Mişcarea, ianuarie 1925 (Anul 19, nr. 2-23)

1925-01-24 / nr. 18

ANUL XIX No. 18 Intelesul ! Parlamentul Își reia activitatea cu începere de Luni 26 a. r. c. pentru a-și continua opera legislativă prin care se va consolida noul stat ro­mân. Se Cunosc principalele proecte de legi Care vor fi aduse în această se­siune și­­Care vor fi supuse unor Cât mai largi desbateri. Ceea ce interesează în momentul de faţă viaţa politică normală a ţă­rii, este faptul dacă grupările politi­ce care formează opoziţia, îşi vor înţelege datoria ce au faţă de alegă­torii lor, şi dacă abandonând o tac­tică detestabilă practicată in trei le­­gislaţiuni, vor adopta o atitudine po-­­ trivită Intereselor şî nevoilor ţării. Problemele ce se pun astăzi în­­ discuţiunea parlamentului comportă­­ o examinare cât mai profundă a tu- I turor elementelor politice, competen­te şî conştiente, şi Primul Ministru ia declaraţiunile făcute in cursul se­siunii, în ambele corpuri legislative, prin apelul adresat tuturor grupărilor politice, a înţeles să cheme toate for­ţele şi toate energiile la o colabora­re efectivă, pentru a servi nu inte­rese de partid, ci numai Interesele ţării. E drept că toate grupările din o­­poziţie trec printr-o grea criză mo­rală. Nici una din ele—deşi fiecare în parte au declarat în public că sunt unitare şi puternice—nici una din ele nu este consolidată măcar ca gru­pare stătătoare de sine şi la timpul din urmă i’au produs sciziuni care confirmă un singur lucru: ambiţiunile personale ale conducătorilor şi im­plicit desorientarea acestora cindi sunt puşi în faţa unor situaţiuni care re­clamă autoritate şi răspundere. De prisos a mai semnala nenu­măratele încercări de a se constitui fuziuni, blocuri şi formaţii unice. De prisos a mai intra în domeniul atât unui apel de scurt al atâtor Interminabile tra­tative, care încă mai abundă prin Coloanele ziarelor. Caracteristica generală a opoziţiei este: desorientarea. In această situaţie desigur că e greu să pretinzi opoziţiei sa vie un parlament cu programe pregătite şi cu soluţ­­ni. Ceea ce î se poate cere însă este că ea trebuie să înţeleagă în cele din urmă că frământările prin care trece nu pot fi şi nu trebue să fie aduse în sfatul ţârii. Ca atare gru­pările politice trebuie să facă un singur lucru şi anume: să schimbe cu totul de atitudine, şi să renunţe cu totul la­­ acţiuni care nu servesc nici Intere­­­ sele ţării, nici Interesele de partid şi­­ nici raacar Interesele şi ambiţiunile­­ individuale, care primează la majo-­­ ritatea opozanţilor, faţă de cele mai vitale probleme. Trei ani de permanente lupte ste­rilă,­în care timp guvernarea liba­rală a înfăptuit atătea mari opere — pot fi o pildă edificatoare pentru o­­pozanţii de profesie ca aceştia să re­nunţe la orice campanii fără rost. Opera consolidării nu poate fi îm­­pedecată, şi ea înaintează in mod firesc, reclamată de multiplele nevoi ale vremurilor actuale. Opoziţia trebuie să fie convinsă, macar acum, că ea nu va împedeca munca creatoare şi rodnică a guver­nului şi partidului liberal, ori cari ar fi manifestările ei obstrucţioniste. Dacă se vor găsi dintre oameni politici unii cari îşi dau seamă de Câtă răspundere are generaţia ac­tuală pentru viitorul ţarei, aceştia se vor simţi obligaţi să şi facă datoria aşa cum le dictează interesele ţărei şi propria lor Conştiinţă, şi aceştia, cei dintâi, vor înţelege chemarea primu­lui ministru de a participa efectiv la lucrările ce se făuresc în parla­mentul ţării. CSOMSCA POLITICA Ţărănismul în faza descompunere! Dezideratele deli centre.­­ Situaţia die province. Ce se petrec® la Iaşi.—După 4 ani de dema­gogie şi ansihle. Pe Când In organizaţia centrală a grupărei ţărăniste se produce spăr­tura provocată de două dizidenţe, la Iaşi secţia locală s’a întrunit pentru a lua act că s’au împlinit patru ani de când s’a născut ţărănismul, în toiul luptelor demagogice şi anarhi­ce produse la un moment dat de marea reformă a votului universal şî de urmările răsboiului şî revoluţiei comuniste din Rusia. Întrunirea de la Iaşi a avut în rea­litate alt scop, s’a pus la discuţie Chestiunea reorganizărei şi a „uni­tăţii partidului" tocmai pentru faptul de a "se limpezi situaţia creată da Cele două curente cari se resimt tot mai distincte în sânul organîza­­ţîunei. Nuanţa extremiste representată prin d. P. Bujor,—Care represintă direc­tiva d-lor Mihalache—Stere—Lupu— a fost pusă faţă In faţă cu nuanţa reprezentată prin d. N. Costachescu şi Matei Cantacuzino şi prin cealal­tă nuanţă reprezentată prin d. I. Bor­cea, care susţine acţiunea dizidenţe­­lor provocate la centru. In această situaţie generală, atât la centru Cât şl In­­provineie, se în­ţelege de la sine care este starea de spirit în gruparea ţărănistă. Comunicatele polemice ce au apărut prin ziare arată Cât de gravă este spărtura ce s’a produs In partidul ţărănist pe Chestiuni de program de directivă, de atitudini anti-naţionale şî de corectitudine. Situaţia se agravează şi mai mult prin lupta ce se anunţă că va urma între dizidenţi şî prin foicţiunele Ce Conţină, la centru, ca şî în provin­cie, în mai toate organizaţiile. La Iaşi lupta între ti-nul P. Bujor şî I. Borcea a înăbuşit orice acţiune iar gruparea se poate considera ca Inexistentă, cu toată retorica d-lui P. Bujor. D. N. Costachescu, considerat ca element mai ponderat, ţine mereu calea spre dreapta, spre a se apro­pia tot mai mult de conservatoris­mul d-nului Matei Cantacuzino şi concursul acestuia să provoace dacă nu o altă directivă, cel puţin o pu­rificare a grupărei de elementele a­­narhice. Deci frământări pe toată linia şi semne prevestitoare că criza agra­­vându-se tot mai mult în sinul gru­­părei, nu sunt excluse anumite sur­prize. Moţiunea votată de ţărăniştii de la Iaşi nu poate avea nici un ecou asupra organizaţiei; lupta este des­chisă prin dezidenţile provocate fă­ţiş şî prin dezîdenţeie carî există nu maî toate filialele şi care nu vor mai putea fi tăinuite. După patru ani de demagogie şî anarhie, e flrege ca țărănismul să între în faza descompunere!. ­ Moartea lui George A. Văsescu La Paris a încetat din viaţă prietenul nostru politic George A. Vâsescu, mare proprietar şi preşedintele partidului nationa liberal din Dorohoi. Defenstul a fost o persoană foarte sti­mată şi se bucura de multe simpatii in toate «tratările sociale. George Văsescu şi-a făcut studiile In Franţa, intre anii 1868—1881, absolvent la politechnica din Paris şi şcoala de ar­tilerie şi geniu la Fontainebleau. A fost trimis fatr’o misiune militară la Paris de cătrft Ion Brătianu şi a rămas ca ataşat mii­tar pe lângă regsţiunele din Franţa şi Belgia unde a stat între anii 1866-1890. La 1892 s’a retras din armată, consa­­crăndu-se agricultorii. A fost ales pentru prima dată in Ca­meră la 1905. La 1901 a fost prefect de Dorohoi, şi la armă a fost ales in Parla­ment de nenumărate rânduri. Născut la Botoşani în anul 1856, el moare în vrâstă de 69 ani. Rămăşiţele pămâmeşti vor fi aduse în ţară. Transmitem familiei îndurerate condo­­leanţele noastre sincere. In chestiunea camerei O LĂMURIRE PENTRU „GALAŢII NOU1“ Ziarul „Galaţii Noul"­ reprodu­ce câteva din articolele noastre cu privire la speculaţiunea dobânzi­lor cari ruinează piaţa comercială, a­­dăugănd că am deschis această cam­­panie din îndemnul d-lui G. G Mâr­­zescu. Pentru a lămuri pe confratele nos­­tru din Galaţi declarăm că noi n’am fost Inspirat de nimeni altul de cât de situaţiunea reală şi de ceeace se discută In toate cercurile comerciale şi Industriale, şi că in acelaş timp am avut in vedere că acum un an Banca Naţională printr’o adresă tri­misă tuturor băncilor a cerut micşo­rar­ea dobânzilor. Am dori să ştim daci specula dobânzilor pe care am relatat-o s’ar practica numai la Iaşi. La Galaţi nu s® exercită această speculaţiune ? Iată ce am dori să aflăm din par­tea cronicarilor Galăţeni. In orice caz chestiunea relevată de noi a primit unanime aprobări şi credem că toţi confraţii noştri cari vor să servească lumea comercială, trebue să combată calamitatea do­bânzilor care e cea mai mare şi mai primejdioasă speculaţiune ce s’a prac­ticat dela război încoace. in Mrai pfet#«Ji«l ui tiUii Geneva Buc.—Din Cauza «x?gențllor par­lamentar® & gumat lor domnulonu­­riior, Întrunirea s^nfefîsjteî la Loedra pentru examinata protocolului dels Geneva a devenit împosib­lâ. Guvtr­­nul englez a dedi­ca saute pe este de Corespondență sä fcjefcgä la o Concluzii comuni. SAMBATA 24 IANUARIE 1925 HEILEN­LIT11 III ipi Rtzsmd­sl coafe? tata! d@®¥ollife la „Cercii Avo­caţilor ş I fîntilior" de cifre dl. OSVALD­EAcOVITZA in­ Pasi­a aceast­ea trebue ficaţi, pe ma­lul stâng si Bablulalui Începând dela podul de fier al C. F. R şi până la abator o li­nie ferată de centură, care In afară că ar face legătură gării de mărfuri ca toate li­niile cari via la Iaşi, dar ar pune in va­loare o întreagă regiune care s’ar desvolta uşor pe tărăm industrial; ar fi de asemeni de mare importanţă pentru Iaşi deschide­rea unei linii ferate deslungul Bulevardului Brâtianu in sus spre Trans şi- Bivolari şi spre Scrieni-Bâlţi, iar linia­­spre Ungheni s'ar putea strămuta in continuare pe la a­­bator pe coastele dealurilor Holbocăi.­­) Un regul­ament serios de construcţiuni care după zone şi străzi să reglementeze tipurile de construcţie. Înălţimea (2­3, 4­5, etaje) spre a se pune capăt la anomalii ca acele de astăzi când vedem case cu un rând tocmai pe străzile cele mai principale sau comerciale. f) Măsuri de punere în valoare a tutu­ror unghiurilor oraşului, spre a se aduce oare­care nivelare in disproporţia ce există astăzi in oraş ca valoare a metrului patrat ; de teren in părţile centrale faţă de cele ceva mai Îndepărtate, cela ce ar favoriza constren­ţi­unile. Asemenea măsuri ar fi: 1) Respândirea in toate regiunile din in­cinta oraşului, a diferitelor Instituţiuni şi servicii publice, ceia ce ar face ca viaţa de oraş să pulseze in toate aceste părţi. 2) Facilitarea pretutindeni a mijloacelor de transport, cum ar fi de pildă o distri­buire regională a reţelei liniilor de tramvai cari să deservească de­o potrivă toate col­ţurile oraşului. g) Măsuri cari să silească pe deţinătorii terenurilor neclădite din interiorul oraşului să clădească dacă au posibilitatea, sau să parceleze terenurile şi să Ie vâadă altora cari vor clădi făcând pe de altă parte toate avantajele posibile. Înlesniri şi scăderi pen­tru construcţiunile ce s’ar râdica in Înălţi­me şi ar ocupa cât mai multă suprafaţă. TAXELE PROGRESIVE PE m. p. DE TEREN In acest scop măsurile cele mai practice, eficace şi cu rezultate imediate, după pă­rerea mea, cred că ar fi introducerea unor taxe suplimentare progresive pe metrul pă­trat de teren neacoperit de clădiri sau in­suficient clădit in Înălţime potrivit regula­mentul de construcţiuni şi planului de sis­tematizare peste actualele taxe şi socotite pe fiecare metru patrat care întrece cote de 30 40 m. p. de locuitor. Aşa s’ar a­­j­­unge la impunerea firească a tuturor celor I 15,000,000 m. p. de suprafaţă cari priso- I sesc peste cele 5.000.000 m. p. maximum I pe care trebuie să se întindă oraşului. Cum preţurile care se cer în timpul de faţă la vânzarea terenurilor variază intre 50 lei m. P.—2000 lei (după cum e vorba de teren la periferie, îa părţi mai centrale, sau locuri de frunte), ar reveni să socotim valoarea in medie pe m­.p. a celor 15000000 m. p. de prisos cam 200 Iei, deci în total 3 miliarde lei valoarea acestui teren de prisos pentru care Comuna trebue să facă sforțări peste puterile ei, și care în schimb nu contribuie întru nimic cu partea ce li se cuvine la cheltuelile ce se impun pentru în­treţinerea şi necesităţile oraşului. Dacă acest fond ar fi impus şi contribuie pe an numai cu 5 la sută asupra valorii, ar da pentru Comună un venit de 150 mi­lioane anual peste cele 69 milioane şi tot încă nu ar fi suficient pentru a face faţă la toiul nevoilor ce le-am examinat. Datorită unor astfel de taxe uimeai nu şi-ar mai putea permite luxul de a poseda zeci de ani în inima oraşului terenuri virane sau curţi prea întinse, ci ar fi forţ­t să le sistematizeze el însuşi, îa Înîereiai ioî şi a ri­dica clădiri pe ele ca atâtea 11- t .­âte se prevede pnn regulament, sau o vinde acelora ce vor clădi. De pildă numai la Iaşi­­şi în oraşele din România se poate vedea în joc de circa 4000 m. p. vis-a-vis de Jokey-Club la întretăierea străzei Carol ca Pâcurari,—în cel mai frumos punct al ora­şului,—stând neoladit şi asuzi ca să crească pe el numai bălării, sau din când în când să adăpostească câte un circ rătăcit prin Iaşi şi pe care fericitul proprietar nu e dispus sâ-l vândă, după cât am aflat, decât în cazul când i s’ar oferi. 2000 lei m. p. adică 8 milioane in total. Acestea pot dăinui năimi fiindcă impozitele şî taxele către Stat şi Co­mună ce se plătesc pentru un astfel de teren sunt ridicule de mici, pe câtă vreme în sis­temul de axe ca propun după cota pro­gresivă ce­­ ar reveni faţă de valoarea sa ar urma sa fie impus cam de 160000 lei anual, ceea ce ar avea ca rezultat sigur şi şi imediat acoperirea lui cu cladiri mari şi trama*­se ce s’ar construi fie de propria­tar, fie de alţii, tot astfel ca multe alte locuri virane sau curţi prea mari sau grădini cari se găsesc astăzi presărate to­nui ’• părţile e de noai mai frumoase, sănătoase sau de preţ ale o­aşului. La acelaş rezultat aa ajunge dacă pentru o operaţie nui simplă de calcul, toate im­pozitele şi taxele pe terenul neclâcit din interiorul perimetrului oraşului, ce depăşeş­te cota de 30—40 m. p. de suflet, s’ar calcula ca şi cum această suprafaţă ar fi clădită conform egalamentului de cons­­trucţiani, bine faţete« toţi’au sistem de taxe revizuite care raportate la suprafaţă ar reprezintă sa­­t corespunzătoare tuturor cheltueiilor ce respectiv Comuna Ie are de suportat pentru a face faţă tuturor ne­­voiio . ţi h) Modificări de adus legii de expro­priere, pentru a pune la dispoziţia Co­munei forme şi mijloace mai expeditive. I) Construcţianiie de locuinţe pentru faacţiorii publici, la cari Statul şi institu­­ţianiie publice ar trebui să se gândească să le face apă, după cum am propus şi desvoitatât fatr’o cuvântare ce am ţinut In Cameră In anul 1923 cu p­ilejul discuţia­­nei generale asupra bugetului a tatălui. A­­ceasta ar contribui la oare­care măsură la aducerea şi concentrarea în incinta nouă a oraşului a câteva mii de locuitori (func­ţionări) cari locuiesc in prezent pe la peri­ferie din cauza insuficienţii clădirilor in pă­ţile centrale, şi a s tarei lor precare materiale. Bineînţeles dacă Statul şi autorităţile pu­blice n'ar face greşala făcută de C. F. R. cu construirea Cartierului C. F. R. de la Nicolina la io­ul neprielnic unde a fost ri­dicat şi peste (raza) Incinta ce trebuie să o prevedem pe viitor oraşului. 1) Viaducul care să lege actualele părţi centrale cu Tsturaşii trebuie privit ca o chestiune de viitor a cărei realizare va trebui urmărită în interesul concentrarea pe acest platou a unei părţi din populaţia o­­raşului. Vor mai fi şi alte soluţiuni ce se vor găsi bune de aplicat pentru a realiza idea­lul ce-l urmărim şi s’ar putea auaoga la programul acesta ce vi l'am expus, lasă păşind fără întârziere la punerea lui In execuţie, am credinţa că în timp de 20 o0 ani vom reuşi la cea mai mare parte a concentra pe suprafaţa redusă ce o preco­nizăm oraşului şi în incinta pe care astfel i-ar trasa-o planul de circumscriere şi sis­tematizare pe care-l aşteptăm de la tech­nic ani, cea mai mare parte din populaţia care astăzi se găseşte dincolo de părţile cetăţii, dacă nu aproape toată. Pentru realizare se cere numai hotărâre din partea administraţiilor comunale viitoa­re, căci dificultăţile inauciare se vor îm­puţina şi micşora pe măsura aplicării a­­cestui program şi cu trecerea timpului iar dificultăţile morale de ordin subiectiv şi consacrate de obiceiul pământului printr’o gospodărie comunală neanchilozată sau ne- Incâtuşată de interesele străine de acele a­­devărate ale oraşului, ar dispare, şi acţiu­nea ar găsi astfel razămi în conştiinţa ce s’ar trezi în toţi cetăţenii că trebuie sa re­nunţe la interese personale şi nejustificate cari* vin In conflict cu interesele generale aie oraşului. Pe de altă parte ocupându-ne cu toţii şi găsind­­ alte mijloace de a procura laşului condiţiuni prielnice pe­tru dezvolta­rea vieţii lui comerciale şi fatr’o mai mare măsură a vieţii lui industriale, vom reuşi într’un viitor nu prea îndepărtat să schim­băm laşul de astăzi fatr’un alt Iaşi care să nu displacă nici celor mai exigenți urbani­şti moderni. — Ia asta-seara pentru a doua oară la teatru, naţional, „Mirajul Alpilor" şi „Alia luăm“, o moşie piese originale de Th. Scorţescu.

Next