Mişcarea, august 1920 (Anul 14, nr. 164-187)
1920-08-01 / nr. 164
~^v 50 Bani țj, :—....—— ¥xse ts L&...........* * * _ tfjBtJ»* •* « « 4 '0 8 « fM tea................... . . . . » tat m 4» M 2n@» S»a s3 Aasss’^fetr^lf» AmmcfaiH sl E«ttmt fegi PSsf* 9lM **. i. &tfsí? 44 Stana« &-~Ö a. «. ?! 3—§ a. JH DUMINICA 1 AUO ST 192ö Se 50 B»ni ÍÉFÉte ÉfgfÉ frjfe In tpocde tulburi, când mişcările sociale se produc ţâra alte cauze de cât starea generală de nemulţumire a societăței — pmtru a se prntâmpina complicaţiunile care pot deveni primejdioase, guvernele au datoria de a asigura buna funcţionare a statului, prin luări a tuturor măsurilor de conservare și de aparare a ordină existente. Evident că preîntâmpinarea conflictelor sociale nu se poate îndeplini în condiuni satisfăcătoare decât atunci când guvernul se hotărăște pentru o largă legiferare, menită nu numai să asigure dezvoltarea normală a statului, dar să realizeze şi acea justiţie socială, care reclamă o solicitudine cu atât mai îndreptăţită din partea conducătorilor, cu cât se dovedeşte importanţa decizivă pe care acest deziderat imperativ al mulţimelor o are în asigurarea progresului şi a democraţiei triumfătoare astăzi Ceia ce se petrece la noi de doi ani încoace nu este numai o consecinţă a războiului care a întins hotarele ţarei şi la apus şi la răsărit, dar este urmarea inevitabilă a unei desvoltări sociale pe care nimeni n’o putea împedica. Chemarea la viaţa politică a ţărănimei prin acordarea sufragiului universal — a impus realizarea urgentă a marei reforme sociale a expropierei şi a împroprietăriră, fără de care nu se poate asigura un echilibru social durabil şi, mai cu seamă, nueste posibilă o nomaiă funcţionare a statului. Problema agrară este pentru statul român de trei decenii o problemă mereu de actualitate—şi dacă, sub regimul vechilor colegi cenzitare, se putea amâna rezolvarea ei, fără consecinţe imediate, dacă atunci când autoritatea statului avea altă expresiune şi alţi factori de sprijin, decât astăzi — se putea acoperi caracterul urgent pe care îl avea această chestiune, prin legi de circumstanţă—care erau totdeuna simple paliative—, în împrejurările de acum, când ţărănimea a a început să-şi dea seamă de valoarea sa politică şi ,când posedă—mijlocul de manifestare a puterii sale incontestabile—orice tergiversare, în înfăptuirea defnitivă a acestei reforme, slăbeşte prestigiul şi puterea statului, încurajând acţiunea acelora ca ei nu înţeleg să cruţe de loc ordinea socială existentă. Prin urmare, datoria guvernului care deţine conducerea statului şi care, prin faptul acesta, este responsabil de păstrarea şi apărea autorităţei pe care trebuie s’o aibă statul—este, de a procede cât mai repede la îndeplinirea reformagrun—care ne poate garanta o desăvârşită ordine la sate şi care ne poate da forţa decisivă, pentru preîntimpinarea şi stăvilirea pornirilor revoluţionare a minorităţii proletare de la târguri, tiranizată de anarhia bolşevică a câtorva aventurieri cari nu au nimic de pierdut. O clasă ţărănească îndestulată, stăpână pe pământul de care ara nevoie, cu un spirt de conservare individualistă atât de puternic — înlătură orice pericol revoluţionar şi acţunea statului se poate sprijini pe forţa ordonată şi productivă a celei mai numeroase şi mai viguroase pături sociale a ţarei. * * * Reformele necesare Dentru a se ajunge la acest echilibru social, nu se opuse numai la rezolvarea problemei agrare. Statul actual pe care socialiştii îl critică cu atâta asprime şi nu-i dau nici o importanţă, condamnări dar la o perie sigure,a trebuit sa facă dovada deplină a capacităţei sale de legiferare, îmsuşindu-şi toate reformele pe care le reclamă nu numai democraţia înnaintată de astăzi, dar nar nevoiile sociale pe care nimeni nu le mai poate contesta. De acela reforma impozitului progresiv pe venit este tot atât de urgentă şi de importantă, pentru asigurarea crimei şi a dreptăţii, ca şi reforma agrară. Trebue să se termene cât mai curând cu numul acesta inegal, inechtabil şi primejdios, care impune aceleaşi obligaţiuni şi celor avuţi şi celor săraci. Fiecare să contribue la crearea veniturilor în proporţie cu starea sa materială. Nu se asigură, astfel, numai refacerea financiară a statulul, dar se dă s.:. sufacţie justiţiei sociale care trebue să călăuzească, în chip real, întreaga acţiune a conducătorilor. Reforma muncitorească—înfăptuită în spiritul nevoilor constatau şi a ideilor democratice de care, dealtfel, se face atâta caz—ar complecta opera de transformare internă, înătrând orice diversiune primejdioasă. Şi, atunci, evident, orice agitaţii revoluţionare ar primi răspunsul drastic al STĂRILOR DE FAPT, care, asigurând satisfacerea deplină a intereselor colective, măresc şi intensifică forţa de reprimare legală a statului depozitar al dreptăţei sociale şi apărător al ordine! naţionale. * * * Nsî există alte mijloace de luptă împotrivii demagogiei şi la acţiune revoluţionare—decât opera pozitivă a guvernului, care reprezentând statul, trebuie să facă dovada perfetriporie a resurselor des trsn&formere pe care statul actual Se sare la îndemână şi le tanlizează fără şovăire pentru pisnnsrea neatinsă & autorităţei sale. Niciodată nu s’a simţit mai mult ca acum nevoia unii legiferări urgente şi a cui energii pozitiva din partea guvernului—cara trebie să salveze nu mimai ordinea socială, or șî autoritatea superioară a statului octutdl. V. I. EDILITARE Comuna şi Traumele După cum am anunţat la timp, administraţia comunală a preluat ambele uzdu , ale tramvaiului şi luminei elactice. Din spirit de economie, d. M. Negruţi a unificat ambele administraţii punându-le sub aceiaşi direcţiune technică a dlui inginer Votansehi. Aştstând să vedem ce se va face pentru asigurarea luminei electrice pentru timpul ternei, vom constata că sub noua directivă, tramvaele electrice circulă nu mai lene, dar mult mai prost ca înainte. Numărul vagoanelor care circulă astăzi este redus aproape la jumătate faţă de numărul vagoanelor cari au circulat acum câteva săptămâni Din acrată cauză publicul nu poate fi des mt, aglomeratuima e întotdeauna mare şi circulaţia se face cu mari întârzieri. Cetate e şi mai Interesant e faptul că încasările sufere şi ele enorm de mult, având in v den că pe toate tineltmu-ireală dicât în total 8 sau 9 vagoane. Altun a mai releva un fapt extrem de important: Cănuia a preluat uzina tramvaiului fără proces verbal de constatare sau fără inventar specificator, cum se obinuește la orice trecere a tanei averi dintr’o mână în alta. panouri Academia Franceză, în composiţiunea de azi, numără: 8 romancieri, 3 poet , 6 actori dramatici, 3 critici, 4 istorici, 2 filosofi, 3 militari, 2 preoţi şi 7 oameni politici. Lipsesc: pictorii, muzicanţii, arhitecţii—ca să relevăm numai specialităţile artistice. Cercetări recente au dus la descoperirea a două lucrări postume, inedite, ale lui I. L. Caragiale. Este vorba de o dramă Intr’un act „Făclia de Paști“ după nuvela cu acelaș nume și de o comedie intitulată „Articolul 20“ care urmează a fi reprezentate în cursul nouei stagiuni teatrale.* Sculptorul Barcă a terminat monumentul în amintirea eroilor dinOdobești. Monumentul va fi inaugurat în cursul lunei viitoare.* Problema natalităţii e la ordinea zilei. O asociaţie intitulata „Renaşterea Cetăţilor* face intre altele următoarele propuneri pentru intensificarea natalității: Cinstirea familiilor numeroase. * Dotarea obligatorie de către stat a familiilor numeroase. Vot plural familial. rKMIVlMiVrtKIOUUrtOi Guvernul şi Funcţionarii — Să se recunoască funcţionarilor dreptul de asociaţiane — Am an lizat ieri deosebirea dintre sindicatele naţionale şi sindicatele roşie, combătînd grevele în general şi în deosebire gravele din serviciile publice. Pron njându-ne hotărât în chestia grevelor nu emecţt lss & contesta dreptul de revendicare a diferitelor categorii soci-Ic după cum nu putem admite ca guvernul &ă conteste funcţionator dreptul de î^o-'.l-ţie. Nu admitem guvernului dreptul aceste, căci actul în sine trădează o totală necunoaştere a spiritului vremi. In ziJe noastre nu se poate accepta credinţa că &'ar putea împiedic® dreptul de asociaţiune. De acest drept au uzat funcţionarii şi sunt asociaţii ni e&nu exilă de fapt—unele având calitatea de peroană juridică. * Tărâmul pe care se pune guvernul de szi e fals, neconstricţional, nedrept şi nepolitic. Guvernul are o singură datorie: nu de a a suprima sindicatele, ci de a reglementa organizarea şi fucţionarea lor. Guvernul ar® datoria de a încuraja sindicatele de ordine—cari sunt sindicate naţionale,— singurele pa cari se poate susţine ordinea înst fel, şi să fie foarte energic faţă de sindicatele roşi, cam nu sunt decât organizaţii politice, revoluţionare a căror luptă este dusă direct împotriva statului. Nu putem aproba gestul guvernului de a refuza să strieze vorbă cu reprezentanţi funcţionarilor de a asculta doleanţele lor şi de a resolvi chestionele, acolo unde au dreptate. Nu putem aproba Interzicerea congresului funcţionarHor, întrucât starea de asediu a fost ridicată şi se aplică două regimuri deoebite : un.il riguroa pentru funcţionari, şi altul de toleranţă faţă de sindicatele revoluţionare şi faţă de agitaţiile anarhice a ale unora dintre partidele politice. Note Tirania clasei capitaliste..... Acesta e strigătul de alarmă, duşmanul împotriva căruia nici o armă nu este de prisoa,raţiunea întregei lupte pe care proletariatul, asfixiat de marxism şi de comunism doctrinar, o duce cu o vigoare, uneori, atât de expresivă. De fapt însă o clasă capitalistă omogenă nu există. Toată dezvoltarea istorică a popoarelor civilizate ne arată, înnăuntrul aceleiaşi clase, un mare număr de grupări cu interese distincte, prin urmare nu numai două clase sociale cum spune marxismul,ci o variaţie care impune vieţei soloale un ritm care scapă formulărilor teoretice lipsite de sprijinul realităţilor. Inegalităţile sociale sunt consecinţa diferenţierelor sociale inevitate. Aceste Inegalităţi au existat şi există în toate societăţile omeneşti. Chiar cele mai primitive nu erau lipsite de aceste diferenţiari— pe care trecerea vremei ie-a precizat doar mai bine. Şi pe atunci nu se ivise Marx şi nu se ajunsese la ceiace se numeşte astăzi, cu destulă impetuozitate regim capitalist. * * * Dintre socialiştii francezi şi germani a fost o luptă care n’a făcut dovada numai a distincţiei ci că există, cricînd, între naţiuni şi a intereselor naţionale care trec dincolo de interesele de clasă,—ci a provocat o adîncă şi legitimă nedumerire la toţi acei cari urmăresc mişcaera socialistă. Germanii spun că „socialismul ar fi dispărut dacă n’ar fi fost regenerat prin geniul lui Marx şi Engels Aceasta însemnează că socialismul nu are baze reale în evoluţia ideilor şi’nmişcarea economică, pentrucă sau este vorba de ceva necesar care răsare din însuşi mersul vieţei sociale şi atunci, socialismul, orice s’ar fi întâmplat sau s’ar putea întâmpla, trebuie să trăiască; sau este, pur şi simplă, o înjghebare artificială, o felsificare a situaţiilor economice—şi atunci este indiferent pentru rezultatul final dacă se năştea Marx şi Engels pe pămîntul Germaniei, unde se pretinde că a înflorit adevăratul şi singurul socialism. Dar nu se poate nega deosebirea între socialismul francez şi cel german—care nu exista atîta pe tărîmul abstracţiunilor cit există pe, cellalt tărîm, singurul adevărat, al realităţilor naţionale. Vyc. LA MOSCOVA? In numărul de astăzi „Socialismul“ public un articol în jurul plănuitului congres socialist de la Câmpina, care a fost amânat. Ziarul socialist, căutând a seziza cauzele cari au determinat amânarea congresului la Câmpina, face din nou declaraţiunea că „partidul socialist“ este decis a trimite delegaţi la Moscova pentru a face declaraţiuni oficiale că se afiliză la a 3-a internaţionala. Oficiosul socialist dă astfel dovada că directiva partidului nu o va putea impune concepţia socialistă a d-lui Grigorovici, ci singurul conducător rămâne tot doctorul Racovschi, care întreţine şi conduce mişcarea comunist-revoluţionară prin agenţii săi împărţiţi în ţară. De la HidioBasarabia Eram in una din zille trecute pe peronul gării din Ungheni- Basarabul când iată înaintea-mi mai mulţi elevi de la L - dul I. din Chişinău. Câţiva din ei trau îmbrăcaţi în uniformă rusească iar pe nasturi strălucind pajura neagră moscovită. "Vorbeau între ei ruseşte. Mă dau în vorbă ca unui diagi ps care l cunoşteam, fiul unui neaoş român din judeţul Bălţi. — De ce, tinere, nu-ţi schimbi macar nasturii cu pajura rusească ? Doar acum suntem ţaţă românească, liberă şi independentă, nu mai suferim jugul muscă iesc cum i’am suferit noi românii basarabini lar ani. — Nu găsesc alţi nasturi şi de aceia sunt nevot să-i port pe aceştia, răspunde elevul. — Foarte bine, dar ai putea atunci să acoperi cu un postav nasturii numai să nu se mai vadă pajura musăliaşă. Alunii tânărul elev încea să-mi vorbească ruseşte, căutând sa mă convingă că nu nici un rău dacă ■ mai pun turn amintirea vremurilor trecute de sub dom naţiunea rusească. I-am expicat tânărilui, că astăzi, când suntem cu totul scăpaţi de robia mascordă, când suntem o ţară românească întregită, e o ruşine ca să nu vorbim limba noastră pe care ne-a laset-o părinţii din părinţi. Eevul îmi răspunde că aproape toţi colegi. Fiul de la Liceu vorbesc între dânşii ruseşte ca şi cum le-ar fi ruşine de limba românească. S-. vide de aici cât îi putem că a fost propaganda rusească în Basarabia şi cât au lucrat ruşii ca să disnoţionalîzize poporul român. Cu toate acestea, poporul nostru românesc, e foarte dispus să revii şi-ş dă perfect stama că ocupaţia ursească cu toată sfâşnicia el de a distrage ori ce simţimânt românesc, n’a putut reuşi pe deplin. Românii basarabeni, imediat ce s’au văzut scăpaţi de roba muscălească, ş’au venit hi fire, şi caută acumă înlăture cu totul ori ce urmi di tuffleriem. Românii noştrii de aici vorbesc româneşte, şi dacă pe ici colo mai întâi neşti câte unul care nu poate să ude trecutul, şi continuă a vorbi şi cugeta russsm, să sperăm că şi aceasta va dispare în curărd. , Şi trebue să spun, cu mare păr re di ir'âa, că preoţii noştri, in cea mai mare parte, sunt foarte pătrunşi de rusificare şi privesc liberarea Basarabiei ca o nenorocire. Să nădăjduim iar, că in curând şi a- Cista se vor convinge, că Basarabia e pământ românesc şi Românii de acolea oricât au suferit jugul moscovit, astăzi când sunt scăpaţi de acest jug, trebue să-şi întoarcă privirie şi inima spre patria mamă. Dar asupra acestei chestiuni vom mai scrie: Nichita Mocanu PARERI ŞI FAPTE Iar „bojdeuca“ lui Creangă In toiul luii.ct. Hunelor atât de pasionate ce urmează în Parlament, s’a» ridicat un glas izolat şi a pus întrebarea: ce s’a făcut cu fondul destinat de foştii membrii ai Parlamentului tecut, pentru restaurarea casei lui Ion Creangă din Humarist ? Şi atuncea s’a respins—tot în Parlament—că suma colectată există şi că ea va fi întrebuinţată pentru scopul destinat. Este deci oportun să amintim că din aca sumă o parte a fost defalcată pentru bojdeuca lui Creangădin Tipul de Sus—bojdeucă care deşi restaurată în cursul anului 1918, este ameninţată acum s se prăbuşească din nou, din cauza terenului fugitiv. Intr’una din dupâ-amezile recente, în tovărăşia d-lui N. A. Bogdan, prietenul şi admiratorul lui Creangă, am vizitat faimoasa Bojdeucă. Nici o inscripţie nu arată că în bordeiul acesta a locuit cândva marele prozator. Intr’o singură cameră—din dreapta—se află: bustul lui Creangă executat de sculptorul Hette, tabloul membrilor „Junimei“ literare, două portrete de ale lui Creangă, un vechi exemplar din „abecedarul“ său și două picturi. Atâta tot. Dacă avem într’adevăr dragoste pentru trecutul măreţ al Iaşului, se impune ca: bordeiul lui Creangă să fie de îndată consolidat, să se aşeze o placă cu o inscripţie comemorativă, să se deie strazei care coboară spre „bojdeucă“ o numire care să atragă atenţiunea trecătorilor, iar în ce priveşte odaia lui Creangă, să se aşeze tot ce există relativ la marele prozator , toate ediţiile sale, studiie crltce despre ei, şi în genere tot ce s’ar referi la viaţa şi opera artistului ţăran din Humureşti. Aceste propuneri se supunem comitetului însărcinat cu conducerea şi păstrarea celebrului bordei din Ţicău. ARALD er Informaţii Schimbul coroand’.Tr.—Schimbul coroanelor — ca şi al rublelor şi moneda Bârnei Generale—se va face prin Banca Naţională şi administraţiile financiare, iar în cadrţ la primăriile rurale. Cursul de schimb nu a fost stabilit. Guvernul a luat măsuri ca să nu se introducă în ţară studile mari de ruble şi coroane, pentru a evita specula. — Eleva şi elevele şcoalei normale din Cernăuţi au sosit aseară în localitate. Au fost gazdaţi la câminarlie studendaiţeşti. Esursioniştii au vizitat principalele insttuţiii şi în astăseară părăsesc localitatea. — Din Slănicul Moldovei. Persoane care au vizitat staţiunea Sinicului din Moldova, ne comunică făptui că această minunată staţiune nu e de remarcat,— atât de mult a suferit pe urma războiului. Actualmente se află multe persoane care s’au refugiat în timpul verei. Se resimte însă lpsa de case şi scumpetea alimentelor este enormă. — Deblocarea liniilor pe distanţa Bărboşi—Buzeu poate fi considerată ca sfîrşită. Restricţia încărcărilor însă va continua în urma comunicărei direcţiune la regionale din Bucureşti, din cauză că liniile în regiunea acestei direcţiuni sunt complect blocate. REFTENIREA BEREI Dl. maior Orleanu delegatul guvernului pentru combaterea speculei va face astăzi o anchetă la fabricele de bere din localitate pentru a stabili preţuri nortale la bere. Se asigură că faţă de toleranţa de care s’au bucurat fabricanţii pănă in prezent, aceştia au realizat câştiguri fantastice. — O telegramă sosită ori direcţiunea liceului naţional din localitate, vesteşte că ministerul a hotărât ca cu noul an şcolar să fie reduse pentru fiecare clasă câte 4 ore pe săptămână Astfel la liceul naţional se va realiza o economie de 46 ore. Mare parte din profesori vor avea 8 ore pe săptămână. Profesorii vor fi convocaţi pentru a fixa nou orar.