Mişcarea, decembrie 1925 (Anul 19, nr. 274-290)
1925-12-04 / nr. 276
ANUL XIX No *276 & ° iRomcA gmrrtrâ Cum decurg tratativele de colaborare Sttdlil l,3ertfacfărllot‘a.~-Ezlfam d-l®i M&n?v.-~ Apiial d-mi Sorga. Trat* tv® între %v%rmswa şl țârin şti. Situaţia Critică a opoziţiei este Ca atât m*i semn fCativâ ca cât toate grupările, rivale Intre ele (o adversitate provocată nu din Cauza concepţiilor, ci din cauză lutereielor şi ambţiunilor personale) tratează intre ele o apropiere. Se pua la c&ie înţelegeri între două nuanţe*, ca ele Să ie iaiarifiSCă in dauna celei dea treia. De aici an adevărat carambolaj politic. Până acuma averefiCanii având aerul că reprezintă un partid puternic făceau Ironii pe seama naţionalilor cari tratau ca ţărăniştii. Astăzi acelaşi averestial au început tratative identice, nu pentru a şi apropia pe ţărănişti, dar pentru a-i îndepărta de naţionali. Cum lipsa de încredere şi de loialitateimită in aceste tustrele grupării se înţelege că în această situaţiune tratativele de colaborare au ajuns un fel de sperietoare pentru unii şi pentru alţii. Dacă d Minin nu s’a săturat încă de pertractări,—văzând cele ce se urzesc la averescan), d. larga şi a pierdut răbdarea şi, enervat sau plictisit peste măsură, cere sub proprie Semnătură („Neamul Românesc* cu data de 2 Decembrie) ca să 8® stabilească o Înţelegere cu... d. Stere. E drept că mareie patriot românia aminteşte namee d ial Stere s a al d lui Lupa, dar face un apel la par* tidul său ca să se îndreptepîe spre ţărânişti. Apelul e scurt da r precis: „Sunt situaţii şi conflicte pe cari ie poţi regreta, dar nimenea nu este în stare să le înlăture cu totul. Dar tu adaogi la aceste despărţiri fără voie pe c*le vite, aceasta e o mare greşală şi en mare păcat 1* Ş, ca să fe şl mal bine Înţeles— (findcă d. Liga ştie Că maxime e sale sunt mai totdeauna Confuzi) c sa continuă astfel: »Sunt partide cari n’au nevoe decât de un pas Ca să formeze o stagiu o alcouire, fiindcă că la o cercetare mai de aproape, programele ie Confundă şi metodele se dovedesc aceleaşi. Acel pis să se facă odată” ! Aşa exclamă dl. Orga, iar dl. Mania Care ia această privinţă Îşi impune voinţa de şef de partid, ezită. Ezită fiindcă nu şi poate atribui o lipsă de program ca să-şi însuşiască „metoda“ la Care face aluzie d nul Iorg*. Aluzia Insă este destul de străvezie : Dl. Iorg* susţine Că nu-i nevoe de nici un program de orientare totul e „puterea“ ! Şi Mudwă In această Confuzie hiotică nu s’a stabilt nimic, şi „pasul“ nu s’a făcut, ţărăniştii Convers,cază şi Cu avere scaun cu Care întreţin aceleaşi tratative. Situaţia ţărniştilor este lămurită: această grupare pare a fi convinsă că eu constituie un partid politic, şi ca atare tratează Cu oricine. Unde vor obţine mai multe promisiuni, acolo se vor opri. AvereaCanU Cari pretind a fi un partid de guvernământ, şi facă un partid de ordine, işi arată Involuntar Sobolanea, în moment ce tratează Cu elemente a cărora acţiune au Iu* fierar o cu toată energia. Dar el sunt siliţi »’o facă—fiindcă acum du este vorba de „lucceilutae“ Ci de alegerile generale, In Care«* ca întotdeauna numai partidul nţionalliberal va susţine singur lupta electorală. Aceasta e cauza determinantă care silește opoziția să se driteleze într’un fel sau altul. T*rda nt rtutilii® prada de risbei In Conformitate cu tratatul de pace de la Lausanne si fa urma intervened diplomatice a guvernului torn âa h’& ajans I« ua trapj ment Cu guvernul de 1* Aagora, îa baza Căruia ni se vor restitui mâinile C*nu fustseră ridicate din stabilimentele noastre militare de trupele inamice de ocupaţie in timpul războiului. Aceste maşini, dacă "cercetări în deiuogate, au fost identificate în arsenalul turc de la Zsitin Buran. .ii Transportul lor la ţară urmează să se facă cu unul din vapoarele serviciului inanim român, de pe linia Constanţa, iar îmbarcrea se va efectua sub directa supraveghere a atașatului militar al României la Cospoli. NOTE „Hamlet şi tragedia Shakespeareanu“ — NOUA LUCRARE A D-LUI PROF. I. BOIEZI. Dl. Bifea trecând de la aprecierile rstrilor auditori la obsarvaţia Bel* şi rtflscţia- Bela proprii, ci l prezintă pe Hamlet ca ms solitar care bh putea avea aici o comunitate sufleteassă cu toţi cartiacopiaraa la Elsinore. Ei simţia lotrassal „toate expresiunele calde ale vieţii, eevota ane! largi coci* bilit* ți la toate Interese e naal înalt I de«*Lr&". Deci anora perfad norma', cd iasaslrl niese și nobil*, bland şl milos. Toate aceste însoţiri d. 1 B ,t z le stabileşte nu prin tutdaitil ci paused«1 pe nefericita! prlst-fiiosof in contact ca toți acela carl 1 îacm jjirâ, cn iotregal media dela cartea Danemarcei. F.e ce srmeiți filosofica vata citată ca o concisele firească a raportărilor sale ca oamenii «I edneaentHe l«r celebra „a fl eaa a ee fi", depă d Bite» este r*aaitafai ane] profand» mauosări faţă de cel nedreptăţit). Ca o dovadă eâ H mid cete nn era normal dar superior d. B tex rslevi faptul cl el avea „an simţ critic şi o sensibilitate ea* fetică* şi Io acelss timp „spint, baraor, jjcBri de cavlBte ca Înţeles amar, ai acretinul delicate la toate un om perfect, un om suparior cu adevărat. Toată amărăciunea şi dezilaşiile sale, decepţiunea şi pesimismul său, sunt resolute fireşti de pe urma „celor mai vehsmente conflicte" pe cari ie are ca cel din apropierea sa—şi nu din vice Sloi, dimpotrivă. Dar Himlt faţă de ticăloşiile viaţii, este dominat de ideea şi sentimental rSabecfird, Ideea fixă ce-i tiraniaeazi fl la această privinţă, dapi ce relevă părerile criticilor, se opreşte la opiniunea lui Goethe pe care o lămureşte, atâtied că postal şl filosoful german „a dat autoritate ds perspectiva stud Interpretări greşite care a căpătat patere ds tradiţie la explicrea lui Hamlet". Sant extrem de Interesante observaţismele din Boţea asupra tuturor personagiilor da tragedia thtkrapeareena facais fa scopul da a evidenţia contrastui dintre era ft principeie eroa, ea pă cam, supă a pe anailal, »«torai acostai «tiuia, face o adevărată tx pertaă ştiinţifică asapra arhitecturei piesei — pentru a ne lămuri că Hamlet nu este obsedat de ideea răsbanlrsi, cum afirmă nalţi dintre critici. Această răsbansre nu este pentru el „decât an instrument de torturi, na sa la pals de sculare". Şi In această privinţă dl. Botea desvolti câteva pagini pentru a ne convinge ca fl la actastă privință „Himlet hebae verificat depă psiho ogia onsalai normal". Dr. Botei priviada-I, dar, astfel pe Hamlet, emite păreri originale, motivate șl susținute printr’o logică de fier reeditată In arma analii«i erodai sl contactelor, In con■ raslsera chlar ■. o marii critici e&glisl sl îi deosebi ca Bradley care prezintă an FU »lei „morbid deficitar* lipsit de memorie. Dl. Boţea ne promite a desvolta şl mal departe această ştiinţifică şl literară aaaliaă in volntsrai ce l prepară in arest scop— voiam consacrat la mod special operei lui Stokeaspeare. Pană aia.Res recomandăm ca deosebit Interes acest stadiu asupra lui „Himlet" menit a provoca Interesante discuțiacl pe cari le ridică păreriie originale documentate fi intererete ale valorosului scriitor leșan. AR. CRONICA EXTERNĂ Ungaria şi conferinţa dela Locarno Pactel de îs Locarno a avut colorativnl foarte diferite, după modul de a vedea al statelor şi dapă concepţia mai mult s-a mai poţlcs fericită ce fi-o firesa despre viitor. O,! câtă lssă voinţă şi boa simţ ar fi arătat Societatea NaiUnitor, ea na putea insă lua la seamă exagerările și pretcaţlcsile Uagsriei, care pria gUsel conteiat Appny, ssbliala oaresi cari persecsţiool ficate miorităţlior angaja in statele vecine. La iacepat »'« cresat ci se va reaşi prla atacări și alte clasice proraeeic, să se convingi amabiitstea loteraaţioaaiâ, dar văsăsdu-se că acesta argumeate la loc si folosească intereselor migbare, cevra subiecte de protestări şi intervceţie şi. s’a recurs la interminabile «perari şi plângeri, redactate la termeni mişcători pline de neexactităţi. Dar nici această politică infelătoare n'a reaflt. Ca atare coatele Appony a crssnt de cavîlnts ai insereze intr’aa important cotidian din Budapesta, că nimeni n’ar patsa cere tmgh arbor să snaness cu vecini! lor, tratate destinate si perpetueze o stare de lucrari, care faseamnă sărăcirea fi densiral ţării. Spre nenorocirea diplomaticilor procedee şi araste inslnnăla a suferit ns sfec. Spre a se vedea reaua credinţi a politicei orgsre, credem nimerit să cităm un caa elegaentul defialtiv. Ia Cehoslovacia minoritatea msghiară reprezintă un 5 la sală şi are aennaăraţi repreasutanţi la parlamentai ţărel, pe când in U garit minoritatea slavă de 140000 de locultori, an are ni i na reprezentant. Oi poate contele Appony ae va »111 să credem, că acest grup eraic e aşa de fericit de sarea lui şi aşa de bitte tratat, in a n’cre ce face cu reprezentanţi In parlament? Da altfel toata politica aceator nemulţamiţi care veşnic sesizează Societatea Naţiunilor de nedreptăţire vecinilor, se reduce la o intolerabilă atitudine faţâ de minoritaţile de pe propria teritoria. Ia această Iposuaâ, colf-Tinta de la Locarno nu s’a putat lăsa Lfelati ca simple cuvinte iadsiosătoare şi nici n’a parat privi bine aceste procedee diplomatice. Da aceia santem foarte curioşi şi vedem ce nonă ■tlradine va lua Utigada, pentra şi prevala noni Insfricese. Tr«tidlvils latre naîMii şl firănlții Bad.*« Diriguil pariddal nstîonal a fidat tiranlşillr noul propun%U cu privita la untaiâral nandateioi Parlamentare. ACdaSta propunere tracftsd ptste ț,.uterele limitata ale delegaţiei ţăr ăsiste, ta a Convocat cajaitstal ex*seutiv psataa da 10 DaL.effîbile a. e. Dâligata țârâutătă m esrut dirigity națioale sa.i transmită în scris propaavreîa făcute. Răspândiți „Miscana" KFMl ELECTORALă U SENAT La Senat continuă examinarea proectului de lege a reformei electorale Iu sinul comisiunel administrative pusă sub preşidenţia d ln N. Bottez. In comisiune fac parte şi dnul C. Crupense şi flamofon Eracilde, senatori de Iaşi. Comisiunea aceasta a făcut unele modificări la ce priveşte termenul de contestaţie, şi altele la alte articole. Comisiunea a decis ca Iaşul să fie una din cele patru circumscripţii cari vor alege senatorii de drept prin Camerile profesionale. Duhul rău din Ronquerolles Ce se petrece in casa vâduvei Douvry. — In miezul noppl în pod.—Manopere Infernale. — O convorbire cu Necuratul.—Palanta unul jandarm din Clermont.—Chemarea lui Conan Doyie. Ia contrast cu Locarno unde a domnit si domnește spiritul păcel, ia Ronquerobes blame duhnirin care a îngrozit pa oammii din această localitate. Rocquerolles, un *at la apropiere de Cermont, « dcVânit cehbrapnn ur in toarta iatfmpla e, in cas«:vadavei Dtraviy s’&a esetni* Necarstnl. Da aceea s«vsst'a spFidţii, detectivi şi poliţişti, credin ioşi şi stei, s’*a adanat aici ca si descopere pe acest deb rău. LocaUt* vldavd Djavry este o simpli coroabâ ţărănească. In poa’l casei, in timpul nopţii, se snde na zgomot sinistra, armat da ioviiuri paternice, Lcât tencuiala de pe părtul cade msren. S* and paşi flindi, pat’car fi nitte papuci de lemn si aita obiecte grele, cari par’ci a’armata din ioc in loc. Si totuşi In careul ciki podul e complect gol, dj*r pe jos se afl nişte pac. J mdarmii din Cermont cari au venit si faci pază, declară că Îndată ce se stiege lampa, facepe zgomotul infernal. Sătenii au cresat la inceput că e o foraă de prost ga*t, dar după ce s’au pus cu toţii la pândă, s’au convins că in podul cald bcnefie Necaratai. Ua spiritist a invocat spiritul. Acesta i-a răspuns. O lovitură insamaă „da”, doaă lovituri „na*. Stabilind această regalâ, a urmat acest dialog: SPIRITITUL: Să se mate vidava Doavry din aceasta casă ? SPIRITUL: (.’o lovituri) Ds ! SPIRITISTUL: Şi n’«i aă mai sperii pe locel'Orl ? SPIRITUL: (ca doaă lovitu*!). Ns ! SPIRITITUL: Cine eşti şi tinde te «fii ? La această Întrebare »’a aud armă oral rispans batjocoitor, dat ia franţaseşte. — TA GUEULE1 Fapta! acesta a căscat credinţa că cineva ioccestă î.i pivniţa cssel şi că vorbeşte ca aa ventrilog. Dar nici această părere na ţi*u malt, cad Îj noaptea *ratâtoare toţi locuitorii şi jandarmii înconjurară ca sa spre a gâ*i pc Necuratul. Citn ni.epi agi notai laternal, şef al jandarmilor sa urca in pod. numai in ciorapi, c a să nu fie simțit. Pria fd.merlc el zări o umbră care ao stricară,și «propunda-ae de ca, a cntl o o It* i prate nas El in e.B si tpa „N Cii aiSi* — car catâad vaza ca cn e*a a.usl decât na alt paaoic care ee afla In cântarea dubaid râa. Ia timpul acesta amândoi satiră au râset sarea» 1 Până asi nu se știe facă nimic despre această ciudata imaraplare care persistă la casa văduvei Doavry. Specialiștii din Clermont au scris o sedaoare lui Sir Conaa Doyie, invitându-l să vie la Rongacroles la anchetă. Ia așteptarea lui, văduva Doosvy s’a mutat dia casa ei, unde zgomotul sinistra contraaă regalai la miezul aoptd. Ea a pus următoarea instiicţ*re pe uşă: — „Spre ştiinţa Necuratului din Borgaerouss ci voi abandona căseţi la total numai ataasea când voi primi o deapăgabire de pecs mii franci. In caz contrar nu plea de aici !*. Biata văduvă continuă a locui in casa el —numai noaptea doarme ca copii ei la vecini. Iar sătenii așteaptă acara răspunsa! Necuratului și soairea lui Coasa D.yis. VINERI 4 DECEMBRIE 1925 CITI»MMMORES III La prânz, in acelaşi sală, cuvântarea reprezentantului Astrei, d. director al măreţului liceu „Eminescu“, instalat in locala şcoalei germane, ne însufleţeşte şi ne ridică în picioare pe toţi ca pe un singur om. Se cântă mulţi ani trăiască, se închină pentru înfrăţire. Acelaş rezultat 11 dobândeşte şi părintele protopop, care îmi’un grai aproape moldovenesc, sădeşte încredere şi nădejde, încheind cu parafraza: De la Tisa pân la Nistru E stăpân numai româna. Din partea noastră răspund mai mulţi, între care şi inimoşii reprezentanţi ai Basarabiei, apoi, păna’n seară, cercetăm ora-lul. E întins în raze ce pleacă din pia,ţa Inirii, unde se aflâ impunătoarea catedrală calvină, cu două turnuri paraiele, şi micuţul monument de bronz, închipuind pe luptătorul de la Mărăşeşti care-şi scoate haina înainte de a intra In vâlmăşag. Vitrine bogate de asemeni, cu osebire hori frumoase cum nu găseşti Iaşi, străzi largi alineate şi pavaj ban. Fabrica de ceramică nu lucrează aşa că numai maşinăria o vedem. Expoziţia obiectelor gata smălţate e destul de îmbelşugată. Vizitam atelierul pictorului Aurel Papp, cu pânze la diferite genuri, apoi repede la Leila de locomotive şi la cea de cordeie. Aici lucrează numai femei. Printre râzboaele mecanice, fiecare ţesând zeci de pangiici odată, de umblă, ca mişcări line, mângâind parcă firele subţiri. La întoarcere rătăcind fara ţată pe străzile Alexandri, Eminescu şi Cezi Vodă, vedem 2 din cele 6 temple evreeşti, monumentale clădiri statornice în curgerea vremurilor, iar de alungai trotuarelor, credinclor de toate vrâstele cu bălat, papuci pe taspă şi cuşmă de blană. Şi noi care socotim la Iaşi că pitoreasca descriere a poetului Arg aci viiaţi,caza vremuri trecute! Sara masă de gală cu musafiri in mijlocul nostru: d-na şi d. Barbu, sora şi nepotul aceluia care a pătimit, chir pe locul unde suntem noi acuma, pe când clădirea era închisoare politică. Gândul ni se îndreaptă pios către dânsul, neuitatul părinte Lucaci, în timp ce cuvântările se ţin lanţ şi corul repetă mulţi ani trăiască după fiecare ridicare de toast. Au venit să ne vadă şi câţiva studenţi localnici, care urmează cursurile din Cluj. Mare avânt, dar şi multaia crească mândrie mai au aceşti sătmăreni! La şezătoare conferinţa d-lui profesor din Iaşi despre ideal şi tradiţe. Spre Sighetul Mamuţiei drumsofreie prin Cehoslovacia La Uva un grănicer de ai noştri ne spune să nu ne coborâm la nici o staţie până vom intra de nou în ţară şi cu puşca la umăr, se aşează planton pe scara uitijutului vegan. Parc’am fi arestaţi. Vântul începe şi el a neşficblui aspru, tăios ca crivăţul, pe câal trenul aleaga, drept ca expresul orient! In tind staţia ne oprim şi’n fie care ochi întrebători măsoară înşiruirea vegoanelor, pe care fâifâe falnic steguriţe tricolore. Pe creasta unui mante strogher se ’nfing si gura tree ruinele unei colţi. Am ajuns iar la graniţă, ne santinela In uniforma româneasca, răsuflăm şi ne coborâm toţii ca mnifestaţie. Şi doar nici o clipă nu părăsiserăm Maramureşul lui Dragoş, leagănul neamului şi limbii. Nici o fărâma de pământ străin nu străbătuserăm ! Da Doamne să fie trecerea noastră aducătoare de noroc ! lată Sighetul. Vom lua parte la solemnitatea desvetirii bustului unui mare patriot şi luptător, loan Mirail, iar la solemnitate va fi şi un ministru—ba întâi se crezuse para, înainte de oprirea trenului soarele ne zâmbeşte, nourii parcă a’ar împrăştia. Ne Imbră am deci de circumstanţi, rară gijă de ploaie. Pană la Primar,e toate merg bine. In sala festivă pătrund ouată cu coi grupuri de flăcăi, voiai ca brazii munţilor, cu cojocele albe şi fiori la pălărie. Plete negre le cad pe umeri, iar ochii focoşi privesc cu neastâmpăr. „Numai doamnele să stea jos. Domnii în picioare, căci nu e loc de-ajans“, ne spun localnicii. La col lasă, dincolo de munţi, femeaismul e în slavă, deci egalitatea deplină. Prin urmare... mai toţi domnii se aţează. Pe estradi domnul ministru, căpeteniile oraşului şi al excursiei noastre. Vorbeşte întâi delegatul Astrei din Sibiu, a cărei figură nu-i cunoscută de an, apoi preşedintele filialei din Sighet, părintele protopop Breban, şi în fine un preot citeşte conferinţa reglementară în care sărbătoritul e înfăţişat ca tip reprezentativ al dârzului Maramureş. Vorbeşte de asemeni de ministru precum şi preşedintele nostru. Bottal e in faţa primăriei. Când il în-