Mişcarea, martie 1920 (Anul 14, nr. 39-64)
1920-03-02 / nr. 40
A. D. Xenopol dispare a doua zi după izbânda luptei pentru unitatea noastră naţională, căreia el i-a închinat uriaşa activitate de cugetare şi idealism moral a strălucitei sale personalităţi. Dacă moartea lui A. D. Xenopol însemnează, în împrejurările actuale, o pierdere ireparabilă—opera ramasă pe urma sa constituie un glorios simbol al culturei naţionale.—ascenziunea creatoare a spiritului românesc pe cuhrile filozofiei şi ale ştiinţei..." Aparţinând generaţiei de intelectuali cari au stabilit, în a doua jumătate a veacului trecut, condiţiile de dezvoltare ale culturei noastre, Xenopol era chemat să pună temelia studiilor istorice la noi, dându-le acel caracter de siguranţă şi autoritate care a deosebit, chiar de la început, activitatea sa ştiinţifică. In vremea când nu se ieşise din romantismul istoric al lui Hâjdău, când studiul istoriei românilor se bucura mai mult de o caldă simpatie naţională a diferiţilor „istorici“, decât de cercetarea obiectivă, după izvoare neîndoelnice, a întregei sale dezvoltări,—Xenopol, care aducea, pe lângă inteligenţa sa superioară, o pregătire şi un spirit critic neobişnuite, a dat cea dintâi lucrare complectă asupra istoriei poporului român. Problema începuturilor poporului român, aşa de mult dezbătută pe vremea aceia, căpăta prin studiul istoric al lui A. D. Xenopol, o dezlegare, a cărei putere documentară şi înlănţuire logică, sfărma măreţul eşafodaj pe care Rosier încercase să-l ridice, cu temeritate, peste nesocotirea drepturilor intangibile ale neamului nostru, în folosul maghiarismului brutal şi nesăţios. Dacă în ceia ce priveşte unele chestiuni istorice Xenopol—din lipsa documentelor şi a mijloacelor de informaţie—destul de insuficiente pe atunci—a formulat anumite judecăţi pe care istoriografia de mai târziu trebuia să le rectifice—lucrarea sa asupra istoriei românilor, luată în întregul ei, rămâne, prin limpeziciunea clasică a stilului în care este scrisă, prin vastitatea cadrului în care este studiată, prin continuitatea logică a unei argumentări ireproşabile—care face din ea o operă absolut unitară—cea mai valoroasă istorie naţională pe care o are literatura noastră istorică. Orice schimbări s’ar mai putea aduce, opera aceasta rămâne pentru totdeauna criteriul luminos de judecată superioară asupra desvoltărei istorice a poporului român, sinteza întregei noastre vieţi naţionale, desfăşurată înlăuntrul hotarelor etnice de aproape două milenii. Trecând de la istoria românilor la istoria pragmatică a domniei lui Cuza- Vodă, pe care a restabilit’o în marginea ei fireşti—A. D. Xenopol şi-a îndreptat apoi spiritul său pătrunzător în domeniul abstracţiunilor filozofice, isbutind să închege intr’o ingenioasă generalizare teoretică o adevărată filozofie a Istoriei, menită să fixeze în linii mai precise caracterul ei de ştiinţă, să lămurească sensul în care se poate vorbi de legile acesteidiscipline, determinând criterile de întrevedere, a evenimentelor după probabilităţilor istorice dobândite pe calea comparaţiunei, , Stabilind că istoria se ocupă cu Studiul fenomenelor de succesiune, dând naștere seriilor istorice și că încercările, pe care le-au făcut sociologii de a crea legi istorice „din contopirea într’o singura formulă a diferitelor clase de serii de dezvoltare asemănătoare"—sînt viciate tocmai de omisiunile pe care Ie comit atunci când, cercetând valoarea faptelor de succesiune, neglijează deosebirile esenţiale dintre serii — A. D. Xenopol arată că metoda ce urmează a fi întrebuinţată de istorie va fi aceia a inferenţei. Această metodă deşi este considerată ca o anexă a inducţiunei este totuşi „fundamentul de construcţiune al tuturor adevărurilor succesive“. Aceste probleme ale filozofiei istorice, pe care nu le putem trata într’un articol de gazetă dezbătute pe larg în lucrarea capitală a lui A. D. Xenopol „Les principes fondamentaux de l’histoire“, au provocat discuţii în lumea învăţaţilor din apus cari, în cele din urmă, au trebuit să recunoască valoarea originalităţii teoretice a operei şi înălţimea de cugetare a sociologului român.* A. D. Xenopol a vorbit la Sorbona, la Collége de France, a colaborat la marile reviste străine și a dus dincolo de IN PERSPECTIVA ISTORIEI -Mi».—««»BHCsaizs^tów*ef.T^ses«^W4BB«aMaaB3a!asszMVMaim*iMima»i«aeWBfiiBHHi hotarele țărei, în lumea culturei apusene, numele poporului nostru, arătând că, dacă trecutul a fost pentru noi un necontenit zbucium şi ,o mare suferinţă eroică prelungită veacuri de-a rândul din clipa cea mare a regenerărei şi libertăţei, din mijlocul lui s’au ridicat valori reprezentative care au ştiut să înalţe ştiinţa şi cugetarea românească până la nivelul civilizaţiei europene. A. D. Xenopol a fost un mare educator al naţiei sale, un „adevărat bătrân prin experienţă şi înţelepciune“ a poporului român. Viaţa lui se leagă zi de zi de viaţa însăşi a neamului nostru, din uitrile cinei decenii—şi la împlinirea tuturor actelor naţionale care constitue, fără îndoială, cea mai elocventă manifestare a virtuţilor şi a energiei morale a acestui popor—rolul marelui profesor a fost tot aşa de hotărâtor ca şi făurirea uriaşei opere de ştiinţă şi cugetare pe care o lasă astăzi drept moştenire generaţiilor viitoare. Când vremurile de acum cu atmosfera tulburată de convulziunile inerente, dealtfel, ori dârei epoci de tranziţie, vor fi dispărut şi când pe plaiurile României, pe care Xenopol a avut, în sfârşit, fericirea s’o vadă mare şi în veci unită, se va fi reînceput acea mare operă de reconstituire şi de progres naţional— aici, în laşultuturor gloriilor trecutului şi a vitregei sale activităţi de netăgăduită mândrie pentru neamul său, va trebui să se ridice un monument văzut uriaşului, trecut astăzi dincolo de hotarele vieţii. Va fi semnul recunoştinţei şi al aducerei aminte. VICTOR I AMAND! Priviţi şi spre Moldova Pentru Direcţia G-rală a C. F. R. Moldova a fost provincia tuturor jertfelor. De la Unire şi până la răsboiul cel mare al reîntregim neamului, Moldova şi-a sacrificat cele mai vitale ale ei interese, ca şi avuţia, în interesul superior al ţarei. Pe urma răsboiului, Moldova devenind adăpost armatei în retragere şi populaţiei refugiate, a avut de suferit pagube imense. In present o criză agricolă ameninţa grav populaţiunea întregei ţări. Ei bine, de aci din Moldova în cursul ultimilor săptămâni, s’au îndreptat spre Bucureşti câteva mii de vagoane de seminţe, iar câteva trenuri mai sunt încă aproape gata de plecare. Cu toate dificultăţile enorme ce sunt de întimpinat, trenurile cu seminţe parcurg distanţa Iaşi—Bucureşti in maximum trei zile, datorită stăruinţei şi energiei ce o depune Direcţia Regională a C. F. R. pentru facilitarea acestor transporturi. Interes superior, interes comun, n’avem nimic de zis. Dar Iaşul are o modstă pretenţii pe care o supune Direcţiei Centrale a C. F. R. şi anume aceia ca într’o măsură cât de redusă, să i se înlesnească cel puţin transporturile în legătură cu alimentarea. O Iaşul este ameninţat de foamete, iar transporturile privind piaţa comercială, au fost pur şi simplu suspendate. E de ajuns să menţionăm aci faptul că zilele trecute au plecat câteva zeci de cotiugare pentru a transporta mărfuri de la Galaţi la Iaşi. Ne place a crede că ecoul rugâmintei noastre va rasbi până la urechile celor ce trebue să audă. D. Hommorat, ministrul Instrucţiunei din Franţa luând parte la şedinţele comisianei învăţământului, şi-a dezvoltat programul pe care doreşte să-l aplice şi a insistat în particular asupra igienei şcolare şi asupra dezvoltărei intelectuale in Franţa. Apoi a tratat expansiunea intelectuală în afară de Franţa: „Franţa, a zis dânsul, îşi pierde destinul dacă nu profită de ocaziunea unică ce i se oferă“. Arată apoi rolul pe care francezul poate şi trebue să-l joace ca a doua limbă, în ţările Europei orientale. Germania proiectează un imprenat la neutri Din Berlin se telegrafiază ziarulu „Le Matin“ următoarele : O serie întreagă de simptome permit de a constata că Germania este actualmente pe cale de a face o viguroasă sforţare pentru a restabili situaţiunea sa economică. După studiul măsurilor proprii de a mări producţianea combustibilă şi tanagiul maritim, guvernul se sileşte a îndrepta criza financiară. Experţii ţin numeroase conferinţe secrete de comisiunea schimburilor. Zvonul despre un împrumut forţat care a fost de curând anunţat de către ziare, se desminte categoric. Tendinţa este de a aştepta pentru a se decide dacă este loc pentru a proceda la un împrumut. Acest împrumut, a cărui proect este preparat, va fi plasat in Sviţera precum şi la ceilalţi neutri. Nu va fi necesară formatiul împrumut în Germania, dar el va putea să consiste în garanțiile guvernelor pentru propii exportatori pentru produsele expediate în Germania. Ecouri Interesantele essal-uri ale d-lui I. Botez, „Aspecte din civilizaţia engleză" şi „Studii şi Observaţii“ au apărut tntr’o a treia ediţiune, In editura „Socec“ din Bucureşti. Volumele, elegant Imprimate, sunt precedate de câte o nouă introducere In care autorii prezintă probleme tratate cu atâta compet uită un raport cu situaţiunea de astăzi. „Aspectele din civilizaţia engleză“ ca şi „Studiile şi Obzervaţiile“ Instituie o preţioasă lectură pentru pătura intelectuală. * „Moldova de la Nistru“ în nou număr apărut acum, anunţă instituirea unui concurs literar cu următoarele premii: 200 lei pentru cea mai bună povestire din viaţa poporului basarabean; 100 lei pentru o schiţare a Basarabiei sub regimul ţarist şi un abonament gratuit şi operile scriitorilor basarabeni D. C. Moruzzi şi Mateevici a celui care va indica cel mai vechili cântec popular basarabean.* Reapariţia revistei „Viaţa Românească“ va fi precedată de un „Album“ care va cuprinde portretele tuturor colaboratorilor revistei şi o privire critică-literară asupra activităţii desfăşurate în trecut şi asupra programului de activitate viitoare. „Viaţa Românească“ reapare în cursul acesteiluni. Pacea Polono-Rusă — Ce spune partidul sociaîîst-naţional polonez —■ Pe cînd bolcevîcii propun pacea Poloniei, pe cînd aliaţii se pregătesc să înceapă cu Rusia ceea—ce fusese hotărît, cinci una cel puţin uîn puterile Antantei înclină să trateze cu Moscova, armata poloneză continuă cu curaj să facă faţă armatelor roşii. Cu toate ofertele guvernului sovietelor şi cu toate că singura aproape a urmărit lupta, Polonia nu ,se arată de loc dispusă a depune urmele. In tot cazul, ea înţelege a negocia cu Moscova fără a se lasa impusă la comniţiuni şî cu siguraţa de a obţine garanţii. Vecini imediaţi de Ruşi, Polonii îşi dara seama exact de calitatea revoluţiunei ruseşti, şi e în acelaş sentiment ca poporaţiunea întreagă care înţelege ce înseamnă o pace cu naţiunea bolcevîstâ. Ea vrea să evite cu orice preţ o expansiune pe care o judecă ca fiind dezastroasa. Nimic nu învaţă mai, bine de cît acest manifest al partdulei socialist naţional polonez pe care’l publică „Robotnika şi al cărui tipat îi dăm în întregime : „Guvernul sovietelor, n’a combătut de cît imperialiştii din lumea întreagă“. El voia de asemenea să se impute prin violenţă ţărilor şi popoarelor cari s’au despărţit de Rusia şi care voiesc s sâ fie independente. „Astăzi, situaţiunea nu mai este aceeeşi. Invaziunea botcevistâ a fost respinsa de la hotarele Poloniei; soarta Lithuaniei şi a Ruteniei Albe va fi regulată prin o înţelegere a noianelor interesate. Statele baltice îşi consolidează independenţa lor. Viaţa reală are veleităţi de expansiune boleeviată cu privire la vechile „provincii“ ruse, devenite state libere. Toată frazeologia lui Cseeraru a schimbat această stare de lucruri, singura care interesează. „Una, de sigur, Polonia aspiră la pace. Dar Rusia socialistă o reclamă şi mai mult încă. Noi n’an văzut, în Rusia, de cît dictatură a comisarilor, de cît o teroare şi de cît o distrugere, noi n’am văzut aici o operă socialistă pozitivă, şi muncitorii aşteaptă acolo mereu libertăţile făgăduite.“ Felicitîndu-se din nou că viguroasa ofensivă a armatelor poloneze a respins bolşevismul din statele devenite libere, din vechia Rusie, celelalte ziare poloneze afirmă că nici o pace nu este posibilă dacă guvernul sovietelor nu părăseşte intransigența sa actuală. — In a doua şedinţă au fost examinate trei capete de acuzaţiune : — Afacerile Minotto, Lipscher şî Marx . Minotto este acel tânăr aventurier de-'gant şi poliglot care în 1914, încercă să stabilească o legătură între contele Luxbourg, ministrul Germaniei, şi d-l Josephe Caillaux. Că Minotto fu un agent boş, nimeni nu se îndoeşte, şi mai puţin încă acuzatul de astăzi. Dar, declară în substanţă acest din urmă, nu ştiam acest detaliu cînd „Contele Minotto“ mi-a fost prezentat în cea mai bună lume. Şi din tot ce a putut el povesti lui Luxbourg, eu nu pot fi responsabil de loc. Lipscher era pentru Caillaux o cunoștința mai veche. — M’am servit de el, spune fostul prim ministru, pentru că în momentul campaniei Calmette, mi-a dat arme pentru a apăra pe soția și onoarea mea. Când în plin războiu el mi-a trimes amanta sa, Thérése Duverger, în speranță de a încerca negocieri de pace cu Germania, am rupt orice relaţie cu el şi am informat de încercările sale guvernul, in persoana d-lor Briand şi Malvy. In ceea ce priveşte pe Marx (Mainhaim), comanditarul lui Duval şi Bonnet- Rouge, respunsul este identic. — Un necunoscut, declară acuzatul, s’a prezentat la mine, şi mi-a întins, fără a spune o vorbă, adresa lui Marx. L’am dat atunci afară şi nu l’am mai văzut. Astfel, fu în rezumat, sistemul general al apărarei cu privire la cele trei capete de acuzare. Acestea vor fi, bine ’nţeles, reluate şi discutate pe larg în cursul procesului. D. Leon Bourgeois, debutând într’un rol, pentru el foarte nou, a condus audienţa în mod sumar, dar cu gravitate, demnitate şi imparţialitate. Preşedintele Senatului se exprimă încet şi obosit. Osteneala sa pare, o clipă, să se fi comunicat acuzatului cam, de asemenea luă un ton confidenţial. Vechiul prezident de Consiliu, se exprimă cu uşurinţa sa obicinuită în vorbire. Gesturile sale epiuizează toată mimica : când înduplecătoarei, când oratorice şi largi, câteodată sacadate şi violente. La intervale se şterge pe frunte de sudoare. Un aprod îi aduce atunci repede pe o tabla de argint paharul cu apă tradiţional. Caillaux este încă tratat ca parlamentar în sala Luxemburgului! Dar judecătorii ? Un vechia cronicar al palatului observă : — Cum ascultă aceşti judecători! A ! nu sunt magistraţi profesioniști! Nici unul nu doarme!.. Alegerile generale in Bulgaria Sofia. — La 28 Martie se vor efectua în Bulgaria alegerile generale. Sobrania se va întruni la 18 Aprilie. — Senatul a amânat până la reforma electorală şi administrativă proectul din iniţiativa parlamentară pentru recunoaşterea dreptului de a pleda femeilor. Hotărârea Senatului este nedreaptă şi nerogică pentru că nu există nici o legătură între dreptul de a exercita o profesiune şi reformna administrativă şi electorală care implică exerciţiul drepturilor politice, electoratul şi eligibilitatea. Această hotărâre apare cu atât mai stranie cu cât se recunoaşte femeilor dreptul de a fi agregate şi profesoare la Universitate, intr’un corp care ar implica şi exerciţiul drepturilor politice, pentru că are deptul de a alege un reprezentant în Senat. Această hotărâre se consideră a fi şi o manifestare împotriva d-lui P. Bujor prezidentul Senatului, care încurajează o acţiune internaţională a feminismului pe teritoriul ţarei, d-sa fiind acela care a intervenit la „Fondapa Carol“ ca să permită unei streine ţinerea de conferinţe pentru emanciparea civilă şi pontica a femeei, conferinţe interzise de direcţia Fondaţiei, şi de autorităţi. — Familiile ofiţerilor (părinţi, fraţi şi surori) şi în general al tutor ostaşilor jertfiţi in marele război, pentru întregirea neamului, sunt invitaţi a adresa cererile şi reclamaţiile lor, in Iaşi, personal d-lui Colonel Adjutant Gherculescu la comandamentul garnizoanei (cazarma regi. 53 infanterie), pentru a le da orice informaţie şi tot sprijinul posibil, pentru ca organele militare să le vie în ajutor. — Direcţia regională revenind asupra dispoziţiunei anterioare, anunţă că trenul Iaşi-Galaţi va continua să circule in fiecare zi. — Ministerul de instrucţie a acordat „Cercului Didactic“ suma de 300.000 lei pentru construirea unui local propriu. — D. maior C. Ştefânescu-Drăgăneşti, numit al douilea ataşat militar la Londra, părăseşte mâine Iaşul, îndreptându-se spre capitala Angliei. D-l maior Stefânescu-Drăgăneşti este ataşat pe lângă d. Colonel Rosetti. — Azi la judecătoria ocolului, măcelarul B. Aiexandrescu din piața halei, a fost condamnat la 30 zile închisoare, pentru urtragiu adus d- lui dr. Zosin, președintele comisiei interimare. — Eri un automobil în care se găsea d. M. Wachtel, s’a ciocnit cu un vagon de tramvai. Automobilul a fost în parte sfărâmat. D. Wachter a scăpat neatins. — In localul şcoalei V. Alexandri, a avut loc ori o întrunire a unui grup de doamne din Asociaţiunea femenistă, in vederea organizări unei societăţi a „bunelor gospodina“ din Ţicăul de sus. Au rostit cuvântări d-nele Petroviei, Focşa, Zaharia, Petrea, Ştefănescu-Drăgăneşti şi Popovici. D-ha Popovici a fost proclamată Preşedinta nouei societăţi. Părintele Niculcea, protoereul oraşului a mulţumit d-nelor, pentru interesul ce-l pun în favoarea clasei muncitoare. — Eri fiind Duminica ortodoxiei s’a serbat patronul societăţii ortodoxe, a Femeilor române. La serviciul religios oficiat la Mitropolie, în prezenţa I. P. S. S. Mitropolitul, au asistat d-nele din Comitetul Societăţei Ortodoxe, în frunte cu Principesa Olga Sturza. Cu acest prilej, Părintele Niculea, protoereul oraşului, a rostit o predică interesantă, arătând multele neajunsuri de care a suferit biserica, şi care s’au sfârşit totuşi prin biruinţa credinţei. Arată rolul mare ce l’a avut femeia, la toate actele mari şi în toate nevoile, şi slăvind activitatea atât de rodnică a societăţei ortodoxe a Femeilor romane, îşi exprimă şi credinţa că astăzi mai ales, rolul societăţei e şi mai mare, căci are a lupta in contra ’ unor curente primejdioase, ce tind să pătrundă la noi. A urmat apoi o recepţiune la Palatul Mitropolitan. —1. P. S. S. Pimen s’a înapoiat Sâmbătă în localitate. Insă chemat de interese superioare, î. P. S. S. pleacă din nou mâine la Bucureşti. Azi, la ora11 a. m. a avut loc în Palatul mitropolitan o conferinţă a preoţilor. Şedinţa, în care s-au discutat mai multe chestiuni, a fost prezidată de I. P. S. S. Mitropolitul Pimen.