Mişcarea, iulie 1922 (Anul 16, nr. 140-164)
1922-07-22 / nr. 156
1 ► 4 * % V > w # ft Lucruri care nu trebuesc uitate Furişându-se In amnistii pe urma criminalilor de rând, sau încercând sâ se amestece deavalma cu toţi a Cei care, deo bucată de vreme au profitat de Iertarea regească, ori de sila unui popor care nu mai vrea să judece şi că pedepsească—o serie de oameni, cunoscuţi pentru purtarea lor antiromânească, au început să ridice capul şi să vorbească de dânşii. Faptul este imprudent. Sunt situaţiuni şi sunt nuanţe care trebuesc respectate, deşi aparenţele brutale ale realităţii ar părea că permit aceste manifestări. Dacă mobilizatul care s’a făcut vinovat de dezertare in ţară, şi pocăit, după o cercetare îndelungă, s’a putut reîntoarce acasă fiind iertat prin amnistii, dacă delicvenţi de drept Comun, aduşi la aceasta de atâtea din mizeriile şi greutăţile răsboiului, au văzut ştergându-se şi delictul şi pedeapsa, pentru a putea începe o viaţă harnică şi onestă—este că organizaţia socială a vroit să păstreze vremurilor actuale puterile de muncă ce nu puteau fi nesocotite, ale unor individualităţi care pe domeniul moral săvârşiseră greşeli grave dar lipsite de repercusiune mai întinsă. Dacă oamenii aceştia simpli, rerntorşi in viaţa socială sunt încă folositori şi nu vor constitui nici o primejdie, desigur că nici unul dintre dânşii nu va aspira să se ridice ori să se afirme decât in cadrul activităţii sale,ci nu din faptul că a fost dezertor or delicvent de drept comun, încercând a da un sens memorabil şi o adâncă pătrundere acestor fapte. Pentru că desigur pacea cugetelor ar fi răscolită din nou şi toţi cei mulţi , acei care au dus o viaţă cu adevărat nepătată, sau care în război au indurat poverile şi jertfele până la Capăt, se vor găsi jigniţi de două ori văzând că trădătorii şi hoţii pe Care li tolerează in munca zilnică dintr’an spirit de umanitate, ar revendica azi dreptul de cârmuire şi de directivă ca şi cum o amnistie le-ar putea reface şi trecutul şi integritatea lor morală. Totuşi in sferele mai înalte, in Clasele conducătoare, lipsa aceasta de bun simţ apare tot mai stăruitoare—şi ea supără. Oameni cari au încercat din înălţimea situaţiilor ce ocupau să abată soarta poporului nostru in pragul războiului cel mare, vor fi făcut-o de sigur dintr’o greşeală de concepţie dar poate dîntr’o conştiinţă onestă şi bine intenţionată. Ei trag consecinţele unei greşeli politice, nimeni însă nu-i acuză de altceva. Dar acei Cari, după ce sorţii se aruncaseră, şi trupul ţării sângera in dezastru şi dureri, veneau să scormonească spiritele desesperate cu otrava lor de salvatori prin laşitate, a unui neam care îşi trăgea toată nobleţă din avântul său sacrificat — ace!care conştienţi prin cultură şi prin inteligenţă de unitatea sufletească Ce trebuia să rămâie neştirbită atâta vreme cât rămăşiţele armatei române luptau in jurul steagurilor sale,—acei Care, Înşelaţi in planuriie lor de slugi plecate, au înţeles ci zidul de la Siret nu va ceda nici tunurilor grele şi nici asalturilor germane,—acei care s’au năpustit atunci cătră o propagandă ruşinoasă, asvârlind ziare otrăvitoare in tranşeele noastre, adunând semnături de clerici subt manifeste care ne invitau să depunem arende, recrutând in lagărele de prizonieri sub tortura foamei, ofiţeri mai slabi de înger, pe Cari li aduceau în teritoriul ocupat spre a li servi scopurile,—ei bine să nu uite toţi aceştia „de dincolo“ Că dacă amnistia i-a salvat de la stâlpii de execuţie şi din fundurile ocnei—Cât va trăi generaţiunea Care i-a cunoscut „de dincoace" şi care a suferit povara activităţii lor pestilenţiale—nu va tolera unuia să-şi ridice capul pe tărâmuri Care ating morala, cultura sau credinţa neamului românesc. Căci s’ar putea oare Că acei cari acum cinci ani întâmpinau „Lumina" Cu granate şi focuri de puşcă şi primească supt cupola universitară autoritatea luminii Învăţământului oficial de la acelaş focar ce o Întreţinea atunCia şi pe cealaltă? Şi s’ar putea oare că la ziua morţilor, îngenunchind cu pietate şi smerenie lângă mormintele camarazilor de arme adormiţi pe plaiurile sfintei Mitropolii aMoldovei sa primim iertarea păcatelor noaste şi a lor, din gura acelui cleric al cărui nume, l’am citit intr’o zi de vară pe manifeste risipite din văzduh, in timp ce bombe aruncate de aceleaşi aeroplane rupeau trupurile ostaşilor Înroşind cu sânge paginile sinistre care ne indemnau la tradare şi la dezerţiune ? Să nu Cuteze nimeni să turbure nici odihna lor şi nici pacea sufletelor noastre. In armonia vieţii noi, pe Care o trăim acum după atâtea dureri şi prin atâtea jertfe, nu vrem să mai cunoaştem asemenea făpturi. Să rămână uitate, pocăite poate, în cotiturile vieţei lor de greşală şi de ispăşire unde nu Ie vom vom urmări niciodată. Dar să nu apară la lumină pentru că prezenţa lar ne jigneşte şi ne insultă și de altfel nici nu o vom tolera. Un comunicat al directorului Regional C F. R. laşi — Circulaţia Trenurilor Barboşi-Tecuci — Direcţia 11 a Regională ne comunică : Podul de peste Putna între Mărăşeşti-Focşani neprezentând garanţii suficiente, s’au luat măsuri de consolidarea lui, care se va face in termen de 10 zile. Până atunci trenurile accelerate No. 1\2,5\6 şi 17\18 vor circula pe la Buzău Bărboşi-Tecuci cu timpul de mers al trenurilor accelerate No. 29\30 între Buzău-Barboşi şi cu opriri strict necesare în toate staţiile iar între Bărboşi Tecuci-Măraşeşti cu timpul de mers al trenurilor 135\136. Trenurile accelerate No. 19\20 şi de persoane 121\122 Bucureşti-Iaşi circulă direct şi cu transbordare la Podul Putna pentru călători şi bagaje de mână. Bagajele înregistrate pentru trenurile accelerate 19\10 se vor expedia cu trenul 1\2, iar acele pentru trenurile 121\122, 147\148 cu trenurile 09\136 și 136\120. — Este inexactă știrea că administrația comunală ar fi decis sporirea taxelor pe lumina electrică și tranpul. Timmenu de fam — Declaraţiile d-lui G. G. Mârzescu ministrul sănătăţi public®. Raporturile între drogheri şi farmaci — Consiliul sanitar superior itrunic alaltăieri sub preşidenţia d-lui G. G. Mârzescu ministrul sănătăţii publice, s’a ocupat de chestiunea farmaciilor caselor cercusle din ardeal, şi după expunerea şi lămuririle date de d. ministru, a aprobat in unanimitate propunerile d-lui Mârzescu. Ia aceiaşi şedinţă d-1 Mârzescu a pus in discuţiune chestiunea termenului concesiunelor de farmacii, cu care prilej a făcut declaraţieni, arătând că nu poate prelungi termenul concesiunelor acordat prin legea excepțională din 1921, pentru următoarele motive de ordin legal: 1) Pentru că o asemenea prelungire nu s’ar putea face decât prin lege, iar nu prin o deciziune ministerială sau o deriziune de guvern. Cererea ca prelungirea să se facă prin decret-lege este inadmisibilă întrucât este neconstituţională. Suntem in vacanţă parlamentară, avem an parlament şi dreptul de necesitate, admis pentru imprejurăril excepţionale ale răsboiului şi in lipsa unui Parlament, nu-şi poate găti nici o justificare in situaţia de faţă. 2) Pentru că trebue să se curme cu scandalosul regim excepţional care a acestaat fără nici o normă concesiuni de farmacii şi la cei chemaţi şi la cei nechemaţi. In interesul general, ca şi in Interesul farmaciilor şi farmaciştilor, trebuie si încetese specula concesiunilor de farmacii, care ne reaminteşte specula permiselor de export. Şi dacă este vorba de Intervenţia unei legi, atenei în loc de prelungirea termenului, este mai util a se examina chestiunea regimului viitor al farmaciilor. Vechiul regim al legei sanitare a dovedit că nu poate face L ţă necesităţilor actuale şi regimul legei excepţionale din 1921 iscă el mai puţin. Se pune dlar serios in disesţiune chestiunea comerţului liber al farmaciilor. Consiliul superior a aprobat In unanimitate vederile exprimate de d. ministru. * * * In aceiaşi şedinţă d. Mârzescu a pus la discuţie aporturile dintre drogherii şi farmacii. Referindu-se la o autorizare pentru deschiderea unei drogherii care a dat loc la două avize contradictorii, dl Mârzescu a atras atenţiunea consiliului că el n’u a se ocupa de chestiuni de asemenea ustură, de cereri individuale care stau în competinţa consiliilor de igienă sau a autorităţilor sanitare ale localităţii unde se cere deschiderea farmaciei sau drogheriei. In afară de motivul legei care se opune la această tendinţă să fie a descentralizărei atribuţiunilor de această natură chiar dacă ar exista. Consiliul sanitar superior are o altă menire: de îndrumare și de sepraghere generală. El are a crea jurisprudenţa sanitară. Stabilind principiul norme generale, cererile individuale se vor rezolvi potrivit acestor principii sau norme de autorităţile sanitare locale sau direcţia generală, fără ca Consiliul să aibă a examina şi face constatările de fapt co neectlt£ cererile individuale de autorizare. Altfel Consiliul ar trebui să se transforme în organ permanent de administraţie şi să toate constatările de la acte până la măsurătoarea distanţei dintre farmacii sau dintre drogherii. Autorizaţia ce vi s’a cerut însă ridică 2 chestiuni de ordin general, care, evident, necesită avizul Consiliului sanitar superior, prima, dacă în caz de vacanţă sau în caz de dispariţie a unei drogherii într’o localitate constată a avea un sas plus de drogherii*'că chiar de cifra populaţiei sporite, se va autoriza înlocuirea aceiei drogherii; a doua, dacă necesită vreo modificare regulamentul care prevede distanţa de la farmacie la farmacie şi de la drogherie la drogherie, iar nu şi distanţa de la farmacie la drogherie sau vice-versa. Dacă drogheria este altceva decât farmacia, observă d-l ministru, evident, că nu se vede raţiunea stabilirei acestei distanţe, dar dacă cumva astăzi drogheria se confundă cu farmacia, atunci Consiliul are a se pronunţa care din două, în noul regim, are a supravieţui celei-îalte. După discuţiuni la care participă dnii d-nn V. Babeş, N. A. Racoviţă, D. Ionescu şi Danielopol, consiliul în unanimitate decide s) să nu mai examineze cererile individuale, b) să nu se mai autorizeze deschiderea de drogherii şi ca ca drogheriile să dispară în noul regim, funcţiunea lor având a se îndepinde farmacii.tit o adresă de recunoştinţă pentru Korfenty. A urmat apoi discursursurile delegaţilor oraşului, revista militară şi un banchet la cultul căruia consulul francez din Kattowicz a pronunțat și el un discurs, în care arată c£ poporul francez ia parte din toată Inima la bucuria polonezilor pentru ăstui istoric ai unire! Silezki cu Polonia. Serbările unirea Sileziei cu Polonia Varşovia, 19.—La Kattowicz a avut loc o ceremonie solemnă pentru unirea Sileziei cu Polonia. Voevodci Rymer, generalul Szeptyki au primit la gară pe reprezentaţii guvernului şi ai Dietei. Mareşalul Pilsudscki şi primul ministru erau reprezentaţi de ministrul de interne Kamieniki, ministrul muncii Darovski, ministrul comerţului Osoviki, ministrul comunicaţiilor Zigorni Marinovski şi ministrul sănătăţii publice Chodickî. Delegaţia Dietei era condusă de preşedinte. Erau de faţă mai multe rute de delegaţii a diferitelor organizări şi instituţiuni din toată Polonia. Voevodal Rymer a ţinut un mare discurs, cu următorul conţinut: Silezia şi reprezentanţii săi salută lu voi pe reprezentanţii şefului statului, guvernului, a sublimei republice poloneze, căreia luăm credinţă. Veacuri de kravle ne-au despărţit şi cu toate că n’am avut norocul să trăim odată cu voi zilele de glorie ale Poloniei, totuşi suferinţele şi lacrimile vărsate in comun ne-au legat cu atât mai mut, cu cât suferinţele au fost mai mari. A sosit şi ziua mişcări când poporul silezian vede împlinirea visului său. Luaţi Domnule Ministru această bucată de pământ silezian, compusă din cărbune şi raetar, duceţi-o la Varşovia inima Pa,triei, ca mărturie că Polonia a devenit proprietara tuturor bogăţiilor sileziene. Reprezentantul mareşalului Pilsudsik, ministrul Ksmienscki răspunzând voevodului Rymer a amintit partea însemnată care au luat-o aliaţii la învierea Poloniei. Ministrul a subliniat că drepturile minorităţilor sunt respectate în Polonia şi în consecinţă guvernul va cere un tratament echivalent pentru minorităţile poloneze din Silezia germană. A luat apoi cuvântul preşedintele Dietei, care a spus că văzând că puterea germană se prăbuşeşte a,avut impresia el se rup lanţurile poporului polonez. S’a dat apoi cetire actului oficial a unirei Suleziei cu Polonia. Contele Adam Zamoischlad(Rador) O lucrare de sezon şi de plină actualitate este „Harta staţiunilor balneare şi climaterice din Romănia“ adactată de maiorul A Stotz de la Serviciul Geografic al Armatei, de Bucureşti, apărută la editura „Cartea Românească*. In acelaşi editură „Noţiuni de Neurologie- Metalurgie- de C. Popovici. * Daragon, artistul Parisian care pe vremui a fost şi la Iaşii cu celebrul ayronom joacă la teatrul Porte-Saint-Martin din Paris rolul prim din celebra melodramă „Curierul din Lyon*.« mArhive pentru ştiinţa şi reforma socială“ de sub direcţia nea d-lul prof. D. Gusti (nu mali latra Păscute ) publică un elegant prospect arătând eapnusul materiei pe cei trei ani de apariţie şi anunţând că în al 4-lea an va apare de şase ori pe an, cu însemnate îmbunătăţiri redacţional. (nu mai latra Păscute!) 9" Maxim Gorki pas in pribegie de foştii săi tovarăşi din Guvernul sovietic, s’a hotărât a se stabili la Berlin.• Repetiţiile pentru noua stagiune teatrală vor începe la August, conform legii teatrelor. Stagiunea se va deschide la mijlocul Junei Septembrie. In repertor vor figura şi câteva piese de mare spectacol—între cari noua Difetine" „Curierul din Lyon", ș. a. * Poetul Demostene Botei va pune sub tipar, la întoarcerea-i din vitigiatură, un al doulea volum de versuri Intitulat»Duminici* ce va apare la „Cama Românească*. Ancheta din Basarabia Celebra presă „independentă“ care se angajază in orice campanie, după ce timp de căteva săptămâni a epuizat toate insinuările imaginare la adresa administraţiei Basarabiei, s-a grăbit să avanseze şi rezultatul anchetei ordonate de ministerul de interne în cazul de la Vadul lui Vodă. După cum ne comunică însă corespondentul nostru din Bucureşti ancheta ordonată este un curs—aşa că guvernul n’a putut lua nici o măsură. Ieri, la consiliul de miniştri, un membru al guvernului a desminţit categoric cele ce anunţă presa independentăDe altfel opinia publică nu putea crede asemenea invențiuni, de vreme ce a luat act de anchetă ordonată care încă nu e terminată. Piese originale in repertorul teatrului Indicaţiile din opera d-lui T. T. Burada Al douilea interesantul volum din „Istoria teatrului din Moldova“ in afară de capitolul sunt crescute ale fiecărei stagiuni, oferă ca tablou bogat în ce priveşte repertoriul. Dacă este folositor a urmări scara progresivă a artei româneşti în ce priveşte talentele şi activitatea lor, nu este mai puţin interesantă in statistica pieselor primitive de altă dată, care predată naivităţi până şi la titulările lor, fie piese străine, traduceri, localizări, adaptări sau piese originale. Repertorul original mai cu seamă este foarte variat şi foarte bogat. Sânt piese cere au ţinut afişul teatral cu succes, dar de urmi cărora nu se mai ştie nimic,— de, îa foarte rare excepţiuni nefiind publicate. Intre aceste enumerăm • „Soldatul Moldovan“ trei acte cu mari priveleşti frate din cronica ţărei, de I. Barsyeni, muzica de I.Herfner, jucată la Iaşi la 1846. „O apare la msha a" comedie la două acte de Costache Caragiale, şi „Tabloul lui Şefan Vodă“ de G. Asachi, jucate în acelaş an, la Iaşi. La aceiaşi epocă găsim comedia „Samson şi Spiridon* tresia de Matei Miilo și piesa scrisă de el, probabil o localizare, Intitulată „Nicșorescu". In stagiunea din 1850 d. Burada înșiră un număr de aproape două-zeci de piese originale, ca titluri caracteristice, fără a indica pe autorii respectivi... Pari a reproduce detaliile pe care Ie indică d. Baradi în vasta sa istoriografie, ma i citim, la întâmplare, următoarele piese originale: ^„întronarea prăeșalu! din Anglia“ de Gh. Asashi; „Sprăvale Babă“ de A. P.; „Bucureștii în Paris* fără viitor; „Mihai* dramă istorică în versuri de Neculai Istrati; „Gheghina de la Odobeşti“, „Smărăcd’ţa ista Jiraraiai" şi „Jijianul“ piese localizate de N. Luchian; „Poenaşul Codrilor“ marele succes al lui Bobescu; „Dorul Borovailor“ monolog; „Jianul“ dramă In cinci acte ; „Urâta satului“ comedie ; „Taranca“ farsă; „Nenorocirile unui băiat Lumos“ localizare de N. Bălăneacu; „Moşa Pipirig“ comedie de Matei Millo; „Vlăduţu Mamei“, „Idei Raşca in garda naţională“ de Boien; „Isac Zodieru“ de E. Negruţi; „Scamatorul* de I. Caragiale; „Frumuseţile din Iaşi* de I. Caragiale; „Ţigana! recrut* de D. George ich şi f. m. a. Lista acestor piese este prea mare ca să încapi în cronica noastră redusă. Ea arată însă precis c’au avut o bogată literatură dramatici naţională, pe care însă n’o putem cunoaşte decât din citaţiile cuprinse în „istoria“ d-lui T. T. Burada. Araid Cursurile schimbului România — — 7.45 Bursa din Paris da la 19 Iulie 1922 Londra — — 52.30 New-York — — 11.83 Germania — — 2.42 Belgia — — 9. 30 Italia — — 55.20 Elveţia — —227.50