Mişcarea, septembrie 1917 (Anul 11, nr. 197-222)

1917-09-19 / nr. 210

ANUL 11 No. 210 UN NUMĂR 10 Redacţia şi Administraţia IAŞI —Piaţa Unirea No. 6 In localul clubului Naţional-Liberal ZIAR M ATI 0ITAL LID­ERAL COTI DI ATI MARTI 19 SEPTEMBRIE 1917 UN NUMĂR 10BANII în Rusia 10 Copeici sub direcţiunea unui corniţei instituit de clubul Naţional-Liberal SITUAŢIA Stare tLtoiară pe toate fronturi!*. In aceideoi activitate de artilerie pe frontul francez. Inctsrs’u­­ rsile duşmane la St.. Q^eutlis au fost respinse. Pe frontul englez nici o acţiune ni?*! deosebită. Italienii şi-au rect fcat o poziţian» ps Hula Sella d. Idol Ei eu îhsI capturii 1630 oameni şi 49 ofiţeri. Celelalte atecuri ale duşmanilui pe r®8ful f­ontuluî itanaa au fost respinse. Pe­­­ofl­ul din Mesopotamia eng’elîi au înregistrat un mare succes la Baraidi, unde a bătut pe turci capturând 1000 prizonieri, împre­ună cu comandantul ai­mitelor turce A­hm­ed Bey. •• Pa frontul oriental și pe frontul nostru nici o schimbare. §1 Un picat ce nu se iartă Lumina“ d-lui C. Stere la directiva politicei naţionale a unui Stat se pot ivi multe diver­­ginţi, dar în­totdeauna şi pretutin­deni de tin­ele popoarelor şi-au ur­mat cursul lor firesc împotriva tu­­tuturor piedicilor artificiale ce se puteau ridica şi împotriva tuturor tendinţelor ce nu erau conforme cu substratul sufletesc al naţîunei şi cu aspiraţiunele ei legitime. In fa­za atitudinei noastre de ex­pectativa armată, curentele cele mai bizare şi mai nenorocite se Întâl­neau într'un vârtej care n’a putut, totuşi, tulbura liniştea şi seninăta­­tea deliberarei celui mai mare ceas din viaţa României. Odată cu primul foc de tun a amuţit ultimul cuvânt de propa­gandă a acelora cari încercau să impună ţarei o atitudine contrară voinţei, intereselor şi aspiraţiuni­lor ei. Dar fatalitatea oarbă a Împreju­rărilor a făcut ca­ o parte din te­ritorii­ naţional să cadă în minele duşmanului. Ce se petrece acolo nu ştim de­cât din veştile din sorginte inamică şi din rarele ec®uri ale durerii ce mişti­e suti­tele românilor de sub vremelnica stăpânire a duşmanului. Intre veştile sosite din teritoriul ocupat, este şi ziarul „Lumina* a­­pârut în Bucureşti sub directa d-lui C. Stere, fost rector al Universitat­­­ei din Iaşi. II ştim pe d. Stere şi-i cunoaş­tem părerile* Credeam că totul fu­sese posibil înainte de război şi că totul se terminase odată cu in­trarea noastră în război. Dar nu ne-am închipuit că se poate găsi un om politic, care în timp ce ar­mata sângerează pe frontul de luptă, nesocotească cea mai elementara disciplină morală ce se impune ori­cărei conştiinţi omeneşti: aceea de a respecta sfinţenia sângelui care curge încă şi puritatea idealului pentru care se jertfesc şi­ lupta acei cari sta­u îm­ghemuiţi în acest colţ de refrig­ii şi de­ suferinţă, dar de absolută integritate morală şi de nealterată demnitate naţională. Această disciplina morala nu l-a oprit pe d. Stere de a pactiza eu cu inamicul. bâtâctrele sufleteşti pot avea şi ele re­ativitatea lor şi la nevoia şi circumstanţei­ lor uşurătoare. D. Stere nu are nici una. Este un pă­cat care nu se poate ierta şi care nu se poate uita; este păcatul care curmă şi pecetlueşte existenţa mo­rală a unui om­. „Lumina'1 d lui Stere vm Va lu­mina pe nimeni şi nu va înşela p© nimeni, pentru că este o altă lu­­mina la care ochii d-lui Stere au rămas pururi închişi, şi înainte de război şi după declararea războiu­lui: este lumina ci trăeşte ascunsă, dar permanenta, curată şi puternică în sufletele celor mulţi care cred şi sufer în tăcere şi pentru cari vre­­melnicia stăpânirii duşmane este un calvar şi reîntoarcerea noastră a­­colo o salvare. In lumina asta credem noi; în ea cred acei care luptă, cari sufăr şi cari nădăjduiesc Intr’o Românie sporită în hotare şi In prestigiu, iar nu într’o anexă hibridă şi umilită a „Mittel-Europei* visată de amicii d-lui Stere dela Berlin. Cât despre »Lumina* d lui Stere, ea poate fi cel mult o făclie trista la căpătâiul unui ideal ce a murit, dar nici Intr’un caz o stea către un ideal ce ar putea veni. Relaţiile economice român­o-americane Au salutat venirea în ţari a misiunii americane cu entuziasmul sincer pe care ni-l poate deştepta în suflet simpatia, interesul şi ajutorul de fapt al unui mare popor, conft­aat de partea noastră de contribuţii şi jertfe la opera de distru­gere a inamicului comun. Am dori Insă ca din această trecere prin ţara noastră, a unei misiuni speciale de război, să rămână mai mult de­cât o apropiere momentană, ori­cât de impor­tantă ar fi ea pentru noi acum. Am dori ca legături mai statornice şi mai pro­funde să se stabilească pentru viitor între cele două popoare şi cele două state, care s’au dovedit vrednice să stea alături şi s’au legat prin comunitatea de idealuri, în momentul cel mai grav al dezvoltării civilisaţiei umane. Din asemenea raporturi mai strânse şi mai urmate ambele State nu ar avea de cât de folosit. Căci dacă prin bogăţia lor agricolă şi cea petroliferă legături de schimb nu se pot stabili între România şi Statele­ Unite, există domeniul atât de vast al producţiei industriale pe care se pot creia cele mai interesante şi mai trai­nice legături latre nei şi Republica de dincolo de ocean. România, după acest război în care hotarele­i­­ se vor întinde şi resursele sale se vor înmulţi, va avea de săvâr­şit opera uriaşă a refacerii şi completării sistemului său econontic. ea va trebui să devină o ţară industrială, cel puţin lucru atâta întru cât să poată transforma toată materia primă pe care i-o pun la dispoziţie solul şi subsolul său, şi să poată satisface nevoile cele mai impor­tante de produse manufacturate ale con­sumului său intern. La această operă România are nevoie de concursul statornic al puternicilor săi aliaţi de astăzi, care sunt acum eredi­tarii ei mai mai importanţi şi care vor trebui să fie mâne faraj sorii ei cei mai binevoitori. Iar desveltarea uriaşă a industriei a­­rericas® ţi enorma bogăţie de capitaluri a vieţii americane, fac ca Statele­ Unite să fie între cei mai puternici factori din afară, care vor avea să contribuie la re­facerea şi ex*plotarea aşezământului e­­essemic al do­mins. Maşini pentru intensificarea culturii • noastre agricole — intensificare pentru­­ care cele isbutite în America pe acest teren sunt un model de invidiat pentru­­ ori­ce ţară agricolă—vor trebui impor­tate şi pieaţa noastră va fi unul din cel mai bune debuşeuri, după ce s-a elim­i­nat, prin brutala lovitură a războiului Germania, furnizorul nostru aproape ex­clusiv de pănă acum. Maşini pentru instalaţiile de transfor­mare a produselor noastre agricole, des­tul de puţin şi de rudimentar desvoltate pănă acum; maşini pentru o industrie metalurgică pe care nouile zăcăminte şi exploatarea celor vechi vor încuraja-o foarte mult; maşini pentru o industria­lizare mai activă şi mai completă a pro­­ducţiunii petrolului, a exploataţilor noas­tre silvice, a sării şi a altor bogăţii na­­turale,­de toate aceste produse ale ma­nufacturii străine, şi a celei americane în deosebi, va fi nevoie în vieaţa eco­nomică a României de mâne. Iar dacă se mai ţine seamă cât de ri­­dicat este şi importul nostru de produse ale industriei textile, şi ea destul de des­­voltată în America dar prea puternic concurată pănă acum pe continent de uriaşa desvoltare a industriei germane, se poate înţelege întinderea şi valoarea legăturilor economice ce se vor creia între noi şi aliaţii noştri de astăzi. De aceia, dorind ca din trecerea mi­siunii americane să rămână şi legături statornice de viitor între Statele­ Unite şi România, ne exprimăm convingerea că conştiinţa intereselor comune ale celor doua ţări va fi din ce în ce mai clară şi mai activă, că ea va rămâne drept temelia actuală a unei mari opere de viitor, la care vor fi contribuit ca nişte generoşi şi bravi pionieri membrii mi­siunii care ne vizitează acum. *• »F­ L I BOLBBBK­ ISi UN LOB PEDEVPSE I De pretutindeni ni se vesteşte de cru­­­­zimea bulgarilor faţă de soldaţii noştri,­­ atât pe câmpul de luptă, după ce ata­­­­cul furios s’a potolit şi e clipa când ce­lor căzuţi cu răni glorioase li se cuvin îngrijiri dictate de legile umanităţii, cât­­ şi faţă de cei pe cari un destin crud i~a blestemat să rămână prizonieri In mâi­­nule lor barbare. Din luptele de tristă pomină de la Tur­ tu ca a, când hoardele bulgare, ajutate de germani, au Iov­t cu sălbătăcie pe fii celor ce și-au vărsat sângele ca sâ cre­­eze Bulgaria de astă­zi, schingiuindu-i, maltratându-i şi mutilând pe cei ce ză­ceau cu răni glorioase pe câmpul de luptă, de atunci ne am deprins să cu­noaştem procedeurile sălbatice ale aces­tui neam pripăşit alături de noi în col­ţul acela de pământ. Şi de atunci, fie din isprăvile ce am aflat că le-au săvârşit la Bucureşti, unde chiar fraţii lor germani au fost nevoiţi să re­­stroneze setea de ură sălbatică, fie din purtarea lor faţă de prizonierii noştri, care au fost ursiţi să li cadă în stăpânire,—ne am dat seamă că nu ne-au fost ei vecini , prieteni vreo­dată, ci vrăjmaşi neîntrecuţi, fiare sălbatice cu­prinse alta dată ţi acum de o turbare năprasnică împotriva binefăcătoriior lor. Căci toate rasele barbare au rămas sub stăpânirea caracteristică a originei lor, oricâte veacuri s’au scurs ce la des­­călicătoarea lor in Europa, şi oricâtă pre­facere ar fi operat asupră-ie Influenţa ţâ­rilor unde a au strămutat ele. E ceva atavic la rasele barbare ce nu se poate stânge cu mersul vremurilor şi instinctele lor revin la pornirde sălba­tice ce le au im­părit de originea lor primă. Acest fenomen caracteristic s’a produs şi cu Bulgarii cari, aşezaţi pe vremuri pe poa­tte munţilor B­ricani de strămoşii lor Turans» ci’filiaţia ce s’a scurs pes, ei n’a avut nici o linăurire asupra lor. Din veacuri s’au distins ei prin Ingus­­timea minţii, In vremurile normale şi prin privirele lor sanguinare în toate îm­prejurările. Aşa e bulgarul cult, cel ce şi-a lus­truit suprafaţa la şcoala civilizaţiei; tot aşa sunt cei ce mulţi, cari i s’au cunos­cut binefacerilie culturii. Venind In con­tact cu ei, simţiţi din clipita cea d’total ră aveţi a face cu un neam sălbatic transplantat în Europa unde nu s’a pu­tut aclimatiza, rămânând aetiş neam de mongoli refugiaţi din stepele lor şi rămaşi cu apucăturile rasei din care se trag. De aceea indrinicirea cea mai de seamă a bulgarului e crima. Şi nu crima pasională, ci crima cea mai jos­nică, pornită din dorinţa de furtişag şi făptuită In chip laş, mişalesc. Nu vorbim cu patimă, ci cu cugetul împăcat că spunem purul adevăr. Două neamuri au luptat şi şi-au vărsat sângele, ca Bulgar­a să scape de jugul Turciei şi să fie un stat de sine stătător, scăpând-o de iobăgia sub care zăcea de vremuri uitate. Aceste două state erau Rusia şi România, cari şi a­­tunci şi-au unit armatele ca să lupte pentru ceea ce credeau că e un act de dreptate, de echitate. Şi Împotriva ambelor acestor state dânsa s’a arătat ingrată, asigurându-le mai vi­âi de intenţiile ei bune, ca sâ se urmeze din îngăduinţa lor şi în ziua când s’a crezut bine pregătită pentru crima ce o premedita, să nâvâlească prin surprindere împotriva celor două ţări căror le datora însăşi existenţa ei. Fiindcă România a refuzat altă dată propunerile statelor eu­opene, de a stă­pâni teritoriile bulgăreşti, şi fiindcă a făcut-o tocmai pentru a-şi creta o vecină prietină şi recunoscătoarele, viperile bul­găreşti au aşteptat clipa în care ea îşi reclama cu arma în mână un drept mi-­gunar, ca, după ce ne-au făcut jurăminte de credinţă şi au ridicat la ei steagul alb al păcei, să năvălească Împotriva ostaşilor români, prin surprindere, prin cea mai odioasă trădare. Dacă vremelnic Bulgaria se adăpos- I teşte la spatele Germaniei, nu se poa e­e ca Într’o zi ca sâ nu’şi aducă aminte cu lacrimi de pocăinţă de ceasul acesta ide pretins triumf, atunci când, recol­­- tându-şi isprăvile, va vedea că o ţară nu poate trăi in necinste şi perfidie printre celelalte ţări, fără să nu fie amarnic pedepsită deprinderile ei stră­moşeşti. O, vai ! va veni ziua aceea,—şi nu­­poate fi departe,—când istoria va înscrie la capitolul din urmă a existenţei sta­tikui bulgar . Bulgaria, statul Kt­ut a nărb­itte t/t perfid, a dispărut din *-■*»»» % ingmtitudimi faţă de Rmia fi Romă- Sinii un«»!»*! I si Print/o scrisoare primită ain teritoriul ocupat un proprietar din Craiova comunică că germanii ar ridicat recolta fără a plăti vre­un ban şi fără a da bonuri de rechi­­ziţie. Această frază din scrisoarea pro’­prietarului craiovean a fost supri­mată de cenzura germană, dar nu a fost destul de bine ștearsă p n tru a nu fi putut citită. m­­­i numirul nostru ât mă m vom publica la *■«»*» 31 discursurile ă-lor Kaemei §i a ministrului d$ ivceboi al Restei, roșiile la congresul democratic di­ Petro­gr­asd. La Telegrame sosite din Ame­rica anunţa ca întreaga presă a­­mericană se ocupă de comunicarea făcută de cătră Ministrul de ex­terne Lanssing în chestiunea fiole­lor otrăvitoare care s’au găsit în­gropate în curtea Legaţiei germane din Bucureşti. Ministrul de externe american anunţând presei protestarea de a­­tunci a ministrului român Porum­­­baru, a adăugat ca d-l Andrews, secretarul legaţiei americane dela Bucureşti, ar fi anunţat încă de a­­tunci guvernul de la Waschington că păzitorul legaţiei germane i-a mărturisit că In afară de fiorite des­coperite se mai găseau în pivniţele regaţiunei bombe şi maşini infer­nale. Faptul a produs în America foarte mare indignare şi face obiectul celor mai energice protes­tări ale presei americane.­­ Dintr’o scrisoare primită de la un prizonier român din Ger­mania reese că mai mulţi fruntaşi români din Craiova au fost luaţi ostateci şi închişi în mănăstirea Tismana. 11 Dl D-l N. Racoviţa, primarul ora­şului, însoţit de d-l I. Difin, şeful ser­viciului de aprovizionare, a inspectat astăzi depozitele comunale de alimente. La D­l Ciocârlan şeful depozitelor co­­munale a plecat eri In provincie pentru cumpărare de verdeţuri necesare oraşu­lui nostru. 91 Ministerul de Săsboiu (Direc­tii?, a şcolilor militare) a nice la cunoştin.a celor interesaţi, că, Incorporarea tinerii­or dia conting. 1919 a fost amânată p&nâ la o nouă datâ hotărâtă de Marele Stat Major. Această amânare Insă nu pri­veşte pe tinerii din acelaş cont agent I care intră In prevederile ord. circ. No. 3 dia 18 I VIII 1917. Prin urmare tinerii din coni. 1919 c­are se află în condiţiuniie art. 52 din legea de recrutare sau care au cel pu­ţin 6 clase secundare, precum şi acei din celelalte contingente prevăzute în ordinul circ. No. 6 din 18­­ VIII 1917, se vor prezenta în mod obligatoriu pe ziua de 1 (jeton.ora a. c îa şcolile pre­gătitoare de ofiţeri. MWMENTELE WM OrälBsl pfläsff« avMiaraa lai L .mu PETROG1AD, 14 Septembrie.—Avlnd în vedere inormaţ­unile primite despre sosirea lui Lenin la Petrograd, ministrul de interne Nichit­a a dat ordin ca de în­dată să fie arestat sau să su ia toate măsurile pentru a fi arestat Înainte de deschiderea consfătu­rei democratice. Reconstruirea cttblsgiului Kerenski s-a adresat pe cale tdefonxa la Moscova la câţi­va fostbap politici, invitându-i să vie pentru tratative în ches­­■ tiunea constituirea unui cabinet prov zo». Au fost invitaţi: Burischia, Rirkn Ko­­novalov, MaLantovici, Smirnov, T­etva-1 cov. Toţi au prim t invitarea şi su pi cat la Petr.''grad. După părerea lor Keresski vrea să­­ aibă la îndamâaă pentru că dacă după consfătuirea democratică se va stabili formarea unui cabinet de coaliție să poată avea oameni din cari să aleagă pentru minister. A SE CITI ULTIMELE ȘTIRI TELEGRAFICE ÎN­ PAGINA II-a INFORMAŢIUNI ! 81 Svonnurik care s’au râspân­dit sihle acesta în Iaşi că întn Puteri ar fi început tratative di pace, afirmându-se între altele, că aceste tratative s’ar urma indirect în Elveţia între reprezentanţii so­cialismului inter­naţional, sunt svo­­nuri cari pornesc de sigur din o­­ficine germane suspecte. E suficient să se ia cunoştinţă de cuprinsul discursului rostit de Asquith la Leedes, ca şi de decla­raţiile cele mai recente ale guver­nului american pentru ca oricine să şi poată da imediat seamă des­pre adevărata stare de spirit a al­iaţilor noştri şi să se vada că sin­gura lor preocupare este războiul pănă la capăt, iar nici de cum sa­tisfacerea pacei cerşită de germani. Dl Ioan I. C. Brătianu pre­şedintele consiliului fiind suferind este reţinut de cîteva zile în casă. iE Dl ministru I. G. Duca, îm­preună cu D-nii Glaskov şi Frexner din misiunea americană, au vi­zitat Colonia de cercetaşi de la şcoala „ Vasile Lupu” şi localul a­­cestei şcoli.

Next