Mişcarea, octombrie 1922 (Anul 16, nr. 215-239)

1922-10-14 / nr. 226

■*( i. . . 4 Ümnmm iÄiSÄfi fi » mm te sspt mmm ««a ■■«&$», msm 4, m­mmmm $m­mm wtmm mpmmsm topam Mi &*b ffc13SpSJMI M­MK­­MWÜKÄÄ Ute «a»«j­la»w 50 e­ub încoronarea Suveranilor Proclamaţia Regelui (BUCUREŞTI-TELEFONATA) Bucurată în întregime textul Proclamaţiei pe care M. S. Regele o va ceti la Alba­nia în ziua încoronărei. • Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională am moştenit Coroana României după glorioasa Dom­nie a Regelui Întemeietor. Suindu-mă pe Tron am rugat Cerul să dea rod muncei, ce, fără preget, eram hotărât să închin Iubitei mele ţări ca bun Român şi Rege. Pronia cerească a bine­cuvântat şi prin bărbăţia poporului şi vitejia ostaşilor ne-a dat să lărgim ho­tarele Regatului şi să înfăptuim dorul de veacuri al Neamului nostru. Am venit astăzi cu Regina­ Care Mia fost tovarăşă în credinţa neclintită la restrişte şi la bucurie,­ ca prin această sărbătoare să consacrăm în faţa Domnului şi a scumpului nostru popor legătura ce ne uneşte de apurarea cu dânsul. Punând pe capul Meu, în această străveche cetate a Daciei-Romane, Coroana de oţel de la Plevna pe care noul şi glorioase lupte au făcut-o pe veci Coroana României­ Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor cari în toate vremurile şi pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională, şi salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o într'un glas şi o simţire, dela Tisa până la Nistru şi până la Mare. Intre aceste clipe gândul Meu se îndreaptă cu recunoştinţă către viteaza şi iubita noastră armată. Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Gerul ca Poporul nostru să culeagă în pace roadele lor bine­cuvân­tate şi să propăşească în linişte, frăţie şi muncă harnică. Cu inima plină de dragoste şi credinţă mărturisesc dorinţele sufletului Meu: Mmm­a ţărănimii, stăpînă pe vsel pe ogoarele ce l€­ a dobândi să is dea toată pute­­rea de rodire în folosul el $1 al binelui cberesc. Vreau O BHUIlCh­erlmia« credincioasă Patriei, să-şi afle soarta tot mal prosperă Tntr’o viafă de armonie şi de dreptate socială. Vreau ca, în hotarele Romunlsl-Miri, toţi fiii bur al Ţârii, fari deose­bire de religie şi naţionalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor Românilor, ca să sluje cu toate puterile Statul, în care Cel-de-Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi. Vreau ca Românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de năzuinţa unei depline înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a Statului. Vreau ca în timpul Domniei printr-o întinsă şi înaltă desvoltare culturală, Patria noas­tră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea orientului european, după atâţia veacuri de cumplite sbuciumări. Sunt sigu­r că în îndeplinirea mare! noastre datorii, voiu avea sprijinul tutur­or bunilor fii ai ţarei, nedespărţiţi în gând şi’n faptă în jurul Tronului. Acestei sfinte misiuni, în neclintită unire cu poporul nostru, voi în shins toate puterile mele de o­si şi de Rege şi asupra el chem, în această zi solemnă de înălţare sufletească, binecuvântarea Celui Atotputernic. FERDINAND I * Pentru moralistul dela „Opinia“ „Opinia” de Ieri, persistând un a zic« că tare bine a făcut mai dău­­să75, alarmând publicul ca isbuecni­­ce.« ebnfi&graţianii din Orient, (eri s’a încheiat acordul la Mudkum!) inventează o polemică nesăbuită cu „consorul“ dela „Mişcarea“, permi­­ţându şi a discuta şi buna credinţă a ziarului notru. Dacă clarmismul nejastificat al „Opiniei“ se dovedeşte prim fepte şi păreri, pe care l-am­ înregistrat la timp şi asupra cărora este oţios a mai prelungi discuţia, «preeferice îndrăzneţe asupra corectitudinii zi­arului nostru merită fără îndoială un răspuns. Marele public ştie că „Mişcarea” a păstrat neştirbita convingerile sale. Întotdeauna desinteresete şi că nu şi-a mlădiat nici­odată prestig­ul său prin ori-ce fel de compromis. Aceasta ne îndreptăţeşte să respin­gem acuzarea, de rea credinţă de la ori-dn®, cu atât mai meu­ când ea vine din parte® „moralistului” necuviincios de la „Opinia“. Oaspeţi streini la în­coronare Prsg® 11. (Râdor) Delegaţia ce­hoslovacă, care va lua parte­­« ser­bării« Încoronării regelui Ferdinand a plecat azi dilutees*­ţi la Bucureşti Afară de persoanele cari au fo­t deja numite a plecat şi generalul Habar, inspector general al armaţii. * Veneţia 11. (Ridor). Ducele de Ge­nova a plecat la București ca si reprezinte pe regele It­ailei la ser­bările incoronărei. Pentru funcţionari şi pensionari Sporurile. Statutul funcţionarilor. Situaţia pensio­narilor. Modificarea legei pensiilor. Astfsi se deschide sesiunea ex­­tra­ordinară a Corpurilor Legiui­toare. Dapi desbateriie ce au urmat In consiliul de miniştri, ziarele au pu­tut aile că intre primele proecte ce se vor depune In această sssiu­­mi, figurează şi proectul referitor la Îmbunătăţirea soartei funcţiona­rilor. Ministerul de finanţe a aratat In expunerea sa că pentru perioada doua a bugetului provisos, Im curs, adică de la 1 Oct. a. a. şl până Ia 1 Ap­rilie 1923 când urmează bugetul de­finitiv, a destinat o sumă de 600 milioane Iei care va fi repartizată, după normele fixate, pentru majora­rea sporurilor de scumpete, urmând ca In viitorul budget să nu stabi­lească nouiie fiafami esri vor con­corda cu statutul unic al funcţ o­­narlior ce va trece prin Parlament. In concluzie, Guvernul, ca întotdeauna şi a ţi­nut cuvântul în chip solemn, a con­vocat sesiunea extraordinară, va vota suma necesară şi va acorda sporurile pe ăsta de 1 Octombrie. Funcţioaşii sunt chemaţi astăzi să aprecieze solicitudinea guver­nului şi Instigaţiunîie şi uneltele pretinşilor lor susţinători, pentru a constata realitatea. * — Aceiaşi solicitidune o arată guvernul şi faţă pe pensionari. Cauza dreaptă a pensionarilor n- a fost neglijată—şi precum s'a văzut in relatările ce au apărut ieri. Constitui de miniştri s-a ocupat și de situațiunea acestei categorii so­ciale. S-a hotărât ca în actuala sesiune extraordinară, printre proectele cu caracter urgent, să se aducă și proectul de lege pentru modifica­rea legei pensiuni or modificare care instituie punctele esențial al revendicărilor pensionarilor. Legea pensiilor va fi modificată în aşa fel în­cât se va satisface nu numai pe pensionarii actuali a că­ror situaţiune va fi îmbunătăţită, dar şi pe viitorii pensionari, adică pe funcţionarii de astăzi. Prin urmare ambele proecte de­spre care vorbim sunt coordonate, ele având aceiaşi de a ameliora si­tuaţi­unea morală şi morală a funcţionarilor şi pensionarilor. — Ua băiat din serviciul d-lui Iţk­ovici, cârciumar din strada Ștefan cel Mare, a intrat noaptea in dugheană, forând din tejges suma de 5000 iei, după care a dis­părut. D. Barthou la omisiu­nea reparaţiei a lor Paris 11. (Radar). — Er, după amiază, comisiunea reparaţiunilor a a­rs ca unani­mitate de voturi pe d. Banhon ca preşe­dinte. La începutul şedinţei, delegatul englez Bradbary a exprimat fostului preşedinte al comisiunei d. Dubois regretele tuturor colegilor săi pentru plecarea sa din comi­­sioane pe care a prezidat-o timp îndelun­­gat dând de vob­ă de un Icait spirit de jus­tiţie, atât în chestiunile de Interes later­alist, cit şi în ce priveşte obligaţiunile a­­liaţilor faţă de puterile d­ol­mane. D. Du­bois a exprimat mulţumirile safe, regre­tând că este obligat ei se desparte de colaboratorii atât de pricepuţi şi de devo­taţi. El termină lăudând pe­­ Barthou şi spunând despre ei că este an om de stat, care a ocupat de tânăr cele mai înalte funcţiuni. • Barthou este înzestrat ca cele mai emi­nente calităţi de bană credinţă şi justiţie, cere­ri sunt necesare în greva însărcinare pe care o primeşte D l Bradbury s’a ri­dicat atunci şi a salutat pe D-I Banhon, fen­ciîâadte in numele comisiacii. D-I Bar­­nhon a luat cuvântul nmlţumind pe Du­­bois şi pe Bradbury. El aminteşte că a fost raportorul gener­al şi tratatului din Versailles, atunci când a fost votat de ca­meră. Ca preşedinte al comisionei repara­­ţionele, el se va inspira din­ exemp al pre­decesorului său şi îşi va da toată ştiinţa să menţină unirea între aliaţi, luându-şi angajamentul că va fi cât se poate de imparţial faţă de cererile foştilor inamici. „Am fost ministru de justiţie, zice ora­torul. In materie civili, justiţia constă la aplicarea legilor. In materie internaţională ea constă In aplicarea tratatelor. Legile şi tratatele trebuesc aplicate după spiritul lor“. IM SAQA Multe şi mărunte... „Evenimentul" îşi publică bilanţul redac­ţional şi administrativ pe exerciţiul anului 1893. .. însoţindu-l de o cronică muzicală despre primul concert al lui Huberman, „in acelaş an... Cu această înclinaţiune spre trecut, „Eveni­mentul" se dispensează de... present. De prisos să mai relevăm că stilul „Eveni­mentului" e și mai is­toric decât această dată... * In ziua în care se va decreta „amnistia poli­tică" ziarul „Opinia" va apare Într’un număr festiv şi comemorativ...♦ Printre asasinii lui Rathenau figurează și un oare­care Ghuenter. lată un nume care poate să displacă unei a­­numite categorii de la noi... * O culme ciudată: ca un individ cu morgă să ajungă la morgă • M Şedinţa Comisiei Inte­rimara Membrii comisiei interimare, e’­a întru­nit aseară, sub preşedenţia d-lui C. Toma preşedintele comisiei interimare. Chestiunea taxelor pentm lumină şi tram­vai a făcut obiectul unei largi discuţiuni. S’a dat cetire raportului elaborat de d-l consider Finchelstein, l­e care rezută ab­soluta necesitate de a se spori taxele, pen­­tru a se putea acoperi deficitul, b­ertueiile fiind covârşitoare. După o discuţie, la care iau parte d-nii C. Tom­a, Finchel Stela, Vasiau-Voina, Cons­­tantinescu, doctor Ochi, Raleri şi părin­tele Tudorache, se fixează preţurile urmă­toare : La lumină 6 Iei şi 50 bani, b­owstul pentru zonele I şi II şi 6 lei pentru zona a treia. * La tramvai 2 lei cursa, fără a se per­cepe taxa de transbordare, se acordă o reducere de 50 la sută pentm elevii de şcoală, studenţi şi militari grade inferioare. Comisia interimară convine, că după o lună să supse aceste taxe la o revizuire, și va vedea dacă eventual, ele nu pot fi reduse. Relaţiile orecu­ltalte dre Atena 11. — Presa continuă să blameze atitudinea Italiei, care a a­­nulat acordul relativ la Dodecanes, spunând între altele că prietenia şi solidaritatea între două popoare, va­­lorează mai mult ca o adunătură de insule stăncoaie. (Rador) IAŞUL­­ARTISTIC „Amintiri din teatru“ Câteva portrete : Pechea S. Ale­le­xandrescu.—Const. Ionescu, in D-l Alexandrescu, actual pensionar al teatrului, juca rolurile de caracter, în co­medie şi comici bătrâni. De asemeni în o­­perete şi vodev.Iuri naţionale. Despre d-sa de poşte spune foarte imit bine şi foarte frumoase lucruri, viaţa sa artietistică fiind destul de bogată în s accese şi peripeţii asu­pra cărora, chiar mai dăunizi, a dat pub­licităţii câte­va lămuriri vorbind despre tan­­iceriie sate, pe vremuri, în Basarabia, ca piese naţionale. După cum spune d-sa, a făcut foarte multe tu­cruri prin ţară, şi a­­poi s’a stabilit ca societar al teatrului din Iaşi, unde l-am găsit la intrarea mea în teatru. Mă voia mărgini dar să amintesc succesele sale pe scena teatrului ieşan, în care am asis­t şi eu admirăada-i, când ca parteneră, când ca spectatoare. In „Li­­pitoriie satelor“, de exemplu, interpreta admirabil rolei lui „Moisin­ch­“. D-1 Ale­­xandrescu, dădea rolului o notă personală foarte potrivită. In această pistă era per­fect secondat de Prateaua în Gavni și Ar­­celeanu în Grecul. Piesa se juca cum nu se poate mai bine, tipuri­e fiind la perfecţie reda­e. De ase­menea Constantinescu era foarte bine la ţăranul Ion teslarul. Presa s’a jucat mult la noi, până acum câţi­va ani în urmă. — E o aminire interesantă asupra căreia mă opresc şi din cauza interpretării şi a va­­loarei reale a piesei, care zugrăveşte per­fect in culori atât de vii epoca tuns­ă a fanariţîlor. D-1 Aiexandrescu, f­ind prota­gonista! în piesă nu avem de­cât să­­ mulţumim, pentru că era admirabil in rol şi pentru că împrospăta în amintirea pub­­liculei frumoasele tradiţii rămase de la ma­rele artist Milic. Jucam şi ea în piesă ro­lul Măriuca. — D­l Alexandrescu a jucat mult; citez numai câte­va roluri principale şi neuitate de nimeni dintre noi şi nici de public: „Peticarul din Paris“, unde avea o admirabilă creaţie (jucam şi ea şi iacă în primul an de teatre), apoi „Fromont şi Risher“, unde Alexandrescu la rolul bătrâ­­nului actor era minunat de bine.—Eu ju­cam un rol gingiș, uade puteam multă simţire, spre a reda sufletul Ui'­tor şi plin de o duioasă melancolie a tinerei fete șchioape. — A mai jucat ratin­e din piesele lui Moliére, unde era desăvârşit. Asemeni mai in toate piesele naţionale, precum şi în tot repertorul modern. Un singur cusur , avea: nostalgia turneurilor personale,—o lua razna peste Prut, chiar în mij­ocul stagiunii, dacă nu-i plăcea să-şi mai dea concursul. Atunci actorii spuneau­­ el ta­­chinându-l: Pechea iar *’* das în „Roşia“. Cu toate acestea ce nepreţuit serviciu fă­cea şiretul şi neastâmpăratul Pechea, când ducea ast­fel graiul românesc bieţilor mol­doveni, cari sorbeau cu desstiu piesele na­ţionale, pe care Ie juca ei cu trupa lui, de multe ori întovărăşit de Bobescu —artista! bine cunoscut de pe vremuri, — ambii ju­când numai piesele noastre naţionale, prin toate oraşele din Basarabia pe atunci ro­bi­ă­­... Lucrul acesta s’a repetat de câteva ori. Mai tâ­ziu ne-a părăsit ca total, retrăgân­­du-se din teatru, spre regretul publicului şi al nostru. Acum, vine rândul societa ilor tineri, pe cari i-am găsit în teatru. Intre aceștia era si Const. Ionesco. — Cu acesta am facet necontenit până la moartea lui. Const. Io­­nesefî, înainte de ori­ce, a fost un bun e­­lement de muncă. Fi­nd rutinat îa şcoala artiștilor mari, despre cari am vorbit, că­pătase multă dragoste de teatru şi, ce e mai frumos, avea un cult pentru artişti şi pentru talente. A trades o mulţim­e de piese, mai mult comedii uşoare, dar bine alese. Printre ele câte­va drame şi comedii de salon, cari, s’au jucat cu mall succes. A­­ceste piese s’au jucat cât­va timp până când teatrul a evoluat, simţindu-se nece­sitatea schimbării. Ia toate traducerile lui Jones:n, am jucat şi eu, „ Circul Sidoli mai ales, nu lipseam aproape din nici una. Citez câteva de cari îmi amintesc: „Martha“ „Păsărelele“, „Provincialii la Paris“, „Oi­ţele rătăcite“, „Femeile lipicioase“, „Ch­era Sobeh“, „Testamentul lui Cesar Girodot”, „Afacerea Clemenceau“, „Holteii tomnatici“ „Zăpăciţii“—aceasta tradusă de Dragomir— „Rae Pigal 150“, „La grande mamière“, etc. etc. Munca această intensă a lui Ionescu, de a traduce mereu şi a noastră de a învăţa mereu, nu a fost numai pentru a distra publicisl capricios, ci ne-a folosit foarte mult. Având la indămână un repertor uşor şi lesne de jucat oricând, am avut putinţa

Next