Mişcarea, iulie 1917 (Anul 11, nr. 146-170)

1917-07-23 / nr. 164

ANUL XI Mo. 164 ?15W W A­­S M m 9K m JL ■■ -■«§ A ii.’"“* ISCAREA B31 10 brWI Sta&cjk $ rid safe» *iiraiw H&f Jteafa Vm*w ¥e. t fa bmM­ukduM ZIAR IMTIOtML—LIBERUL COTffiMN ®A Wtoe#*tw*. aspn W®i SITUAŢIA­ ­ Trupei# engleze îa opetiţiunile începute I* Ypm au realizat progrese pt o «dâncio­e car» virilst faire 1—5 kin. După un ultim comunicat n urnirii­ prizonierilor făcuţi de Eglezi in* de 6000, Germani! au încercat al­­es contra-s­tacuri furioase pentru re­­cucerirea poziţiilor pierdute, dar toate a’au prăbuşit aut­iom tru­pelor «Egîes«. Pe frontul oriental te tema&beazft o putemiti eonirt-ofensivâ mai în direcţia Tremfeiovi«, wade Ruşii a-a reuşit si ocupe loca!!» tatet Qrzljmialov. Mai ntulte încercări ale Inamicului dt a trec® râul Zbrii­s mai îa nord de Huafstîn au fost respinse de Ruşi Pe îaîreg frontul ie observă lupte foarte violent® şi o rezistenţi îndârjită pe tir® o opun Ruşii !n toate sectoare!®. Trupele ruse din Bucovluia dels nord au făcut legătura cu drept de îa nord de Dorna-Yaîra. Pe celelalte îroistari nici o acţiune importantă. SSSSSKSSSSSSE.­­MI­gBMHOMBBI JUSTIŢIA POMEAZA PORTA rit Deslânţtirea evenimentelor isto­­de care am frământat Europa a­­«tm în veac, războaiele lui Napo­leon fi revoluţia frantezi» a consfinţit un du­p hotărât care este, pentru om, adevâr»i moral cel mai ».ind­­mii«, atât pentru dezvoltarea lui in­dividuală, cât şi pentru desvoltarea asociaţi­unei de stat din care face parte. Veanul trecut a spus fie carii era în parte cuvânt evangelic: „Ca să-ţi fie ţie bine, trebuie la re­gine patriei tale,—iar ca împre­ună sa păşiţi înainte pe cale de progres, fii liber intre cetăţeni li­beri, fii egal c® semenii tăi şi fiţi arşi, între­­voi e® toţi.* Atunci a fluturat pentru tatala e gală steagul francez cu deviza: *Libertate, Egalitate, Fraterni­tate*­­ sare este formula de ephe­­ziiune, este legea supremă ce sus­ţine viaţa popoarelor moderne. Acest principiu esenţial aş sus­­ţine numai vitalitatea iamnirie­ a unui neam, ci regulează şi conduce raporturile dintre neamuri, aici aste temelia de bază pe care se isaltă clădirea dreptului internaţi­­nal modern. Aşa au trăit şi înflorit de-atunci toate statele europene, aşa a trăit Franţa şi Anglia şi Italia şi iaste statele mari şi mici ; aşa a trăit şi înflorit până şi întinsa Rusie, deşi acolo floare*, părea înăbuşită de bu­ruiana autocratismului absolutist. Dar I« concertai acesta da ar­monie »mafflitarâ a răsunat de o* dată din aduseime o voie întune­cată şi stridentă de fiară; un soi de răcnet gutural şi sălbatic. Nici vorbă dă omul ce răcni, nu patea să aibă i­ arterele sale de cât sân­gele neamului sae. Omul acela a fost principele B’smark, numitei de-ai săi „Cera­­telarul de fier*, care & strigăt SsîOfei: „Forţa primează drept®!“, sas mai limpede expresie, »dreptul ginţilor este iicul lor*. E o revenire la formala fîloaofe* fsi Spinoza: „In virtutea dreptului »aiurai peştii au dreptul să trăiască la apă, iar peştele tel mare st *! Mghita pe «el mit*. Nullai «da «e 1« Spinoza este sarcasm Mm$r şi usturătoare ironie, la principele Bismark şi tot neamul sta dsvias i repera­­v mor»!. €td iad« am ajunge, dacă drep­tul firesc al Se­căruia, ar fi pum­nul tău ?­De sigur m principiul a stas pe om di.» întunericul pădu­rilor tăindu-i colţii şi ghiarele pre­istorice. Intre omul de astăzi și omul a* i •auuruă deosebirea este «ft osie­­r«s­uct­ru tow din maşeki să cucerească dreptiri, pe când putere* omului de astăzi vin e din suflet şi cugetare ca să cucerească dreptate. De ateia la ra,c»et*î cavernos al cancelarului de fier „Forţa pri­mează Dreptul“, Europa senină de mâine va răspunde „Justiţia pri­mează Forţa*. Petrograd, ~ Ziarul „Novoi* Yremia® ssmnsleazâ prezeața 1* Petrograd a depntstulsi de HCssnhein, tari Qsss, fost vise-presediate al Reislwtaga* lai. veait !* Rn#j* peatm *f»«eril­e ger» malului Waldhof al sărai împiteraiciti este. Gtaaz îaferă libar, fără a m a»«isda d# Io», la bana*» tăracilor peitrs a sere relații asupra ae«ăeâtraki biaarilor pat­­ronului său.» Porograd—.&­! Pereversev, miaiatrulj justiției, a demisionat. •» ff-ua Soamearo* asvtată de a fi în relații m bol»hevih®-ul farstesberg ,*1* Stoskhol», a fost arestată ori dia ordi­­*«1 somxBdanfcuiKi șef »1 diasmtului militar Patroh­ad. „Jivaie Slovo* dia 5 JpJi» aacată Leiin şi «eilalţi şefi boleheviuhU, era* ia relaţii «u gpisai­ genusai din Stoikkota, Taritenberg-Gasetaki şi Parvac-Heifont Baan­ g8im*ni era* trimişi pxi* iaterae­­di»l lai ,®isâ«pato O-8iB#­8#h*fli" din Bern­«, prin Nga-Bank dia Stockholm și piia Bums» Siberiei di® Petrograd, avocatalii Kozloveki s­ redei lui Gaaatiki, d na Bamensoa Sama depusă la Basca Sibe­riei în sassal« M Koaiowfki »’ar uidisa ia două isiiloase rab*e. ' * Suverani Statelor- Uaito & »ftrit s,mi­­ralalui Kolt«k*k- «omaadamentsl »apr«« ai îatregei ananii amarisane. Amiraial pi»»*& 1* «urând eu ».ini »nalți ofițeri dia etajai că» major. D­i Kereaakl, miai­tra ids răz boi*, a ÎBaintăft ps Gin*sr*iar Kornuof la gradul ds general de infant«ris. Beaa*a*e»ea a decorat, î* namile gnveracl­i provizo­riu, eu „Sfâatăl Glhaorgk«* al. 1¥ pe Generalul Tiefeereaaiaaof, «omanditului Sorgului do «rasată es a last orașul Halki. •* Gapfttkaga.—Ss) telegrafiază di» An­­sterdasn sixtului „Politiken" Li*.î 1® Is­ii® sa fort 2aap«s«ați 1» Braxdla« SO b#i gi«*i. I* fc«d*și si a» fosă 2flipufm|i alți 18 baigiaai ia iilg». _ JVIroprctf,—Anveraul pr*vi«m» a d&­­•i» *i SIÖÍ838 a* ncnopol «arapris Anulai. ,foitul fat și favicc ss in»«riai la !«­­frânatul d® rlsboii mm* #* «19 «00 rufei». iondm­r***#«« fo»ix»ler & adoptat Sa * trsia «eure m* bili «ka.taid 1» my. vin!*! sailî iar pa eapișii «latelor aliat«, dar llsând posibilitatea că pier« mlat ee ver si gi fa$ă carvieți la pakfe. DUMINICĂ 23 Iulie 1917 BMff-i---* tt. mmmm p aliaţii ii Paris 20 Iulie. at Vorbind de reSrs­­terea ruititii di® Gilifis, criticul mi­litar al lui Times scrie : „Avem noi aliaţi, ale câror mijloace au s’"®« desfăşurat faci p »a se put des­­voit* de cât peste c&tă­ va vrem», latest­­sificându-ae aSorţiriîe italiei, Aagîiei fi Americei, trebue să 5® realizes« micirea necesari a armatelor noastre şi »I, se grupeze la jurul glorioaselor armate francese aceste forţe noi peatru a sub­­juga Germania. Prii®, drumul de fer care uneşte Franţa cu Italia, frontul d® Vest au mai c tic cit unul singur, de 1* ca* jjjjtsM Mânecei pîaă is Adriatics. După conisrihţa Aliaţilor, adaogă Le Matin, care reproduce această apreciere a lui Times, «nu psfe* spune chiar ci acest front nu va mai îi de cât u»»i di?. Ia Mieuperî pîa* k Mares Egee, graţie prezenţei armatelor »0 şatre în Balcani şi mulţumită sprijinului Qreciei, care as permite să le sproviziosfim, reducând ia I minimum riscurile maritime. Avem eo«­­ivingerea absolută ci rușii tot continua al lupi«, Rusia, ca rraarsch­ ei de oa­meni, materii prim», are un »patai* ei Extremul Oricât, care e ca totul de partea noastrS» lată mai mult de cît îm­buc pentru ca dușmanul ţsă nu poate, lua nici un om de pe fronturile crien­­eniste. Viteava armată română mrs uni­s reconstituită , gata de Imitit. Trebm tmmcH, panica ca ea să se­ poată mani­­fenta în mod eficace, să rm­ i fie luată posibilitatea dn « o fac® din cmsa unei defiuii, excesiv» a Austro Germanilor in Bucovina. Pentru a impedeca aceasta în n ne priveşte, trebuie să nu intensi­ficăm până la extrema limită acţiunea comună pe fronturile occidentale*. * DL Pichoa, la Beta Jómnul spune: „In clip® când sa deschide la Paris conferinţa ■care va trata despre aface­rile balcanice, e natural sa privirile «di se îndrepte către mml singur din­tre popoarele care as« suferit mai mult ds pe mma răebomim, cari cm mai multă nobleță au înfruntat și îndurat dureroasele încercări als luptei contra năvălirii dușmane: vreau să vorbesc da poporul român. ,la e &*mm& clip* de a iasista asupra eanditlifo? desastrosse la e*re »’a fâcsrt i®îr*rea ta actlsue a Esmtaisi, «cţtan® e»Bi­roml*ă di® prima arâ de î?Is6îi gre­șeli a căror viaS ®ItM o poartă decât gavera«i dels Bacarestl 9I predată pria I« Marea lui SUn«r In m&na armatelor aastr®-gerra»H8. Ceea a® tribes 0& ae aiaialim mal eîes, Ia aşteptarea trepte!®** repaxaţia ai viitoare, este eartjel ea oare Hegels Ferita»»®, raislgtrii si! şi porai latreg »‘»a împotrivit rai Int&l formidabilei apSsArl & nStălitoralat, mn meatlant las armă Ia poatra lui ia pres­­criptib­ilele lor raveadieiii şi î»sfârşiS »l-a® fastanxat forţele pentm a relas alături da gaieriie aliate, marea luptă paatra drept. Ijaane caei a’m sears da ta peapune seat departe de a îl. fost per­dat»!­8 iraeâcft prl». ee«megrectăți ft «■ grotei tMf ImfFo*I®B8l8 ef*r(Ael, armest*. isaţieaală ® fost xeorgceiaatl- AstSaî, 0» » perfeet ««bltată, Issîrsită, aiselfliaeti și ffiştreast®, îî* care ii» «■•glmpatd­a, ei posedă kb samb­ ie mi­­treliare egal e® ®c«îs «1 - peeprliler aoastr® regieseale. Test* diviziile ,d sunt recoa»tiSuite dup® modelai diviziilor noastre. Ea dis­pune de o «rîn­cire greş şi de câmp din belşug înzestrai® cu muniţiunî. Serviciul »anitâî c capabil *â râipandă tuturor nsTsitor. Căile de comunicaţie zust la bun* stare, reţeaua ds eii ferate e **• tislftcltocre. Moralul trupelor e de na­turi să îb.sptb toată încrederea. Primi­rea făcută de curâ*d celor doui repre» zentanţi m Franţei şi Belgiei. Thom­as şi landerveide, a tratat hotăcirea po­porului, strîas wait te jurul suveranului tău, de a duce până la capăt, cu pres preţ opera sa de liberare şi de înălţare. Acestea toate s’au îndeplinit într’o ţară ocupată, pustiita de grozave epidemii, trâmb­tata de propaganda anarhistă, p­adă spionajului­­intensific*!, In care toate obstacolele arau întocmite pentm s tace aprovizionarea aproape cu nspatioţi, In care credem decepţi de la Iscepatul campaniei Îşi produseseră în mod fatal ■ efectul asupra voinţelor slabe şi tempe­ramentelor pornite spre descurajare. Se va culceşte mai târziu paris*, pe care a luat-o Franţa la această operă de recon­stituire, e de ajuns sä constatăm «arăşi şi sä spunem tost® onoarea pe care sunt vrednici aliaţii şi amicii noştri! Români, toată nădejdea pe care o punem !» «*­, toată dragostea pe care o avem pentru un popor a cărei soartâ se confundă la ochi noştri, ca aceea a eroicei Belgii*. sură situaţia artiştilor, din Teatrele sub­­venţiotî*teM datoreşte lui îon Procopiu nst numai apărarea convingătoare cu carTM a susţinut-o ca reporter al ei îa Cameră, dar încă şi * bună parte din alcătuire* ultimă ce i s’a dat. Dragostea aceasta­­desinteresată a lui pentru instituţia Tes­­­trulei Naţional, larga lui experienţa s*­ apărarea energică pe care o lua totdea­una cauzelor drepte în âesele conlicte dintre artişti şi Direcţie—­tină fără s*­vnire elâturi de dreptate chiar împotriva celui mei prieten dintre Directori,—-făcea totdeauna din el arbitrul situaţiilor rel mai dificile in teatru; —- şi cuvîntul îşâ hotâra, tocmai fiindcă pornea vcumai di* veşnica preocupare ce • avea ca insti­tuţia să nu sufere înainte de orice şi de oricine. Tinerele demente artistic­e cele de talent bine înţeles—cari aveau mai multă nevoe dectit alţii de un susţinător împo­triva direcţiilor mai puţin­­binevoitoare, ea fi autorii dramatici romîni, aşa d® »■ deseori nesocotiţi în Teatrul romînesc, nu a® avut nici­­odată un apărător mai energic şi mai convins de­cît Ion Procopiu. Sunt tineri autori rosiâni, care-i dato­­resc aproape numai lui debuturile lor pe scena Naţionalului de la Bucure­şti, după cum sunt tinere elemente artistice, cari, fără intervenţia hotărîtă a lui Ion Procopiu, nu ar fi obţinut poate eilt de repede în Teatru situaţiuni în raport ca meritele şi talentul lor. In schimb, artiştii fără us real talent nu au avut nici­odată un m*i aspru şi neîmpăcat judecător de cît Ion Frycop­i ; iar dacă a putut fi vreodată sedrept e* cineva, a fost de cigar numai cu el I«* suși, fiindcă ori cît de mult bine ar & făcu', nici odată nu-1 punea în vază și nu şi-î. atribuia. De aseia moartea lui io* Procepiu lasă şî în. presă și în teatru un gol car« se va resimţi cu atât mai »suli în silele de m­îine, cu cit tocmai mtine va fi mai mult® nevoe de oameni, da oameni !*. ireji ca el, a căror viaţă publică fi pri­vată si fie pentru­­ toţi pildă între pilde. Presa şi Teatrul primind vestea «»lez-. ţei lui cu resemnarea cu care Ion Pro­copiu a primit 38 Înfrunte în Capitală urgia ocupaţiei străine, nu ne putem considera împlinită încă datoria de re­cunoştinţă către memoria lui. Reîntorşi îa Bucureştiul îa care l’am lăsat, ne vom împlini o însă cu îndoită pietate la mor­­mlntul care pisă atunci, va continue sa­re în Capital» o protestare dureroasa împotriva acelora cari n'eu ştiut ett aibă în faţa năvălitorilor toată demnitatea de oameni și români, pe care nenorocirea le-ți impunea ca datorie bine înțelvssi. Mzwvm ZIUA ONOMASTICA a mmmm Astrii o sărbătoare duioasă trebue să în­­gun­eţească sufleteie româneşti. E ziua sal­­veriărei a bunei noastre Regine, a Reginei care continuând cu atâta strălucire tradiţia unei Regine poete, ştie să fie în acelaşi timp cel mai nob în­ româncă, cea mai aleasă fire de stăpănătoare a inimenelor româneşti. Luând parte la toate durerile noastre, simţind cu noi toate ecourile triste ale tris­telor evenimente; bucurându-se de rănite noastre bucurii; mângâind pe cel cu guler; expunând-şi viaţa In ajutorul eroic ce la­te celor atinşi de bolii ca spâismântau pe medici chiar, sorbind dirit trecutul nostru toată dra­gostea de ph­aoutsul românesc, şi toată admi­raţia pentru monumentele mastratoare şi scumpe a neamului, iubind poporul, şi fiind iubită de ei şi de oştire, ct la puţine alte Regine au fost vre­odată. M. -Sa Regina Maria reprazintă pentru ţara noastră, iss accsî« vremuri de crude şi grei» încercări o adevărată rază de lumină, o mare şi pu­ternică consolatoare a durerilor şi-o eroică îndemnătoare predicând ea însăşi prin exemple, — la jertfe pentru ţară. Isc Fracopîi ia ţin o teatru „Gazete Bucureştilor®, al cărei ca­prins nu poate fi pentru noi decit un veşnic prilej de tristeţă şi adînci ama­ruri sufleteşti, ne-a adus in unul din nu­merik ei recente vestea morţii lui Ion Procopiu. Pentru toţi cari au ştiut să­­ recunoas­că, a murit un „om* unul din puţinii oameni întregi, cari se impun tuturor nu prin puterea unei situaţiuni câştigată pe drept sau pe nedrept, ci prin­ ei însăşi, prin puterea morală a unei personalităţi de sine -stătătoare care se desprinde sin­gură din noianul celor mulţi. Iar pentru noi, cei mai puţini, prie­tenii cor mai tineri, cari am avut noro­cul să lucrăm mai îndelungată vreme în tovărăşia lui Ion Procopiu, a murit a­­sumat un mare prieten şi omu!­cere ne era pilde de clipă cu clipă a unei vieţi de o probitate fără seamăn, dar ne-a murit îndrumătorul de la cavateris­­mul şi simţul de dreptate de la care a­­vem totdeauna ceva de învăţat în situa­­ţia ei grele, mai «ies. In afară de viaţa lui politică, îa care autoritatea morală a lui Ion Procopiu impunea de o potrivă adversarilor ca şi prietenilor, presa şi Teatrul românesc îi rămîn pentru totdeauna datoare cu o ac­tivitate *!« cărei roadă s’au resfrînt nu­mai asupra iaetitaţiunilor cărora se «0*­­sasrg. Venit 1« conducerea Sindicatului Zia­riştilor, in vremuri vitrege pentru insti­tuţie, in ctţiva ani de zile Ion Procopiu făcut din această asociaţie ziaristică o oiţă, pe care presa şi ziariştii români se puteau sprijini cu încrederea firească a siguranţei propriilor lor puteri. Judecător nepărtinitor şi al meritelor şi al păcatelor presei,—dar vecinic sus*­­ finător convins al ei, —Ion Procopiu n * asigurat prin el însuşi Sindicatului Zia­riştilor o autoritate morală, care a schim­bat cu mult atmosfera pe care unii în­cercau S­’o generalizeze în jurul tuturor ziariştilor şi întregei noastre prese. In conducerea şi organizarea Teatre* lui Naţiona! din Bucureşti Înrâurirea lui Ion Precopiu nu a marcat mai puţine urme. Fiind cel mai vechi dintre Membrii Comitetului teatral din Bucureşti, expe­rienţa şi autoritatea lui a făcut ca sub­ toate direcţiile teatrale din ultimii zece ani cuvîntul lui Ion Procopiu să cântă­rească cu greutate. Directorii şi artiştii aveau o încredere totdeauna îndreptăţit d­in spiritul lui ponderator şi clar văzător, care aducea nota de împăciuire în con­flictele inente fi aşa de multiple cari traminta pea de multe ori lumea noas­tră teatrare. Actuala Tge de organizare a tsatrs'or, te aţa de "srgâ atŞ­ear® a îsab»a?ărâţit Sosirea I?i dtpli amisai Ia ora. 6 a saaife îa orașul nostr», »a regime»* de ardvl*»i diate» prikoaiarii lsați de «ătr» teapele ra«e, eari eu dragoste ds paîrie k»*& a’a» oierii sk lupte pe frootul roate*. TOitor trupft ci© ard»i«Nl Cs miaisasi eu drapelul îs. forate sub «onaada d-lui maior Cristesea, soul re­gimen's, a fâsuit o pro«dei»*e î* uralele şi aelsmeţiile publicului, «ara mise­rair*î“ întâmpinare» noilor lupt®tori treelnd pe Steads LĂpuşaeaau pftn& *i* Piaţa Ud­rei. La Palatul Regal trupele ea di­fu­at admirabil I» faţa M S. Regelui «are eşiae îa baleo» şi pe fe­ţa ehruia m­ei tex ba­la piața Uairel au dat onorai & ΫT geaeral P*talâ. Pa etraai şi mai ea sea*i ta piaţa, uairei, conveniţi erau oMeet«.. pasim#-' Biieatații eataziaate«are «ave asai»fâr- ' sea, im parte» aaii fourta s.materss Un eoi adatifabil organizat compas dintre ad­deţi, a ftextat mai »lise eft»-­­lae® patriotice s.. populare. Apoi a'a i»a. o hote în piaţe Vâi­­vei, la tare ai luat parts fi efiţari s*»­­periori şi inferiori di* armate, soldaş, români, ftaaeea «aro «erbat «m­atei *im pe »oii ostaşii ai Rom&aiei. 1« om f jumătate ittefi î* «taigUte de „tra®, şi aelaraați de * toți, Mden-en' at plecat spy® gate. Wfáuí mmémásmi mmmm -al Apmat«lpr $mm Patre|rad£— i® s«ssflr®i «1 g«nir«i»5 Brua3f@9F m äst tsífsl®®®® m Síi iffiAlRAl« ^«tvsr> Ri9l»3 prawls®?, ?®y gcsi«ra)i«af3 Ml©r§?!i®fS m fot® »tififfiHt cama»-. dsRt'fii|?r««i ©1 arffsat®i®sp rss«„

Next