Mişcarea, octombrie 1927 (Anul 21, nr. 228-246)
1927-10-08 / nr. 228
Alm XXVII, 228 IIMilsi atei Ii 111 DI. Inculeţ mimetrul sănătăţii publice, şi-a anunţat sosirea, în localitate. D-sa va face o inspecţie sanitară, pentru a constata starea de salubritate a oraşului, mersul epidemiilor, situaţiunea şi nevoile instituţiilor spitaliceşti şi de asistenţă publică. Vizita d-lui ministru Inculeţ este şi necesară şi oportună, necesară, fiindcă minstrul sănătăţii publice se va convinge personal de starea în care se află Iaşul, şi oportună, fiindcă acolo unde d-sa va constata mari şi reale nevoi, va căuta să le acopere, îngrijind ca în noul budget să se prevadă sumele strict necesare. In aşteptarea acestei vizite ministeriale, se cuvine, cronicari imparţiali, să aducem toate laudele întregului corp medical al tuturor serviciilor sanitare, care şi-au făcut mai mult decât datoria depunând o muncă permanentă şi stăruitoare pentru combaterea şi înlăturarea epidemiilor. Dacă d. dr. P. Cazacu, eminentul higienist şi foarte activul şef al regiunei, a purtat nu numai grija Iaşului şi a tuturor judeţelor din regiune, fiind pretutindeni colaboratorul serviciilor şi acţiune sanitare, organele sanitare ale Iaşului —care au fost hărţuite astăvară de grele şi primejdioase epidemii,—a fost într’adevăr la inălţimea apostolatului lor. Dl. dr. Tănăsescu medicul şef al oraşului,—secondat de toţi medicii comunali, cari îi înconjură cu devotament,—a desfăşurat o activitate mai presus de orice laudă şi astfel laşul a putut fi salvat. Dacă pe vremuri puteau să existe neînţelegeri şi uneori chiar conflicte între organele administrative şi cele sanitare, ele au dispărut complect, şi această armonie ce s’a stabilit între ambele aceste servicii consacrate salubrităţii şi igienei publice se datoresc d-lor d-nn P. Cazacu şi Tânăsescu cari prin perseverenţa în apostolatul lor de apărători ai sănătăţii, au convins lesne actualii edili că trebuie să fie ajutaţi de celelalte autorităţi şi chiar de public. Lucrând în această perfectă armonie şi în deplin acord cu d. Osvald Racoviţă, primarul municipiului, Iaşul va putea fi pus, încetul cu încetul, într’o perfectă stare salubră, înlăturându-se astfel pe viitor isbucnirea epidemiilor. Ceea ce sa impune însă în aceată mare operă de educaţie sanitară şi higienă publică e ca populaţia să se conformeze întotdeauna prescripţiilor şi dispoziţilor organelor sanitare, şi să nu le considere ca măsuri vexatorie. Totul se face numai în folosul ei—pentru că serviciul sanitar al oraşului, aşa cum e condus astăzi, face un adevărat apostolat. Cronicari fideli evenimentelor ce se succed zilnic, ne-am simţit datori să facem aceste constatări şi să exprimăm cuvenita recunoştinţă d-lor d-nn Cazacu şi Tănăsescu şi întregului corp medical al oraşului, care ne apără sănătatea, şi de care d. ministru Inculeţ se va convinge în vizita sanitară ce o va face Iaşului. Dr. INCULEŢ Ministrul Sănătăţii Publice ARGUMENTE SOVIETICE — In cazul lui Rakowski — Guvernul sovietic din Moscova faţă de inzistenţa guvernului francez ca agitatorul Rakowski să fie rechemat, a găsit o argumentare adorabilă : De ce să nu-şi păstreze Rakowski mandatul la Paris ? Fiindcă e comunist ? Dar toţi conducătorii Rusiei sunt comunişti, şi ca atare nu pot fi reprezentaţi în străinătate decât numai de un adept al comunismului. A doua argumentare nu mai puţin interesantă este aceea pe care sovietele o afirmă că în caz dacă lor rechema pe Rakovski, nu au pe cine trimite în loc, căci nu au diplomaţi, iar agitatorul bulgar, devenit «bun rus» luptă ca un eminent diplomat. După cum s-a şi văzut! Mai este în fine o a treia argumentare ce transpiră tot de la Moscova, şi anume că Rakovski, în cazul în care va fi reţinut, va fi numit şeful propagandei comuniste externe—cu deosebire pentru Franţa ! Prin urmare chiar în cazul în care Rakovschi ar părăsi Parisul— el va rămânea la postul său, ca organizator al propagandei comuniste în afară de hotarele republicei sovietice. Iată cum rolul diplomaţiei este comparat de soviete ca o agentură pentru desfăşurarea propagandei bolşevice. Pentru noi, care am suportat ani de zile acţiunea lui Rakovski, situaţia este clară. II cunoaştem prea bine şi ştim mai cu seamă de ce e capabil. Faptul că aceiaşi primejdioasă acţiune a lui Rakovski s’a produs şi în Franţa, şi în împrejurarea în care el deţinea titlul de ambasador, confirmă încă odată ceia ce am exprimat din timp despre acest sinistru personaj care, desigur, va sfârşi prin a-şi trata noua patrie adoptivă —Rusia sovietică— după cum a trădat în mod brutal şi România. Asasinarea lui Sergheief Buc.—Sergheieff comisarul poporului la Leningrad a fost asasinat. Atentatorul a rămas necunoscut. SAMBATA 8 OCTOMBRIE 2927 4LI s'*» $a$&DAm f&tacthe Wi.'aV/TUMISUIWIN Unele ziare au anunţat că se vor face unele schimbări în conducereaorganizaţiei partidului naţional-liberal din Iaşi. Ştirea este inexactă şi facem parte din seria de cancanuri şi intrigii cu care aceste ziare îşi întreţin cititorii. Dela lordul Rothermere la d. I. Maniu Ceeace părea oarecum o glumă de necrezut, se transformi într’un act de adevărată tradare naţională. D. Maniu îşi organizează aşa zisul congres dela Alba-lulia cu concursul minorităţii ungare din Ardeal — cu acei minoritari cari duc făţiş lupta în contra integrităţii statului şi susţin acţiunea lordului Rothermere. Pentru a-şi forma partizani şi a-i aduce în jurul său, ca să aibă spectatori şi să convingă pe ţărănişti că are partid în Ardeal, d. Maniu s’a pretat a seconda campania lordului Rothermere, spre a fi pe placul minoritarilor vizaţi. N’am vrea să pătrundemîn sufletul românesc al d-lui Maniu spre a ne convinge dai ceeace face este sincer; e suficient că o face numai în aparenţă pentru motivele ce arătăm, ca să găsiască pretutindeni indignare şi revoltă. Căci d. Maniu, în aşa zisa or'WimGuittmMw dime a congresului a fixat şi chestiunea optanţilor unguri pe care o va dezbate din aplauzele însuşi ale celura în cauză. Faptul pare de necrezut—dar e adevărat, căci V. confirmă presa din Bucureşti căreia i s’a furnizat ştirea din sursă oficială. S’ar putea obiecta că această hotărâre a d-lui Maniu nu mai e surpriză, după atitudinea pe care d-sa şi amicii sei au avut-o faţă de unele acte şi evenimente legate de sufletul poporului român şi de existenţa, viitorul şi istoria ţării. Astăzi d. Maniu se alătură de campania lordului Rothermere şi de aceea a magnaţilor din Budapesta. Fireşte, nu ne vom încumeta să-i dăm lecţii de patriotism şefului partidului naţional. Dar reţinem faptul brut, aşa cum îi anunţă presa din Capitală, pentru ca opinia publică să comenteze singură bunele sentimente de care este însufleţită. Maniu şi partizanii săi. Pacea prin Biserică — Rezoluţiile adoptate — La conferinţa secţiunilor balcanice din Uniunea Internaţională pentru Pace prin Biserică, tt’a discutat în şedinţa de eri, activitatea secţiunilor balcanice. S’a examinat în special punctul până k care, secţiunile balcanice din numita Uniune au lucrat cu eficacitate şi oportun la preînămpinarea sau scăderea cauzelor spirituale provocatoare de neînţelegeri şi dispute între poparele balcanice, creind condiţiunî propice pentru întemeierea încrederii reciproce şi respectului mutual. S’a desbătut de asemeni chestiunea principiilor generale pe cari trebue să se bazeze activitatea secţiunilor balcanice din Uniune. Desbaterile cari au urmat au făcut să pară, că unele dintre aceste secţiuni au lucrat cu încetineală sau fără energia necesară. S’a relevat necesitatea de a se întreprinde o acţiune comună de mai mare anvergură, privitor la seria chestiunilor relative la popoarele balcanice. S-au adoptat următoarele rezoluţiuni: Conferinţa face apel la secţiunile naţionale balcanice pentru întreprinderea imediată a unei activităţi care să facă posibilă printre popoarele respective, desvoltarea ideii fraternităţii între popoare, care constituie motivul fondării Uniunii. Conferinţa instă pe lângă secţiunile balcanicede a proceda la executarea acestui ţel referind Secretarului general al Uniunii. Conferinţa confirmăhotărârile luate la Atena, exprimând dorinţa întemeierii raporturilor cordiale între popoarele balcanice. Conferinţa exprimă urarea ca popoarele balcanice vor uza de toate mijloacele religioase, sociale şi economice, cari tind la înfăptuireapăcii. Secţiunile balcanice se vor servi anume de: presă, politică şi activitate în spirit creştinesc, spre a contribui la crearea unei baze reale pentru executarea tratatelor într-o atmosferă de încredere şi de echitate care, singură este capabilă de a permite popoarelor balcanice dezvoltarea pașnică. La această conferință România a fost reprezentată prin dl prof. Iupir fost secretar general al cultelor. l BLOCK-NOTES De la Macdonald la N. Catachascu Partidul laburist englez a adoptat rezoluţia d-lui Macdonald, hotărând excluderea comuniştilor din organizaţie. La noi dl. Costăchescu a rămas singurul şef de partid cu pretenţie de a fi de guvernământ, care e în continuă fuziune cu comuniştii ■■■■ Tei maitre Apropos de comuniştii noştri, Dl. C. Cerkez eternul „candidat“ aducându-şi aminte că partidul său a fost şi el în cartei cu comuniştii—sub primariatul d-lui Petrea-s-a asociat cu comunistul Siler care îi susţine candidatura la o categorie a camerei de comerţ. La aşa candidat, aşa susţinător ! Dl. Goga redivivus! Dl. Oct. Goga, fostul „duce“ al guvernării trecute, reîntors în ţară a declarat ziarului „Keleti Ujsag" din Cluj că e „hotărât să reîntre" în viaţa politică. Ceea ce însamnă că actualmente e retras din această viaţă. Dl. Goga mai adaugă că în vederea deschiderei Parlamentului „vom avea câteva zile foarte agitate“ (?!) şi că la Kissingen a avut o extrem de interesantă convorbire“ cu generalul Averescu, pe care n’o poate divulga deocamdată ■■■■ 1 E - NI II Teatrul Naţional din Cluj îşi deschide stagiunea cu piesa istorică «Grigorie Ohtea Vodă» a lui Al. Depărăţianu,care nu s’a jucat niciodată. Premiera este interesantă şi din punct de vedere istoric, având în vedere că se împlineşte un secol şi jumătat dela decapitarea nobilului şi patriotului Domnitor, ucis în palatul din uliţa Beilicului de astăzi strada Ghica Vodă. la «Revue des Deux Mondes» apar pagenli inedite ale lui Balzac care descrie o călătorie şi Ukraina. Pacea prin Biserică—a fost discutată la Sofia, în conferinţa secţiunilor balcanice din «Uniunea internaţională», conferinţă la care România a fost reprezentată prin dl. prof. Ispir, fost secretar general al Cultelor. Această chestiune se află pe larg tratată în volumul „SCRIITORI RUŞI“ al lui D. Merejkovski, în studiul consacrat înfrăţirea pogoarelor prin Biserică. # Astăzi se deschide la Sofia sesiunea consiliului general şi al comisiunii minorităţilor a «Uniunii internaţionale pentru Liga Naţiunilor». Asociaţia română, pentru Liga Naţiunilor este reprezentată la aceste adunări prin d-nii Sebastian Serbașcu și Vasile Stoica. CROIM ZILEI Cava despre artiştii Iaşului. Unul dintre artiştii noştri cei mai talentaţi, d. A. Ghiţescu, este frământat de Idda de a se transplanta in Bucureşti. Nefiind profeţi n’aş putea preciza dacă d. A. Ghiţescu ar putea avea acolo o mulţumire sufletească mai mare ca aicea —sub diferite raporturi. Dar nu aceasta vrem să atingem în această fugitivă cronică. E vorba de afirmaţiunea făcută cu foarte multă gratuitate de un mânuitor al condeiului, care a ajuns la convingerea (!) că din punctul de vedere al artei Iaşului a fost şi este inferior teatralul din Bucureşti. Istoricul teatrului românesc sşază în locul de frunte pe marii artişti cari au ilustrat scena ieşană. Ia ce priveşte epoca mai nouă, să nu uităm că repertorul cel mai select a fost acela al teatrului ieşan, care în treacăt fie zis a dat scenelor bucureştene pe P. Lidu, P. Sturdza, R. Buifinschi, I. Morţutf, V. Perla, Marioara Filotti pentru a cita numai câteva personalităţi artistice de rasă. Aşa că teatrul ieşan a fost şi continuă a fi o pepinieră, care a furnizat demente valoroase celorlalte teatre. Dl. Pennescu directorul teatrului a lămurit alte chestiuni care pun într’adevăr în inferioritate scena ieşană: budgetul şi subvenţia foarte mică, numărul restrâns al personalului artistic, munca deosebită a artiştilor cam puţini la număr trebui să susţie, în fiece săptămână câte o premieră—şi mai presus de toate indiferenţa publicului nostru care umple sala la „Triunghiul“ şi la alte spectacole la fel, ţinându-se departe de adevărata literatură dramatică. Fum şi parfum Corespondentul bernaez al ziarului «Algemein Handelsblad» dă la iveală o foarte reuşită anecdotă despre Bismark. Pentru înţelegerea istorioarei, trebue să spunem dinainte că Bismark era fumător de pipă şi nu putea lucra fără pipa sa. In cemera sa de lucru din Wihlemstrasse puteai întotdeauna să tai în două aerui îngroşat de fum. Cine nu putea să suporte aşa mult fum şi era silit să ţină şedinţe lungi cu Excelenţa Sa, încerca de aceea să aranjeze astfel ca să se întâlnească cu el în afara odliei sale. Cel mai mare duşman al norilor de fum ai lui Bismark, era ambasadorul german la Paris, Baronul de Arnim. Bismark ştia aceasta şi ţinea mult ca Arnim să vie în camera sa de lucru când avea ceva de discutat cu dânsul. Un funcţionar bătrân al cancelariei statului care e şi azi în viaţă, trebuia sa anunţe o vizită lui Bismark, dar cancelarul tocmai discuta cu Arnim. Trecu o jumătate trei sferturi, un ceas. In sfârşit Arnim eşi cu ochii lăcrămaţi în anticameră. — îngrozitor ! Oribil! Insuportabil! exlama Excelenţa sa, tuşind şi sculptând. E un fum şi un miros înăuntru la Bismark ! Cum poate suporta aşa ceva un om cu plămânii sănătoşi! Şi îşi puse sub nas o batistă tare parfumată. O clipă după aceea—Arnim plecase între timp—cancelarul deschise uşa: «Următorul»! spuse el, adaogă însă imediat: Dar trebue să iau puţin aer. Afurisitul de Arnim cu parfumurile sale ordinare din Paris ! Insuportabil! E o putoare ! întotdeauna după vizita sa trebue întâi să deschid fereastra şi apoi să fumez două, trei pipe. Deabia după asta am iar în odae aer bun, proaspăt... Poftiți, mă rog !