Mişcarea, iunie 1920 (Anul 14, nr. 114-137)

1920-06-10 / nr. 120

) AMOL , Pp. 120JOI 10 IUNIE 1920 50 Bani Jutast Mnentei ului:::::::::: 5ÎSisefi feßi *8 Redacţia şi Administraţia Î3$, Piaţa UttBS» Wo. 6. Otdet & Iwaro*: $—12 a. m. şi 3-6 p. m. Aminciuri şi Reclame Seî cete ÂţtţBH avasrestoase direct la Administraţia ziaratei, Iaşi Piaţa Unirei 6. Deasweiesae« prw toate agenţiile de publicitate. Apare zilnic ! Sub Direcjiunea unui cornitet de Redacție swAÄF'wf ' 50 Baef ii Noi am păşit înainte. Acest adevăr este necontestabil, dar am păşit înainte în mod inegal şi au rămas încă multe rele ale trecutului apăsător, care trebue să dispară. Aceasta trebue să fie năzuinţa noastră. Luptele dintre noi ? Dar în care ţară dimprejurul nostru şi mai departe nu sunt lupte ? Sic itur ad astra: astfel ajungem a deslega problema vieţei şi a vieţuirei. Acesta este rostul omenire!, ca să lupte continuu, până descoperă binele şi adevărul. Dar după vorbirea atât de animată a d-lui Iorga se cuvine să cunoaştem pe d. Iorga, întreg, nu numai pe jumătate. Noi îl cunoaştem numai ca vorbind şi scriind româneşte. D-sa este şi poliglot şi a scris şi în alte limbi. Intre altele d. Iorga a scris în limba germană istoria Românilor. Aşteptăm cu nerăbdare scrierea aceasta ca să învăţăm din istoria noastră apucături, cele bune, şi cele rele, pentru a ne feri de cele din urmă. In această carte însă tot, ce este bun se înegreşte, încât la fine din întregile năzuinţi ale neamului românesc rămâne «liniar monumentala personalitate a d-lui Iorga. In această scriere d. Iorga nu are simţimântul situaţiunei în care se află Patria noastră şi care a stors lui Alexandri, poetului redeşteptam noastre naţionale accentele cele mai dureroase, când el caracteriză acea situaţia neadresânduse poporului românesc şi zicându-i: „Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare“. Aceasta este situaţiunea în care ajunsesem în preajma anului 1848. Alecsandri a înălţat atunci glas puternic din trâmbiţa redeşteptare!. N’auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător, Ce să ’nalţă până’ la ceruri din a lumei * deşteptare Ca o lungă salutare Cătr’ un jalnic viitor Ah ! Treziţi-vă! Sculaţi toţi cu bărbăţie Ziua vieţii a sosit! Şi ne-am trudit şi de atunci necontenit muncim, trei generaţiuni dearândul ca să ne vedem patria pe care o perdusem, să lecuim rânile, ce acoperea întreg corpul nostru social, şi să intrăm şi noi în rândul popoarelor vii care înaintează în desvoltarea necontenită a omenirei. De atunci am eşit ca Lazăr din mormânt şi ara luat mai întâi rând între state şi popoare. Astăzi existăm ca popor liber şi ca Stat independent şi ca Stat cu rost, ca Stat aparţinând societăţei culte europene. Am intrat în sfatul ţărilor independente la gurile Dunărei, care ne aparţin astăzi nouă şi în marea conferenţâ de la Haga, a căreia ţel este a înfrăţi toate popoarele şi a apăra în mine justiţia eternă. Independenţa am căpătat-o luptând alăturea cu o puternică împărăţie pentru liberarea unui popor apăsat: independenţa am căpătat-o prin cumpăneala noastră politică care ne-a ridicat în opinia publică a lumii. In areopagul Statelor celor mari din lume, nu este unulsingur, care să ne fie ostil, toate ne sunt amice şi ne doresc binele şi fericirea. Şi ce drum au făcut ţăranii noştrii ? Din iobagi sau făcut oameni, cari şăd astăzi în Parlament, deşi în număr prea restrâns, dar stau cu vrednicie şi cu cuvânt cumpănit, ca şi mai culţi dintre noi. Avem în capul ţarei un suveran cu inimă înaltă, cu simţul datoriei adânc implantat în inima sa, cu o putere de munca, de cugetare, de cumpăneală, ochii ageri, cu mintea deşteaptă. Lumea Întreaga se uită la Regele Carol I cu respect şi cu Încredere. Noi cei ce simţim româneşte cu drept numim „Majestatea Sa” şi nu-i dăm epitetul timpurilor de înjosire „Mana Sa“. Despre acest progres, d. Iorga nu are nici o pricepere. „Redeşteptarea din 1848, luptele politice ale Unirei, munca titanică pentru a ridica din pulbere un stat respectabil şi viabil, lucrarea cea mare şi anevoioasă pentru a ne însănătoşa desvoltarea internă materială şi morală, progresele realizate, toate astea nu există pentru d. Iorga. Aşi fi dorit ca o asemenea carte să nu fi fost scrisă nici de un străin, necum de un român. Străinii au scris lauda redeşteptărei naţionale. Pentru d. Iorga nu are nici o pricepere. Daca este vorba de istorie, şi eu cunosc istoria noastră, şi am căutat, ca barbat de stat, să-mi dau samă de rostul ei, ca să-mi aşez şi eu ca cetăţean rostul datoriilor mele pentru patrie. Pentru studiul amănunţit şi necontenit al istoriei se formează bărbatul de stat, nu cu ochii împlântaţi în egoismul personal şi în admiraţia de sine, care ucid pe omul cel mai inteligent. Discursul d-lui Iorga a fost presurat de aprecieri neexacte, de expuneri pătimaşe de nepricepere istorică, şi de aceia oratorul a fost învăluit între confuzie asupra trecutului, prezentului şi viitorului. Am crezut de a mea datorie să protestez în contra ponegrirei poporului românesc şi a patriei mele de cătră un profesor de istorie naţională. Chiar chemarea noastră aci în Parlament este o dovadă că n’am perdut sentimentul datoriilor noastre şi că suntem conştienţi, că trebue să facem un pas înainte în desvoltarea noastră internă economică şi socială“. Am dat publicităţei această fidelă fotografie a d-lui Iorga, făcută de unul din cei mai de seamă om politic şi literat al acestei ţări, spre a i se da adevărata valoare d-lui Iorga de către studenţii săi, căci d-sa este profesor de istorie naţională, precum şi de cei necunoscători în materie de speculaţiune a opiniei publice de diferiţi saltimbaci de bâlciu, care s’au perindat pe scena acestei ţări de vre-o jumătate de secol, şi în acelaşi timp spre a servi de îndrumare celor ce fac politică în timpul de faţă. Ioan Dihiitrescu Un document politic ! istorică exceptie a Mai I. Coro - Portretul d-lui Iorga făcut în Cameră de D. A. Sturdza . O lămurire Zahărul adus de Comună are o culoare roşialică-murdară şi este foarte scump. Cetăţenii Iaşului Scump şi roş zahărul vine.— Insă lucru-i lămurit: Se 'nroşeşte de ruşine Că atâta s’a scumpit. Cric-Cisc • Brake-Notes Mântuirea“... blocului ! Ziarul „Mântuirea“ a început o serie de articole prin care ţine să facă dovada că „blocul“ pe care l-a susţinut în alegeri, a fost o absurditate. Argumentele plauzibile pe care le invocă în răspunsul ce ni-i adresează vor convinge pe cei mai fanatici susţinători ai acesta bloc de proporţia acestei absurdităţi. Succesul d-lui Iorga Apostolul „Neamului Românesc* d-l Neculai Iorga, care a luat-o razna în cîmpul politicei lui Moscovici—Lupu—Mihalache, a căzut în cel mai românesc centru din Ardeal, la Selişte. Apostolul se mângâie însă cu succesul pe care l-a obţinut la Galaţi, unde a fost ales de aceiaşi alegători cari au votat şi ales pe revoluţionarul M. Gheorghiu Bujor !... #1| AWd§ Situaţia Politică Lira DIR HD ! Ikim ii tiki mm — Prin telefon di la corespondentul nostru din Capitală — BUCUREŞTI. Ştirea dimsstimei din guvern a d-lui C. Argiţoianu n’a fost o surpriză pemra cercurile politice din Capitală în măsură a cunoaşte atitudinea ministrului de finanţe faţă de gruparea democrată a d-lui Take Ionescu. Deşi rremisiunea aceasta a fost desmînţită în cercurile guvernamentale, aceasta nu desminte însă şî atitudinea hotărâtă a d-lui C. Argioifenu de a s se opune ca orice preţ împotriva unei combensţiuni care ar aduce un guvern pe dl Take Ionescu, în această luptă surdă cine va isbati ? Primul ministru sau semi demisiotrcul ministru de finanţe ? * Conflictul persistă în acceiaş stadiu şi el este susţinut de deosebirea de vederi ce există între d-nii Averescu şi Argetoianu în chestiunea remanierei ministeriale. Dl Matei Cantacuzino este de partea, d-luî General Averescu. Această denotă şi mai mult nemulţumirea ce şi-a manifestat-o ministrul de finanţe la Iaşi faţă de atitudinea pe care d. Argetoianu a imprimato-o până astăzi, întregului cabinet. Dl Duiliu Zamfirescu— care trebue să plece din guvern—are motive să fie nemulţumite să se ralieze la acţiunea d-luî Argetoianu. * în consiliul de miniştri ţinut Duminică, dl Matei Cantacuzino a căutat să lămurească în mod definitiv chestiunea remanierei. Ministrul de justiţie a afirmat îra consiliu că d-sa consideră colaborarea c - d. Take Ionescu ca o chestiune de onoare. Dl Matei Camacuzino—pe lângă rezerva pronunţată faţă de dl C. Argetoianu—ţine a arata prin această consecvenţă, că menţine acordul ce încheiat la Iaşi între d-nii Averescu şi d-sa pe deoparte şiîntre d-nii D. Greceanu şi Ionaş Grădişteanu pe de aită parte, in vara anului 1918 * ■ . Dl Argetoia nu a răspuns la aceasta afirmând că o colaborare cu d. Tache Ionescu nu produce adânci nemulţumiri îa plăpândul „Partidul Poporului“.* Cu toate acestea hotărârea primului ministru este definitivă. Remanierea cabinetului se va face poate chiar la sfârșitul acestei săptămâni, cu cel mai târziu în ajunul deschidere! Parlamentului. Pe ziua de ieri s’a afirmat de persoane din anturajul guvernului, că în guvern vor intra d-nii T. Ionescu, N. Filipescu și D. A. Grecianu. PÃRERI ŞI FAPTE “,hamura“ Primim la redacţie, pentru prima dată, un volum mare, cu un cuprins bogat, un material literar, artistic, cultural şi de specialitate, alcătuit de scriitorii noştri, tineri sau mai în vârstă, cari s’au grupat în jurul unui singur şi acelaş ideal cari instituie programul revistei „Lamura“, înfiinţată în cursul anului trecut de către Al. Vlăhuţă şi I. Al. Brătescu-Voineşti. „Lamura" apare acum numai sub direcţiunea d-lui Brătescu-Voineşti, sub auspiciile Ministerului de Culte şi Instrucţiune. Deşi în esenţă revista urmăreşte activitatea socială, culturală şi pedagogică a învăţătorilor şi preoţilor,—în care scop se anexează suplimente speciale — „Lamura“ se prezintă în condiţiuni de aşa natură încât rămâne una din bunele noastre reviste literare. Având în jurul ei poeţi şi prozatori cunoscuţi—ca d-nii M. Sorbul, I. Filat, N. Crainic, N. N. Beldiceanu, I. Ciocârlan, profesori-scriitori ca d-nii I. Simionescu, I. Gavanescul, C. Meissner, I. D. Ştefanescu, precum şi publicişti de specialitate ca d-nii A. Bufcuioceanu, N. Ghica-Budeşti, Gh. D. Mugur, N. D. Ciotori.—„Lamura“ oferă în volumul lunar utr material de cultură aleasă care nu se adresează numai celor din învăţământ şi cler, dar însăşi marelui public cetitor. Dl. I. Al. Brătescu-Voineşti care dirijazâ această utilă publicaţiune cu o îngrijire ce se observă din modul cum e aranjată, spre variaţie, fie ce pagină, a trecut pare-se peste programul oficial al ministerului şi a dat „Lamurei“ un caracter de cultură generală. Astfel putem găsi în volumul ce ne soseşte acum o materie atât de aleasă : nuvela, poezie, studii pe estetică, istoriografie, note critice, fragmente din operele noastre literare de valoare, notiţe sumare asupra evenimentelor politice şi sociale din toată lumea, cronici literare şi ştiinţifice, etc. La toate acestea se adaugă interesantul material didactic şi economic conţinut în cele două suplimente de speciacialitate, destinate anume şcolii şi gospodăriei rurale. „Lamura“ mai oferă reproducţiuni artistice în supliment, şi un material aparte, pentru desvoltarea gustului pentru muzică, pictură şi arhitectonică. Nu ştim în ce măsură e răspândită această minunată „Lamură“. Noi o zărim pentru prima oară. In librării nu am găsit-o niciodată, deşi am căutat-o cu interes. S’ar impune ca această revistă, prin modul cum e alcătuită, să treacă peste cadrul în care se află, pentru că „Lamura“ este o revistă de cultură generală care trebuie să fie ca îndemâna tuturor setoşilor de artă, literatură sau ştiinţă de specialitate. ARALD Ecouri Academia Franceză a mai primit în sinul ei pe Joseph Bedier, filolog apreciat și pe Andre Chevrillon, nepotul lui Taine, autor al mai multor descrieri de voiaj. * Gorki, fost pe vremuri „vagabond“ el însusi a înființat in Rusia case de cetire speciale pentru vagabonzi. * O statistică recentă arată că în România veche avem o întindere totală de 7 milioane de codrii care ar valora 40 miliarde lei. 4. La Siracuza s-au făcut experienţe reuşite, fapficăndu-se ciorapi din fibre de lemn. Ciorapii aceştia sunt trainici şi uşor la purtat ca şi ciorapii de matasa. * In Armenia sunt 14 parohii cu cerc parohial, cari până azi au fost înfiinţate de românii emigraţi peste ocean. * Aviatorul Artur Witten care a trecut Atlanticul în zbor, proedeaza un ocol al pământului in aeroplanul său. * Artistului Niculescu Bassu cunoscut ieșenilor, se află la Lisabona unde repurtează succese frumoase în „Mefistofel“ și nn „Bărbierul de Sevilla“. Mizma let Petrograd Petrogradul nu mai are de cât a cincea parte din populaţiunea de dinnaintea războiului. Din toate fabricile din Capi ■ tală abia 5 la sută dacă mai lucrează. E imposibil de a se arăta cât de mult s’a scumpit pentru toţi, viaţa, afară mimai pentru comisarii guvernului sovietic şi pentru speculatori. In ianuarie, viaţa ajunse atât de scumpă încât aproape nu ajungea 60.000 ruble cuiva pentru a nu muri de foame. Astăzi e şi mai scump traiul. Cele mai mari salarii primite de lucrători şi funcţionari nu depăşesc suma de 8.000 ruble lunar. Nu se rămâne decât să-şi vândă puţinul ce-l mai au, sau să se dedere la furturi pentru a nu muri de foame. Furturile cauzate din foame, sunt lucru cu totul obicinuite. Nu există în Petrograd nici lemne nici petrol, şi curentul electric nu este dat de cât de patru ori pe săptămână. Gazul de asemenea lipseşte. Conductele de apă sunt stricate şi populaţia se serveşte de apa din Neva sau din canaluri. A zecea parte numai din tramvaiuri circulă, dar nu în toate direcţiunile. Abia au mai rămas la Petrograd o sută de trăsuri. Circulaţia pe străzi e redusă la minimum. Magazinele sînt aproape toate închise, librăriile, florăriile şi bijuteriile sunt deschise şi fac afaceri, mai ales cele din urmă,căci obiectele de aur, cu 35 carate se vând cu preţuri fabuloase. In spitale bolnavii sunt culcaţi pe podele, înveliţi într’o cergă, şi căldura cea mai mare din aceste săli de spital n’a depăşit 3 grade. In viaţa privată a lucrătorilor, cea mai mare injurie este de a fi tratat de „bolșevic“. Astăzi nu numai că nu se mai râde la Petrograd, dar chiar s’a perdut obiceiul de a surâde. Informaţii . Congresul partidului naţionalliberal din oraşul şi judeţul Iaşi ce se proedase pentru Duminica viitoare nu va mai avea loc. Aceasta intra cât şeful partidului liberal din Iaşi, d. G. G. Mârzescu se află de câteva zile indispus, in urma unei răceli contractate în drumul Bucureşti-Iaşi. Scopul principal al plecărei d-lui M. Negruzzi la Bucureşti este acela ca Primăria să poată răscumpără uzina de electricitate, nu cu 11 ci cu 13 milioane lei. Am dori să ştim dacă întreaga administraţie comunală este de acord în această privinţă şi dacă specialişti de autoritate s’au pronunţat asupra stărei actuale a instalaţiunilor uzinei evaluând’o la fantastica sumă de 13 milioane lei. — Administraţia Comunală a refuzat să due zahtar cooperativelor orăşeneşti. Una dintre aceste cooperative a fost refuzată sub pretext că «... „liberală1. Am dori sa ştim dacă aşa zisul serviciu de aprovizionare condus de d- L. Boia şi de fostul comandant de coride Mihalcea este un serviciu cu caracter politic. — Provocaţiunele bandei lui Ghelerter şi Tanasă continuă. Alaltăeri S. S. preotul I. Popescu de la biserica sf. Andrei a fost împiedecat să-şi ţie predica de Duminică, de cătră câţiva huligani din clubul de Ghica- Vodă. Din îndemnul cui? Al lui Tanasăsau al lui Gheierter ? — D. C. Pruşan casierul fabricei de tutun din Iaşi a fost trecut la direcţiunea regională a monopolului, în calitate de şef al biuroului de ordonanţare. Postul de casier al fabricei a fost încredinţat d-lui Virgil Georgescu. Numărul studenţilor cari vor pleca la Grenoble, pentru a urma cursurile de vacanţă, va fi mai redus, căci ministere nu a acordat decât suma de 100.000 iei, în loc de 200.000 cât se credea.