Mişcarea, noiembrie 1928 (Anul 22, nr. 249-273)

1928-11-25 / nr. 269

2 Din amintirile altora şi 5 ale mele - de I. I. C. BRATIANU - Cu asemenea reminiscenţe, lesne se poate înţelege ce dor mă trăgea spre munţii Apuseni şi cu ce sentimente pornii spre dânşii, împreună cu soţia mea, după o viaţă de om de aşteptare, în 1907. După un popas la Sibiu şi după ce proslăvirăm la Alba umbra lui Mihai Viteazul şi martirul lui Horia, plecarăm în automobil prin Zlatna la Abrud şi la Câmpeni. Natura şi oamenii răspundeau aşteptărilor noastre. Falnica înfăţişare a bărbiilor şi mândra frumuseţe a femeilor se potriveau cu priveliştea. Ne bucuram de vederea portului lor, a mersului lor legănat, de auzul graiului lor ca şi de măreţia munţilor cu creste semeţe şi cu băi de aur, şi de limpezimea apelor cu paturi de pietre sclipitoare. Automobilul nostru alerga pe drumul de ţară, în jurul căruia se petrecuse cele mai strălucite lupte ale lui Iancu şi ale tovarăşilor săi contra sângerosului Hatvany. La Abrud şi pe înălţimile din dreapta şi din stânga, la Roşia şi la Cernet, se desfăşuraserâ fioroasele drame şi vitejeştele izbânzi, care ne cutremuraseră şi nu înnălţaseră sufletele în copilăria noastră. Din Abrud pănă în munţii Bihorului tot locul e sfrnjit de bărbăţia neînfrântă a Mofilor, dar adevăratul lor cuib începe la Câmpeni. După o noapte de odihnă relativă la otelul-han al acestui orăşel, dis-de-dimineaţă ne îndreptarăm mai întăi spre Vidra şi intrarăm în casa lui Iancu, modestă, albă, cu obloanele închise, la marginea drumului pe care nefericitul erou, in ultimii ani ai vieţei sale, umbla cântând din fitter şi cu minţile pierdute. El ca şi Horia fusese victima încrederii sale In împărat, dar mai puţin îndurător decât nervii de oţel ai sublimului iobag, ereerul cărturarului, nu rezistase trădărei habsburgice. A treia zi, după o nouă noapte în Câmpeni, plecarăm spre satul lui Horia, la Albac. Aci, ne oprirăm în dreptul bisericei de lemn, întocmită din grinzi şi bârne groase, de câte 8 metri lungime, şi ca un turn înalt ca de cetate. Pentru a pătrunde într’însa ne veni în ajutor un tânăr teolog, pe care îl atrăsese sgomotul motorului. Când li arătarăm mirarea noastră de a vedea că alături, la câţiva paşi numai, se ridicase o a doua biserică de zid şi îl întrebarăm de rostul ei, el ne răspunsa că biserica de lemn data din veacul XVIH, iar că acum clădindu-se alta de zid, mai mândră (?), autorităţile reclamau distrugerea celei dintâi, de teamă de foc, şi, de aceea i se şi hotărâse desfacerea şi vânzarea ca lemn vechi«. Dar preţuirea prea scumpă după gustul muşteriilor, o scăpase pănă atunci de desfiinţare. Ne durea în suflet să aflăm că acel locaş, în care se rugaseră şi se împărtăşiseră Horia şi vrednicii săi tovarăşi în clipe hotărâtoare, era să piară, şi, îl părăsirăm cu truda în minte, cum l-am putea salva şi transporta la Fiorica, reclădindu-l acolo în memoria eroilor Moţi. Munciţi de acest gând pornirăm mai departe, la grota de viaţă din Scărişoara. Drumul muntos şi pitoresc era foarte anevoios şi automobilul nostru era primul care se încumetase să pătrundă până în acele funduri ale ţinutului Moţilor. La dus, merse el cum merse, dar la întoarcere pe un povârniş, în marginea linei râpe, o falsă mişcare a mecanicului, frânse diferenţialul, şi fu să ne prăvălească în prăpastie, dacă în repedea-i fugă înapoi, trăsura nu s’ar fi ibit de un copac şi nu s’ar fi proptit întrânsul. Lăsând-o în nemişcare şi în neputinţă, făcurăm câţiva kilometri pe jos până în Albac, de unde, cu ajutorul unui învăţător îndatoritor trimeserăm două perechi de boi ca să tragă a doua zi automobilul pănă la Câmpeni, iar pentru noi găsirăm o brişcă cu doi cai, care ne duse FIULUI MEU GEORGE I —' ■ ................—--------- s la conacul nostru din ajun chiar în a- aceeaşi noapte. M'am reîntors în munţii Apuseni peste 14 ani, după ce prin mari şi cumplite jertfe, ostaşii Regatului român făcusără să rodească în plin tot sângele vărsat în veacuri pentru apărarea naţională. Ţara Moţilor devenise astfel ţinut al României Mari, cum ştiam de totdeauna, I ca atâtea alte generaţii, că era să fie, dar nu îndrăsneam să sper că o voi vedea. La Brad şi la Abrud, popor numeros şi călduros ne ură bună venire mie şi to- varăşilor mei de drum şi de muncă, ca I unor fraţi cu drag regăsiţi. Bătrânul Corcheş nu mai era printre cei vii, dar în gândul şi în cuvintele noa- sre ne reaminteam cu recunoştinţă lup- j i de sate şi alor săi. La Ţebea, unde a început revoluţia Moj Jilor, în faţa bisericei la umbra uriaşului gorun sădit de Hirta, ne închinarăm la mormântul lui Iancu. In rând cu bătrânul stejar creştea un tânăr şi falnic lăstar plantat de Regele României Mari, iar lângă mormântul altădată singuratic, odih- * neau rămăşiţele ostaşilor căzuţi la Hal- jmagiu pentru întregirea neamului şi în j jurul lor, în curtea prea strâmtă a biseri- cei, mulţimea asculta cu însufleţită evla- ji vie cântările da binecuvântare ale preoţi- lor şi cuvântările de preamărire ale frun- taşilor ei. Se întindea valea la picioarele lor şi se înălţau dealurile împrejurul gorunului di I Horia, ca un templu imens, cu moaştele martirilor în altar. Pretutindeni în tot cuprinsul României Mari, ca puterile de viaţă ale codrului sub soarele primăverei, izbucnea intensitatea simţirilor şi energiilor naţionale sub farţmecul unităţei neamului. Dar unde puteai pătrunde mai adânc măreţul înţeles al vremurilor ce ne-a fost să trăim, decât în acel ţinut al Arieşului şi al munţilor Apuseni de la Câmpia Turdei udată de sângele lui Mihai, până sus în munţii lui Iancu şi ai lui Horia ? Unde putea să răsară mai vie, mai stăpânitoare, datoria ce ne impune ase- menea moştenire clădită din aşa cumplite dureri şi atâta minunată credinţă ? De la Arieş, tot atât ca şi de unde valul Oltului izbeşte în mănăstirea lui Mircea, sau de sub bolta care cuprinde mormântul lui Ştefan şi de la malul neclătinat al Siretului dela Mărăşeşti, te întorci mai tare în credinţă şi în nădejdi, mai drept la suflet, mai limpede în vederi, mai bărbat în hotărâre, fiindcă strălucita aureolă a gloriei lor risipeşte ceaţa depri , mătoara a micilor patimi şi a zilnicelor nevoi. Ea înalţă inimile şi oţeleşte voinţele , spre dobândirea noilor realizări impuse de menirea de cultură şi de civilizaţie ce ne revine în orientul Europei. Ion I. C. Brăjanu. şurat-o, neobosit, pentru propăşirea ţării, ca şi prin evenimentele politice pe cari a ştiut să le domine întrunind neamul nostru în graniţele lui actuale. Şi desigur că zilele sbuciumate ale răsboiului i-au primejduit sănătatea într’atâta încât cu dreptate Ion I. C. Brătianu, stângându-se la o vrâstă relativ timpurie, poate fi socotit în rândul eroilor cari s’au sacrificat pentru ţară. Erou de fapte, Ion I. C. Brătianu îmbracă astfel haina nemurirei încadrat în rândul celor mai mari oameni ai neamului nostru. Evocând, în aceste vremuri grele, figura acestui Mare Român, avem datoria să contribui chiar prin sacrificiul persoanei noastre pentru păstrarea neatinsă a sacrului patrimoniu pe care el ni l-a lăsat. EMIL DIACONESCU Mussolini despre viitorul Europei Cu ocazia sărbătoririi aniversării a unui deceniu de la terminarea războiului, Mus-solini a făcut importante declaraţiuni re- ■ prezentanţilor presei străine concernând situaţia internaţională. Amintindu-şi sângerosul tribut pe care Europa i-a plătit războiului, dictatorul italian a exprimat convingerea că în privinţa modalităţii rezolviiei neînţelegerilor inter- naţionale, statele europene au făcut paşi , gigantici înainte. Războiul a devenit odios. Personal, depun toate sforţările pentru menţinerea armoniei politicei europene. «Apoteozarea păcii, iată ţinta finală a străduinţelor mele. Pentru triumful ideei de pace luptă astăzi aproape toate guver- nele din Europa. Şi în faptul acesta, în- trevăd victoria definitivă a concepţiunilor de pace şi înfrăţire universală. Nu pot preciza dacă pentru moment războiul este peremptoriu exclus. Se poate jj găsi incă oameni de stat dornici de a- i vânturi războinice... Numărul lor însă este foarte redus, şi dacă în prezent ei pot constitui un oarecare pericol pentru ideea de pace, în schimb, ideologia lor război- nicâ va fi paralizată chiar în viitorul cel mai apropiat. Privesc cu multă nădejde,—a încheiat * Mussolini declaraţiunile sale—viitorul Eu-ropei și dezvoltarea saf ulterioară.» -— i de ocazie, mai multe U8 Varialte lucruri: o sobă Godin, măsuţe de noapte şi dulapuri cu marmoră, un bufet etc. A se adresa Păcurari 9, la dl. R. Suţu. B. 10 1 MISCAIREA CRONICA LUI RIDIBLUM! — Ghidi, ghidi Rideblum, Tu eşti ţărănist acum ? — Cum, nu ştii ? de când exist Am fost numai ţărănist. — Zeu aşa, măi Ridiblum Faci politică acum Ţărănist-naţională In a doua capitală ? — Da şi-s croitor în piaţă Ştiu să cos şi fără aţă, Fără ac şi digetar,— — Partei fi curat boscar, — Şi i-or cui dau pe datorie Numai ţărănist să Le. — Şi lui Jelea chiar ai da Că e ţărănist sadea? — Spui minciuni, nu-i ţărănist, Că eu, zeu, de când exist Nu-l cunosc decât spiţer Şi ca mare pişicher. Dar îi dau pe datorie Fiindcă-i la Epitropie ! Litere—Arte H. SUDERMANN, romancierul şi dramaturgul german a încetat din viaţă în vrâstă de peste 71 ani. Cunoscut şi la noi prin dramele sale „Onoarea“, „Magda", „Stane de piatră“ şi „Fericirea într'un colţ“ jucate pe scenele noastre, amintim faptul că H. Sudermann a scris „Magda" pentru marea noastră artistă Agatha Bârsescu, inimitabila creatoare a acestui rol. Această piesă care a bătut pretutindeni recordul, ar putea fi reluată chiar cu d-na Bârsescu, ca generaţia de astăzi să aibă prilejul de a cunoaşte forţa dramatică a marei noastre tragediane. „O TOAMNA La PARIS“ volumul de proză şi versuri scrise cu atâta elan de defunctul literat şi ziarist Dr. A. Steuermann a apărut într’o nouă ediţie, elegant imprimată în atelierele grafice ale „Vieţii Româneşti“. Scrise, acum trei decenii în epoca de aur a literaturii române, volumul „O toamnă la Paris“, trezeşte o deosebită nostalgie pentru aceia cari au fost contimporani cu toată rodnica şi fecunda activitate a defunctului şi neuitatului dr. Steuerman- Rodion. Dacă vom aminti că această sugestive pagini au fost publicate pe vremuri in coloanele ziarelor locale, putem vedea în ce grad de civilizaţie se afla pe atuncea presa ieşană, pe care decenii întregi doctorul Sieuerman a onorat-o cu colaborarea sa literară. „O toamnă la Paris, carnetul literar al lui Rodion, va delecta şi astăzi pe cetitorul intelectual căruia îi atragem atenţiunea deosebită asupra acestei opere. * Sculptorul danez Merlee stabilit de curând la Iaşi va deschide o expoziţie în care va expune admirabile sculpturi în lemn. Va fi o noutate absolută pentru lumea noastră amatoare de artă. * Noutăţi apărute în editura „Cartea Românească“ din Bucureşti : „Hronicul măscăriciului Vălătuc" nuvele satirice datorita fanteziei şi vervei d-lui A. O Teodoreanu. „Năcazurile părintelui Ghedeon“ roman monahal scria de Damian Stănoiu autorul care şi-a stabilit reputaţia literară prin delicioasele nuvele adunate în volumul „Călugări şi Ispite“. * Institutul de editură „Cultura Naţională" a tipărit o voluminoasă operă „Dobrogea“ cu prilejul semi-centenarului acestei istorice provincii româneşti. Volumul, o capodoperă de execuţie grafică, cuprinde un vast material istoric şi de specialitate scris de cele mai autorizate pene. In aceiaș editură a apărut în traducere comedia teatrală „Bufonii“, de M. Zamacoîs. * „Turnul Mirenei" noul roman adiul Ionel Teodoreanu, apare în cursul lunei viitoare la „Cartea Românească“. Deasemenea poetul G. Topărceanu a pus sub presă o nouă ediţie, adăugită, a frumoaselor sale „Parodii Originale". Pictorul Octav Băncilă organizează o expoziţie de pictură la Paris. * Apropos de expoziţii : In sala „Vieţii Româneşti“ se află deschisă expoziţia pictorului Otto Briese. In sala „Braşou" expoziţia de aqua-forte, xilogravură şi desemn a dnei Bruteanu. * „Geneza romanelor lui Tolstoi“ este un interesant studiu apărut în numărul de astăzi al „Adevărului Literar" şi semnat de dl. C. Săteanu. In acelaş număr proză şi versuri de T. Arghezi, Costanţa Marinosescu, Gh. Topârceanu, S. Brucăr, M. Sevastos, I. P. Vissarion, T. Braniște, etc. Sub guvernul „libertăţei alegerilor“ Partidu MţîoMl-ţărlaiaî a făgăduit libartataa alegerilor. Guvernul d-lui Masina a ţinut, din prtael® zile, să dovedească cum înţelege să-şi ţină fggiduiala şi să asigure libertatea alegerilor. Astfel, sub guvernul „alegerilor libere“: 1. Autorităţile comunala delta gate sunt terorizata şi puse sub dimirotul agenţilor electorali—adevăraţi comisari sovietici—ai cluburilor naţional-ţăraniste, şi primarii din comunele rurala Mai siliţi prin ameninţări să-şi ide demisia. 2. Sub guvernul alegerilor uibere satele sunt cutrestate da bandele de bătăuşi ala partidului iniţional-ţărănist, cari fac cu neputinţă orice propagandă a celorlalte pertide politice. Adversarii politici bătuţi, casele lor devastate, iar autorităţile stau sie prioare. 3. Sub guvernul alegerilor libere, listele electoral® sunt prefăcute şi aranjate după necesităţile politica ale genmabil. Deşi legea spune lămurit ci listele electorate mui se pot revizui decât anumite date şi că odată întocmite ele ,sunt definitive şi pe baza lor se procedează la efectuarea alegerilor, totuşi, guvernul a întreprins operaţiunea de revizuire şi complectare a listelor doctorale cu trei săptămâni înainte de data când vor min joc alegerile. Sub guvernul „alegerilor libere“ partizanii guvern dus sunt constituiţi în „Comitete da răspunare“ cari trimit somaţiuni smsalaiatoare adversarilor politici. Aceasta e libertatea alegerilor făgăduită şi realizată de givisrisul d-lui Maniu. Sub guvernul „alegerilor libere“ cetăţenia da altă credinţă politică decât cea naţional-ţirănistă sunt apşi de sub protestarea legilor şi lăsaţi la dispoziţia bandelor da bătăuși organizate de partidul național-țărănistt. „SEDSîSTIÎLE“ LUI BUCIM Fruntaşul comunizmului rus, Bucharin este foarte sceptic cu privire la menţinerea regimului sovietic. Discursul său rostit în plenul comitetului central comunist reflectează acest scepticism şi nu se mai ocupă da ideia revoluţionară universului. Bucharin publică în organul central al comuniştilor „Pravda" sub titlul: „meditaţiile unui bolşevic“, părerile sale despre realizarea integrală a dogmei comuniste şi surprinde prin sinceritatea cu care vorbeşte de falimentul comunizmului. Poporul rus—susţine Bucharin—este refractar bolșevizmului. Trebue sa moderăm programul nostru pentru că nu putem nădăjdui în totala sa înfăptuire. Ocupânduse cu bilanțul realizărilor comuniste în decursul primului deceniu al guvernării bolșevice, Bucharin afirmă că pănă acum încă nu s’a găsit la opera de refacere. Până acum am reuşit să distrugem organizaţia capitalistă care ne este potrivnică, d dar n’am făcut nimic constructiv. Nici măcar un început nu poate fi semnalat în această privinţă. Astfel motivează Bucharin scepticismul său. „Meditaţiile“ sale sunt interesante pentru că prin ele, chiar Bucharin recunoaşte falimentul bolşevizmului. — Termi»*!»satra f&redssrea for* amisrelor da eStra rilrSssî a f&st pr®I«gli pârii 9a 31 Dec@mbriei s. c. — A încetat din viaţă subit, la Bucureşti, colonelul pensionar Gh. Isvoranu din Iaşi, fost membru al vechiului partid conservator. — D-na Nicolau, directoarea scoliei de fete din Dorohoi, a fost înlocuită deşi e definitivă şi numită legal printr’o suplinitoare din Buzău, d-şoara Udrea. — Mâine după amiază ora 3 p. m. are loc a 13-a conferinţa organizată de «Cercul funcţionarilor de librărie» în sal Camerei de Comerî. Dl avocat Gh. Vasiliu va vorbi despre „Viaţa sufletească". — Mâine, în matineu la teatrul naţional, „R. U. R.“ de Ciapek. Seara «Fracul». Luni premieră: „Cyano de Bergerac". — Cercul cultural al funcţionarilor de librărie şi papilărie în acord cu societatea generală a funcţionarilor comerciali din Iaşi comemorează mâine Duminică ora 10 dim. la Templul Neuschtz un an de la moartea mult regretatului coleg şi fost preşedinte a societăţii «Generala» Max Rubinzaft. — la ziua de 21 Decembrie a. c. ora 11 dimineaţa se va ţine în localul acestei Primării licitaţie publică oral pentru vinderea unui teren în suprafaţă de 406,20 m. p. situat în stradela Bularga No. 2. Art. 72—83 din legea Contabilităţii publice se vor aplica acestei licita ii. Licitaţia va începe de la 70 lei m. p. Garanţia este de 2850 lei. Planul locului se poate vedea în orice zî de lucru la serv. Arhivei. II întriiiir® gineralmaatali în Mironeasa Miercuri 21 Nbre 1928, a avut loc o întrunire naţional-ţărănistă în comuna Mironeasa, unde nu există nici un ţărănist. întrunirea a fost populată de femei, fete şi copii atraşi de muzica ce cânta la cârciumă. La întrunire a mai luat parte şi cei 12 muzicanţi, care au fost aduşi acolo de transfugul I. P. Radaru fost primar averesean, care populau această manifestaţie. Nici aceştia n’ar fi venit dacă nu li se anunţa venirea prefectului. Ţinem a arata că aici nu există organizaţie naţional-ţărăuistă şi nici n’a existat. Preotul Teodorescu care a răsărit acum în mijlocuil poporului fiind inexistent de 4 ani de când a venit în sat, s’a apucat de politica guvernamentală, nădăjduim că sub acest partid nu va putea preface ograda bisericei în coteaţă de găini, aşa precum obişnueşte Sîsa, pentru care a avut multe nemulţumiri din partealocuitorilor—se înşală acestpreot, dacă crede că făcând politică guvernamentală va fi tolerat de săteni ca să-şi bată joc de biserica lor care au făcut-o cu atâta trudă. Intr’o faimoasă cuvântare preotul a zis textual: „Deacuma trăeşte şi el, poate paşte porcii în ograda bisericei şi nimene nu va îndrăzni sâ-i ducă la oborul primăriei ca până acum, îşi suflecă mânecate şi porneşte la luptă—un glumeţ de enoriaş i-a atras atenţia ca să fie mai prudent că poate cădea cu mânele undeva. . Ar fi bine ca Sf. Sa să înceapă lupta de luminare a sătenilor nu de învrăjbire. La opera constructivă să-şi suflece mânecile, nu la opera negativi. Să miră sătenii cum preotul care n’a ieşit între ei când să făcea biserica şi acum apare ca să ii tulbure liniştea. Dar se maî poate ca preotul intrând la politică să intre în conflict cu acei locuitori pe la poarta cărora a frecat cu căruţa cu căluţul sur şi cu ţcondiCuţa în mâna cerând un mic ajutor pentru săracul parinte dacă-i lasă inima şi cărora le-a spus un urni! bodaprosie primind baniţa de păpuşoiu. Aşa-i parinte ! Nu-i creştineşte să te ridici împotriva celor ce te-au ajutat cu bănicioara. Transfugul Radaru fost primar averescan de tristă memorie, de care sătenii îşi amintesc cu groază speră că va putea căpătă din nou această demnitata şi ca atare a devenit secundul preotului. Rău a făcut di. Jacotă dela centru care s’a luat după popă şi după transfugi Nici unul nici altul nu le sunt de nici un folos. A fost indus în eroare şi fără să vrea face un rău serviciu partidului său stăruind ca să aducă în fruntea comunei un om compromis de care sătenii îşi amintesc cu groază de vremea primariatului său. Ştim că aici dl. Jacotă n’a rămas deloc încântat de organizaţia naţional-ţărănistă la care a fost chemat, precum şi de modul cum a decurs întrunirea. Poate dacă d ss se bizuia pe 2-3 gospodari capătă câteva voturi. I-a făgăduit solemn lui Radlaru că peste câteva zile va fi primar, la care sătenii zâmbitori i-au dat a înţelege că primar nu va mai fi niciodată, după vorba veche : „Paşte murgule iarbă verde" iar Sf.ta părinte o nimerisi ca Simion cu oiştea....