Mişcarea, august 1920 (Anul 14, nr. 164-187)

1920-08-05 / nr. 166

•—tv. 50 Bani Ite­m «.«.*■ tom... TM to .... m s®f? fl&'i® m. msmmm **mar m AetiMAiSss «ft­­#* ta» « Sfe fel 2» de ta fess­!Sp M II* tetmpdtea șl Redăm« fefțâ» flafa Bata* I ©«te * JOI 5 AUGUST 1920 Bani I Apare silnic ■ S* P»t«w* ** *«S*P*»t 8TOKIW|»1W!* 1 8»CÎ ia Mî®S- } r­&n»r*kH*-*** wwl fc­wt ®—£2 a. se. si j riMntțta ajwafeâ, Jnsf Piața osufeei ®. I w'i“ Dw^C^ăSfiea «T»«l CWÎt4 ! ». «. ! DwaawwK»«* pr'ta t^x­ afe* agențiile de porcScState. j «* K®C3Cjî« fel „sacifllagis" d-lui licit. Pentru unele categorii de oameni po­litici­—şi, în special, pentru grupările im­provizate, care îşi caută, grăbite, un joc in viaţa publică—există un sistem de ju­decată a fenomenelor soziale, care se concentrează în formule, quasi dogma­tice, împotriva cărora, nu protestează numai conştiinţa morală a societăţei, dar se ridică însăşi dezvoltarea vieţei so­ciale. In această direcţiune este extrem de edificatoare atitudinea aşa zisului partid ţărănesc, faţă de reforma agrară şi e­­lectorala, astăzi, intrate pe calea infăp­­tuirei definitive. Acest „partid“, prin glasul „şefului“ său, fiind nevoit să recunoască existenţa reformelor, neagă orice merit partidelor istorice în pregătirea şi rezolvarea lor, concentrând explicaţiunea lor cauzală, în formula îndrăzneaţă că „singur timpul a determinat şi a înfăptu­i exproprirea şi votul universal, fără nici un merit“ şi fără nici o contribuţie din partea a­­celora care au condus ţara. In jurul acestei declaraţiuni, care nu este de­cât o patentă falsificare a rea­­lităţei, se face tot zgomotul şi se ridică toate imnurile pentru un succes parlamentar, care poate să dove­dească unele însuşiri de tribună ale cl­iei Mihalache, dar care nu are nici o le­gătură cu adevărul asupra paternităţii reformelor şi nici cu evoluţia pontico­­socială a ţărei noastre. * * * * * Teoria aceasta că timpul aduce şi im­pune reformele necesare unei societăţi, nu este însă de­cât un mijloc de luptă al partidului ţărănesc, căruia îi lipseşte complict trecutul, iar prezentul nu­­ poa­te da altă autoritate de­cât acela care izvorăşte din demagogie şi exagerare. Dar pe cât este de utilă şi de fireas­că această teorie pentru tacitca d-nului Mihalache, pe atât este de neîntemeiată şi de nedreaptă—când este raportată la viaţa noastră socială pe care pretinde a o condiţiona şi a o explica. Timpul este, fără îndoială, un dement esenţial in producerea transformărilor pe care o societate omenească trebuie să se primească în dezvoltarea ei. Timpul este cadrul în care se desfă­şoară evoluţia istorică a unui popor. El fixează limitele până la care utilitatea şi valoarea practică a instituţiilor sociale şi politice se dovedesc a corespunde ne­cesităţilor curente. El arata cât poate dura o alcătuire socială izvorâtă din a­­numite concepţii devenite apoi, în urma ulnui mare eveniment—cum ar fi de pil­dă, o revoluţie — criterii de activitate generală a societăţii. El stabileşte rezultatele experimentă­rilor politico-sociale pe care le fac di­feritele sisteme de guvernământ în viaţa statelor. Când instituţiile unei epoce se dove­desc a nu mai corespunde cerinţelor, schimbările necesare nu se produc ins­tantaneu, nu­mai pentru că timpul le re­clamă. Reformele, care urmează a se înfăptui la ordinea socială şi politica a statului, sânt întovărăşite de o întreagă pregă­tire intelectuală,,de o luptă de idei,în­tre cele două categorii sociale, dintre ca­re una nu voieşte să renunţi la trecut, iar alta încearcă să arate, tot mai m­ult, valoarea revendicărilor pe care le for­mulează. Evident, triumful acestei Lupte va fi câştigat de acea clasă sau categorie so­cială care va dovedi mai multă­ vigoare dar şi mai multă dreptate. Succesul nu este nu­mai prac­tic ci este şi hordic. Nu se realiziază numai reformele ca­re trebue să concretizare o nouă ordine materială în societate, c­înd alte rapor­turi economice între clasele ■sociala sau corectându-le, pe cele existente — ci se consacra şi o nouă doctrină socială, e­­videnţiindu-se, astfel, şi teoretic, superio­ritatea nouilor sisteme, de diriguiie care au ieşit învingătoare. , Negreşit, ca factorii reprezentativi ai Motei ce se duce, de multe ori drcitu­l de a rândui, aceia cari înfăţişează nă­zuinţele de victor şi care, în clipa finală desăvârşesc procesul istoric—nu sunt şi nu pot fi de­cât oameni. Istoria universală nu cunoaşte refor­me sociale şi politice a căror agenţi ho­tărâtori să nu fi fost oamenii. După cum prăbuşirea unui regim po­litico-social, însemnează înfrângerea a­ CtM grupări care-l susţineau tot astfel, şi crearea unui regim nou, însemnează biruinţa acelei categorii sociale care a purtat lupta. Înfrângerile şi triumfurile vund poli­­tico-sociali sânt determinate de acţiunea oamenilor. Elaborarea re­formelor şi pregătirea societăţii pentru însuşirea lor necesitea­­ză o trecere de timp a­e cărei proporţii variază după importanţa schimbărilor proiectate şi după forţa de luptă a de­mentelor sociale care revendică situaţiuni mai bune. Numai în această măsură timpul poa­te pretinde recunoaşterea unui merit ac­tiv în înfăptuirea transformărilor­ so­ciale.* Exemple ? întreaga istorie a omenirei dovedeşte adevărul tuturor consideraţiimilo­r de mai sus. Cine s’a crezut îndreptăţit să afirme că revoluţia franceză a fost numai ope­ra timpului şi că Rousseau, Voltaire, Mon­tesquieu sau Mirabeau, Danton, Robes­pierre şi toţi ceilalţi reprezentanţi ai ma­rei transformări de la sfârşitul veacului 18-lea, n’au contribuit cu nimic la pră­­buşirea vechiului regim, deschizând ome­nirei o viaţă nouă cu alte concepţii şi alte idealuri ? Cine poate despărţi înfăptuirea unită­­ţei naţionale germane de numele lui Bis­­rmark, atribuind timpului, cele trei răz­boaie victorioase, pregătite şi puse la cale numai de el ? Dar revoluţia noastră naţională de la 1820 a fost ea numai opera timpului şi n’a fost simbolizată şi în persoana lui Tu­dor Vladimirescu ? Revol­uţia românilor din Ardeal de la 1848, dacă a decurs din starea de lu­cruri existentă acolo şi din influenţa din afară, n’a consacrat pentru totdeauna în istoria naţională pa Avram Iancu şi pe Simenii Barnuţiu ? Reforma agrară de la 1854 a fost ea opera timpului, când Cuza şi Cogălni­­ceanu au trebuit să schimbe mersul lu­crurilor printr’un act de autoritate c­are trecea dincolo de căile legale ? Se poate spune că organizarea mo­dernă a statului român şi consolidarea regatului după 1878, au rezultat numai din acţiunea timpului, când de înfăptui­rea lor se leagă numele lui Ion Bră­­tianu ? Ar trebui să parcurgem toate veacu­rile istoriei universale şi ar trebui să dăm proporţii înspăimântătoare acestor rân­­duri—dacă am stărui în direcţiunea a­­ceasta a exemplelor, care înfăţişează, de altfel toată, dezvoltarea vieţei umane. Dar dacă răspunsul hotărâtor al isto­riei din toate timpurile este acesta­—ni-ar fi îngăduit, pentru epoca noastră, pen­tru reformele de acum, pentru caracte­rizarea actualei vieţi sociale, din Româ­nia, pentru clarificarea meritelor oame­nilor de stat şi pentru verificarea operei partidelor politice, să vedem în oportunis­mul absurd al teoriei ţărăniste, judecata serioasă şi definitivă a rolului pe care l-a avut în înfăptuirea reformelor parti­dul liberal, Ion Brătianu şi ceilalţi pa­trioţi pe care îi are ţara aceasta ? Să ne fie trist, dacă îndrăznim să cre­dem că producţia­ parlamentară a d-lui I. Mihalache, oricât ar fi fost de bine susţinută, este mai ,prejos de adevăruri­le sociale şi de spiritul critic al istoriei universale. D. Mihalache a putut să entuziasmeze pe primul redactor al „Adevărului" şi să stimuleze romantismul revoluţionar al d-rului Lupu,—dar d-sa nu poate schim­ba nici mersul “Istoriei şi nu poate des­­lega nici problema finalităţei sociale. Acei cari cred că viaţa politică a Ro­mâniei a intrat sub influenţa partidului d-lui Mihalac M. dovedesc nu numai, o com­plectă necunoaştere a origină şi a com­poziţiei gripărdi ţărăniste, ci­ fac proba unei adânci neînţelegeri a situaţîanei de astăzi şi ignorează că dezvoltarea vii­toare a vieţii noastre sociale, după schim­bările produse de război şi de reforme­le Eterne nu poate fi condiţionată nici de doctrine artificiale şi nici de capriciile demagogice ale unei epoci de tranziţie. . .. Noua stagiune a ll­­ Teatrului Naţional Repetîţtiii - Repertoriul, ferdítik©. Creaţii Alaităeri a avut loc la Teatrul Naţio­nal solemnitatea religioasă a începerei repetiţiilor pentru noua stagiune teatrală. Au asistat la serviciul divin ce s’a ofi­ciat în sala da repetiţii, membri comic­ului teatral în frunte cu d. M. Codreanu, directorul teatrului, şi întreg personalul artistic. Ieri dimineaţă au început repetiţiile. Primele piese puse în studiu sunt: „Vijelia“ de Bernstein şi „O rechiziţi“ piesă originală din trnpul refugiului de E. Furtună.* In ce priveşte repertoriul nouei sta­giuni teatrale, d. M. Codreanu ne dă ur­mătoarele amănunte pe cari le comunicăm cetitorilor noştri. In repertor vor figura cu precădere piesele originale pentru încurajarea artei româneşti. Se vor alege piese din Alec­­sandri, Cara­geale, Delavrancea, O. Dia­­mandi, Al. Davuila s. c. l., piese cari au figurat în toate stagiunile teatrale. Intre piesele originale noui, figurează între altele : „O rechiziţie" de E. Furtună, „Pră­pastia“ de M. Sorbul, „Rodia de aur“ o fem­ee scrisă în colaborare de către d-nii A­ .Maria şi A. Teodorescu, „Fără reazem.“ de Gina Forţa, „Bătrânul“ de Hortensia Papadat-Bengescu. Alte piese originale sunt în curs de lectură şi asupra lor se­ vor lua derizi­uni în cursul lunei. Deasemenea s’a ales o serie de piese clasice și moderne, din repertoriul străin cari vor asigura succesul stagiunei. * In noua stagiune vor fi puse la încer­care tinerele elemente din teatru cari s’au remarcat prin activitatea de până azi. Astfel d-ra Sorana Țopa va apare în „Monna Wanna“ de Maeterlinik , d-ra J. Popovici în „Roxane" și d. Luca în ro­lul titular din „Cyrano de Bergerac“. D. Calburteanu va juca pe Rodin diasi „Crimă şi pedeapsă“ a lui Dostoievschi d. Ghiţescu va juca rolul prim din „Hoţii“. Noua stagiune teatrală se va deschide la mijlocul lunei Octombrie. Cercetări recente au dus la descoperirea a trei piese în câte un act, datorite lui I. L. Caragiale. Două dintre ele : „Redactorul Cutudis“ şi „Articolul 274“ au fost publicate. A treia: „Fă­clia de Paşti“ este dramatizarea zguduitoa­rei nuvele cu acelaşi nume. Toate aceste lucrări ar trebui utilizate în repertoriul teatrelor naţionale. Relevăm că Caragiale a mai scris pentru teatru comedia „O soacră“ apărută în volum dar niejucată încă, precum şi două lucrări o­­cazionale: „O sută de ani“ revistă jucată pe scena teatrului naţional din Bucureşti şi „în­cepem“ un prolog scris cu prilejul inaugură­­rei primei formaţiuni artistice de sub con­ducerea d-lui A. Davilla. * „Cuvântul Liber“ numărul 37, sosit azi la Iaşi cuprinde următorul sumar: d. M. Sado­­veanu , „Despre actuala stare a ţărănimii“ o convorbire cu d. Săteană, „Un trup frumos“ de G. Galaction, „Fluerul lui Bertsandou de M. Codreanu, „Literat şi publicist“ de Em. Isac, „Rara Avis“ de N. Toniţă; „Cum au reînviat jocurile olimpice“ de D. Cesianu; „Ploaia de vară“ de V. Demetrius; „Preo­­tesele nopţii“ de I. Pettz; „Pisălogul“ de Lu­­crezzia Kar; „In ptină descompunere“ de Si­rius ; „Cronica internă“ de Logicus; Însem­nări, Mişcarea literară, Polemici, Ilustrata. * In editura „Luceafărul“ a apărut un vo­lum de „Opere Complecte“ de M. Polizu- Micşuneşti, cuprinzând următoarele pic­te a­­s­trate: „Spre ideal“, „La 30 de ani“, „Dra­goste de cioban“ şi „Al ţarei suflet“. * D. O. Gogi, ministrul artelor, va convoca o nouă consfătuire a directorilor teatrelor naţionale, şi a reprezentanţilor scriitorilor şi artiştilor dramatici, pentru stabilirea defini­tivii a proectului de lege pentru reorganiza­rea teatrelor,—proiect ce va fi depus in Par­lament. —■ Pretenul şi fruntaşul nostru, d. Th. Vasiliu, împreună cu familia­-a pa­­răsit alaităeri laşul în mod definitiv. Mulţi dintre prietenii şi cunoscuţii d-lui Th. Vasiliu l-au însoţit până la gară luându-şi cu nostalgic „rămas bun“. D. Th. Vasiliu îşi va păstra raportu­rile amicale cu ieşenii, cari prin prica­­­­na d-salt au pierdut un lişan inimos,ș­i pe care însă îl vor regăsi la Bucureşti, L­aude şi-a strămutat domiciliul. măm. S. In­ Mim la Mey-M Corn lucrează Parlamentul, Durata Sesiuniei Par­lamentare. O nouă formaţiune ministerială - UN LOG DE INTERVIEW ~ Ministrul Justiţiei d. Mată Cantacazino, a venit pentru cât­va zile la Iaşi, în repaosare, înconjurat la „Jockey-Club“ de câţiva intimi, d. Matei .Cantacazino a fost solicitat sa arate în câteva cuvinte — fără precizări aminite — can este situaţia politică. D-sa n’a refuzat, dar nici nu s’a pronunţat în aşa fel încât Ifikul cerc care-l înconjurase să fi putut reţine o altă impresie de cât acela că d. ministru de justiţie pare foarte plictisit — şi deci obosit... Cunoscând firul micei conversaţiuro care a avut loc la Jockey-Club, vom re­produce unele din răspunsurile pe care d. Matei Cantacuzino le-a dat unora şi altora dintre acei cari-l înconjurau.* La întrebarea asupra violenţelor ce se succed în Parlament, d. Matei Canta­­cuzino a răspuns : — „Nu vă impresionaţi după relatările zilelor... Ele sunt mult masi invenitate de cât realitatea pură... In Parlament — ca toate certurile de care vorbiţi, nota generală e mult ma accentuată... Discuţiile continuă intr’un fel de bonhomie ce nu se poate găsi în ziare...“ La această atenuare neaşteptată a ministrului leşan, asupra celor ce se pe­trec în Parlament, câteva dintre persoanele care formau micul auditor dda Jockey Club, întreabă dacă într’adevăr Commit se vor îchidi la 15 August — cum s’a anunţat : — „Camerele nu se vor închide... Ele vor continua sa lucreze încet- încet, dar vor lucrai...“ Pentru a obţine o Indicaţiune mai precisă, cineva îl întrebă pe Cc. Matei dacă n’ar putea rezolva, la timpul cât stă la Iaşi, o chestiune în legatară cu Universi­tatea, — adică o chestiune de competinţa d-sa­le ca profesor universitar. La aceasta Cc. Matei a răspuns : — „Acum nu pot, SUNT MINISTRU! Aşteaptă până la toamnă, şi atuncea a», voi FI DIN NOU PROFESOR că­­ va fi o nouă formaţi­une ministerială!“* Şi, pentru a ilustra până la ce grad a ajuns plictisul lui C. Matei, vom mai nara următoarea scenă, petrecută tot la Jozkty-Club, între ministrul justiţiei şi u­nul din oamenii de serviciu al clubului. Chemat să-l servească, Cc. Matei se adresă astfel omului de serviciu : — „Mai Costache! Nu vrei să te faci ministru? Eu m’am săturat ! Nu râde ! E «mi preferabil să fi servitor de­cât ministru!“. Propunerile d-lui C. B. Perneseu — Din partea d-lui Const. B. Pernie­­scuî, ca fost efor al Casa Sf. Spiridon, —sub cari s’au efectuat principalele lu­crări în Slănicul Moldovei, astăzi distrus, primim următoarele cu privire la restau­rarea frumoasei staţiuni balneare: Domnule Dirta­tor, Ziarul „Evenimentul“ în două numere consecutive a cerut reclădirea Slănicului. Iniţiativa „Evenimentului“ in această chestiune este din cele mai lăudabile. Cu aceasta a luat apărarea sănătăţei publice, a tututuror acelor cari îşi pot recăpăta sănătatea la Slănic. După o administraţie de patru ani a Slănicului în care croisem un plan de transformare, mi-am permis, să trimit redacţiei „Evenimentului“ părerea mea asupra reclădirei acestei staţiuni balneare. „ Lucrările fiind de o mare importanţă, cred necesar, ca publicul să ia cunoştinţă de părerile fiecăruia, şi de aceea pentru propagarea cât mai mare a chestiune­, vă rog, să binevoiţi a publica şi în ziarul d-voastră, următoarele rânduri ce am adresat ziarului „Evenimentul“: Ziarul d-voastră descriind ruina Slă­­nicului, din cauza războiului, cere refa­cerea lui. Bine a­ţi făcut, fiindcă Slănicu­ nu nu­mai că este un colţ al Moldovei dintre cele mai frumoase, dar în principal era unica staţiune balneară în ţară pentru bolile de stomac, intestine, congestia fi­catului, gravela, etc. Apele minerale sunt similare celor de la Karlsbad, Marienbad, Kissingen, Vichy, unde mii şi mii de bolnavi şi-au găsit vindecarea. Pe lângă aceste ape miraculoase, la Slănic, se îm­­fiinţase o instalaţiune de aer comprimat şi inhalaţie, după ultimele cerinţi ştiinţi­fice, avea un stabiliment de h­idroterapie, primitiv nu-i vorbă, dar era, astfel că, Slănicul e o staţiune de utilitate publică şi de a cărei lipsă ţara se resimte, mai cu seamă acum când călătoriile la băile din străinătate au devenit aproape inpo­­sibile. Pentru bolnavii cu m­jloace res­trânse lipsa Slănicului e un adevărat de­zastru. Faţă de această absolută necesi­tate stăruiţi din toate puterile pentru a se realiza refacerea Slănicului, şi fiindcă­ am lucrat şi eu la prosperitatea lui, prin construirea instalaţiunei de aer compri­mat şi inhalaţie, a şoselei şi în general la modernizarea şi sistematizarea acestei staţiuni balneare, după un plan fixat în anul 1907 şi care a avut un început de execuţie, îmi permit să spui şi eu păre­rea mea asupra reclădirei Slănicului. Slanicul este la o longitudine orientală du 26° 50’fi latitudine nordică de 46 °15 , altitudinea peste nivelul mărei 530 metri, între munţii Carpaţilor. El este situat între înălţimele munţilor astfel că, nu există curenţi. Ori­câtă ploaie ar cădea, după o jumătate de oră, toate aleele sunt uscate şi nu se simte nici o umezeală. Temperatura este din cele mai plăcute ; ca îa medie să ridică, în luna iulie, de la 19—20° Reamul la ora 12 la soare şi nu se scoboară, în medie, pe la ora 6 scara la 13 °. Pe la finele lui August şi în luna Sep­tembrie este clima cea mai plăcută şi priveliştea cea mai fermecătoare. Drumul de la Tg. Ocna la Slănic este o frumuseţe. Şoseaua dată circulaţiei în anul 1910 trece la poal­e munţilor, tra­versând de mai multe ori apa Slănicului, care şerpueşte dealungul munţilor, când la dreapta când la stânga. Am cunoscut persoane, cari făceau acest drum de mai multe ori pe sezon pentru a-şi desfăta privirea şi sufletul la frumuseţea acestor locuri, rivalizate numai pe valea Lotrului. D-voastră spuneţi că, s’a făcut Epi­­tropiei casei sf. Spiridon o ofertă pen­tru reclădirea Slănicului în decurs de şase ani dând şi Epitropiei un venit a­­nual de 40.000 lei. Expunând pe larg această ofertă, pre­conizaţi ideea ca Iaşul­ şi întreaga Mol­dovă să contribue la refacerea Slănicului. Abandonaţi această părere şi stăruiţi în acceptarea ofertei ce s’a făcut, însă cu cointeresarea Epitropei. Cu acest sistem Epitropia va realiza un câştig mare, dar în principal Slănicul va fi refăcut mai repede şi mai bine. . Oricare soluţiune se va accepta, îna­inte de toate trebue să se alcătuiască un plan, care, să fie aplicat cu cea mai mare stricteţă ori de cine se va executa. In acest scop Epitropia trebue, de în

Next