Mişcarea, martie 1920 (Anul 14, nr. 39-64)

1920-03-02 / nr. 40

A. D. Xenopol dispare a dou­a zi du­pă izbânda luptei pentru unitatea noas­tră naţională, căreia el i-a închinat u­­­riaşa activitate de cugetare şi idealism moral a strălucitei sale personalităţi. Dacă moartea lui A. D. Xenopol în­semnează, în împrejurările actuale, o pierdere ireparabilă—opera ramasă pe urma sa constituie un glorios simbol al culturei naţionale.—ascenziunea creatoa­re a spiritului românesc pe cuhrile fi­lozofiei şi ale ştiinţei..." Aparţinând generaţiei de intelectuali cari au stabilit, în a doua jumătate a veacului trecut, condiţiile de dezvoltare ale culturei noastre, Xenopol era che­mat să pună temelia studiilor istorice la noi, dându-le acel caracter de siguranţă şi autoritate care a deosebit, chiar de la început, activitatea sa ştiinţifică. In vremea când nu se ieşise din ro­mantismul istoric al lui Hâjdău, când studiul istoriei românilor se bucura mai mult de o caldă simpatie naţională a diferiţilor „istorici“, de­cât de cerceta­rea obiectivă, după izvoare neîndoelnice, a întregei sale dezvoltări,—Xenopol, care aducea, pe lângă inteligenţa sa superi­oară, o pregătire şi un spirit critic ne­obişnuite, a dat cea dintâi lucrare com­plectă asupra istoriei poporului român. Problema începuturilor poporului ro­mân, aşa de mult dezbătută pe vremea aceia, căpăta prin studiul istoric al lui A. D. Xenopol, o dezlegare, a cărei pu­tere documentară şi înlănţuire logică, sfărma măreţul eşafodaj pe care Rosier încercase să-l ridice, cu temeritate, peste nesocotirea drepturilor intangibile ale neamului nostru, în folosul maghiaris­mului brutal şi nesăţios. Dacă în ceia ce priveşte unele chestiuni istorice Xenopol—din lipsa documentelor şi a mijloacelor de informaţie—destul de insuficiente pe atunci—a formulat anu­mite judecăţi pe care istoriografia de mai târziu trebuia să le rectifice—lucra­rea sa asupra istoriei românilor, luată în întregul ei, rămâne, prin lim­peziciunea clasică a stilului în care este scrisă, prin vastitatea cadrului în care este studiată, prin continuitatea logică a unei argu­mentări ireproşabile—care face din ea o operă absolut unitară—cea mai valoroasă istorie naţională pe care o are literatura noastră istorică. Orice schimbări s’ar mai putea aduce, opera aceasta rămâne pentru totdeauna criteriul luminos de judecată superioară asupra desvoltărei istorice a poporului român, sinteza întregei noastre vieţi na­ţionale, desfăşurată înlăuntrul hotarelor etnice de aproape două milenii. Trecând de la istoria românilor la is­toria pragmatică a domniei lui Cuza- Vodă, pe care a restabilit’o în margi­nea ei fireşti—A. D. Xenopol şi-a în­dreptat apoi spiritul său pătrunzător în domeniul abstracţiunilor filozofice, isbu­­tind să închege intr’o ingenioasă gene­ralizare teoretică o adevărată filozofie a Istoriei, menită să fixeze în linii m­ai pre­cise caracterul ei de ştiinţă, să lămu­­rească sensul în care se poate vorbi de legile acestei­­discipline, determinând cri­­terile de întrevedere, a evenimentelor după probabilităţilor istorice dobândite pe calea comparaţiunei, , Stabilind că istoria se ocupă cu Studiul fenomenelor de succesiune, dând naștere seriilor istorice și că încercările, pe care le-au făcut sociologii de a crea legi is­torice „din contopirea într’o singura for­mulă a diferitelor clase de serii de dez­voltare asemănătoare"—­sînt viciate toc­mai de omisiunile pe care Ie comit atunci când, cercetând valoarea faptelor de suc­cesiune, neglijează deosebirile esenţiale dintre serii — A. D. Xenopol arată că metoda ce urmează a fi întrebuinţată de istorie va fi aceia a inferenţei. Această metodă deşi este considerată ca o anexă a inducţiunei este totuşi „fundamentul de construcţiune al tuturor adevărurilor suc­cesive“. Aceste probleme ale filozofiei istorice, pe care nu le putem trata într’un articol de gazetă dezbătute pe larg în lucrarea capitală a lui A. D. Xenopol „Les prin­­cipes fondamentaux de l’histoire“, au provocat discuţii în lumea învăţaţilor din apus cari, în cele din urm­ă, au trebuit să recunoască valoarea originalităţii teo­retice a operei şi înălţimea de cugetare a sociologului român.* A. D. Xenopol a vorbit la Sorbona, la Collége de France, a colaborat la ma­rile reviste străine și a dus dincolo de IN PERSPECTIVA ISTORIEI -Mi».—««»BHCsaizs^tów­*ef.T^ses«^W4BB«aMaaB3a!asszMVMaim*iMi­ma»i«aeWBfiiBHHi hotarele țărei, în lumea culturei apusene, numele poporului nostru, arătând că, dacă trecutul a fost pentru noi un ne­contenit zbucium şi ,o mare suferinţă e­­roică prelungită veacuri de-a rândul d­in clipa cea mare a regenerărei şi libertă­­ţei, din mijlocul lui s’au ridicat valori reprezentative care au ştiut să­ înalţe ştiinţa şi cugetarea românească până la nivelul civilizaţiei europene. A. D. Xenopol a fost un mare edu­cator al naţiei sale, un „adevărat bă­trân prin experienţă şi înţelepciune“ a poporului român. Viaţa lui se leagă zi de zi de viaţa însăşi a neamului nostru, din uit­rile cinei decenii—şi la împlinirea tuturor actelor naţionale care constitue, fără îndoială, cea mai elocventă manifestare a virtuţilor şi a energiei morale a aces­tui popor—rolul marelui profesor a fost tot aşa de hotărâtor ca şi făurirea u­­riaşei­ opere de ştiinţă şi cugetare pe care o lasă astăzi drept moştenire ge­neraţiilor viitoare. Când vremurile de acum cu atmosfe­ra tulburată de convulziunile inerente, dealtfel, ori dârei epoci de tranziţie, vor fi dispărut şi când pe plaiurile Româ­niei, pe care Xenopol a avut, în sfârşit, fericirea s’o vadă mare şi în veci unită, se va fi reînceput acea mare operă de reconstituire şi de progres naţional— aici, în laşul­­tuturor gloriilor trecutului şi a vitregei sale activităţi de netăgădu­ită mândrie pentru neamul său, va tre­bui să se ridice un monument văzut u­­riaşului, trecut astăzi dincolo de hota­rele vieţii. Va fi semnul recunoştinţei şi al aducerei aminte. VICTOR I AM­AND! Priviţi şi spre Moldova Pentru Direcţia G-rală a C. F. R. Moldova a fost provincia tuturor jert­felor. De la Unire şi până la răsboiul cel mare al reîntregim neamului, Moldova şi-a sacrificat cele mai vitale ale ei in­terese, ca şi avuţia, în interesul supe­rior al ţarei. Pe urma răsboiului, Moldova devenind adăpost armatei în retragere şi popu­laţiei refugiate, a avut de suferit pagube imense. In present o criză agricolă ameninţa grav populaţiunea întregei ţări. Ei bine, de aci din Moldova în cursul ultimilor săptămâni, s’au îndreptat spre Bucureşti câteva mii de vagoane de se­minţe, iar câteva trenuri mai sunt încă aproape gata de plecare. Cu toate dificultăţile enorme ce sunt de întimpinat, trenurile cu seminţe par­curg distanţa Iaşi—Bucureşti in maxi­mum trei zile, datorită stăruinţei şi ener­giei ce o depune Direcţia Regională a C. F. R. pentru facilitarea acestor tran­sporturi. Interes superior, interes comun, n’a­­vem nimic de zis. Dar Iaşul are o mod­stă pretenţii pe care o supune Direcţiei Centrale a C. F. R. şi anume aceia ca într’o măsură cât de redusă, să i se înlesnească cel puţin transporturile în legătură cu ali­mentarea. O Iaşul este ameninţat de foamete, iar transporturile privind piaţa comercială, au fost pur şi simplu suspendate. E de ajuns să menţionăm aci faptul că zilele trecute au plecat câteva zeci de cotiugare pentru a transporta mărfuri de la Galaţi la Iaşi. Ne place a crede că ecoul rugâmintei noastre va rasbi până la urechile celor ce trebue­ să audă. D. Homm­orat, ministrul Instrucţiunei din Franţa luând parte la şedinţele comi­­sianei învăţământului, şi-a dezvoltat pro­gramul pe care doreşte să-l aplice şi a insistat în particular asupra igienei şco­lare şi asupra dezvoltărei intelectuale in Franţa. Apoi a tratat expansiunea inte­lectuală în afară de Franţa: „Franţa, a zis dânsul, îşi pierde destinul dacă nu profită de ocaziunea unică ce i se oferă“. Arată apoi rolul pe care francezul poate şi trebue să-l joace ca a doua limbă, în ţările Europei orientale. Germania proiectează un imprenat la neutri Din Berlin se telegrafiază ziarulu „Le Matin“ următoarele : O serie întreagă de simptome permit de a constata că Germania este actual­mente pe cale de a face o viguroasă sforţare pentru a restabili situaţiunea sa economică. După studiul măsurilor pro­prii de a mări producţianea combusti­bilă şi tanagiul maritim, guvernul se si­leşte a­ îndrepta criza financiară. Experţii ţin numeroase conferinţe se­crete d­e comisiunea schimburilor. Zvo­nul despre un împrumut forţat care a fost de curând anunţat de către ziare, se desm­inte categoric. Tendinţa este de a aştepta pentru a se decide dacă este loc pentru a proceda la un împrumut. Acest împrumut, a cărui proect este pre­parat, va fi plasat in Sviţera precum şi la ceilalţi neutri. Nu va fi necesară form­a­ti­ul împru­mut în Germania, dar el va putea să consiste în garanțiile guvernelor pentru propii exportatori pentru produsele ex­pediate în Germania. Ecouri Interesantele essal-uri ale d-lui I. Botez, „Aspecte din civilizaţia engleză" şi „Studii şi Observaţii“ au apărut tntr’o a treia edi­­ţiune, In editura „Socec“ din Bucureşti. Volumele, elegant Imprimate, sunt prece­date de câte o nouă introducere In care au­torii­ prezintă probleme tratate cu atâta com­pet uită un raport cu situaţiunea de astăzi. „Aspectele din civilizaţia engleză“ ca şi „Studiile şi O­bzervaţiile“ Instituie o preţi­oasă lectură pentru pătura intelectuală. * „Moldova de la Nistru“ în nou­ număr a­­părut acum, anunţă instituirea unui concurs literar cu următoarele premii: 200 lei pentru cea mai bună povestire din viaţa poporului basarabean; 100 lei pentru o schiţare a Ba­sarabiei sub regimul ţarist şi un abonament gratuit şi operile scriitorilor basarabeni D. C. Moru­zzi şi Mate­ev­ici a celui care va in­dica cel mai vechili cântec popular basara­bean.* Reapariţia revistei „Viaţa Românească“ va fi precedată de un „Album“ care va cu­prinde portretele tuturor colaboratorilor re­vistei şi o privire critică-literară asupra ac­tivităţii desfăşurate în trecut şi asupra pro­gramului de activitate viitoare. „Viaţa Românească“ reapare în cursul a­­cestei­­luni. Pacea Polono-Rusă — Ce spune partidul sociaîîst-naţional polonez —■ Pe cînd bolcevîcii propun pacea Poloniei, pe cînd aliaţii se pregă­tesc să înceapă cu Rusia ceea—ce fusese hotărît, cinci una cel puţin uîn puterile Antantei înclină să trateze cu Moscova, armata poloneză con­tinuă cu curaj să facă faţă armatelor roşii.­­ Cu toate ofertele guvernului sovietelor şi cu toate că­ singura a­­proape a urmărit lupta, Polonia nu ,se arată de loc dispusă a depune urmele. In tot cazul, ea înţelege a negocia cu Moscova fără a se lasa impusă la comniţiuni ş­î cu siguraţa de a obţine garanţii. Vecini imediaţi de Ruşi, Polonii îşi dara seama exact de calitatea revoluţiunei ruseşti, şi e în acelaş sentiment ca poporaţiunea întreagă care înţelege ce­ înseamnă o pace cu naţiunea bolcevîstâ. Ea vrea să evite cu ori­ce preţ o expansiu­ne pe care o judecă ca fiind dezastroasa. Nimic nu învaţă mai, bine de cît acest manifest al partdulei socia­list naţio­n­al polonez pe care’l publică „Robotnika şi al căru­i tipat îi dăm în întregime : „Guvernul sovietelor, n’a combătut de cît­ imperialiştii din lumea în­treagă“. El voia de asemenea să se impute prin violenţă ţărilor şi po­poarelor cari s’au despărţit de Rusia şi care voiesc s sâ fie independente. „Astăzi, situ­aţiunea nu mai este aceeeşi. Invaziunea botcevistâ a fost respinsa de la hotarele Poloniei; soarta Lithuaniei şi a Ruteniei Albe va fi regulată prin o înţelegere a noianelor interes­ate.­­ Statele baltice îşi consolidează independenţa lor. Viaţa reală are veleităţi de expansiune boleeviată cu privire la vechile „provincii“ ruse, devenite state libere. Toată frazeologia lui Cseer­a­r­u a schimbat această st­a­re de lucruri, singura care interesează. „Una, de sigur, Polonia aspiră la pace. Dar Rusia socialistă o re­clamă şi mai mult încă. Noi n’an­ văzut, în Rusia, de cît dictatură a comisarilor, de cît o teroare şi de cît o distrugere, noi n’am văzut aici o operă socialistă pozitivă, şi muncitorii aşteaptă acolo mereu libertăţile făgăduite.“ Felicitîndu-se din nou că viguroasa ofensivă a armatelor poloneze a respins bolşevismul din statele devenite libere, din vechia Rusie, cele­lalte ziare poloneze afirmă că nici o pace nu este posibilă dacă guver­nul sovietelor nu părăseşte intransigența sa actuală. — In a doua şedinţă au fost exa­minate trei capete de ac­uz­aţi­un­e : — Afacerile Minotto, Lipscher şî Marx . Minotto este acel tânăr aventurier de-'­gant şi poliglot care în 1914, încercă să stabilească o legătură între contele Luxbourg, ministrul Germaniei, şi d-l Josephe Caillaux. Că Minotto fu un agent boş, nimeni nu se îndoeşte, şi mai puţin încă acuzatul de astăzi. Dar, declară în substanţă acest din urmă, nu ştiam acest detaliu cînd „Contele Minotto“ mi-a fost prezentat în cea mai bună lume. Şi din tot ce a putut el povesti lui Luxbourg, eu nu pot fi responsabil de loc. Lipscher era pentru Caillaux o cunoș­tința mai veche. — M’am servit de el, spune fostul prim ministru, pentru că în momentul campaniei Calmette, mi-a dat arme pen­tru a apăra pe soția și onoarea mea. Când în plin războiu el mi-a trimes a­­manta sa, Thérése Duverger, în speran­ță de a încerca negocieri de pace cu Germania, am rupt ori­ce relaţie cu el şi am informat de încercările sale gu­vernul, in persoana d-lor Briand şi Malvy. In ceea ce priveşte pe Marx (Main­­haim), comanditarul lui Duval şi Bonnet- Rouge, respunsul este identic. — Un necunoscut, declară acuzatul, s’a prezentat la mine, şi mi-a întins, fără a spune o vorbă, adresa lui Marx. L’am dat atunci afară şi nu l’am mai văzut. Astfel, fu în rezumat, sistemul gene­ral al apărarei cu privire la cele trei capete de acuzare. Aceste­a vor fi, bine ’nţeles, reluate şi discutate pe larg în cursul procesului. D. Leon Bourgeois, debutând într’un rol, pentru el foarte nou, a condus au­dienţa în mod sumar, dar cu gravitate, demnitate şi imparţialitate. Preşedintele Senatului se exprimă încet şi obosit. Osteneala sa pare, o clipă, să se fi co­municat acuzatului cam­, de asemenea luă un ton confidenţial. Vechiul prezident de Consiliu, se ex­primă cu­ uşurinţa sa obicinuită în vor­bire. Gesturile sale epiuizează toată mi­mica : când înduplecătoarei, când orato­rice şi largi, câte­odată sacadate şi vio­lente.­ La intervale se şterge pe frunte de sudoare. Un aprod îi aduce atunci repede pe o tabla de argint paharul cu apă tradiţional. Caillaux este încă tratat ca parlamentar în sala Luxemburgului! Dar judecătorii ? Un vechia cronicar al palatului ob­servă : — Cum ascultă aceşti judecători! A ! nu sunt magistraţi profesioniști! Nici u­­nul nu doarme!.. Alegerile generale in Bulgaria Sofia. — La 28 Martie se vor e­­fectua în Bulgaria alegerile generale. Sobrania se va întruni la 18 Aprilie. — Senatul a amânat până la refor­ma electorală şi administrativă proectul din iniţiativa parlamentară pentru recu­noaşterea dreptului de a pleda femeilor. Hotărârea Senatului este nedreaptă şi nerogică pentru că nu există nici o le­gătură între dreptul de a exercita o pro­fesiune şi reformna administrativă şi e­­lectorală care implică exerciţiul dreptu­­­rilor politice, electoratul şi eligibilitate­a. Această hotărâre apare cu atât mai stra­nie cu cât se recunoaşte femeilor drep­tul de a fi agregate şi profesoare la U­­niversitate, intr’un corp care ar implica şi exerciţiul drepturilor politice, pentru că are deptul de a alege un reprezen­tant în Senat. Această hotărâre se consideră a fi şi o manifestare împotriva d-lui P. Bujor prezidentul Senatului, care încurajează o acţiune internaţională a feminismului pe teritoriul ţarei, d-sa fiind acela care a intervenit la „Fondap­a Carol“ ca să permită unei streine ţinerea de conferinţe pentru emanciparea civilă şi pontica a femeei, conferinţe interzise de direcţia Fondaţiei, şi de autorităţi. — Familiile ofiţerilor (părinţi, fraţi şi surori) şi în general al tutor ostaşi­lor jertfiţi in marele război, pentru în­tregirea neamului, sunt invitaţi a adresa cererile şi reclamaţiile lor, in Iaşi, per­sonal d-lui Colonel Adjutant Ghercu­­lescu la comandamentul garnizoanei (ca­zarma regi. 53 infanterie), pentru a le da ori­ce informaţie şi tot sprijinul po­sibil, pentru ca organele militare să le vie în ajutor. — Direcţia regională revenind asu­pra dispoziţiunei anterioare, anunţă că trenul Iaşi-Galaţi va continua să circule in fie­care zi. — Ministerul de instrucţie a acordat „Cercului Didactic“ suma de 300.000 lei pentru construirea unui local propriu. — D. maior C. Ştefânescu-Drăgăneşti, numit al douilea ataşat militar la Londra, părăseşte mâine Iaşul, îndreptându-se spre capitala Angliei. D-l maior Stefânescu-Drăgăneşti este ataşat pe lângă d. Colonel Rosetti. — Azi la judecătoria ocolului­­, măce­larul B. Aiexandrescu din piața halei, a fost condamnat la 30 zile închisoare, pentru urtragiu adus d- lui dr. Zosin, pre­ședintele comisiei interimare. — Eri un automobil în care se găsea d. M. Wachtel, s’a ciocnit cu un vagon de tramvai. Automobilul a fost în parte sfărâmat. D. Wachter a scăpat neatins. — In localul şcoalei V. Alexandri, a avut loc ori o întrunire a unui grup de doamne din Asociaţiunea femenistă, in vederea organizări unei societăţi a „bu­nelor gospodina“ din Ţicăul de sus. Au rostit cuvântări d-nele Petro­viei,­ Focşa, Zaharia, Petrea, Ştefănescu-Dră­­găneşti şi Popovici. D-ha Popovici a fost proclamată Pre­şedinta nouei societăţi. Părintele Niculcea, protoereul oraşului a mulţumit d-nelor, pentru interesul ce-l pun în favoarea clasei muncitoare. — Eri fiind Duminica ortodoxiei s’a serbat patronul societăţii ortodoxe, a Fe­meilor române. La serviciul religios oficiat la Mitro­polie, în prezenţa I. P. S. S. Mitropoli­tul, au asistat d-nele din Comitetul So­­cietăţei Ortodoxe, în frunte cu Princi­pesa Olga Sturza. Cu acest prilej, Părintele Niculea, protoereul oraşului, a rostit o predică interesantă, arătând multele neajunsuri de care a suferit biserica, şi care s’au sfârşit totuşi prin biruinţa credinţei. A­­rată rolul mare ce l’a avut femeia, la toate actele mari şi în toate nevoile, şi slăvind activitatea atât de rodnică a so­­cietăţei ortodoxe a Femeilor romane, îşi exprimă şi credinţa că astăzi m­ai ales, rolul societăţei e şi mai mare, căci are a lupta in contra ’ unor curente primej­dioase, ce tind să pătrundă la n­oi. A urmat apoi o recepţiune la Palatul Mitropolitan. —­1. P. S. S. Pimen s’a înapoiat Sâm­bătă în localitate. Insă chemat de interese superioare, î. P. S. S. pleacă din nou mâine la Bucu­reşti.­­ Azi, la ora­­11 a. m. a avut loc în Palatul mitropolitan o conferinţă a preo­ţilor. Şedinţa, în care s-au discutat mai multe chestiuni, a fost prezidată de I. P. S. S. Mitropolitul Pimen.

Next