Mişcarea, octombrie 1922 (Anul 16, nr. 215-239)
1922-10-14 / nr. 226
■*( i. . . 4 Ümnmm iÄiSÄfi fi » mm te sspt mmm ««a ■■«&$», msm 4, mmmmm $mmm wtmm mpmmsm topam Mi &*b ffc13SpSJMI MMKMWÜKÄÄ Ute «a»«jla»w 50 eub încoronarea Suveranilor Proclamaţia Regelui (BUCUREŞTI-TELEFONATA) Bucurată în întregime textul Proclamaţiei pe care M. S. Regele o va ceti la Albania în ziua încoronărei. • Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională am moştenit Coroana României după glorioasa Domnie a Regelui Întemeietor. Suindu-mă pe Tron am rugat Cerul să dea rod muncei, ce, fără preget, eram hotărât să închin Iubitei mele ţări ca bun Român şi Rege. Pronia cerească a binecuvântat şi prin bărbăţia poporului şi vitejia ostaşilor ne-a dat să lărgim hotarele Regatului şi să înfăptuim dorul de veacuri al Neamului nostru. Am venit astăzi cu Regina Care Mia fost tovarăşă în credinţa neclintită la restrişte şi la bucurie, ca prin această sărbătoare să consacrăm în faţa Domnului şi a scumpului nostru popor legătura ce ne uneşte de apurarea cu dânsul. Punând pe capul Meu, în această străveche cetate a Daciei-Romane, Coroana de oţel de la Plevna pe care noul şi glorioase lupte au făcut-o pe veci Coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor cari în toate vremurile şi pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională, şi salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o într'un glas şi o simţire, dela Tisa până la Nistru şi până la Mare. Intre aceste clipe gândul Meu se îndreaptă cu recunoştinţă către viteaza şi iubita noastră armată. Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Gerul ca Poporul nostru să culeagă în pace roadele lor binecuvântate şi să propăşească în linişte, frăţie şi muncă harnică. Cu inima plină de dragoste şi credinţă mărturisesc dorinţele sufletului Meu: Mmma ţărănimii, stăpînă pe vsel pe ogoarele ce l€ a dobândi să is dea toată puterea de rodire în folosul el $1 al binelui cberesc. Vreau O BHUIlCherlmia« credincioasă Patriei, să-şi afle soarta tot mal prosperă Tntr’o viafă de armonie şi de dreptate socială. Vreau ca, în hotarele Romunlsl-Miri, toţi fiii bur al Ţârii, fari deosebire de religie şi naţionalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor Românilor, ca să sluje cu toate puterile Statul, în care Cel-de-Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi. Vreau ca Românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de năzuinţa unei depline înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a Statului. Vreau ca în timpul Domniei printr-o întinsă şi înaltă desvoltare culturală, Patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea orientului european, după atâţia veacuri de cumplite sbuciumări. Sunt sigur că în îndeplinirea mare! noastre datorii, voiu avea sprijinul tuturor bunilor fii ai ţarei, nedespărţiţi în gând şi’n faptă în jurul Tronului. Acestei sfinte misiuni, în neclintită unire cu poporul nostru, voi în shins toate puterile mele de osi şi de Rege şi asupra el chem, în această zi solemnă de înălţare sufletească, binecuvântarea Celui Atotputernic. FERDINAND I * Pentru moralistul dela „Opinia“ „Opinia” de Ieri, persistând un a zic« că tare bine a făcut mai dăusă75, alarmând publicul ca isbuecnice.« ebnfi&graţianii din Orient, (eri s’a încheiat acordul la Mudkum!) inventează o polemică nesăbuită cu „consorul“ dela „Mişcarea“, permiţându şi a discuta şi buna credinţă a ziarului notru. Dacă clarmismul nejastificat al „Opiniei“ se dovedeşte prim fepte şi păreri, pe care l-am înregistrat la timp şi asupra cărora este oţios a mai prelungi discuţia, «preeferice îndrăzneţe asupra corectitudinii ziarului nostru merită fără îndoială un răspuns. Marele public ştie că „Mişcarea” a păstrat neştirbita convingerile sale. Întotdeauna desinteresete şi că nu şi-a mlădiat niciodată prestigul său prin ori-ce fel de compromis. Aceasta ne îndreptăţeşte să respingem acuzarea, de rea credinţă de la ori-dn®, cu atât mai meu când ea vine din parte® „moralistului” necuviincios de la „Opinia“. Oaspeţi streini la încoronare Prsg® 11. (Râdor) Delegaţia cehoslovacă, care va lua parte« serbării« Încoronării regelui Ferdinand a plecat azi dilutees*ţi la Bucureşti Afară de persoanele cari au fot deja numite a plecat şi generalul Habar, inspector general al armaţii. * Veneţia 11. (Ridor). Ducele de Genova a plecat la București ca si reprezinte pe regele Itailei la serbările incoronărei. Pentru funcţionari şi pensionari Sporurile. Statutul funcţionarilor. Situaţia pensionarilor. Modificarea legei pensiilor. Astfsi se deschide sesiunea extraordinară a Corpurilor Legiuitoare. Dapi desbateriie ce au urmat In consiliul de miniştri, ziarele au putut aile că intre primele proecte ce se vor depune In această sssiumi, figurează şi proectul referitor la Îmbunătăţirea soartei funcţionarilor. Ministerul de finanţe a aratat In expunerea sa că pentru perioada doua a bugetului provisos, Im curs, adică de la 1 Oct. a. a. şl până Ia 1 Aprilie 1923 când urmează bugetul definitiv, a destinat o sumă de 600 milioane Iei care va fi repartizată, după normele fixate, pentru majorarea sporurilor de scumpete, urmând ca In viitorul budget să nu stabilească nouiie fiafami esri vor concorda cu statutul unic al funcţ onarlior ce va trece prin Parlament. In concluzie, Guvernul, ca întotdeauna şi a ţinut cuvântul în chip solemn, a convocat sesiunea extraordinară, va vota suma necesară şi va acorda sporurile pe ăsta de 1 Octombrie. Funcţioaşii sunt chemaţi astăzi să aprecieze solicitudinea guvernului şi Instigaţiunîie şi uneltele pretinşilor lor susţinători, pentru a constata realitatea. * — Aceiaşi solicitidune o arată guvernul şi faţă pe pensionari. Cauza dreaptă a pensionarilor n- a fost neglijată—şi precum s'a văzut in relatările ce au apărut ieri. Constitui de miniştri s-a ocupat și de situațiunea acestei categorii sociale. S-a hotărât ca în actuala sesiune extraordinară, printre proectele cu caracter urgent, să se aducă și proectul de lege pentru modificarea legei pensiuni or modificare care instituie punctele esențial al revendicărilor pensionarilor. Legea pensiilor va fi modificată în aşa fel încât se va satisface nu numai pe pensionarii actuali a căror situaţiune va fi îmbunătăţită, dar şi pe viitorii pensionari, adică pe funcţionarii de astăzi. Prin urmare ambele proecte despre care vorbim sunt coordonate, ele având aceiaşi de a ameliora situaţiunea morală şi morală a funcţionarilor şi pensionarilor. — Ua băiat din serviciul d-lui Iţkovici, cârciumar din strada Ștefan cel Mare, a intrat noaptea in dugheană, forând din tejges suma de 5000 iei, după care a dispărut. D. Barthou la omisiunea reparaţiei a lor Paris 11. (Radar). — Er, după amiază, comisiunea reparaţiunilor a ars ca unanimitate de voturi pe d. Banhon ca preşedinte. La începutul şedinţei, delegatul englez Bradbary a exprimat fostului preşedinte al comisiunei d. Dubois regretele tuturor colegilor săi pentru plecarea sa din comisioane pe care a prezidat-o timp îndelungat dând de vobă de un Icait spirit de justiţie, atât în chestiunile de Interes lateralist, cit şi în ce priveşte obligaţiunile aliaţilor faţă de puterile dolmane. D. Dubois a exprimat mulţumirile safe, regretând că este obligat ei se desparte de colaboratorii atât de pricepuţi şi de devotaţi. El termină lăudând pe Barthou şi spunând despre ei că este an om de stat, care a ocupat de tânăr cele mai înalte funcţiuni. • Barthou este înzestrat ca cele mai eminente calităţi de bană credinţă şi justiţie, cereri sunt necesare în greva însărcinare pe care o primeşte D l Bradbury s’a ridicat atunci şi a salutat pe D-I Banhon, fenciîâadte in numele comisiacii. D-I Barnhon a luat cuvântul nmlţumind pe Dubois şi pe Bradbury. El aminteşte că a fost raportorul general şi tratatului din Versailles, atunci când a fost votat de cameră. Ca preşedinte al comisionei reparaţionele, el se va inspira din exemp al predecesorului său şi îşi va da toată ştiinţa să menţină unirea între aliaţi, luându-şi angajamentul că va fi cât se poate de imparţial faţă de cererile foştilor inamici. „Am fost ministru de justiţie, zice oratorul. In materie civili, justiţia constă la aplicarea legilor. In materie internaţională ea constă In aplicarea tratatelor. Legile şi tratatele trebuesc aplicate după spiritul lor“. IM SAQA Multe şi mărunte... „Evenimentul" îşi publică bilanţul redacţional şi administrativ pe exerciţiul anului 1893. .. însoţindu-l de o cronică muzicală despre primul concert al lui Huberman, „in acelaş an... Cu această înclinaţiune spre trecut, „Evenimentul" se dispensează de... present. De prisos să mai relevăm că stilul „Evenimentului" e și mai istoric decât această dată... * In ziua în care se va decreta „amnistia politică" ziarul „Opinia" va apare Într’un număr festiv şi comemorativ...♦ Printre asasinii lui Rathenau figurează și un oarecare Ghuenter. lată un nume care poate să displacă unei anumite categorii de la noi... * O culme ciudată: ca un individ cu morgă să ajungă la morgă • M Şedinţa Comisiei Interimara Membrii comisiei interimare, e’a întrunit aseară, sub preşedenţia d-lui C. Toma preşedintele comisiei interimare. Chestiunea taxelor pentm lumină şi tramvai a făcut obiectul unei largi discuţiuni. S’a dat cetire raportului elaborat de d-l consider Finchelstein, le care rezută absoluta necesitate de a se spori taxele, pentru a se putea acoperi deficitul, bertueiile fiind covârşitoare. După o discuţie, la care iau parte d-nii C. Toma, Finchel Stela, Vasiau-Voina, Constantinescu, doctor Ochi, Raleri şi părintele Tudorache, se fixează preţurile următoare : La lumină 6 Iei şi 50 bani, bowstul pentru zonele I şi II şi 6 lei pentru zona a treia. * La tramvai 2 lei cursa, fără a se percepe taxa de transbordare, se acordă o reducere de 50 la sută pentm elevii de şcoală, studenţi şi militari grade inferioare. Comisia interimară convine, că după o lună să supse aceste taxe la o revizuire, și va vedea dacă eventual, ele nu pot fi reduse. Relaţiile orecultalte dre Atena 11. — Presa continuă să blameze atitudinea Italiei, care a anulat acordul relativ la Dodecanes, spunând între altele că prietenia şi solidaritatea între două popoare, valorează mai mult ca o adunătură de insule stăncoaie. (Rador) IAŞULARTISTIC „Amintiri din teatru“ Câteva portrete : Pechea S. Alelexandrescu.—Const. Ionescu, in D-l Alexandrescu, actual pensionar al teatrului, juca rolurile de caracter, în comedie şi comici bătrâni. De asemeni în operete şi vodev.Iuri naţionale. Despre d-sa de poşte spune foarte imit bine şi foarte frumoase lucruri, viaţa sa artietistică fiind destul de bogată în s accese şi peripeţii asupra cărora, chiar mai dăunizi, a dat publicităţii câteva lămuriri vorbind despre taniceriie sate, pe vremuri, în Basarabia, ca piese naţionale. După cum spune d-sa, a făcut foarte multe tucruri prin ţară, şi apoi s’a stabilit ca societar al teatrului din Iaşi, unde l-am găsit la intrarea mea în teatru. Mă voia mărgini dar să amintesc succesele sale pe scena teatrului ieşan, în care am asist şi eu admirăada-i, când ca parteneră, când ca spectatoare. In „Lipitoriie satelor“, de exemplu, interpreta admirabil rolei lui „Moisinch“. D-1 Alexandrescu, dădea rolului o notă personală foarte potrivită. In această pistă era perfect secondat de Prateaua în Gavni și Arceleanu în Grecul. Piesa se juca cum nu se poate mai bine, tipurie fiind la perfecţie redae. De asemenea Constantinescu era foarte bine la ţăranul Ion teslarul. Presa s’a jucat mult la noi, până acum câţiva ani în urmă. — E o aminire interesantă asupra căreia mă opresc şi din cauza interpretării şi a valoarei reale a piesei, care zugrăveşte perfect in culori atât de vii epoca tunsă a fanariţîlor. D-1 Aiexandrescu, find protagonista! în piesă nu avem decât să mulţumim, pentru că era admirabil in rol şi pentru că împrospăta în amintirea publiculei frumoasele tradiţii rămase de la marele artist Milic. Jucam şi ea în piesă rolul Măriuca. — Dl Alexandrescu a jucat mult; citez numai câteva roluri principale şi neuitate de nimeni dintre noi şi nici de public: „Peticarul din Paris“, unde avea o admirabilă creaţie (jucam şi ea şi iacă în primul an de teatre), apoi „Fromont şi Risher“, unde Alexandrescu la rolul bătrânului actor era minunat de bine.—Eu jucam un rol gingiș, uade puteam multă simţire, spre a reda sufletul Ui'tor şi plin de o duioasă melancolie a tinerei fete șchioape. — A mai jucat ratine din piesele lui Moliére, unde era desăvârşit. Asemeni mai in toate piesele naţionale, precum şi în tot repertorul modern. Un singur cusur , avea: nostalgia turneurilor personale,—o lua razna peste Prut, chiar în mijocul stagiunii, dacă nu-i plăcea să-şi mai dea concursul. Atunci actorii spuneau el tachinându-l: Pechea iar *’* das în „Roşia“. Cu toate acestea ce nepreţuit serviciu făcea şiretul şi neastâmpăratul Pechea, când ducea astfel graiul românesc bieţilor moldoveni, cari sorbeau cu desstiu piesele naţionale, pe care Ie juca ei cu trupa lui, de multe ori întovărăşit de Bobescu —artista! bine cunoscut de pe vremuri, — ambii jucând numai piesele noastre naţionale, prin toate oraşele din Basarabia pe atunci robiă... Lucrul acesta s’a repetat de câteva ori. Mai tâziu ne-a părăsit ca total, retrăgându-se din teatru, spre regretul publicului şi al nostru. Acum, vine rândul societa ilor tineri, pe cari i-am găsit în teatru. Intre aceștia era si Const. Ionesco. — Cu acesta am facet necontenit până la moartea lui. Const. Ionesefî, înainte de orice, a fost un bun element de muncă. Find rutinat îa şcoala artiștilor mari, despre cari am vorbit, căpătase multă dragoste de teatru şi, ce e mai frumos, avea un cult pentru artişti şi pentru talente. A trades o mulţime de piese, mai mult comedii uşoare, dar bine alese. Printre ele câteva drame şi comedii de salon, cari, s’au jucat cu mall succes. Aceste piese s’au jucat câtva timp până când teatrul a evoluat, simţindu-se necesitatea schimbării. Ia toate traducerile lui Jones:n, am jucat şi eu, „ Circul Sidoli mai ales, nu lipseam aproape din nici una. Citez câteva de cari îmi amintesc: „Martha“ „Păsărelele“, „Provincialii la Paris“, „Oiţele rătăcite“, „Femeile lipicioase“, „Chera Sobeh“, „Testamentul lui Cesar Girodot”, „Afacerea Clemenceau“, „Holteii tomnatici“ „Zăpăciţii“—aceasta tradusă de Dragomir— „Rae Pigal 150“, „La grande mamière“, etc. etc. Munca această intensă a lui Ionescu, de a traduce mereu şi a noastră de a învăţa mereu, nu a fost numai pentru a distra publicisl capricios, ci ne-a folosit foarte mult. Având la indămână un repertor uşor şi lesne de jucat oricând, am avut putinţa