Mişcarea, ianuarie 1928 (Anul 22, nr. 1-22)

1928-01-14 / nr. 10

# I * A k . Expozeul guvernatorului Băncii Naţionale Dl. D. Buruianu, guvernatorul Băncii Naţionale, a făcut reprezen­tanţilor presei un expozeu în care a presentat programul şi directiva primului institut de credit al ţârii noastre. Guvernatorul Băncii Naţionale a expus problema bancară în ca­drele nevoilor actuale ale situaţiu­­nii financiare generale de care este legit, problema întregei desvoltări economice. De aceia d-sa a insistat în primul rând asupra celor două chestiuni esenţiale: repartizarea creditelor şi micşorarea dobânzilor —acestea şi în legătură cu înlătu­rarea speculaţiunilor bancare şi de bursă, care în anii de după răs­­boi au apăsat atât de greu asupra activităţii comerciale, industriale, agricole, etc. Banca Naţională, a spus guver­natorul, inaugurează o nouă poli­tică de scumpt pentru a face faţă tuturor nevoilor în toate domenii­le de activitate economică. Banca Naţională reduce dobânzile şi spo­reşte creditele pentru a suprima plata dobânzilor şi pentru a de­gaja piaţa aproape gâtuită de sis­temele întrebuinţate în anii post­belici. Guvernatorul băncii n’a rostit un discurs propriu zis, ci a pre­zentat programul bancar inaugu­rat de Banca Naţională odată cu începerea noului an. Ca o dovadă că piaţa financia­ră se află sub un nou regim de scumpt, dobânzi şi acordări de cre­dite, guvernatorul Băncii Naţionale a făcut deosebit de interesanta de­­claraţiune că în cazul în care de­ponenţii particulari şi-ar retrage de la băncile particulare capitaluri­le depozitate pentru faptul că n’ar mai beneficia de dobânzi mai mari de 12 la sută, Banca Naţională va acorda imediat acestor bănci su­mele necesare spre a putea achi­ta capitalurile ce eventual s’ar re­trage din această cauză. Această declaraţiune învederea­ză măsura definitivă şi energică luată de Banca Naţională pentru înlăturarea speculaţiunei ce se pra­ctică în perceperea dobânzilor ane­voioase — ceia ce va avea, fără îndoială, o binevoitoare repercur­­siune asupra întregii activități e­­conomice. Şedinţa Consiliului Eparhial Cuvântarea I. P. S. S. Mitropolitului Pimen. Apro­barea bugetului. Problema administrărei pă­mânturilor bisericeşti. Ieri la orele 2 luni. p. tr. a a­ vut loc la Mitropolie în truisirea consisiunei plenare pentru discutarea unei serii de probleme urgente. Au asistat la acest consiliu eparchin. I. P. S. S. Mitropolitul Pimen al Moldovei cum şi 22 de membri ai com­i­suunii. 1. P. S. S. luând cu­viatul aduce urări de bine asistenţei pentru sfintele sărbători cari au trecut. D-l Ştefan Ioan, vice--preşedintele adu­­nării deputaţilor a răspuns, arătând ma­rea cinste dată I. P. S. Sile cum şi a­­dânca satisfacţie ce au simţit o toţi, au­zind cl prezidează înaltul Sinod al ţării. Mulţumeşte pentru frumoasele urări. Se trece în urmă la discutarea şi apro­barea numeroaselor probleme la ordinea zilei. Dându-ie cetire n­umărului şedinţei pre­cedente a acestui­ consiliu, el este apro­bat. Se fixează pentru ziua de 19 Februa­rie crt. data alegerei a 3 membri In adu­nare pentru cele trei locuri râmase va­cante prin moartea mult regretatului Ch. Ch. Mârzescu cum şi a preotului Răi­­leanu şi prof. Libuşcă din Botoşani. Venind în discuţiune problema repar­tiţiei noui­or protopopi, se conchide la o egalizare de servicii a vechilor protopopi. Cânt pe puncte toate discuţiuni, ce au urmat l­a­ înfiinţarea de noui perochii la cu­prinsul judeţelor ce deţin de Mitropolia Moldovei şi Sucevei. Se inzista în special asupra celei doia Unghi­ni (Basarabia). In urmă se mai a­­probă alte zece noui. b) . Se confirmă în posturi, conform Legei Statutului Funcţionarilor tot perso­nalul vechi al Cancelariei Mitropolitane. Pentru locurile râmase vacante se institui o com­i­siune de examinare a candidaţilor, compusă din preoţii Cicerone Iordăche­­scu, Vivi­seu şi prof. Ch. Gheo­ghiu. c) Se votează budgetul­­verd Mitropo­liei Moldovei, pe exerciţiul anului 1928. Totalul veniturilor şi chetuelilor se cifrea­ză la 886.000 lei. d) Se discută importanta problemă a administrăm pământurilor bisericilor şi se decide în principiu, că orice arendare pe viitor nu se va mai putea face decât prin licitaţie publică. Vor fi favorizaţi numai preoţii bătrâni, cei fără parochii şi cei cari vor varsa maximum sumei scos prin licitaţie. La discuiţiunile generale au participat în special I. P. S . S. Mitropolitul, cum și d-nii Ștefan I­oan, Zirre, preot. Cice­rone lordăchescu. Şedința s’a terminat la orele 6 m­mn. p. m. REP. ECOURI «Propilee­le Literare» revistă culturală şi literară ce apare la Bucureşti a apărut într’un interesant număr dublu, cu o co­­pertă artistică şi ilustraţii celebre în text. Colaborează : Regina Maria, Principesa Ileana, d-nul Duică, I. Foţi, N. Ureche, M. Sorbul, H. Furtună, I. Sonicu, D. Nanu, Clarnet, T. T. Bra­nişte, Q. Bîiculescu, etc. etc. «Propileela Literare» are aspectul unei mari publicaţiuni culturale. * Noul număr al «Adevărului Literar» so­sit astăzi cuprinde o admirabilă nuvelă tragicomică «O ist­orie sugestivă» de cu­noscutul satiric Salom Alechem, în tradu­cerea d-lui C. S­t­­anu. In acest număr proză și versuri de dl. N. Teodorescu, J. Petrovici, T. Arghezii, I. Sadoveanu, Alice Gabreleica, Ion San- Giorgio, G. Băiculescu, P. Handoca E. Reigli, etc. etc.* Expoziția pictorului Clavel, admirată de toată lumea, remâne deschisă numai câte­va zile, în care timp amatorii conţină a reţine frumoasele lucrări expuse. „ Astă-noapte a încetat din viaţă după o foarte scurtă suferinţă Constantin Bâr­­coveanu, pensionar, fost şef de depou, şi fratele d-lui Gh. Bârcoveanu de la Caia Sf. Spiridon. Ceremonia înmormâ­ntărei va avea loc Duminică 15 a. c. Condoleanţele noastre întristatei familii. Declaraţiile d-lui ministru C. Argetoianu Domnul C. Argetoianu ministrul do­meniilor întors de la Vien­a a făcut urmă­toarele declaraţiuni. Un fapt trebueşte în primul rând, sub­liniat pentru că este caracteristic străină­tatea, nu numai Vienei . Sunt perfect informaţi asupra situaţiei de la noi. Şi pe bază de date precise şi serioase. Din acest punct de vedere, este evi­dent ut­ bine, căci toţi cei cari se gră­besc să facă rău ţării, fie emisarii opo­ziţiei, circulând în străinătate spre a lovi în partidul­­­beral când în realitate lovesc în ţară, fie campaniile de calomnii pe car­­e găseşti în ziarele lor, nu au nici o şansă de reuşită. La noi, emisarii opoziţiei pot fi luaţi în serios de unii naivi, prin situaţia pe care o au în partidul lor, dar în străină­tate, ci nu contează, cu atât mai mult cu cât se ştie precis ce reprezintă în reali­tate. Nu mai vorbesc de impresia detesta­bilă pe care altfel de emisari o produc la toate cercurile streine, cari ori de ce culoare politică ar fi, sau­ înainte de ori­ce patrioţi adevăraţi­,­cecuri streine cari nu pot concepe cum se pot pune mai presus de interesele ţărei, interesele de partid şi cete personale. „N’am avut nici un fel de misiune la Viena. M’au asaltat ziariştii şi am luat totuşi contact cu personalităţi financiare de marcă. Chestiunea evreiască, buniasră este per­fect cunoscută şi nu prin prisma exage­rată a Budapestei. Se ştie precis că gu­vernul actual nu a avut nici un amestec în tulburările recente. Şi mai ales toţi au în­credere în acţiunea acestui guvern. Există o convingere generală—care este dealtminteri aceiaş­­i la Paris, Berlin şi Londra—că singurul partid serios din Ro­mânia, hotărât şi de muncă, cu care se poate sta de vorbă şi trata este partidul liberal. Oameni de finanţe de prima mână sunt gata să vină la noi, a fi lucreze la noi. In streini­tate, unde demagogiamul şi atmosf­ra de intrigă şi de inexactitate, pe care o întâlneşti în multe din ziarele noastre, nu există şi unde se cunoaşte si­tuaţia reală, situaţia guvernului este pri­vită ca foarte buni,­­ încrederea străinătăţii în ţara noastră şi în conducătorii ei de azi e deplină. Fapte apropiate concrete vor dovedi-oa. Monopolul Comerţului în Marea Neagră — O nouă lucrare a d-lui prof. Gh. I. Bratianu — In noul triplu număr al revistei „Viaţa Românească1* apărut acum, gă­sim următoarea recenzie consacrată celei mai noui lucrări a d-lui prof. Gh. I. Brătianu intitulată «Les origi­nes de la guerre de Cuyola (1294-1299) entre Genes et Venise». Iată aprecierile recenzentului : „Articolul d-lui Gh. I. Brătianu ex­pune precedentele şi fazele cele mai importante ale conflictului dintre Ge­nova şi Veneţia pentru monopolul co­merţului din Marea Neagră. Autorul enumără incidentele care re­levă antagonismul şi prevestesc lupta pe viaţă şi pe moarte din care Vene­ţia avea să iasă învingătoare. In ciu­da stipulaţiilor tratatului de la Nimfea care rezervă Genovezilor şi Pisanilor accesul în Marea Neagră, vasele vene­­ţiene continuă să treacă strâmtorile chiar şi după căderea imperiului la­tin din Orient, Veneţia caută chiar, pentru a rezista un succes Genovei, alianţa hanului mongol al Prusiei. Dl. Brătianu a stabilit, cu ajutorul documentelor notariale din Arhivele Genovei, că stabilimentul genovez din Ca­la a trimis în scopul acesta un e­­misar la curtea hanului mongol din Persia. Cele două rivale caută să pro­fite de antagonismul religios şi politic care există între cele două imperii. „Alianţele orientale creiază noui cauze de conflict şi complică şi mai mult chestiunea deja aşa de delicată a li­bertăţii de navigare în Marea Neagră. Chestiunea strâmbărilor, această luptă continuă pentru liberul acces al Mării Negre sau Egee, conchide dl. Brătianu, rămâne dealungul veacurilor elementul invariabil al chestiunii orientale , ori­ce putere care încearcă să stabilească în mările Răsăritului o supremaţie politică sau comercială, aprinde veş­nicul focar de discordie“. Articolul d-lui Brătianu e un model de documentare precisă şi de expune­re concentrată, care dintr’odată des­chide privirii vaste perspective asupra viitorului. A. P. informaţii » D. deputat Victor Iamandi vice-preşedintele organizaţiei noa­stre a trimis­ ziarelor „Adevărul“ şi „Cuvântul“ următoarea tele­gramă : «Rog desminţiţi categoric aser­ţiunile lipsite de ori­ce temei pe care corespondentul d-tră din Iaşi le face in numărul de ieri al zia­rului ci-tru cu privire la un ima­ginar conflict ce ar fi existat în­tre subsemnatul şi d. Gh. Bră­­tianu. E de prisos, cred, să insist în această direcţie atuncea când toa­tă lumea ştie că actuala condu­cere a partidului naţional-liberal din Iaşi a luat naştere din cola­borarea prietenească a tuturor fac­torilor de răspundere din organi­zaţia noastră. Rolul meu personal în această chestiune n’a fost întru nimic mai neînsemnat decât a celorlalţi. Pe viitor vă rog să impuneţi corespondentului d-tră verificarea exactă a informaţiilor pe care vi le serveşte“. — In numărul de mâne vom publi­ca interesante amintiri despre profe­sorul Mi­hai Tomid , defunctul şi ne­uitatul nostru fruntaş, amintiri dato­rite P. S. D. Arhiereului Grigore Leu. — Luni 16 a. c. la ora 6 p. m. d. prof. Valeria Bulgara va deschide cursul de legislaţie agrară şi indus­trială în amfiteatrul facultăţii de drept din Iaşi. — O căruţă în care se afla Morii Lă­zii din şoseaua Moara de Foc 44 a dat peste tramvaiul ca no. 36, spărgând două geamuri şi presducând grave avarii vago­nului. Cazul a fost reclamat poliţiei. — Agenţii brigăzei de urmăriri au reu­şit să aresteze pe Savin Loghin un renu­mit şi iscusit pungaş de buzunar care a încercat era să fure din buzunarul comer­ciantului Bercovici din Piaţa Halei, o su­mă de bani. Individul a fost depus la brigadă. SAMBATA 14 IANUARIE 192S LA MOARTEA LUI MIHAI TOMIDA OMAGIUL Liceului INTERNAT — Rostit de d. prof.T. Bădărău -­ încă un om de treabă e chemat în cor­­tul Drepţilor ! Acum o săptămână ju­ea cu noi pe Xe­­nofon Gheorghiu, omul fără duşmani în viaţă, devotat studiilor, prutenos cu foş­tii lui şcolari şi care părea clădit să mai zăbovească multă vreme printre cei în viaţă. Astăzi, Mihai Tomide, alt devotat al învăţământului, încălzitor de minţi, iubitor de elevi, îngăduitor cu scăderile lor şi sclipitor de mulţămire când întrezărea în judecata şi sentimentele lor viitori cetă­ţeni de ispravă şi capabil jertfi, estazi ne cheamă sfi-i petrecem tu focul de veci. Dacă ne doare despărţirea de dânsul, dacă plângem alături de familia pe care a pirosit-o pe colegul bun şi blajin, ne mângâem că acolo, la judecata cea mare, Mihai Tomida va putea spune fă I sfială : „Doamne !­in viaţa pe care mi-ai hără­zit-o mi-am­ împlinit datoriile de om şi de român ! „Ca om, n’am­ făcut rău nimănui, nici cu fapta nici cu gândul şi am triat, după învăţăturile taie, pe cel «are », g­esit faţă de mine. Am cules cât am putut din faţalepctunea Ta şi am impreştiat-o cu dragate şi altora; «in mucenicii alături cu alţii ca să ţinem pe Căile cele mari ale Adevărului ai Dreptăţii pe cât mai mulţi dintre fiii Tăi, sădincu-l în suflet iubire la loc de ură şi zavistie, dar de muncă în loc de trâadăvie. Şi ne-an­ ui­tat deseori pe noi şi pe ai noştri. „Ca român, în clipele cele mai grele ale neamului n’a m ştiut ce­­ odihna, as­primea vremii, nici nu m’a m plecat în faţa ticăloşiilor, care căutau să mă copleşască şi am adus cele de nevoie unei populeţii In suferinţă. Ca frate cu Moldovenii de peste Prut, le-am dat tot Sufletul şi le-am închinat toate puterile, pentru a-1 înreaiaţa că au dincoace de Prut adevăraţi fraţi. „Iar la jertfa cea mai mare, pe care m­i-ai cerut-o, nu m’am răsvrătit. „Mari sunt minunile Domnului şi nepătrunse căile lui" îmi şopteam în clipole de sfâşiere. Ai vrut că, prin fiul meu, numele nostru să fie pecetluit în cartea de aur a Nea­mului, fie numele Tău bine­cuvântat!“ Şi Mihai Total­da a avut o tresărire de mângâere, când cu prilejul unei întâlniri a foştilor elevi ai Liceului internat, toţi cei prezenţi într’un gând, pe lângă mărturi­sirile de dragoste şi recunoştinţă cătră fostul lor profesor şi Director, s’au ală­turat propunerii de a fixa la amintirea ge­neraţiilor viitoare, ce se vor ridica în a­­ceastă şcoală, numele Tomida. Un fond subscris atunci şi care creşte an cu an, poartă numele lui Octav Tomida şi a prietenului «Au Antoneicu, atât pentru a veşnici măreaţa lor jertfi, cât şi pentru a arăta părintelui cât îi proptesc munca, în­ţelepciunea şi jertfa închinată şcolii şi Ţării. Deprins să vadă în fiecare făptură a Domnului, o vremelnică întrupare a pute­rilor lui, căror dintru laceput se-a fixat un ritm de viaţa, Mihai Tomide, deşi nu avea de cât 61 ani, se gândea la moarte cu liniştea unul filoiof, In care găltac să­laş laţaiepciunea. Fie ca lutul, în care se’ntorce acest trup care a găzduit un suflet ban şi drept sa .cu mistue şi amintirea fapteior învă­ţaturilor lui. Amin ! Omagiul funerar al pre­otului I. Ţincoca Acum 33 anii eram pe băncile şcoalei Sâni­­­a­­rului Veniamin Costache din loca­litate. Eram în clasa VI. Trecusem cinci ani de şcoală seminar­iată după un pro­gram, care nu urmărea că de« preoţime­ ştiinţă şi cultură, ci o îngustă pregâtire şi numai în cadru! unor reduse obiecte religioase învrâstate cu elemente de şti­­inţă uitarali, matematici, geografie, isto­rie etc. Pe deasupra predarea lor era greoae—buche multă, lipsă de suflet, pat’că din poruncă şi din frică trebuia să învăţăm numai. Atmosfera unei aşa fel de şcolării era apăsătoare şi elevii vigu­­roşi şi plini de talent se comprimau la studiile religioase, iar în tataă te dădeau cu patimă învăţământului liceal, dădeau examene, luau bacalaureatul şi treceau la Universitate îmbrăţişând ade ramuri de

Next