa, niciodată stinsă, a unităţii lui naţionale. (Ovaţiuni). Mai tare decât orice putere, apărând adesea în cursul vremurilor crude, ca un vis înaintea realităţilor, această conştiinţă se păstra vie în mijlocul furtunilor gata oricând să izbucnească. Hrănite de aceste aspiraţiuni generaţiile le-au transmis urmaşilor fericind soarta acelor cari vor putea să se bucure de întruparea lor. (Aplauze şi ovaţiuni). Din mormintele lor părinţii şi strămoşii noştri ne fericesc azi pe noi, oricari ar fi nevoile zilei, pentru ea prin de se dă fiinţă solul mai scump, celui mai mare dor al sufletului româniai şi de azi şi de oricând. (Ovaţiuni entuziaste). Aţi fost, până ori supuşi ai unui Stat care va voit al lui fără ca el să fie al vostru—Taţi ajutat în toate vremurile cu munca voastră fără preget, cu sângele vostru fără tocmeală şi ca răsplată în timp de pace el v’a asuprit, în timp de război el v’a jertfit. Aţi venit, fraţilor, în mijlocul nostru, şi prin venirea voastră aţi schimbat în zile de bucurie vremurile In care ne trudim. Ne găsiţi Intr’un colţ al ţârei, îngrămădiţi de nevoi, dar încordaţi pentru lupta hotărâtoare la care mergem plini de credinţă. Eram un Stat îmbelşugat de Dumnezeu, cu bogăţii cam zilnic creşteau — dar Regele şi Regina şi-au lăsat Palatele şi au rupt cu cei mai de aproape ai lor. (Ovaţiuni entuziaste). De la mic la mare toţi şi-au lăsat munca rodnică, şi-au jertfit avutul, şi-au părăsit copiii, soţii, mame şi surori — şi şi-au jertfit mulţi sângele şi viaţa fără şovăire şi fără tocmeala —pentru că nimic nu ne- a fost mai scump decât datoria să desrobim pe fraţii noştri de sub jugul străin — şi prin jertfele unei generaţii, să asigurăm pentru veci unirea neamului nostru, (Aplauze entuziaste). „ Fiindcă nimic nu ne-a fost mai scump decât această unire, de aceea, In ziua de azi, orice durere amuţeşte şi plini de credinţă în voi şi In noi, zicem : „Bine aţi venit“ (Ovaţiuni). „Bine aţi venit la căminul nostru, care de azi înainte e al vostru“. (Ovaţiuni). „Bine aţi venit în acest colţ al României, care de azi înainte, într’o întindere mică are un cuprins mare, căci prin înfrăţirea noastră România Mare este azi la Iaşi“. (Ovaţiuni entuziaste). Pe voi şi pe noi Dumnezeu să ne ajute ca jertfele noastre să fie binecuvântate de fii fiilor noştri şi ca rodnică şi veşnică să fie clădirea Statului nou născut In durere şi sânge dar clădit pe dragoste şi pe credinţă. Bine aţi venit! Dumnezeu să ne ajute! (Ovaţiuni şi strigăte Trăiască Frăţii Ardeleni şi Bucovinenii Trăiască I. Brătianu). Nisisa ştia, fraţilor, cam aămi aleg suvistels astăzi elad vrea» şi vi vor fees® vouă esri asum pentru întâia oară citeaţi pa pământul ţârei romineşti. Nu ştiu cum să-mi «leg «avîstele, fiisdsi, vă vorbass dela pisioareia statuii lui Cuza Vodă «are a S&făptuit aim întâia unire a jumătăţii neasaului şi fiiad să simt susa ambre mari dia tresut plute*« peste «»petele noastre la aceste atipe «âsd se săvârşeşte a doua «Mire, unirea Ardealului «a România, la al şirei botsa aţi venit voi ca sa aduseţi «ei îmi ssump dar: sâsgeie vostru, (Aplauze). îmi dau bine seama ce sba«iusnat trebue să vă fie »afetul astăzi câad trăiţi cast dintâi zi de dearobire morali,. Aţi petrecut o viaţa latre* g* »abt asupririle ungureşti, aţi înfruntat usoartes sabt străin, pentru ea mai târziu îsstr's* îneg exil departe de vatra voastră să doriţi ceasul răsternării. Voi aţi fost oaste fără horţ, fără rădăcini la tabăra aeistesesă, voi eâ&aae pribege, voi aţi fost batalioanele morţii îndoit®, numai trapa vă murei, la Graliţia iar sufletul vostru călătorea departe, ee dsisen să moară la Bucureşti. (Ovaţiuni îadelangate). Aşa aţi gândit voi, fiindsă aşa au gândit furiaţii voştri, aşa a găndire Ardea- Cuvântarea d-lui Octavian Goga CUVÂRTIRE9 1. S. REGELUI la depunerea Jurământului „Vouă, fraţilor ardeleni şi din Bucovina, cari aţi venit între noi „din pribegie, cari după multe şi crude suferinţe sufleteşti aţi păşit pe „pragul casei părinteşti, vă zic azi din adâncul inimei Bine aţi venit*. „Prin jurământul solemn ce aţi depus înaintea lui Dumnezeu ; în„naintea drapelelor acestora, cari vă vor arăta drumul spre libertate ; „înaintea camarazilor voştri, cari s’au luptat, cari au sângerat pentru „Înfăptuirea idealului vostru naţional, v-aţi legat cu un lanţ indisolubil „de patria mumă; aţi pus sufletul şi sângele vostru în serviciul cauzei „sfinte, ce împreună cu voi Am îmbrăţişat-o cu inima curată, cu voinţa de fier. „Trăim nişte momente frumoase, nişte clipe de bucurie, de înălţare sufleteasca. „Vouă, ţara vă spune „bine aţi venit*, căci în voî vede tntâieîe „raze ale unui soare nou, ce răsare din întuneric; pe voi oraşul acesta, „unde s’a făptuit Unirea Principatelor, vă salută cu iubire ca întâii soli I „ai unirii neamului; armata, în a cărei familie aţi intrat azi, vă pri- j „meşte cu braţele deschise ca nişte fraţi de mult aşteptaţi, căci ştie că „inima voastră bate spre biruinţă, că braţul vostru este oţelit prin „luptă , pe voi, Regele, căruia aţi jurat credinţa, vă priveşte cu dragoste şi cu încredere, căci în sosirea voastră salută chezăşia cea mai „puternica că visul atâtor veacuri se va înfăptui, că dorul unui neam „întreg, In sfârşit, se va stinge. „Vouă, fraţilor de dincolo şi bucovineni vă zic: ,Inainte ca Dam„nezm" ; uniţi sforţările voastre cu ale fraţilor din ţară; călăuziţi steagul nostru naţional peste munţi, unde miioane de fraţi aşteaptă plini „de nădejde desrobirea de un jug asupritor. Biruinţa va fi a noastră „şi cu ea libertatea şi fericirea, şi atunci vom fi un singur şi strâns „unit popor de fraţi nedespărţiţi întotdeauna“. laina, toată istoria ,tot şi n întreagă «rediaţ» lai poţitică Domnea toată vremea râsboiului cât aţi fost carae de tom peatru Nemţi şi pentru Unguri, acolo ia tranşee în nopţile de veghe ori în ploaia de obuze, voi aţi vieafc sâciulila dorobanţilor pe crestele maşţilor noştri- Iată de ce din ziua «ea ciuţii de dând România a tras sabia psatra voi, voi aţi fost soldaţii ei, voi v-aţi socotit mobilizaţi dela 14 August şi aţi aşteptat clipa ca să veniţi la datorie. Sufletul Ardealului risipit la mii da părticele pe tot totusul păşiitotulM moscovit se zbate de at'wsi şi m sere alei la tabăra sân* geisi romftsea*. ' Rusia ievo!».ţîoaară, Rusia conştiinţei libere, va tatelaa şi a deathis drum slobod năzuinţei voastre. Astfel ea ae-a dat prilejul — şi i seafcem reeimosahtori peatru această ea să ae ss&îbătorim usirea. Vesirea voastră insă «su e sumai us prasai# de îafrăţirs teiliarâ. Nu! Ea voibişta mai departe, vorbeşte lumii întregi! Voi voluntarii Ardeleai ai armatei române, voi puneţi îs faţa «eati meatului de dreptate al smsiiitfiţii, puasţi actul da spovedanie politică ai *»»i pogor. Pristesi şi duşmanii îi pot vedea limpede şi ©i e meait?& tragă greu la casipan» morală a conştiinţei universale. (Aplauze). D® &®ei®# sm îeţeieauri adinei am privit astăzi jurământul vostru «ars leagă peatra totdeauna sufletul Ardealului de flamura României. Acest jurământ rămâne o piatră fundamentala pe «arg m zideste da a«um isteria noastră. Ii vor fi simţit pe un «utremur subt soarela de vară, il vor fi simţit toţi sferăriştii »Ovtrism au visat veacuri dearândat şi si -au plămădit în sânge; îl vor fi simţit toata oasele româneşti desfăşute atins, vreme pe câmpurile Europei de către pajura austriacă, — şi-l vor fi simţit ca un fior de izbândă apropiată «ei vii de acasă, părinţii, copii şi nevestele voastră. (Aplauze). Pri® acest jarfimontc viaţa Ardealului prisseşte altă teracrie. Ei înseamnă că a auzit paveri în mintea şi inima poporului românesc, a murit împăratul Austriei şi că ps ruinele tronului nutred dels Tiena, sîsuh de domnia s’a, ridie pe&im Regele Ferdinand aî Ro- Kfcaiei- Nostrdslenii voia albji «u credinţă dinastiei lui, sare îa suferinţe grele naiudMO ®m noi, şi* a topit suflatul In tainele mari ale existenţei noastre naţionale. Viitorul va arăta şi veţi arăta cum poporul nostru drept şi milostiv ştie să răsplătească st răiueirea «uratăa anei «orosse regale. (Ovaţinai. Trăseasâă Regele. Urase nesfârşite)' Prin sssst jurământ voi sunteţi cetăţeai. Ulmi ai Assaaalsi. Iar putru vopsiră, 9* e patria Ardealului întreg. Iubiţi, fraţilor, iubiţi şi toată «âldar* ce poate da libertatea, iubiţi aseastă ţară «are de smas aproape «sagerează la pragul porţilor voastre. Siliţi vă l’o cunoaşteţi cât mai bine, că-i pătraadeţi durerile şi nădejdiile, cinstiţi o cu blândeţe pentru lipsurile ei, cu îndârjire pentru drepturile ce i se cuvin, iar dasă, s’ar întimpla vreodată cu cineva să vă greşească an-i confundaţi ca ţara, gândiţi vă că fraţii voştri sunt milioanele neamului, fraţii voştri sânt soldaţii morţi la Făgâraş şi la Braşov şi soldaţii vii cu caii alături va trebui să sfărâmaţi pe duşmanul dela hotare. Gu aesste dorinţe vă ursa ba a sosit fi crezând îa vitejie ■ voastrâ şi in biruinţa steagului nostru vă zic: La revedere la noi acasă. La nvsdsre In Mrdeau (Aplauze). Cuvântarea d-lui I. Nistor Membru al Aisademiei Române Iubiţi fraţi în Bucovina ! Da când aţi părăsit vetrele voastre dia ţara Fîgor, prefacerile «ara s’au petrecut la mms au dovedit toate să neamurile sunt ca şi nişte flmţs vii, care au dreptul de a trăi libere. Dintre fraţii noştri ermai cei din România libarâ au avut sorosul să trăiască cum le a feet veia, iar cei telţi din Ardeal, din Banat, ?i din Maramurăr şi din Busovina au fost siliţi să asculte de stăpânirile streine. Voi aţi fost cei dintăi învăţăcei ai acestei măreţe idei şî aţi luat hotărârea de a vă jertfi pentru înfăptuirea ei. Voi, cari eraţi meniţi de austrieci a servi de «arse eitenă de tun, voi v'aţi dat seama că singura scăpare pentru neamul nostru din Bucovina eers de a ne uni cu toţii fraţii noştri într'o singură ţară sub ocârmuirea M. S Regelui Ferdinand al României. Vă felicit de hotărârea voastră şi vă zis bine aţi Venit ! Bucovina, răpită prin viclenie şi fără de lege cum 143 da ani, este leagănul Statului moldovenesc şi pământuî ei cuprinde cele mei gfiate moaşta ale trasntului. Nemţii ne au umplut ţarada streini şi pe toate căile sa încercat să ne sugrume neamul, în duşmănie aeîadupleestă. Voi n’aţi vrut să îngăduiţi, seeste lucru şi Îb frames m&aunchia de tineri aţi venit, liberi şi nesiliţi, tocmai dis fundul Siberiai prEfera a aduce tributul nostru da sânge pe altarul Romînieii Mici. * Frăjilor Româsi di* S*gat şi dia Ar-