Mişcarea, august 1920 (Anul 14, nr. 164-187)
1920-08-05 / nr. 166
•—tv. 50 Bani Item «.«.*■ tom... TM to .... m s®f? fl&'i® m. msmmm **mar m AetiMAiSss «ft#* ta» « Sfe fel 2» de ta fess!Sp M II* tetmpdtea șl Redăm« fefțâ» flafa Bata* I ©«te * JOI 5 AUGUST 1920 Bani I Apare silnic ■ S* P»t«w* ** *«S*P*»t 8TOKIW|»1W!* 1 8»CÎ ia Mî®S- } r&n»r*kH*-*** wwl fcwt ®—£2 a. se. si j riMntțta ajwafeâ, Jnsf Piața osufeei ®. I w'i“ Dw^C^ăSfiea «T»«l CWÎt4 ! ». «. ! DwaawwK»«* pr'ta t^x afe* agențiile de porcScState. j «* K®C3Cjî« fel „sacifllagis" d-lui licit. Pentru unele categorii de oameni politici—şi, în special, pentru grupările improvizate, care îşi caută, grăbite, un joc in viaţa publică—există un sistem de judecată a fenomenelor soziale, care se concentrează în formule, quasi dogmatice, împotriva cărora, nu protestează numai conştiinţa morală a societăţei, dar se ridică însăşi dezvoltarea vieţei sociale. In această direcţiune este extrem de edificatoare atitudinea aşa zisului partid ţărănesc, faţă de reforma agrară şi electorala, astăzi, intrate pe calea infăptuirei definitive. Acest „partid“, prin glasul „şefului“ său, fiind nevoit să recunoască existenţa reformelor, neagă orice merit partidelor istorice în pregătirea şi rezolvarea lor, concentrând explicaţiunea lor cauzală, în formula îndrăzneaţă că „singur timpul a determinat şi a înfăptui exproprirea şi votul universal, fără nici un merit“ şi fără nici o contribuţie din partea acelora care au condus ţara. In jurul acestei declaraţiuni, care nu este decât o patentă falsificare a realităţei, se face tot zgomotul şi se ridică toate imnurile pentru un succes parlamentar, care poate să dovedească unele însuşiri de tribună ale cliei Mihalache, dar care nu are nici o legătură cu adevărul asupra paternităţii reformelor şi nici cu evoluţia ponticosocială a ţărei noastre. * * * * * Teoria aceasta că timpul aduce şi impune reformele necesare unei societăţi, nu este însă decât un mijloc de luptă al partidului ţărănesc, căruia îi lipseşte complict trecutul, iar prezentul nu poate da altă autoritate decât acela care izvorăşte din demagogie şi exagerare. Dar pe cât este de utilă şi de firească această teorie pentru tacitca d-nului Mihalache, pe atât este de neîntemeiată şi de nedreaptă—când este raportată la viaţa noastră socială pe care pretinde a o condiţiona şi a o explica. Timpul este, fără îndoială, un dement esenţial in producerea transformărilor pe care o societate omenească trebuie să se primească în dezvoltarea ei. Timpul este cadrul în care se desfăşoară evoluţia istorică a unui popor. El fixează limitele până la care utilitatea şi valoarea practică a instituţiilor sociale şi politice se dovedesc a corespunde necesităţilor curente. El arata cât poate dura o alcătuire socială izvorâtă din anumite concepţii devenite apoi, în urma ulnui mare eveniment—cum ar fi de pildă, o revoluţie — criterii de activitate generală a societăţii. El stabileşte rezultatele experimentărilor politico-sociale pe care le fac diferitele sisteme de guvernământ în viaţa statelor. Când instituţiile unei epoce se dovedesc a nu mai corespunde cerinţelor, schimbările necesare nu se produc instantaneu, numai pentru că timpul le reclamă. Reformele, care urmează a se înfăptui la ordinea socială şi politica a statului, sânt întovărăşite de o întreagă pregătire intelectuală,,de o luptă de idei,între cele două categorii sociale, dintre care una nu voieşte să renunţi la trecut, iar alta încearcă să arate, tot mai mult, valoarea revendicărilor pe care le formulează. Evident, triumful acestei Lupte va fi câştigat de acea clasă sau categorie socială care va dovedi mai multă vigoare dar şi mai multă dreptate. Succesul nu este numai practic ci este şi hordic. Nu se realiziază numai reformele care trebue să concretizare o nouă ordine materială în societate, cînd alte raporturi economice între clasele ■sociala sau corectându-le, pe cele existente — ci se consacra şi o nouă doctrină socială, evidenţiindu-se, astfel, şi teoretic, superioritatea nouilor sisteme, de diriguiie care au ieşit învingătoare. , Negreşit, ca factorii reprezentativi ai Motei ce se duce, de multe ori drcitul de a rândui, aceia cari înfăţişează năzuinţele de victor şi care, în clipa finală desăvârşesc procesul istoric—nu sunt şi nu pot fi decât oameni. Istoria universală nu cunoaşte reforme sociale şi politice a căror agenţi hotărâtori să nu fi fost oamenii. După cum prăbuşirea unui regim politico-social, însemnează înfrângerea a CtM grupări care-l susţineau tot astfel, şi crearea unui regim nou, însemnează biruinţa acelei categorii sociale care a purtat lupta. Înfrângerile şi triumfurile vund politico-sociali sânt determinate de acţiunea oamenilor. Elaborarea reformelor şi pregătirea societăţii pentru însuşirea lor necesitează o trecere de timp ae cărei proporţii variază după importanţa schimbărilor proiectate şi după forţa de luptă a dementelor sociale care revendică situaţiuni mai bune. Numai în această măsură timpul poate pretinde recunoaşterea unui merit activ în înfăptuirea transformărilor sociale.* Exemple ? întreaga istorie a omenirei dovedeşte adevărul tuturor consideraţiimilor de mai sus. Cine s’a crezut îndreptăţit să afirme că revoluţia franceză a fost numai opera timpului şi că Rousseau, Voltaire, Montesquieu sau Mirabeau, Danton, Robespierre şi toţi ceilalţi reprezentanţi ai marei transformări de la sfârşitul veacului 18-lea, n’au contribuit cu nimic la prăbuşirea vechiului regim, deschizând omenirei o viaţă nouă cu alte concepţii şi alte idealuri ? Cine poate despărţi înfăptuirea unităţei naţionale germane de numele lui Bisrmark, atribuind timpului, cele trei războaie victorioase, pregătite şi puse la cale numai de el ? Dar revoluţia noastră naţională de la 1820 a fost ea numai opera timpului şi n’a fost simbolizată şi în persoana lui Tudor Vladimirescu ? Revoluţia românilor din Ardeal de la 1848, dacă a decurs din starea de lucruri existentă acolo şi din influenţa din afară, n’a consacrat pentru totdeauna în istoria naţională pa Avram Iancu şi pe Simenii Barnuţiu ? Reforma agrară de la 1854 a fost ea opera timpului, când Cuza şi Cogălniceanu au trebuit să schimbe mersul lucrurilor printr’un act de autoritate care trecea dincolo de căile legale ? Se poate spune că organizarea modernă a statului român şi consolidarea regatului după 1878, au rezultat numai din acţiunea timpului, când de înfăptuirea lor se leagă numele lui Ion Brătianu ? Ar trebui să parcurgem toate veacurile istoriei universale şi ar trebui să dăm proporţii înspăimântătoare acestor rânduri—dacă am stărui în direcţiunea aceasta a exemplelor, care înfăţişează, de altfel toată, dezvoltarea vieţei umane. Dar dacă răspunsul hotărâtor al istoriei din toate timpurile este acesta—ni-ar fi îngăduit, pentru epoca noastră, pentru reformele de acum, pentru caracterizarea actualei vieţi sociale, din România, pentru clarificarea meritelor oamenilor de stat şi pentru verificarea operei partidelor politice, să vedem în oportunismul absurd al teoriei ţărăniste, judecata serioasă şi definitivă a rolului pe care l-a avut în înfăptuirea reformelor partidul liberal, Ion Brătianu şi ceilalţi patrioţi pe care îi are ţara aceasta ? Să ne fie trist, dacă îndrăznim să credem că producţia parlamentară a d-lui I. Mihalache, oricât ar fi fost de bine susţinută, este mai ,prejos de adevărurile sociale şi de spiritul critic al istoriei universale. D. Mihalache a putut să entuziasmeze pe primul redactor al „Adevărului" şi să stimuleze romantismul revoluţionar al d-rului Lupu,—dar d-sa nu poate schimba nici mersul “Istoriei şi nu poate deslega nici problema finalităţei sociale. Acei cari cred că viaţa politică a României a intrat sub influenţa partidului d-lui Mihalac M. dovedesc nu numai, o complectă necunoaştere a origină şi a compoziţiei gripărdi ţărăniste, ci fac proba unei adânci neînţelegeri a situaţîanei de astăzi şi ignorează că dezvoltarea viitoare a vieţii noastre sociale, după schimbările produse de război şi de reformele Eterne nu poate fi condiţionată nici de doctrine artificiale şi nici de capriciile demagogice ale unei epoci de tranziţie. . .. Noua stagiune a ll Teatrului Naţional Repetîţtiii - Repertoriul, ferdítik©. Creaţii Alaităeri a avut loc la Teatrul Naţional solemnitatea religioasă a începerei repetiţiilor pentru noua stagiune teatrală. Au asistat la serviciul divin ce s’a oficiat în sala da repetiţii, membri comicului teatral în frunte cu d. M. Codreanu, directorul teatrului, şi întreg personalul artistic. Ieri dimineaţă au început repetiţiile. Primele piese puse în studiu sunt: „Vijelia“ de Bernstein şi „O rechiziţi“ piesă originală din trnpul refugiului de E. Furtună.* In ce priveşte repertoriul nouei stagiuni teatrale, d. M. Codreanu ne dă următoarele amănunte pe cari le comunicăm cetitorilor noştri. In repertor vor figura cu precădere piesele originale pentru încurajarea artei româneşti. Se vor alege piese din Alecsandri, Carageale, Delavrancea, O. Diamandi, Al. Davuila s. c. l., piese cari au figurat în toate stagiunile teatrale. Intre piesele originale noui, figurează între altele : „O rechiziţie" de E. Furtună, „Prăpastia“ de M. Sorbul, „Rodia de aur“ o femee scrisă în colaborare de către d-nii A .Maria şi A. Teodorescu, „Fără reazem.“ de Gina Forţa, „Bătrânul“ de Hortensia Papadat-Bengescu. Alte piese originale sunt în curs de lectură şi asupra lor se vor lua deriziuni în cursul lunei. Deasemenea s’a ales o serie de piese clasice și moderne, din repertoriul străin cari vor asigura succesul stagiunei. * In noua stagiune vor fi puse la încercare tinerele elemente din teatru cari s’au remarcat prin activitatea de până azi. Astfel d-ra Sorana Țopa va apare în „Monna Wanna“ de Maeterlinik , d-ra J. Popovici în „Roxane" și d. Luca în rolul titular din „Cyrano de Bergerac“. D. Calburteanu va juca pe Rodin diasi „Crimă şi pedeapsă“ a lui Dostoievschi d. Ghiţescu va juca rolul prim din „Hoţii“. Noua stagiune teatrală se va deschide la mijlocul lunei Octombrie. Cercetări recente au dus la descoperirea a trei piese în câte un act, datorite lui I. L. Caragiale. Două dintre ele : „Redactorul Cutudis“ şi „Articolul 274“ au fost publicate. A treia: „Făclia de Paşti“ este dramatizarea zguduitoarei nuvele cu acelaşi nume. Toate aceste lucrări ar trebui utilizate în repertoriul teatrelor naţionale. Relevăm că Caragiale a mai scris pentru teatru comedia „O soacră“ apărută în volum dar niejucată încă, precum şi două lucrări ocazionale: „O sută de ani“ revistă jucată pe scena teatrului naţional din Bucureşti şi „începem“ un prolog scris cu prilejul inaugurărei primei formaţiuni artistice de sub conducerea d-lui A. Davilla. * „Cuvântul Liber“ numărul 37, sosit azi la Iaşi cuprinde următorul sumar: d. M. Sadoveanu , „Despre actuala stare a ţărănimii“ o convorbire cu d. Săteană, „Un trup frumos“ de G. Galaction, „Fluerul lui Bertsandou de M. Codreanu, „Literat şi publicist“ de Em. Isac, „Rara Avis“ de N. Toniţă; „Cum au reînviat jocurile olimpice“ de D. Cesianu; „Ploaia de vară“ de V. Demetrius; „Preotesele nopţii“ de I. Pettz; „Pisălogul“ de Lucrezzia Kar; „In ptină descompunere“ de Sirius ; „Cronica internă“ de Logicus; Însemnări, Mişcarea literară, Polemici, Ilustrata. * In editura „Luceafărul“ a apărut un volum de „Opere Complecte“ de M. Polizu- Micşuneşti, cuprinzând următoarele picte astrate: „Spre ideal“, „La 30 de ani“, „Dragoste de cioban“ şi „Al ţarei suflet“. * D. O. Gogi, ministrul artelor, va convoca o nouă consfătuire a directorilor teatrelor naţionale, şi a reprezentanţilor scriitorilor şi artiştilor dramatici, pentru stabilirea definitivii a proectului de lege pentru reorganizarea teatrelor,—proiect ce va fi depus in Parlament. —■ Pretenul şi fruntaşul nostru, d. Th. Vasiliu, împreună cu familia-a parăsit alaităeri laşul în mod definitiv. Mulţi dintre prietenii şi cunoscuţii d-lui Th. Vasiliu l-au însoţit până la gară luându-şi cu nostalgic „rămas bun“. D. Th. Vasiliu îşi va păstra raporturile amicale cu ieşenii, cari prin pricana d-salt au pierdut un lişan inimos,și pe care însă îl vor regăsi la Bucureşti, Laude şi-a strămutat domiciliul. măm. S. In Mim la Mey-M Corn lucrează Parlamentul, Durata Sesiuniei Parlamentare. O nouă formaţiune ministerială - UN LOG DE INTERVIEW ~ Ministrul Justiţiei d. Mată Cantacazino, a venit pentru câtva zile la Iaşi, în repaosare, înconjurat la „Jockey-Club“ de câţiva intimi, d. Matei .Cantacazino a fost solicitat sa arate în câteva cuvinte — fără precizări aminite — can este situaţia politică. D-sa n’a refuzat, dar nici nu s’a pronunţat în aşa fel încât Ifikul cerc care-l înconjurase să fi putut reţine o altă impresie de cât acela că d. ministru de justiţie pare foarte plictisit — şi deci obosit... Cunoscând firul micei conversaţiuro care a avut loc la Jockey-Club, vom reproduce unele din răspunsurile pe care d. Matei Cantacuzino le-a dat unora şi altora dintre acei cari-l înconjurau.* La întrebarea asupra violenţelor ce se succed în Parlament, d. Matei Cantacuzino a răspuns : — „Nu vă impresionaţi după relatările zilelor... Ele sunt mult masi invenitate de cât realitatea pură... In Parlament — ca toate certurile de care vorbiţi, nota generală e mult ma accentuată... Discuţiile continuă intr’un fel de bonhomie ce nu se poate găsi în ziare...“ La această atenuare neaşteptată a ministrului leşan, asupra celor ce se petrec în Parlament, câteva dintre persoanele care formau micul auditor dda Jockey Club, întreabă dacă într’adevăr Commit se vor îchidi la 15 August — cum s’a anunţat : — „Camerele nu se vor închide... Ele vor continua sa lucreze încet- încet, dar vor lucrai...“ Pentru a obţine o Indicaţiune mai precisă, cineva îl întrebă pe Cc. Matei dacă n’ar putea rezolva, la timpul cât stă la Iaşi, o chestiune în legatară cu Universitatea, — adică o chestiune de competinţa d-sale ca profesor universitar. La aceasta Cc. Matei a răspuns : — „Acum nu pot, SUNT MINISTRU! Aşteaptă până la toamnă, şi atuncea a», voi FI DIN NOU PROFESOR că va fi o nouă formaţiune ministerială!“* Şi, pentru a ilustra până la ce grad a ajuns plictisul lui C. Matei, vom mai nara următoarea scenă, petrecută tot la Jozkty-Club, între ministrul justiţiei şi unul din oamenii de serviciu al clubului. Chemat să-l servească, Cc. Matei se adresă astfel omului de serviciu : — „Mai Costache! Nu vrei să te faci ministru? Eu m’am săturat ! Nu râde ! E «mi preferabil să fi servitor decât ministru!“. Propunerile d-lui C. B. Perneseu — Din partea d-lui Const. B. Perniescuî, ca fost efor al Casa Sf. Spiridon, —sub cari s’au efectuat principalele lucrări în Slănicul Moldovei, astăzi distrus, primim următoarele cu privire la restaurarea frumoasei staţiuni balneare: Domnule Dirtator, Ziarul „Evenimentul“ în două numere consecutive a cerut reclădirea Slănicului. Iniţiativa „Evenimentului“ in această chestiune este din cele mai lăudabile. Cu aceasta a luat apărarea sănătăţei publice, a tututuror acelor cari îşi pot recăpăta sănătatea la Slănic. După o administraţie de patru ani a Slănicului în care croisem un plan de transformare, mi-am permis, să trimit redacţiei „Evenimentului“ părerea mea asupra reclădirei acestei staţiuni balneare. „ Lucrările fiind de o mare importanţă, cred necesar, ca publicul să ia cunoştinţă de părerile fiecăruia, şi de aceea pentru propagarea cât mai mare a chestiune, vă rog, să binevoiţi a publica şi în ziarul d-voastră, următoarele rânduri ce am adresat ziarului „Evenimentul“: Ziarul d-voastră descriind ruina Slănicului, din cauza războiului, cere refacerea lui. Bine aţi făcut, fiindcă Slănicu nu numai că este un colţ al Moldovei dintre cele mai frumoase, dar în principal era unica staţiune balneară în ţară pentru bolile de stomac, intestine, congestia ficatului, gravela, etc. Apele minerale sunt similare celor de la Karlsbad, Marienbad, Kissingen, Vichy, unde mii şi mii de bolnavi şi-au găsit vindecarea. Pe lângă aceste ape miraculoase, la Slănic, se îmfiinţase o instalaţiune de aer comprimat şi inhalaţie, după ultimele cerinţi ştiinţifice, avea un stabiliment de hidroterapie, primitiv nu-i vorbă, dar era, astfel că, Slănicul e o staţiune de utilitate publică şi de a cărei lipsă ţara se resimte, mai cu seamă acum când călătoriile la băile din străinătate au devenit aproape inposibile. Pentru bolnavii cu mjloace restrânse lipsa Slănicului e un adevărat dezastru. Faţă de această absolută necesitate stăruiţi din toate puterile pentru a se realiza refacerea Slănicului, şi fiindcă am lucrat şi eu la prosperitatea lui, prin construirea instalaţiunei de aer comprimat şi inhalaţie, a şoselei şi în general la modernizarea şi sistematizarea acestei staţiuni balneare, după un plan fixat în anul 1907 şi care a avut un început de execuţie, îmi permit să spui şi eu părerea mea asupra reclădirei Slănicului. Slanicul este la o longitudine orientală du 26° 50’fi latitudine nordică de 46 °15 , altitudinea peste nivelul mărei 530 metri, între munţii Carpaţilor. El este situat între înălţimele munţilor astfel că, nu există curenţi. Oricâtă ploaie ar cădea, după o jumătate de oră, toate aleele sunt uscate şi nu se simte nici o umezeală. Temperatura este din cele mai plăcute ; ca îa medie să ridică, în luna iulie, de la 19—20° Reamul la ora 12 la soare şi nu se scoboară, în medie, pe la ora 6 scara la 13 °. Pe la finele lui August şi în luna Septembrie este clima cea mai plăcută şi priveliştea cea mai fermecătoare. Drumul de la Tg. Ocna la Slănic este o frumuseţe. Şoseaua dată circulaţiei în anul 1910 trece la poale munţilor, traversând de mai multe ori apa Slănicului, care şerpueşte dealungul munţilor, când la dreapta când la stânga. Am cunoscut persoane, cari făceau acest drum de mai multe ori pe sezon pentru a-şi desfăta privirea şi sufletul la frumuseţea acestor locuri, rivalizate numai pe valea Lotrului. D-voastră spuneţi că, s’a făcut Epitropiei casei sf. Spiridon o ofertă pentru reclădirea Slănicului în decurs de şase ani dând şi Epitropiei un venit anual de 40.000 lei. Expunând pe larg această ofertă, preconizaţi ideea ca Iaşul şi întreaga Moldovă să contribue la refacerea Slănicului. Abandonaţi această părere şi stăruiţi în acceptarea ofertei ce s’a făcut, însă cu cointeresarea Epitropei. Cu acest sistem Epitropia va realiza un câştig mare, dar în principal Slănicul va fi refăcut mai repede şi mai bine. . Oricare soluţiune se va accepta, înainte de toate trebue să se alcătuiască un plan, care, să fie aplicat cu cea mai mare stricteţă ori de cine se va executa. In acest scop Epitropia trebue, de în