Mişcarea, ianuarie 1928 (Anul 22, nr. 1-22)
1928-01-14 / nr. 10
# I * A k . Expozeul guvernatorului Băncii Naţionale Dl. D. Buruianu, guvernatorul Băncii Naţionale, a făcut reprezentanţilor presei un expozeu în care a presentat programul şi directiva primului institut de credit al ţârii noastre. Guvernatorul Băncii Naţionale a expus problema bancară în cadrele nevoilor actuale ale situaţiunii financiare generale de care este legit, problema întregei desvoltări economice. De aceia d-sa a insistat în primul rând asupra celor două chestiuni esenţiale: repartizarea creditelor şi micşorarea dobânzilor —acestea şi în legătură cu înlăturarea speculaţiunilor bancare şi de bursă, care în anii de după răsboi au apăsat atât de greu asupra activităţii comerciale, industriale, agricole, etc. Banca Naţională, a spus guvernatorul, inaugurează o nouă politică de scumpt pentru a face faţă tuturor nevoilor în toate domeniile de activitate economică. Banca Naţională reduce dobânzile şi sporeşte creditele pentru a suprima plata dobânzilor şi pentru a degaja piaţa aproape gâtuită de sistemele întrebuinţate în anii postbelici. Guvernatorul băncii n’a rostit un discurs propriu zis, ci a prezentat programul bancar inaugurat de Banca Naţională odată cu începerea noului an. Ca o dovadă că piaţa financiară se află sub un nou regim de scumpt, dobânzi şi acordări de credite, guvernatorul Băncii Naţionale a făcut deosebit de interesanta declaraţiune că în cazul în care deponenţii particulari şi-ar retrage de la băncile particulare capitalurile depozitate pentru faptul că n’ar mai beneficia de dobânzi mai mari de 12 la sută, Banca Naţională va acorda imediat acestor bănci sumele necesare spre a putea achita capitalurile ce eventual s’ar retrage din această cauză. Această declaraţiune învederează măsura definitivă şi energică luată de Banca Naţională pentru înlăturarea speculaţiunei ce se practică în perceperea dobânzilor anevoioase — ceia ce va avea, fără îndoială, o binevoitoare repercursiune asupra întregii activități economice. Şedinţa Consiliului Eparhial Cuvântarea I. P. S. S. Mitropolitului Pimen. Aprobarea bugetului. Problema administrărei pământurilor bisericeşti. Ieri la orele 2 luni. p. tr. a a vut loc la Mitropolie în truisirea consisiunei plenare pentru discutarea unei serii de probleme urgente. Au asistat la acest consiliu eparchin. I. P. S. S. Mitropolitul Pimen al Moldovei cum şi 22 de membri ai comisuunii. 1. P. S. S. luând cuviatul aduce urări de bine asistenţei pentru sfintele sărbători cari au trecut. D-l Ştefan Ioan, vice--preşedintele adunării deputaţilor a răspuns, arătând marea cinste dată I. P. S. Sile cum şi adânca satisfacţie ce au simţit o toţi, auzind cl prezidează înaltul Sinod al ţării. Mulţumeşte pentru frumoasele urări. Se trece în urmă la discutarea şi aprobarea numeroaselor probleme la ordinea zilei. Dându-ie cetire numărului şedinţei precedente a acestui consiliu, el este aprobat. Se fixează pentru ziua de 19 Februarie crt. data alegerei a 3 membri In adunare pentru cele trei locuri râmase vacante prin moartea mult regretatului Ch. Ch. Mârzescu cum şi a preotului Răileanu şi prof. Libuşcă din Botoşani. Venind în discuţiune problema repartiţiei nouior protopopi, se conchide la o egalizare de servicii a vechilor protopopi. Cânt pe puncte toate discuţiuni, ce au urmat la înfiinţarea de noui perochii la cuprinsul judeţelor ce deţin de Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Se inzista în special asupra celei doia Unghini (Basarabia). In urmă se mai aprobă alte zece noui. b) . Se confirmă în posturi, conform Legei Statutului Funcţionarilor tot personalul vechi al Cancelariei Mitropolitane. Pentru locurile râmase vacante se institui o comisiune de examinare a candidaţilor, compusă din preoţii Cicerone Iordăchescu, Viviseu şi prof. Ch. Gheoghiu. c) Se votează budgetulverd Mitropoliei Moldovei, pe exerciţiul anului 1928. Totalul veniturilor şi chetuelilor se cifrează la 886.000 lei. d) Se discută importanta problemă a administrăm pământurilor bisericilor şi se decide în principiu, că orice arendare pe viitor nu se va mai putea face decât prin licitaţie publică. Vor fi favorizaţi numai preoţii bătrâni, cei fără parochii şi cei cari vor varsa maximum sumei scos prin licitaţie. La discuiţiunile generale au participat în special I. P. S . S. Mitropolitul, cum și d-nii Ștefan Ioan, Zirre, preot. Cicerone lordăchescu. Şedința s’a terminat la orele 6 mmn. p. m. REP. ECOURI «Propileele Literare» revistă culturală şi literară ce apare la Bucureşti a apărut într’un interesant număr dublu, cu o copertă artistică şi ilustraţii celebre în text. Colaborează : Regina Maria, Principesa Ileana, d-nul Duică, I. Foţi, N. Ureche, M. Sorbul, H. Furtună, I. Sonicu, D. Nanu, Clarnet, T. T. Branişte, Q. Bîiculescu, etc. etc. «Propileela Literare» are aspectul unei mari publicaţiuni culturale. * Noul număr al «Adevărului Literar» sosit astăzi cuprinde o admirabilă nuvelă tragicomică «O istorie sugestivă» de cunoscutul satiric Salom Alechem, în traducerea d-lui C. Stanu. In acest număr proză și versuri de dl. N. Teodorescu, J. Petrovici, T. Arghezii, I. Sadoveanu, Alice Gabreleica, Ion San- Giorgio, G. Băiculescu, P. Handoca E. Reigli, etc. etc.* Expoziția pictorului Clavel, admirată de toată lumea, remâne deschisă numai câteva zile, în care timp amatorii conţină a reţine frumoasele lucrări expuse. „ Astă-noapte a încetat din viaţă după o foarte scurtă suferinţă Constantin Bârcoveanu, pensionar, fost şef de depou, şi fratele d-lui Gh. Bârcoveanu de la Caia Sf. Spiridon. Ceremonia înmormântărei va avea loc Duminică 15 a. c. Condoleanţele noastre întristatei familii. Declaraţiile d-lui ministru C. Argetoianu Domnul C. Argetoianu ministrul domeniilor întors de la Viena a făcut următoarele declaraţiuni. Un fapt trebueşte în primul rând, subliniat pentru că este caracteristic străinătatea, nu numai Vienei . Sunt perfect informaţi asupra situaţiei de la noi. Şi pe bază de date precise şi serioase. Din acest punct de vedere, este evident ut bine, căci toţi cei cari se grăbesc să facă rău ţării, fie emisarii opoziţiei, circulând în străinătate spre a lovi în partidulberal când în realitate lovesc în ţară, fie campaniile de calomnii pe care găseşti în ziarele lor, nu au nici o şansă de reuşită. La noi, emisarii opoziţiei pot fi luaţi în serios de unii naivi, prin situaţia pe care o au în partidul lor, dar în străinătate, ci nu contează, cu atât mai mult cu cât se ştie precis ce reprezintă în realitate. Nu mai vorbesc de impresia detestabilă pe care altfel de emisari o produc la toate cercurile streine, cari ori de ce culoare politică ar fi, sau înainte de orice patrioţi adevăraţi,cecuri streine cari nu pot concepe cum se pot pune mai presus de interesele ţărei, interesele de partid şi cete personale. „N’am avut nici un fel de misiune la Viena. M’au asaltat ziariştii şi am luat totuşi contact cu personalităţi financiare de marcă. Chestiunea evreiască, buniasră este perfect cunoscută şi nu prin prisma exagerată a Budapestei. Se ştie precis că guvernul actual nu a avut nici un amestec în tulburările recente. Şi mai ales toţi au încredere în acţiunea acestui guvern. Există o convingere generală—care este dealtminteri aceiaşi la Paris, Berlin şi Londra—că singurul partid serios din România, hotărât şi de muncă, cu care se poate sta de vorbă şi trata este partidul liberal. Oameni de finanţe de prima mână sunt gata să vină la noi, a fi lucreze la noi. In streinitate, unde demagogiamul şi atmosfra de intrigă şi de inexactitate, pe care o întâlneşti în multe din ziarele noastre, nu există şi unde se cunoaşte situaţia reală, situaţia guvernului este privită ca foarte buni, încrederea străinătăţii în ţara noastră şi în conducătorii ei de azi e deplină. Fapte apropiate concrete vor dovedi-oa. Monopolul Comerţului în Marea Neagră — O nouă lucrare a d-lui prof. Gh. I. Bratianu — In noul triplu număr al revistei „Viaţa Românească1* apărut acum, găsim următoarea recenzie consacrată celei mai noui lucrări a d-lui prof. Gh. I. Brătianu intitulată «Les origines de la guerre de Cuyola (1294-1299) entre Genes et Venise». Iată aprecierile recenzentului : „Articolul d-lui Gh. I. Brătianu expune precedentele şi fazele cele mai importante ale conflictului dintre Genova şi Veneţia pentru monopolul comerţului din Marea Neagră. Autorul enumără incidentele care relevă antagonismul şi prevestesc lupta pe viaţă şi pe moarte din care Veneţia avea să iasă învingătoare. In ciuda stipulaţiilor tratatului de la Nimfea care rezervă Genovezilor şi Pisanilor accesul în Marea Neagră, vasele veneţiene continuă să treacă strâmtorile chiar şi după căderea imperiului latin din Orient, Veneţia caută chiar, pentru a rezista un succes Genovei, alianţa hanului mongol al Prusiei. Dl. Brătianu a stabilit, cu ajutorul documentelor notariale din Arhivele Genovei, că stabilimentul genovez din Cala a trimis în scopul acesta un emisar la curtea hanului mongol din Persia. Cele două rivale caută să profite de antagonismul religios şi politic care există între cele două imperii. „Alianţele orientale creiază noui cauze de conflict şi complică şi mai mult chestiunea deja aşa de delicată a libertăţii de navigare în Marea Neagră. Chestiunea strâmbărilor, această luptă continuă pentru liberul acces al Mării Negre sau Egee, conchide dl. Brătianu, rămâne dealungul veacurilor elementul invariabil al chestiunii orientale , orice putere care încearcă să stabilească în mările Răsăritului o supremaţie politică sau comercială, aprinde veşnicul focar de discordie“. Articolul d-lui Brătianu e un model de documentare precisă şi de expunere concentrată, care dintr’odată deschide privirii vaste perspective asupra viitorului. A. P. informaţii » D. deputat Victor Iamandi vice-preşedintele organizaţiei noastre a trimis ziarelor „Adevărul“ şi „Cuvântul“ următoarea telegramă : «Rog desminţiţi categoric aserţiunile lipsite de orice temei pe care corespondentul d-tră din Iaşi le face in numărul de ieri al ziarului ci-tru cu privire la un imaginar conflict ce ar fi existat între subsemnatul şi d. Gh. Brătianu. E de prisos, cred, să insist în această direcţie atuncea când toată lumea ştie că actuala conducere a partidului naţional-liberal din Iaşi a luat naştere din colaborarea prietenească a tuturor factorilor de răspundere din organizaţia noastră. Rolul meu personal în această chestiune n’a fost întru nimic mai neînsemnat decât a celorlalţi. Pe viitor vă rog să impuneţi corespondentului d-tră verificarea exactă a informaţiilor pe care vi le serveşte“. — In numărul de mâne vom publica interesante amintiri despre profesorul Mihai Tomid , defunctul şi neuitatul nostru fruntaş, amintiri datorite P. S. D. Arhiereului Grigore Leu. — Luni 16 a. c. la ora 6 p. m. d. prof. Valeria Bulgara va deschide cursul de legislaţie agrară şi industrială în amfiteatrul facultăţii de drept din Iaşi. — O căruţă în care se afla Morii Lăzii din şoseaua Moara de Foc 44 a dat peste tramvaiul ca no. 36, spărgând două geamuri şi presducând grave avarii vagonului. Cazul a fost reclamat poliţiei. — Agenţii brigăzei de urmăriri au reuşit să aresteze pe Savin Loghin un renumit şi iscusit pungaş de buzunar care a încercat era să fure din buzunarul comerciantului Bercovici din Piaţa Halei, o sumă de bani. Individul a fost depus la brigadă. SAMBATA 14 IANUARIE 192S LA MOARTEA LUI MIHAI TOMIDA OMAGIUL Liceului INTERNAT — Rostit de d. prof.T. Bădărău - încă un om de treabă e chemat în cortul Drepţilor ! Acum o săptămână juea cu noi pe Xenofon Gheorghiu, omul fără duşmani în viaţă, devotat studiilor, prutenos cu foştii lui şcolari şi care părea clădit să mai zăbovească multă vreme printre cei în viaţă. Astăzi, Mihai Tomide, alt devotat al învăţământului, încălzitor de minţi, iubitor de elevi, îngăduitor cu scăderile lor şi sclipitor de mulţămire când întrezărea în judecata şi sentimentele lor viitori cetăţeni de ispravă şi capabil jertfi, estazi ne cheamă sfi-i petrecem tu focul de veci. Dacă ne doare despărţirea de dânsul, dacă plângem alături de familia pe care a pirosit-o pe colegul bun şi blajin, ne mângâem că acolo, la judecata cea mare, Mihai Tomida va putea spune fă I sfială : „Doamne !in viaţa pe care mi-ai hărăzit-o mi-am împlinit datoriile de om şi de român ! „Ca om, n’am făcut rău nimănui, nici cu fapta nici cu gândul şi am triat, după învăţăturile taie, pe cel «are », gesit faţă de mine. Am cules cât am putut din faţalepctunea Ta şi am impreştiat-o cu dragate şi altora; «in mucenicii alături cu alţii ca să ţinem pe Căile cele mari ale Adevărului ai Dreptăţii pe cât mai mulţi dintre fiii Tăi, sădincu-l în suflet iubire la loc de ură şi zavistie, dar de muncă în loc de trâadăvie. Şi ne-an uitat deseori pe noi şi pe ai noştri. „Ca român, în clipele cele mai grele ale neamului n’a m ştiut ce odihna, asprimea vremii, nici nu m’a m plecat în faţa ticăloşiilor, care căutau să mă copleşască şi am adus cele de nevoie unei populeţii In suferinţă. Ca frate cu Moldovenii de peste Prut, le-am dat tot Sufletul şi le-am închinat toate puterile, pentru a-1 înreaiaţa că au dincoace de Prut adevăraţi fraţi. „Iar la jertfa cea mai mare, pe care mi-ai cerut-o, nu m’am răsvrătit. „Mari sunt minunile Domnului şi nepătrunse căile lui" îmi şopteam în clipole de sfâşiere. Ai vrut că, prin fiul meu, numele nostru să fie pecetluit în cartea de aur a Neamului, fie numele Tău binecuvântat!“ Şi Mihai Totalda a avut o tresărire de mângâere, când cu prilejul unei întâlniri a foştilor elevi ai Liceului internat, toţi cei prezenţi într’un gând, pe lângă mărturisirile de dragoste şi recunoştinţă cătră fostul lor profesor şi Director, s’au alăturat propunerii de a fixa la amintirea generaţiilor viitoare, ce se vor ridica în această şcoală, numele Tomida. Un fond subscris atunci şi care creşte an cu an, poartă numele lui Octav Tomida şi a prietenului «Au Antoneicu, atât pentru a veşnici măreaţa lor jertfi, cât şi pentru a arăta părintelui cât îi proptesc munca, înţelepciunea şi jertfa închinată şcolii şi Ţării. Deprins să vadă în fiecare făptură a Domnului, o vremelnică întrupare a puterilor lui, căror dintru laceput se-a fixat un ritm de viaţa, Mihai Tomide, deşi nu avea de cât 61 ani, se gândea la moarte cu liniştea unul filoiof, In care găltac sălaş laţaiepciunea. Fie ca lutul, în care se’ntorce acest trup care a găzduit un suflet ban şi drept sa .cu mistue şi amintirea fapteior învăţaturilor lui. Amin ! Omagiul funerar al preotului I. Ţincoca Acum 33 anii eram pe băncile şcoalei Sâniarului Veniamin Costache din localitate. Eram în clasa VI. Trecusem cinci ani de şcoală seminariată după un program, care nu urmărea că de« preoţime ştiinţă şi cultură, ci o îngustă pregâtire şi numai în cadru! unor reduse obiecte religioase învrâstate cu elemente de ştiinţă uitarali, matematici, geografie, istorie etc. Pe deasupra predarea lor era greoae—buche multă, lipsă de suflet, pat’că din poruncă şi din frică trebuia să învăţăm numai. Atmosfera unei aşa fel de şcolării era apăsătoare şi elevii viguroşi şi plini de talent se comprimau la studiile religioase, iar în tataă te dădeau cu patimă învăţământului liceal, dădeau examene, luau bacalaureatul şi treceau la Universitate îmbrăţişând ade ramuri de